2ra-140/22 — constatarea faptului incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-140/2022

2-21010704-01-2ra-02022022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (A. Mardari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu

Gheorghe împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil al cauzei și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 22 ianuarie 2021, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil al cauzei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, în temeiul procesului - verbal cu privire la

contravenție Melnic Natalia a fost recunoscută vinovată de comiterea unei

contravenții.

La 30 ianuarie 2019, Străisteanu Gheorghe în calitate de victimă a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Nataliei Melnic privind încasarea

prejudiciului moral cauzat prin contravenție.

La 18 octombrie 2019, Melnic Natalia a depus contestație împotriva

procesului-verbal cu privire la contravenție, iar la solicitarea Nataliei Melnic

instanța care examina cauza civilă a dispus suspendarea procesului în cauza civilă,

până la finalizarea examinării cauzei contravenționale.

Consideră că, examinarea cauzei contravenționale din 18.10.2019, peste

termenul legal de 30 zile și care durează un an și patru luni, încălcă dreptul

reclamantului Străisteanu Gheorghe la examinarea cauzei în termen rezonabil.

Solicită Străisteanu Gheorghe, constatarea faptului încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil al cauzei și repararea din contul bugetului de stat prin

1

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova a prejudiciului moral în

mărime de 3 000 de lei

Prin hotărârea din 29 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de Străisteanu

Gheorghe împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil al cauzei și repararea

prejudiciului moral.

Prin decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Străisteanu Gheorghe, ca neîntemeiat și a fost menținută

hotărârea din 29 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, la actele cauzei nu

există nici un înscris în sensul redat de reclamant, iar informația de pe portalul

instanțelor de judecată fiind accesibilă publicului, dar din care nu rezultă calitatea

de victimă a reclamantului.

Prin urmare, criticile apelantului Străisteanu Gheorghe, precum că instanța a

purces la examinarea cauzei în lipsa raportului motivat, instanța de apel a

considerat că nu poate servi temei de admitere a cererii de apel or, deși în temeiul

art. 4 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei și a lipsei suportării unui prejudiciu moral revine Ministerului Justiției,

reclamantul la rândul său urmează să prezinte dovada faptului că ultimul are o

anumită calitate procesuală în cadrul procesului contravențional.

A notat că, deși Străisteanu Gheorghe pretinde că a depus acțiunea civilă în

procesul care se tergiversează, instanța de apel a indicat că, prin această acțiune se

solicită constatarea încălcării dreptului său de a nu fi supus la tratamente

degradante și a dreptului la respectarea onoarei și demnității reputației

profesionale. Astfel, a reiterat că în acțiunea civilă, asupra căreia indică Străisteanu

Gheorghe, ultimul solicită încasarea prejudiciului moral în baza apărării dreptului

la respectarea onoarei, demnității și reputației profesionale, fapt ce rezultă

indubitabil și din conținutul informației de pe portalul național al instanțelor, iar

Străisteanu Gheorghe în acest sens nu a anexat careva probe, care să demonstreze

faptul că acțiunea a fost pornită ca urmare a prejudiciului cauzat printr-o

contravenție, în care are calitatea de victimă și are legătură cu contravenția ce se

pretinde a fi săvârșită de Melnic Natalia. Respectiv, instanța de apel a conchis că,

prima instanță corect a stabilit că în cauză nu sunt întrunite temeiuri legale pentru

constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale. Astfel, întemeiat prima instanță a constat că Străisteanu

Gheorghe nu a demonstrat faptul că pretinsa acțiune civilă are legătură cauzală cu

cauza contravențională, corespunzător, reclamantul în asemenea circumstanțe nu

poate formula cerere prin care să invoce cauzarea unui prejudiciu prin încălcarea

dreptului său la examinarea cauzei contravenționale în termeni rezonabili, la caz

fiind constatat cu certitudine faptul că Străisteanu Gheorghe nu este subiectul

corespunzător care poate pretinde repararea prejudiciului în baza Legii nr. 87 din

21.04.2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

2

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărîrii judecătorești.

La 14 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Străisteanu Gheorghe a

declarat recurs împotriva deciziei din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei contestate cu adoptarea unei decizii noi privind

admiterea integrală a acțiunii (f.d. 116-127).

În motivarea recursului a reiterat argumentele indicate în cererea de chemare

în judecată și cererea de apel.

În esență a invocat că la caz termenul se calculează de la 17 august 2018, cînd

a fost recunoscut în calitate de parte vătămată, parte civilă și a înaintat acțiunea

civilă în cadrul procesului contravențional, proces care durează 2 ani și 4 luni.

Consideră că, prin încălcarea dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei

contravenționale din 18 octombrie 2019, angajații statului au trecut peste toate

limitele legale, iar circumstanțele în care persoanele cu funcție de răspundere

refuză să acționeze, au provocat daune morale și materiale irecuperabile.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Decizia din 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată

părților prin intermediul oficiului poștal la 13 ianuarie 2022 (f.d. 112), astfel

recursul depus la 14 ianuarie 2022 prin intermediul oficiului poștal, de către

Străisteanu Gheorghe, este în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 02 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii (f.d. 129).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

3

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.

212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Străisteanu Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

4

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul înaintat de Străisteanu Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5