2ra-214/21 — repararea prejudiciului moral cauzat prin contraventie

Dosarul nr. 2ra-214/2021

prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul central (jud. S. Pleșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

10 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasile

Crețu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Crețu

împotriva lui Nicolae Lebedinschi cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin contravenție și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 09 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de Nicolae Lebedinschi și a fost modificată hotărârea din 17

ianuarie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 16 august 2019 Vasile Crețu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Nicolae Lebedinschi cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat

prin contravenție.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin procesul verbal cu privire la

contravenție seria nr. MAI03869380 din 23 noiembrie 2017, pârâtul Nicolae

Lebedinschi, a fost tras la răspundere contravențională în baza art. 78 alin. (2) și art.

354 Cod Contravențional, menționând că, la data de 13 noiembrie 2017 în jurul

orelor 10:30, în stradă, Nicolae Lebedinschi l-a maltratat, provocându-i vătămare

ușoară a integrității corporale. Prin același proces-verbal, pârâtului i-a fost aplicată o

sancțiune contravențională sub formă de amendă în mărime de 60 u.c. sancțiune

executată de pârât prin achitarea amenzii stabilite în timp de 72 ore în sumă de 1500

de lei (50%).

A mai invocat reclamantul, că prin acțiunile contravenționale ale pârâtului, de

maltratare și acostare jignitoare, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, deoarece i-au

fost cauzate suferințe psihice exprimate prin frustrare, suferințe fizice exprimate

prin dureri fizice ca urmare a leziunilor cauzate de mai bine de jumătate de an de

zile, prejudiciu pe care îl estimează în valoare de 75000 de lei, pe care îl consideră

proporțional cu prejudiciul moral adus prin acțiunile pârâtului.

A solicitat Vasile Crețu încasarea de la Nicolae Lebedinschi în beneficiul său

a sumei de 75000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 17 ianuarie 2020 a Judecătoriei Căușeni, sediul central,

acțiunea depusă de Vasile Crețu a fost admisă parțial, fiind dispusă încasarea din

contul lui Nicolae Lebedinschi în beneficiul lui Vasile Crețu suma de 9000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral cauzat prin contravenție și suma de 500 de lei cu titlu de

cheltuielile de asistență juridică. Au fost încasate de la Nicolae Lebedinschi în

beneficiul statului cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat în sumă de 100

de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea soluției sale, prima instanță a reținut că, prin acțiunile ilicite ale

pârâtului, reclamantului i-a fost cauzat prejudiciu moral care se manifestă prin

frustrare, suferințe fizice exprimate prin dureri fizice ca urmare a leziunilor cauzate,

respingând astfel argumentele părții pârâte, referitor la faptul că reclamantul urma

obligatoriu să probeze atât faptul survenirii prejudiciului moral propriu zis cât și

mărimea compensației solicitate, or pârâtului i-a fost întocmit proces verbal cu

privire la contravenție, constatând că, prin acțiunile ilicite ale pârâtului,

reclamantului i-a fost adus prejudiciu moral care se manifestă prin maltratare

provocându-i vătămare ușoară a integrității corporale.

La 27 ianuarie 2020 Nicolae Lebedinschi a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

Prin decizia din 09 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de Nicolae Lebedinschi, a fost modificată hotărârea din 17 ianuarie 2020 a

Judecătoriei Căușeni, sediul central prin micșorarea cuantumului prejudiciului

moral cauzat prin contravenție de la suma de 9000 de lei la suma de 2000 de lei.

În susținerea soluție date Colegiul instanței de apel a conchis, că prima instanță

corect a constatat circumstanțele pricinii, corect a identificat și aplicat cadrul legal,

deoarece potrivit probelor existente se atestă cert existența răspunderii delictuale a

pârâtului/apelant față de reclamant/intimat. Or, apelantul Nicolae Lebedinschi nu

neagă comiterea faptei contravenționale, constatate printr-o decizie a agentului

constatator, devenită irevocabilă.

Astfel, instanța de apel a respins invocările apelantului, privind admiterea

acțiunii de către prima instanță în lipsa probelor admisibile deoarece, după cum s-a

indicat anterior, prima instanță corect și întemeiat a concluzionat despre existența

răspunderii delictuale a contravenientului Nicolae Lebedinschi în raport cu victima

contravenției Vasile Crețu și, corespunzător, a obligației primului de a repara

prejudiciul moral cauzat prin fapta ilicită comisă.

Însă, Colegiul instanței de apel a constatat incorectitudinea soluției primei

instanțe privind cuantumul despăgubirii. Or, cuantumul prejudiciului moral în

echivalent bănesc, dispus spre încasare de instanță, de 9000 de lei este unul exagerat

și disproporționat cu circumstanțele obiective a faptei ilicite comise, gradul și

pericolul social al acesteia, scopul urmărit de contravenient și consecințele

survenite, urmare a cărui fapt cuantumul prejudiciului moral în echivalent bănesc

necesită a fi micșorat, cu stabilirea unui cuantum rezonabil, proporțional și suficient

pentru a compensa retrăirile, frustrările și disconfortul moral-psihologic cauzat

victimei contravenției.

În situația descrisă și făcând o evaluare în mod echitabil a factorilor descriși:

fapta ilicită, caracterul și gravitatea acesteia, consecințele survenite,

comportamentul celui vinovat în coraport cu victimele, instanța de apel consideră că

dauna morală în mărime de 2000 de lei, păstrează un raport rezonabil de

proporționalitate cu prejudiciul moral suferit, iar echivalentul bănesc al

2

prejudiciului moral pretins de reclamantul Vasile Crețu în sumă de 75000 de lei,

cum și cel acordat de prima instanță, în sumă de 9000 de lei este unul excesiv,

exagerat și vădit disproporționat cu situația constatată și descrisă de instanță de apel.

La 18 decembrie 2020 Vasile Crețu a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu decizia instanței de

apel, o consideră ilegală și neîntemeiată motive pentru care urmează a fi casată.

Prin notificarea din 04 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

La 15 ianuarie 2021 Nicolae Lebedinschi a recepționat copia recursului

declarat de Vasile Crețu, însă nu s-a folosit de dreptul de a depune referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că instanța de apel la 11 septembrie 2020 a expediat în

adresa părților copia deciziei din 09 iulie 2020, iar la materialele dosarului lipsesc

date prin care s-ar confirma recepționarea acesteia de către recurent. Astfel, recursul

declarat de 18 decembrie 2020 de către Vasile Crețu se consideră depus în termenul

prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Vasile Crețu, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

3

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Vasile Crețu ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Vasile Crețu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4