2ra-1553/20 — încasarea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1553/20

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Central) Vl. Schibin

Instanța de apel: (Curtea de Apel Bălți) A. Corcenco, O. Mironov, D. Stănilă

Î N C H E I E R E

28 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Martîniuc Oxana și

avocatul Aliona Rusnac în interesele Nataliei Martîniuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Martîniuc Natalia

împotriva Oxanei Martîniuc cu privire la repararea prejudiciului material și moral

și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 07 iulie 2020, prin care s-a admis

apelul declarat de Martîniuc Natalia și s-a modificat hotărârea Judecătoriei Bălți,

sediul Central din 06 septembrie 2019,

c o n s t a t ă :

La 12 decembrie 2018, Martîniuc Natalia a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Oxanei Martîniuc cu privire la repararea prejudiciului material

și moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Martîniuc Natalia a menționat că la data de

09 noiembrie 2017, de către Procuratura Fălești a fost emisă ordonanța privind

examinarea cazului contravențional, prin care Martîniuc Oxana a fost recunoscută

vinovată de comiterea contravenției prevăzută de art. 69 alin. (1) și 78 alin. (1) din

Codul contravențional, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 10 unități convenționale și respectiv 20 de unități convenționale.

Astfel a invocat că Martîniuc Oxana a fost recunoscută vinovată pentru faptul

că la data de 23 octombrie 2017, a intrat în casa sa fără acordul său, i-a tăiat părul

și i-a sustras telefonul mobil, fiindu-i aplicate lovituri și numită cu cuvinte

necenzurate.

Deci a relatat că în rezultatul acțiunilor ilegale ale pârâtei, i-a fost cauzat

prejudiciu material în legătură cu tratamentul suportat în sumă de 6 863,75 de lei,

1

la fel fiind nevoită să procure un alt telefon mobil în sumă de 7 905 lei, precum și

cheltuieli de asistență juridică în cadrul procesului penal în mărime de 3 600 lei.

Totodată, a specificat că i-a fost cauzat prejudiciu moral, care s-a manifestat

prin suferințe fizice și psihice.

Reclamanta Martîniuc Natalia a solicitat încasarea de la Martîniuc Oxana a

sumei totale de 16 068,75 de lei cu titlu de prejudiciu material, încasarea sumei de

50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și încasarea sumei de 2 500 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din 06 septembrie 2019, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Martîniuc Natalia.

S-a încasat de la Martîniuc Oxana în beneficiul Nataliei Martîniuc suma de

3 146,05 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 3 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 2 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat de la Martîniuc Oxana în beneficiul statului suma de 250 de lei cu

titlu de taxă de stat.

În rest, acțiunea s-a respins.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 07 iulie 2020, s-a admis apelul declarat

de Martîniuc Natalia, s-a modificat hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central din

06 septembrie 2019 în partea încasării prejudiciului material, acesta fiind majorat

de la suma de 3 145,05 lei pînă la suma de 5 145,05 lei.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

S-a încasat de la Martîniuc Natalia în beneficiul Oxanei Martîniuc suma de

2 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în instanța de apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pretențiile privind

încasarea despăgubirii pentru prejudiciul material, suportat sub forma cheltuielilor

de asistență juridică în sumă de 2100 lei și 1500 lei, instanța de fond nu le-a reținut

considerându-le nejustificate pentru a fi recuperate.

La caz, instanța de apel a constatat că avocatul Rusnac Aliona a întocmit

plângerile și a participat la examinarea acestora reprezentând interesele Nataliei

Martîniuc, pentru care i s-a achitat suma de 2 100 lei, fapt confirmat prin bonul de

plată din 28 decembrie 2017 și suma de 1 500 lei conform bonului de plată din

26 iunie 2018, iar reieșind din faptul că instanța a admis doar plângerea din

18 decembrie 2018, ordonanța din 09 noiembrie 2017 rămânând în vigoare și a

generat sancționarea contravențională și executarea pedepselor aplicate Oxanei

Martîniuc, astfel a considerat necesar de a compensa reclamantei aceste cheltuieli,

doar că în mărime parțială, ținând cont de volumul de lucru efectuat de avocat

confirmat prin probatoriul justificativ anexat în acest sens.

Astfel instanța de apel a stabilit că prejudiciul material încasat de prima

instanță urmează a fi majorat de la 3 145,05 lei la suma de 5 145,05 lei.

La 04 septembrie 2020, Martîniuc Oxana, prin intermediul oficiului poștal, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurenta Martîniuc Oxana, în motivarea recursului a invocat că instanța de

apel a aplicat eronat normele de drept material, precum și a apreciat în mod arbitrar

2

probele, astfel examinând cauza unilateral, neobiectiv, pronunțând în acest mod o

decizie vădit neîntemeiată.

La fel, a reiterat că sancționarea contravențională nu a fost generată de

contestațiile ordonanței de către reclamantă, or, prin plângerile sale, reclamanta a

solicitat tragerea la răspundere penală, pe când a fost trasă la răspundere

contravențională, fapt ce nu poate fi calificat ca câștig de cauză.

La 24 septembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Rusnac

Aliona, a depus în interesele Nataliei Martîniuc cerere de recurs împotriva deciziei

instanței de recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă

integral.

Recurenta Martîniuc Natalia, în motivarea recursului a invocat că suma de

3 000 lei dispusă spre încasare cu titlu de prejudiciu moral este o sumă mizeră în

raport cu suferințele psihice suportate.

De asemenea, a menționat că telefonul mobil a fost ridicat de către organul de

urmărire penală și restituit peste o perioadă îndelungată de timp, fiind nevoită să

procure unul nou.

Astfel consideră că urmează a fi încasat și prejudiciul material pentru

procurarea telefonului.

Totodată, a invocat dezacordul cu soluția instanței de apel prin care s-a

încasat în beneficiul Oxanei Martîniuc suma de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică suportate la examinarea cauzei în instanța de apel.

La 26 septembrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatei copia

recursului, fiind recepționat de către Martîniuc Natalia la data de 30 septembrie

2020, potrivit avizului de recepție (f.d. 156).

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Bălți a emis dispozitivul deciziei la 07 iulie 2020,

iar la data de 12 august 2020, părțile au recepționat decizia motivată a instanței de

apel, conform avizelor de recepție (f.d. 135-136).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursurile au fost declarat la 04 septembrie 2020 de către Martîniuc Oxana

și la 24 septembrie 2020 de către Martîniuc Natalia, respectiv se consideră depuse

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

3

Examinînd temeiurile recursurilor, completul Colegiului Civil, Comercial și

de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentelor cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

4

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de Martîniuc

Oxana și avocatul Aliona Rusnac în interesele Nataliei Martîniuc, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă

și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Martîniuc Oxana și avocatul

Aliona Rusnac în interesele Nataliei Martîniuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5