2ra-1129/20 — constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si reprararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1129/20

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) D. Șușchevici

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, A. Bostan, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

09 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu

Gheorghe împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2020, prin care s-a

admis apelul declarat de Ministerul Justiției, s-a casat hotărârea Judecătoriei

Chișinău sediul Centru din 26 decembrie 2019 și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 24 octombrie 2019, Străisteanu Gheorghe a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Străisteanu Gheorghe a menționat că la 15 aprilie 2019

a depus cerere de chemare în judecată la Judecătoria Chișinău, sediul Centru

împotriva Ministerului Justiției, prin care a solicitat constatarea încălcării dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești din 17 noiembrie 2017.

Prin încheierea judecătorului Grigore Manoli din 26 aprilie 2019, nu s-a dat

curs cererii de chemare în judecată, fiind obligat să prezinte acte autentificate

anexate la cererea de chemare în judecată.

Ulterior, prin încheierea din 06 iunie 2019, cererea de chemare în judecată a

fost restituită.

Reclamantul a invocat că încheierile în cauză au fost anulate de Curtea de

Apel Chișinău, iar cauza a fost restituită spre rejudecare în fond.

1

Ulterior, prin încheierea judecătorului Grigore Manoli din 19 octombrie 2019,

nu s-a dat curs cererii de chemare în judecată, fiind obligat să mai prezinte careva

înscrisuri.

Străisteanu Gheorghe a specificat că timp de 7 luni judecătorul Grigore

Manoli tergiversează punerea pe rol a cauzei sale și începerea examinării în fond,

astfel fiind lipsit de dreptul la examinarea în termen rezonabil a cauzei.

Străisteanu Gheorghe a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei și încasarea de la Ministerul Justiției a sumei de 3 000

lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 26 decembrie 2019,

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu Gheorghe.

S-a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Străisteanu Gheorghe suma de 1 000 lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2020, s-a admis apelul

declarat de Ministerul Justiției, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 26 decembrie 2019 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu

Gheorghe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că prin cererea de chemare în judecată, Străisteanu Gheorghe a solicitat

constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și

repararea prejudiciului moral cauzat prin această încălcare, în situația în care nu

există un proces civil inițiat privind constatarea încălcării dreptului la executarea în

termen a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 17 noiembrie 2017.

Or, prin încheierea Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău din

25 octonmbrie 2019, cererea de chemare în judecată depusă de Străisteanu

Gheorghe la data de 15 aprilie 2019, a fost restituită în temeiul art. 170 alin. (2) din

Codul de procedură civilă, încheierea în cauză fiind în vigoare.

Astfel instanța de apel a concluzionat că în temeiul dispozițiilor art. 2 din

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești,

partea interesată poate pretinde repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei.

Însă, instanța de apel a constatat că în speță, Străisteanu Gheorghe nu a fost

parte în cauza civilă care ar fi fost judecată, deoarece cererea de chemare în

judecată a fost rstituită din motive imputabile acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a dispus casarea hotărârii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri, de respingere integrală a acțiunii.

La 15 mai 2020, Străisteanu Gheorghe, prin intermediul oficiului poștal, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei

instanțe.

Recurentul Străisteanu Gheorghe, în motivarea recursului a invocat că la

2

examinarea cauzei, instanța de apel a interpretat în mod eronat legea, precum și

faptul că nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată.

De asemenea, a menționat că nerespectarea termenilor prevăzuți de legislația

națională pentru examinarea cauzei, reprezintă o încălcare gravă a dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei și respectiv și a dreptului la un proces

echitabil, prevăzut de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

La 14 iulie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia

recursului, fiind recepționat de Ministerul Justiției la data de 17 iulie 2020,

conform avizului de recepție (f.d. 157).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 12 martie

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 15 mai 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

3

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Străisteanu

Gheorghe, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

4

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Străisteanu Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5