2ra-1709/20 — încasarea prejudiciului moral cauzat prin contravenție

Dosarul nr. 2ra-1709/20

Prima instanță: (Judecătoria Căușeni, sediul Central) Sv. Bragarenco

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, O. Cojocaru, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Crețu Ecaterina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Crețu Ecaterina

împotriva Elenei Belinschi cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

contravenție,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2020, prin care s-a

admis apelul declarat de Belinschi Elena și s-a modificat hotărârea Judecătoriei

Căușeni, sediul Central din 04 martie 2020, prin micșorarea sumei încasate de la

Belinschi Elena în beneficiul Ecaterinei Crețul cu titlu de prejudiciu moral de la

2 000 lei până al 300 lei,

c o n s t a t ă :

La 26 iulie 2019, Crețu Ecaterina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Belinschi cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

contravenție.

În motivarea acțiunii, Crețu Ecaterina a menționat că prin procesul-verbal cu

privire la contravenție din 07 iunie 2018, Belinschi Elena a fost atrasă la

răspundere contravențională în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional,

pentru faptul că la 10 mai 2018, în jurul orei 14:00, a numit-o cu cuvinte

necenzurate, fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în

mărime de 10 unități convenționale, care a fost achitată de pârâtă în termen de

72 de ore.

Reclamanta a invocat că prin acțiunile pârâtei, i-au fost cauzate suferințe

psihice, exprimate prin stare de frustrare, astfel prejudiciul moral îl estimează la

suma de 50 000 lei.

Reclamanta Crețu Ecaterina a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a

cerințelor în ședința de judecată, încasarea de la Belinschi Elena a sumei de 5 000

lei cu titlu de prejudiciu moral.

1

Prin hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul Central din 04 martie 2020, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Crețu Ecaterina.

S-a încasat de la Belinschi Elena în beneficiul Ecaterinei Crețu suma de 2 000

lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

S-a încasat de la Belinschi Elena în beneficiul statului suma de 150 de lei cu

titlu de taxă de stat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2020, s-a admis apelul

declarat de Belinschi Elena și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Căușeni, sediul

Central din 04 martie 2020, prin micșorarea sumei încasate de la Belinschi Elena în

beneficiul Ecaterinei Crețul cu titlu de prejudiciu moral de la 2 000 lei până al 300

lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că în temeiul procesului-verbal cu privire la contravenție și deciziei de

aplicare a sancțiunii contravenționale din 27 iunie 2018 întocmit de către agentul

constatator a Inspectoratului de Poliție Căușeni, Belinschi Elena a fost recunoscută

vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. 69 alin. (1) din Codul

Contravențional, fiind sancționată cu amendă în mărime de 10 unități

convenționale, echivalentul sumei de 500 lei.

Belinschi Elena a fost sancționată pentru faptul că la data de 10 mai 2018 la

ora 14.00, aflându-se în satul Hagimus, raionul Căușeni, a numit-o pe Crețu

Ecaterina cu cuvinte necenzurate, astfel înjosindu-i- onoarea și demnitatea.

La fel, instanța de judecată a reținut că, potrivit ordinului de încasare a

numerarului din 28 iunie 2018, Belinschi Elena a achitat amenda în termen de

72 ore, în sumă de 250 lei.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că angajarea răspunderii civile

delictuale, necesită întrunirea următoarelor condiții: fapta ilicită, prejudiciul,

raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat și vinovăția autorului

faptei ilicite, astfel, în privința faptei ilicite precum și a vinovăției Elenei Belinschi,

nu există careva dubii, în situația în care acestea sunt confirmate prin procesul-

verbal cu privire la contravenție (valabile și necontestate) și decizia de aplicare a

sancțiunii contravenționale din 27 iunie 2018, întocmit de Inspectoratul de Poliție

Căușeni.

Totodată, instanța de apel a constatat că pentru a antrena răspunderea civilă

delictuală a Elenei Belinschi, este necesar de a fi respectate și condițiile cu privire

la prejudiciu și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat.

Astfel, în cadrul examinării cauzei, au fost constate circumstanțele care

demonstrează cert existența unui conflict între reclamanta Crețu Ecaterina și pârâta

Belinschi Elena începând cu anul 2014, fapt ce se confirmă prin informațiile de la

Inspectoratul de poliție Căușeni în urma multiplelor plângeri depuse de pârâta

Belinschi Elena, circumstanțe care denota că Belinschi Elena este o persoană care a

suferit în urma acțiunilor Ecaterinei Crețu și soțului acesteia, Crețu Vasile și prin

urmare concluzia primei instanțe cu privire la încasarea de la Belinschi Elena în

beneficiul Ecaterinei Crețu a sumei de 2 000 lei cu titlu de prejudiciu moral una

nejustificată.

2

În aceste împrejurări, instanța de apel a concluzionat că rezultând din

specificul acțiunii, prima instanță, corect a aplicat legea materială care guvernează

raportul juridic litigios, însă incorect a stabilit cuantumul prejudiciului moral

cauzat prin contravenție.

Prin urmare, instanța de apel a ajuns la concluzia de modifica hotărârea

primei instanțe cu micșorarea prejudiciului moral încasat de la 2 000 lei până la

300 lei.

La 19 octombrie 2020, Crețu Ecaterina a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

contestate cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurenta Crețu Ecaterina, în motivarea recursului a invocat ilegalitatea

deciziei instanței de apel și temeinicia hotărârii primei instanțe.

La 10 noiembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia

recursului, fiind recepționat de către Belinschi Elena la data de 16 noiembrie 2020,

comform avizului de recepție (f.d. 88).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 09 iulie

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 19 octombrie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

3

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Crețu Ecaterina, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Crețu Ecaterina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5