CASE OF BISULTANOVY v. RUSSIA

CAUZA DE BISULTANOVY/RUSSIA (Documentul nr. 48608/19) JUDGMENT Strasburg 21 iunie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bisultanovy/Russia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de comitet compus din: Georgios A. Serghides, Președinte, Anja Seibert-Fohr, Peeter Roosma, judecători și Olga Chernishov, Grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 48608/19) împotriva Federației Ruse depusă în fața Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 29 august 2019 de doi resortisanți ruși, dna Seda Bisultanova și dna Fatima Bisultanova, născuți în 1956 și, respectiv, 1983 și care locuiesc în Argun și Grozny („reclamanții”), reprezentați de ONG Materi Chechni în Grozny; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul Rus („ Guvernul”), reprezentată inițial de dl Matyushkin și dl Galperin, fosti reprezentanți ai Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, și mai târziu de succesorul lor în acest birou, dl Vinogradov; observațiile părților; având deliberat în particular la 31 mai 2022, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBJET-MATTER AL CAUZULUI Cauza se referă la răpirea și dispariția ulterioară a rudei reclamanților, Abu Bisultanov, în Khasavyurt, Dagestan, în 2009, precum și la ineficacitatea anchetei ulteriore în această chestiune. La 1 septembrie 2009, un grup de oameni înarmați a răpit dl Bisultanov, care s-a născut în 1982, și colegul său, dl Timur Chaplayev, dintr-o stradă din Khasavyurt, Dagestan. Curtea a examinat răpirea dlui Chaplayev în cazul Indirbayeva și alții c. Rusia [Comitetul] nr. 54931/18, 5-8, 9 martie 2021, precum și circumstanțele factuale relevante sunt descrise în acest sens. La 8 septembrie 2009, în legătură cu plângerea reclamanților cu privire la răpirea depusă la 2 septembrie 2009, Departamentul Khasavyurt al Comitetului de Investigație a deschis cauza penală nr. 910347. Pentru detalii privind ancheta, a se vedea Indirbayeva și alții, citat mai sus În plus, în cel puțin patru ocazii între mai 2015 și iunie 2019, reclamanții s-au plâns la Tribunalul Orașului Khasavyurt pentru suspendările nejustificate ale anchetei în cauza penală și lipsa informațiilor cu privire la progresele sale. Fiecare dintre plângerile lor a fost lăsată fără examinare, deoarece investigatorii tocmai au reluat procedura. Se pare că ancheta este încă în așteptare.Locul în care dl Bisultanov nu a fost stabilit până în prezent. EVALUAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 2 AL CONVENȚIEI Curții constată că această plângere nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă pe niciun alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile relevante privind obligațiile susținute și procedurale în temeiul articolului 2 din Convenție au fost rezumate în Sultygov și alții c. Rusia , nr. 42575/07 și alte 11 , § 393-96 și 444, 9 octombrie 2014. Curtea nu a putut să încheie în Indirbayeva și alții , citat mai sus § 44, că agenții de stat au fost responsabili pentru dl Chaplayev . având în vedere faptul că dl Bisultanov a fost răpit împreună cu dl Chaplayev de același grup de infractori în aceleași circumstanțe, Curtea nu poate decât să ajungă la aceeași concluzie în ceea ce privește dl Bisultanov. În aceste circumstanțe, Curtea nu constată încălcarea elementului substanțial al art. 2 din Convenție în ceea ce privește dl Abu Bisultanov În ceea ce privește ancheta privind dispariția dlui Bisultanov, s-a desfășurat în cadrul aceluiași caz penal ca cel al dlui Chaplayev (a se vedea Indirbayeva și alții, citat mai sus, § 46-48). Prin urmare, concluziile Curții privind ineficacitatea anchetei în acest caz se aplică la fel de mult la cazul în cauză. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în aspectul său de procedură. De asemenea, reclamanții au formulat plângeri în temeiul articolelor 3 și 5 din Convenție. Curtea a examinat această parte a cererii și consideră că, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 35 din Convenție. 12. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenția APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 13. Reclamanții au solicitat 98.149 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciu material, 300 000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 5,477 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 14. Potrivit Guvernului, cererile au fost nesubstanțiate. 15. Având în vedere observațiile părților, Curtea atribuie reclamanților 20 000 EUR în comun în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și orice impozit care poate fi taxabil pe această sumă. 16. Curtea respinge reclamația pentru prejudiciu material pentru lipsa legăturii cauzale dintre încălcarea constatată și daunele presupuse. Ea respinge reclamația pentru costuri și cheltuieli, având în vedere faptul că reclamanții nu au demonstrat că au plătit sau au fost sub obligația legală de a plăti taxele facturate de reprezentanți sau cheltuielile suportate de ei (a se vedea Merabishvili c. Georgia [GC], nr. 72508/13, § 327, 28 noiembrie 2017). Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, declară plângerile în temeiul articolului 2 din Convenție admisibile și restul cererii inadmisibile; deține că nu a existat nicio încălcare a articolului 2 din Convenție în temeiul membrului său de fond în ceea ce privește Abu Bisultanov; Deține că a existat o încălcare a articolului 2 din Convenție în temeiul membrului său de procedură pentru faptul că nu a efectuat o investigație eficace asupra circumstanțelor în care dl Abu Bisultanov a dispărut; Holds (a) că Statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în termen de trei luni, 20.000 EUR (20 de mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertit în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 21 iunie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Olga Chernishova Georgios A. Serghides Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

CASE OF

BISULTANOVY v. RUSSIA

(Application no. 48608/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

21 June 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Bisultanovy v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Georgios A. Serghides,

President,

Anja Seibert-Fohr,

Peeter Roosma,

judges,

and Olga Chernishova,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

48608/19) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 29 August 2019 by two Russian nationals, Ms Seda Bisultanova and Ms Fatima Bisultanova, born in 1956 and 1983 respectively and living in Argun and Grozny (“the applicants”) who were represented by NGO Materi Chechni in Grozny;

the decision to give notice of the application to the Russian Government (“the Government”), initially represented by Mr

G.

Matyushkin and Mr

M.

Galperin, former Representatives of the Russian Federation to the European Court of Human Rights, and later by their successor in this office, Mr

M.

Vinogradov;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 31 May 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT-MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the abduction and subsequent disappearance of the applicants’ relative Mr Abu Bisultanov in Khasavyurt, Dagestan in 2009 and the ineffectiveness of the ensuing investigation into the matter.

2.

On 1 September 2009 a group of armed men abducted Mr Bisultanov, who was born in 1982, and his colleague Mr

Timur Chaplayev from a street in Khasavyurt, Dagestan. The Court examined the abduction of Mr

Chaplayev in

the case of

Indirbayeva and Others v.

Russia

[Committee]

,

no.

54931/18,

§§

5-8, 9 March 2021, and the relevant factual circumstances are outlined therein.

3.

On 8 September 2009, upon the applicants’ complaint of the abduction lodged on 2 September 2009, the Khasavyurt Department of the Investigative Committee opened criminal case no. 910347. For details of the investigation see

Indirbayeva and Others,

cited above

, §§ 12-25. In addition, on at least four occasions between May 2015 and June 2019, the applicants complained to the Khasavyurt Town Court about unjustified suspensions of the investigation in the criminal case and the lack of information about its progress. Each of their complaints was left without examination as the investigators had just resumed the proceedings.

4.

It appears that the investigation is still pending. The whereabouts of Mr

Bisultanov have not been established to date.

THE COURT’S ASSESSMENT

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 2 OF THE CONVENTION

5.

The

Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

6.

The relevant principles concerning the substantive and procedural obligations under Article 2 of the Convention have been summarized in

Sultygov and Others v. Russia

, nos. 42575/07 and 11 others,

§

§

444, 9 October 2014.

7.

The Court was unable to conclude in

Indirbayeva and Others,

cited above, § 44,

that State agents were responsible for Mr

Chaplayev’s

abduction and subsequent disappearance. Considering that Mr Bisultanov was abducted together with Mr Chaplayev by the same group of perpetrators under the same circumstances, the Court cannot but come to the same conclusion in respect of Mr

Bisultanov.

8

.

In such circumstances the Court finds no violation of the substantive limb of Article 2 of the Convention

in respect of Mr

Abu Bisultanov

.

9.

As to the investigation into the disappearance of Mr Bisultanov, it was carried out within the framework of the same criminal case as that of Mr

Chaplayev (see

Indirbayeva and Others,

cited above,

§

10

.

There has therefore been a violation of Article 2 of the Convention in its procedural aspect.

REMAINING COMPLAINTS

11.

The applicants also raised complaints under Articles 3 and 5 of the Convention. The Court has examined that part of the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints do not meet the admissibility criteria set out in Article 35 of the Convention.

12.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35 §

4 of the Convention

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13.

The applicants claimed 98,149 euros (EUR) in respect of pecuniary damage, EUR 300,000 in respect of non-pecuniary damage and EUR 5,477 in respect of costs and expenses.

14.

According to the Government, the claims were unsubstantiated.

15.

Having regard to the parties’

submissions, the Court awards the applicants jointly EUR 20,000 in respect of non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable on that amount.

16.

The Court rejects the claim for pecuniary damage for the lack of the causal link between the violation found and the alleged damage. It rejects the claim for costs and expenses, given that the applicants failed to show that they had paid or were under a legal obligation to pay the fees billed by their representatives or the expenses incurred by them (see

Merabishvili v.

Georgia

[GC], no.

72508/13, § 327, 28 November 2017).

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the complaints under Article 2 of Convention admissible and the remainder of the application inadmissible;

Holds

that there has been no violation of Article 2 of the Convention under its substantive limb in respect of

Mr

Abu Bisultanov;

Holds

that there has been a violation of Article 2 of the Convention under its procedural limb for the failure to conduct an effective investigation into the circumstances in which Mr Abu Bisultanov disappeared;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants jointly, within three months, EUR 20,000 (twenty thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage, to be converted into

the currency of the respondent State

at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 21 June 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Olga Chernishova

Georgios A. Serghides

Deputy Registrar

President