2ra-320/21 — repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-320/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: M. Țurcan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N.Budăi, A.Malîi, I.Muruianu)

Î N C H E I E R E

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Bejenaru Gheorghe,

reprezentat de avocatul Balaban Sergiu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bejenaru

Gheorghe împotriva Ministerului Justiției cu privire la repararea prejudiciului

moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 octombrie 2018 Bejenaru Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată de la bugetul de stat în mărime de 4 000 de lei și repararea prejudiciului

moral în sumă de 100 000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul Bejenaru Gheorghe a indicat că, la data de

16 august 2017, în urma întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenției

prevăzute de art.242 Cod Contravențional, agentul constatator a decis pornirea

procesului contravențional în temeiul art. 243 Cod Contravențional.

A menționat că, prin hotărârea din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, Bejenaru Gheorghe a fost recunoscut vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 243 Cod Contravențional și i-a fost aplicată

sancțiunea privarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 2 ani.

A relatat că, prin decizia din 09 noiembrie 2017 a Colegiului Penal al Curții de

Apel Chișinău, s-a dispus casarea hotărârii din 20 septembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău sediul Centru și s-a dispus rejudecarea cauzei în prima instanță de către

alt complet de judecată.

A susținut că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 03 mai

2018, a fost încetat procesul contravențional în privința lui Bejenaru Gheorghe pe

motivul lipsei faptei contravenției.

A declarat că, prin decizia irevocabilă a Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 22 august 2018, a fost respins recursul agentului constatator,

Stanislav Nicolai și s-a menținut fără modificări hotărârea din 03 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

1

A comunicat că, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale, a încheiat

contract de asistență juridică cu avocatul Balaban Sergiu, căruia i-a achitat pentru

serviciile oferite suma de 4000,00 lei.

A accentuat că, potrivit art. 383 alin.(1) Cod Contravențional și art. 7 alin. (1)

al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, urmează să i se repare cheltuielile

suportate în proces, dacă prin hotărâre definitivă, este declarată nevinovată sau

răspunderea sa contravențională este înlăturată.

A specificat că, prin acțiunile organelor judiciare a suportat un prejudiciu

moral, care i-a fost cauzat prin întocmirea netemeinică a procesului - verbal cu

privire la comiterea contravenției, aplicarea sancțiunii și prin acțiunile ilegale

repetate ale organelor judiciare cât și prin faptul că a fost lipsit de automobil și

supus la unele cheltuieli netemeinice și inutile.

A relatat ca temei de drept prevederile art. 383 alin (1) și (3) Cod

Contravențional; art. 3 alin (1) lit. d), art. 3 alin. (2), art. 7 lit. e) din Legea nr. 1545

din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Prin hotărârea din 21 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a respins acțiunea.

Prin decizia din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel declarată de Bejenaru Gheorghe, reprezentat de avocatul Balaban

Sergiu și s-a menținut hotărârea din 21 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că în virtutea prevederilor art.

3 alin.(1) lit. d) din Legea nr.1545 este cert stipulat că, în conformitate cu

prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma: supunerii ilegale la arest contravențional,

reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenționale de

către instanța de judecată.

Instanța de apel a accentuat că prevederile Legii nr.1545 au un caracter

exhaustiv și imperativ.

Drept consecință, pentru alte situații, distincte de cele indicate în art. 3 din

Legea nr.1545 din 25.02.1998 nu este aplicabilă, or, acest fapt a fost concretizat în

propoziția a doua din alin. (1) art. 13 al Legii sus menționate: „Prejudiciul material

și moral cauzat prin aplicarea ilicită a amenzilor contravenționale de către alte

organe decât instanța de judecată se repară de către aceste organe”.

Totodată, instanța de apel a susținut că potrivit alin.(2) lit. u) art.384 Cod

contravențional persoana în a cărei privință a fost pornit proces contravențional are

dreptul să ceară și să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile

sau inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să

soluționeze cauza contravențională, iar alin.(31) indică că dreptul prevăzut la alin.

(2) lit. u) se oferă doar în cazul în care prin hotărâre judecătorească definitivă s-a

constatat caracterul ilicit al acțiunilor sau al inacțiunilor autorității competente să

constate contravenția sau să soluționeze cauza contravențională.

Din acest punct de vedere, în opinia instanței de apel, este indubitabil faptul că

prezentei spețe nu îi sunt aplicabile cerințele Legii nr.1545, or, tragerea la

răspundere contravențională a apelantului-recurent a fost operată exclusiv de

organul de poliție.

2

Instanța de apel a concluzionat că, ținând cont de faptul că în prezentul proces

reclamantul-apelant invocă repararea de prejudicii, cauzate în rezultatul unui

proces contravențional, care nu s-a soldat cu acțiuni de supunere ilegală la arest

contravențional, reținerii contravenționale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată, este evident faptul că Ministerul

Justiției nu este responsabil de repararea acestui prejudiciu și, deci, nu este pîrîtul

corespunzător.

Instanța de apel a considerat corectă concluzia primei instanțe cu privire la

respingerea acțiunii integral, constatându-se inexistența dreptului reclamantului-

apelant de a cere și obliga pârâtul-intimat la încasarea prejudiciului solicitat.

La 30 decembrie 2020 prin intermediul poștei electronice și la 04 ianuarie

2021, prin intermediul oficiului poștal, Bejenaru Gheorghe, reprezentat de avocatul

Balaban Sergiu a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea cererii de recurs s-a invocat prevederile art.432 alin.(2) lit. c),

alin.(4) Cod de procedură civilă. Mai mult ca atât, instanțele ierarhic inferioare

eronat au constatat faptul că nu sunt întrunite condițiile art.3 alin.(1) din Legea nr.

1545 din 25 februarie 1998.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de declarare a recursului instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei din 22 octombrie 2020 la data de 25 noiembrie 2020

(f.d.200). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 30 decembrie 2020 prin

intermediul poștei electronice și la 04 ianuarie 2021, prin intermediul oficiului

poștal de către Bejenaru Gheorghe, reprezentat de avocatul Balaban Sergiu, se

consideră depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 26 ianuarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

Prin referința depusă la 10 februarie 2021 Inspectoratul General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne a depus referință prin care a solicitat respingerea

cererii de recurs depusă de Bejenaru Gheorghe, reprezentat de avocatul Balaban

Sergiu cu menținerea deciziei instanței de apel.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

3

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Bejenaru Gheorghe, reprezentat de

avocatul Balaban Sergiu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

4

d i s p u n e :

Recursul declarat de Bejenaru Gheorghe, reprezentat de avocatul Balaban

Sergiu, împotriva deciziei din 22 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5