3ra-979/21 — contestarea actului administrativ

3ra-979/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-979/21

Prima instanță, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: G. Cazacu)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Administrația Națională a

Penitenciarelor a Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Ghennadii Maliovanîi împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor a Ministerului

Justiției al Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil, restabilirea în funcția anterior deținută, încasarea plăților salariale pentru

perioada absenței forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins

apelul depus de Administrația Națională a Penitenciarelor a Ministerului Justiției al

Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 16 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 20 august 2019 Ghennadii Maliovanîi a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor

cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și restabilirea în funcția

anterior deținută.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că activează în cadrul organelor de drept

începând cu anul 2002 – până în prezent, fiind recomandat ca un funcționar public cu statut

special bine organizat și pregătit profesional, capabil de a gestiona și colabora cu efectivul

subordonat, demonstrând un comportament demn și corect, cu o reputație ireproșabilă, fapt

confirmat și din conținutul materialelor dosarului personal. Datorită meritelor obținute pe

întreaga perioadă de activitate, a capacităților manageriale și reușitelor de o înaltă calificare,

a fost avansat la funcția de director adjunct al Penitenciarului nr. 18-Brănești.

1

La 07 martie 2019, în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor a participat la

comisia de disciplină pe marginea desfășurării unei anchete de serviciu efectuată în privința

sa, la indicația directorului adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, Serghei

Demcenco. Scopul întrunirii acestei comisii a fost de ai compromite imaginea ca funcționar

public cu statut special și de ai aplica sancțiune disciplinară, fapt care nu s-a regăsit în urma

analizei materialelor prezentate și aprecierii tuturor împrejurărilor examinate.

Astfel, la 08 martie 2019, în jurul orei 01:55, la indicația directorului-adjunct al

Administrației Naționale a Penitenciarelor, Serghei Demcenco, un grup de angajați din

cadrul Direcției siguranță și regim penitenciar, Direcției protecție internă și Direcției pază și

escortă ale Administrației Naționale a Penitenciarelor, au efectuată o vizită inopinată la

Penitenciarul nr.18-Brănești, cu scopul verificării activității serviciului diurn al instituției,

prezența colaboratorilor la serviciu, respectarea programului zilei și regimului de detenție

de către condamnați.

În urma controlului inopinat au fost stabilite următoarele: trei condamnați au încălcat

regimul de deținere stabilit de penitenciar prin nerespectarea strictă a programului zilei

stabilit în instituție; părăsirea neautorizată a secțiilor de trai și zonelor locative; deplasarea

pe timp de noapte fără permisiune specială; porțile de acces în zona sectoarelor locative nr.

5, 6, 7, 8 și 9 erau deschise; o parte din condamnați nu dormeau, fiind depistați pe platoul

zonei locative nr. 2, condamnați din sectoarele 6 și 9, se plimbau prin secții locative și holul

acestora, lumina fiind aprinsă în practic toate secțiile locative; în secția de trai nr. 3 se aflau

în jur de 5-6 condamnați, care se presupune că practicau jocuri de hazard; în blocul

administrativ, la locul de trai al condamnatului, care deținea dreptul la plasare fără escortă

în afara instituitei, a fost depistat și ridicat un telefon mobil.

A susținut reclamantul că acest control s-a efectuat cu încălcarea prevederilor

Regulamentului Serviciului de luptă al Departamentului Instituțiilor Penitenciare, aprobat

prin ordinul Ministerului Justiției nr. 106 in 06 martie 2003.

Potrivit pct. 185 din Regulamentul nominalizat, persoanele care fac controlul, sunt

obligate să prezinte șefului gărzii (echipei) legitimația cu dreptul de a controla gărzile

(echipele), cu semnătura șefului din a cărui însărcinare execută controlul, însă la cazul

speței nu se atestă astfel de permisiune, ceea ce denotă ilegalitatea acestui control.

În urma verificării corpului gărzii instituitei, s-a constatat că angajata din santinelă în

secția pază și escortă a penitenciarului, nu trebuia să fie prezentă în instituție conform

tabelului schimbului de pază.

La fel, în urma verificării documentației de serviciu din unitatea de serviciu a secției

siguranță și regim penitenciar a Penitenciarului nr. 18-Brănești, s-a constatat că: Serviciul

diurn pentru perioada (07 martie 2019 – 08 martie 2019) era exercitat în baza ordinului nr.

66 din 06 martie 2019 cu privire la asigurarea regimului, pazei și supravegherii deținuților,

în care este prevăzută activitatea serviciului diurn, care nu a fost aprobat prin semnătură de

către Directorul Agenției Naționale a Penitenciarelor; tabelul de supraveghere, în care era

prevăzută supravegherea condamnaților pentru perioada 07 martie 2019 – 08 martie 2019,

nu a fost aprobat prin semnătură de către directorul Agenției Naționale a Penitenciarelor;

directorul adjunct al Penitenciarului nr. 18-Brănești, Ghenadii Maliovanîi, nu era prezent în

penitenciar la data de 07 martie 2019.

2

Din explicațiile ofițerului de serviciu, XXXXX, s-a constatat că instructajul

personalului, care a intrat în serviciu în perioada 07 martie 2019 – 08 martie 2019, a fost

petrecut în lipsa conducerii.

De asemenea, în urma verificării activității de pază a penitenciarului, s-a constatat că:

paza corpului de gardă și a punctului de control nu era asigurată de postul de pază temporar

prevăzută în Planul de pază; șeful de schimb, agent șef justiție, XXXXX, a permis arbitrar

accesul și prezența agentului șef adjunct de justiție, XXXXX, operator al secției de pază și

escortare în corpul de pază, fără ca persoana dată să fie prevăzută în componența

schimbului de pază pentru data respectivă, care nici nu dispunea de careva act confirmativ

al statutului funcției; sistemul de supraveghere video funcționa cu devieri periodice sau

vizibilitatea acesteia era redusă; la primirea-predarea postului de pază nu era verificată

funcționalitatea butoanelor de alarmă din dotarea acestora.

A remarcat reclamantul că din conținutul notei informative nr. 17 din 11 martie 2019

privind controlul inopinat din 08 martie 2019 în cadrul Penitenciarului nr. l8-Brănești,

rezultă că acesta fost efectuat la indicația directorului adjunct al ANP, Serghei Demcenco,

care a și inițiat ancheta de serviciu pe marginea rezultatelor controlului inopinat din 08

martie 2019.

Potrivit nomenclatorului privind competența în procedură disciplinară a Instrucțiunii

cu referire la modul de desfășurare a anchetelor de serviciu privind abaterile disciplinare

săvârșite de către funcționării publici cu statut special din cadrul sistemului administrației

penitenciare, dreptul de a dispune inițierea anchetei de serviciu, pentru persoanele cu

funcție de conducere din cadrul instituțiilor penitenciare (cu excepția funcției de director), o

are doar directorul Agenției Naționale a Penitenciarelor.

Respectiv, în situația în care ancheta de serviciu privind rezultatele controlului

inopinat din 08 martie 2019 a fost inițiată la indicația lui Serghei Demcenco, care deține

funcția de director-adjunct al ANP, și nicidecum de director al ANP, se constată

incompatibilitatea funcției acestuia de a lua astfel de decizii.

Totodată, încheierea la ancheta de serviciu privind efectuarea controlului inopinat în

Penitenciarul nr.18-Brănești la 08 martie 2019, a fost aprobată de aceiași persoană,

directorul adjunct al ANP, Serghei Demcenco.

Prin procesul-verbal nr. 10 din 17 iulie 2019 al ședinței Comisiei de disciplină, se

confirmă faptul că Președintele acesteia a fost aceiași persoană cu funcții de răspundere,

directorul adjunct al ANP, Serghei Demcenco.

Astfel, una și aceiași persoană cu funcții de răspundere a decis unilateral asupra

inițierii controalelor, desfășurării anchetelor de serviciu în baza acestora și în consecință, să

fie inclusiv și președintele comisiei disciplinare, care ca urmare să decidă asupra vinovăției

funcționarului pretins culpabil.

Această împrejurare denotă expres existența unui conflict de interese, acceptat tacit de

către toți funcționarii ANP, care au documentat cazul respectiv.

Faptul că documentația de serviciu diurn pentru perioada 07 martie 2019 – 08 martie

2019, exercitat în baza ordinului nr. 66 din 06 martie 2019 cu privire la asigurarea

regimului, pazei și supravegherii deținuților, în care este prevăzută activitatea serviciului

diurn și Tabelul de supraveghere, în care este prevăzută supravegherea condamnaților

3

pentru perioada 07 martie 2019 – 08 martie 2019, nu au fost aprobate prin semnătură de

către directorul ANP, nu poate produce careva efecte juridice, respectiv nu poate fi imputat

funcționarului public drept abatere sau neglijență față de atribuțiile de serviciu.

A precizat reclamantul că motivul absenței sale de la locul de muncă și neîndeplinirii

instructajului personalului la 07 martie 2019 rezidă în participarea sa, alături de șeful

Penitenciarului nr. 18-Brănești, în cadrul lucrărilor Comisiei disciplinare, fapt ce a fost

confirmat prin multiple înscrisuri.

A indicat că reieșind din prevederile art. 201 din Codul muncii și art. 86 alin. (1) din

Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul penitenciar, vinovăția este un

element esențial pentru atragerea la răspundere disciplinară, pe când din conținutul

materialelor anchetei de serviciu nu se atestă înscrisuri, care ar proba vinovăția sa în

săvârșirea pretinselor încălcări imputate lui.

Mai mult, comisia disciplinară nu a demonstrat vinovăția lui în comiterea pretinselor

încălcări manifestate prin lipsa controlului asupra efectivului din subordine, precum și

nerespectarea strictă de către deținuți a programului zilei stabilit în instituție, părăsirea

neautorizată a secțiilor de trai și zonelor locative, deplasarea deținuților pe teritoriul

penitenciarului pe timp de noapte, cât și încălcarea Dispoziției Agenției Naționale a

Penitenciarelor din 21 februarie 2017 privind respectarea cerințelor regimului de detenție,

prevederile art. 19 din Codul de executare, pct. 45, 47, și 48 din Regulamentul serviciului

de luptă, pct. 74 din Statutul executării pedepsei de către condamnați, coroborate cu art. 87

lit. b) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul penitenciar conform

ordinului nr. 428ef din 23 iulie 2019.

Conform art.87 lit. b) din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017, constituie abateri

disciplinare neglijența și/sau tergiversarea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, a prevederilor

legale sau a dispozițiilor primite de la conducătorii ierarhic superiori ori de la autoritățile

abilitate de lege, dacă acțiunile respective au fost săvârșite în mod repetat.

În procesul-verbal nr. 10 din 17 iulie 2019 al ședinței comisiei de disciplină a Agenției

Naționale a Penitenciarelor s-a menționat că „fapta examinată în calitate de abatere

disciplinară, poate fi încadrată conform art. 87 lit. b) din legea nominalizată, deoarece

anterior în cadrul Comisiei de disciplină a ANP, prin decizia din 11 februarie 2019,

conducerea Penitenciarului nr. 18-Brănești a fost atenționată privind executarea întocmai a

atribuțiilor funcționale. În cadrul comisiei s-a examinat cazul izbucnirii unui incendiu în

subsolul blocului administrativ al Penitenciarului nr.18-Brănești, amenajat ca saună pentru

deținuți, contrar legislației în vigoare”.

Consideră reclamantul că comisia de disciplină a ANP a încadrat greșit faptele descrise

în ancheta de serviciu drept abatere disciplinară, deoarece potrivit pct. 1 din dispozitivul

deciziei din 11 februarie 2019 a comisiei de disciplină a ANP, s-a decis clasarea cauzei în

legătură cu neconfirmarea săvârșirii unei abateri disciplinare, prevăzute de Legea nr. 300

din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul penitenciar.

A specificat reclamantul că el nu a fost vizat în decizia sus-menționată, respectiv nu i

se poate imputa caracterul repetat prevăzut la prevederile art. 87 lit. b) din Legea nr. 300 din

21 decembrie 2017. Or, lipsa caracterului repetat este marcată prin însuși clasarea cauzei și

neconstatarea unei abateri disciplinare.

4

Totodată, sintagma „atenționarea”, indicată în pct. 2 din decizia din 11 februarie 2019

a comisiei de disciplină a ANP, nu constituie drept sancțiune disciplinară prevăzută la art.

88 din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul penitenciar.

Potrivit art. 91 alin. (1) din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017, individualizarea

sancțiunii disciplinare aplicate se ține cont de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare,

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii,

comportamentul general în cadrul serviciului al persoanei respective, precum și de existența

altor sancțiuni disciplinare.

Respectiv, calificarea drept gravă a unei fapte de către angajator, trebuie să se facă în

funcție de rezultatele ei nocive și în raport cu pregătirea și experiența salariatului respectiv,

fapt care nu a fost realizat în cazul din speță.

La fel, se mai constată lipsa consecințelor negative ale pretinselor abateri, precum| și

lipsa altor sancțiuni disciplinare, fapt ce denotă încadrarea eronată a faptelor sale conform

prevederilor art.87 lit. b) din Legea nr.300/2017.

Suplimentar a mai indicat că în legătură cu controlul inopinat din 08 martie 2019,

dânsul a sesizat Centrul National Anticorupție referitor la pretinsele acțiuni ilegale ale unui

grup de colaboratori din cadrul Agenției Naționale a Penitenciarelor.

În baza acestui material, Centrul Național Anticorupție a expediat o interpelare în

adresa ANP cu următoarele solicitări: temeiul efectuării controlului inopinat de către grupul

de colaboratori ai ANP, care a avut loc în intervalul de timp 02:00-03:00, la 08 martie 2019,

în Penitenciarul nr.18-Brănești; rezultatele efectuării controlului și a deciziei adoptate pe

acest caz, cu solicitarea anexării copiilor autentificate a următoarelor documente: actele ce

au servit drept temei pentru inițierea, planificarea și efectuarea controlului, inclusiv

regulamente și ordine interne, actele privind coordonarea și aprobarea de către conducerea

ANP a efectuării controlului, decizia primită ca rezultat a efectuării controlului, fișele de

post ale angajaților ANP ce au efectuat controlul inopinat la Penitenciarul nr.l8-Brănești.

Însă răspuns la interpelarea dată nu se conține la materialelor dosarului administrativ.

A menționat reclamantul că conform informației privind punctajul final și calificativul

de evaluare acordat fiecărui angajat din cadrul Penitenciarului nr.l8-Brănești, anexă la

Ordinul nr.45 din 14 aprilie 2019, pentru perioada de evaluare (01 ianuarie 2019- 31 martie

2019) a fost evaluat cu calificativul „XXXXX”, punctajul final fiind “XXXXX”.

Conform Fișei de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale angajatului

care ocupă funcție de conducere, criteriile de evaluare a performanțelor profesionale

individuale ale sale au fost evaluate în felul următor: „conducere, coordonare și

supervizare” – punctaj „XXXXX”; „responsabilitate decizională” - punctaj „XXXXX”;

„competență profesională” – „XXXXX” puncte; „eficacitate și eficiență și organizare a

executării în termen a sarcinilor stabilite” – „XXXXX„ punct; „comunicare” - „XXXXX”

puncte.

Consideră reclamantul că evaluarea sa conform punctajului indicat reprezintă, aparent,

doar o opinie subiectivă a directorului penitenciarului, neîntemeiată juridic și lipsită de

criteriile, care argumentează fiecare calificativ conform Regulamentului privind modul de

stabilire a sporului pentru performanță a angajaților sistemului administrației penitenciare.

5

Mai mult ca atât, Fișa de evaluare nu i-a fost adusă la cunoștința lui la momentul

perfectării, ci doar prin scrisoarea nr.3/M-79/19 din 13 septembrie 2019, fapt marcat

suplimentar și prin lipsa semnăturii acestuia, cât și lipsa cărorva mențiuni la pct.6

„comentariile angajatului evaluat”.

Din cele expuse se atestă cu certitudine caracterul arbitrar al evaluării lui corespunde

inconsecvenței procedurale a factorilor de decizie a ANP și în cazul realizării anchetelor de

serviciu, lipsite de substrat factologic și careva temeiuri prevăzute de legislația în vigoare,

precum și tendențiozitatea instituitei pârâte în raport cu activitatea sa profesională, într-un

final fiind direct urmărită concedierea ilegală a acestuia din sistemul penitenciar.

Luând în considerație faptul că la baza emiterii ordinului nominalizat au stat pretinsele

încălcări în urma controlului inopinat din 08 martie 2019 și evaluarea lui în mod subiectiv

la 01 aprilie 2019, ordinul de sancționare contestat este pasibil de a fi anulat din motivele

punctate în susținerea netemeiniciei și ilegalității acestora.

Pe lângă acestea, ordinul contestat contrar art. 31, 118 și 119 alin. (1) din Codul

administrativ, nu a fost motivat, nefiind cert, precum și a fost emis contrar competenței

materiale reglementate în conținutul art. 90 din Legea nr.300/2017, care stipulează că

sancțiunile disciplinare prevăzute la art.88 din Legea nominalizată, se aplică de către

directorul instituitei, iar în speță este aplicată de directorul-adjunct interimar al ANP.

Ca urmare a ilegalității ordinului nr. 482ef din 23 iulie 2019, consideră reclamantul ca

fiind întemeiată solicitarea sa privind admiterea cerinței cu privire la restabilirea lui în

funcția deținută anterior de director adjunct al Penitenciarului nr. 18 -Brănești.

În contextul enunțat, Ghennadii Maliovanîi a solicitat admiterea acțiunii și anularea

ordinului nr. 482ef din 23 iulie 2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare

funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare”

emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară – retrogradarea într-o funcție inferioară, dar nu mai jos de nivelul de bază

corespunzător gradului special deținut și restabilirea în funcția deținută anterior de director

adjunct al Penitenciarului nr.18-Brănești.

Pe parcursul examinării cauzei, și anume la 14 iulie 2020 și 27 iulie 2020, reclamantul

Ghennadii Maliovanîi și-a concretizat pretențiile din acțiune, solicitând pe final, anularea

ordinului nr. 482ef din 23 iulie 2019 „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare

funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare”

emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, în partea aplicării față de el a sancțiunii

disciplinare – retrogradarea într-o funcție inferioară, dar nu mai jos de nivelul de bază

corespunzător gradului special deținut, restabilirea lui în funcția deținută anterior de

director adjunct al Penitenciarului nr.18-Brănești, încasarea drepturilor salariale cu caracter

pecuniar de care a fost lipsit în urma aplicării ilegale a sancțiunii disciplinare prin ordinul

nr. 482ef di 23 iulie 2019, repararea prejudiciului moral în sumă de 20.000 de lei, precum și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă acțiunea în contencios administrativ depusă de Ghennadii Maliovanîi. A fost anulat

ordinul nr. 482ef din 23 iulie 2019 emis de Administrația Națională a Penitenciarelor „Cu

privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare funcționarilor publici cu statut special din

6

cadrul sistemului administrației penitenciare”, în partea aplicării în privința lui Ghennadii

Maliovanîi a sancțiunii disciplinare. A fost restabilit Ghenadii Maliovanîi în funcția anterior

deținută de director adjunct al Penitenciarului nr. 18-Brănești al Administrației Naționale a

Penitenciarelor. S-a încasat din contul Administrației Naționale a Penitenciarelor în

beneficiul lui Ghennadii Maliovanîi toate plățile salariale corespunzătoare, precum și suma

de 5000 de lei cheltuieli de asistență juridică. În rest acțiunea în contencios administrativ

depusă de Ghenadii Maliovanîi, în partea reparării prejudiciului moral, a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 21 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice, Administrația Națională a

Penitenciarelor, a depus cerere de apel nemotivată.

La 11 februarie 2021 Administrația Națională a Penitenciarelor a recepționat hotărârea

integrală a primei instanțe, iar la 12 martie 2021 a prezentat instanței de apel motivarea

apelului, solicitând casarea integrală a hotărârii din 16 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere integrală a acțiunii ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus de

Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a menținut hotărârea din 16 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Fiind învestite cu judecarea prezentei cauze în contencios administrativ, prima instanță

și instanța de apel au motivat soluțiile sale prin faptul că actul administrativ individual

contestat - ordinul nr. 482ef din 23 iulie 2019 emis de Administrația Națională a

Penitenciarelor „Cu privire la aplicarea sancțiunilor disciplinare funcționarilor publici cu

statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare”, în partea aplicării față de

Ghennadii Maliovanîi a sancțiunii disciplinare, contrar prevederilor art. 14, 20 și 58 din

Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, precum și art. 90 din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul

administrației penitenciare, a fost semnat de către directorul adjunct interimar, comisar șef

de justiție, dar nu de către Ministrul Justiției, directorul Administrației Naționale a

Penitenciarelor sau de către conducătorul instituției subordonate, la propunerea comisiei de

disciplină respectivă.

Au constatat instanțele de judecată ierarhic inferioare că lipsa competenței atribuite

prin lege, constituie temei de nulitate a actului administrativ individual defavorabil, or,

semnatarul ordinului de sancționare nu a fost împuternicit cu prerogative legale în acest

sens.

Cu trimitere la prevederile art. 56, 59 alin. (1), (2), (3), (10) și (11) din Legea cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, pct. 2, 26, 52 din Regulamentul

cu privire la comisia de disciplină, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 201 din 11 martie

2009, art. 208 alin. (1) și art. 210 alin. (1) din Codul muncii, art. 86 alin. (1) din Legea cu

privire la sistemul administrației penitenciare nr. 300 din 21 decembrie 2017, art. 93 alin.

(1) din Codul administrativ, instanțele de judecată ierarhic inferioare au stabilit că

Administrația Națională a Penitenciarelor nu a prezentat probe incontestabile prin care s-ar

demonstra vinovăția sau intenția lui Ghennadii Maliovanîi în săvârșirea pretinselor încălcări

imputate lui, manifestate prin lipsa controlului asupra efectivului din subordine, precum și

7

nerespectarea strictă de către deținuți a programului zilei stabilit în instituție, părăsirea

neautorizată a secțiilor de trai și zonelor locative, plasarea deținuților pe teritoriul

penitenciarului pe timp de noapte, cât și încălcarea dispoziției Administrației Naționale a

Penitenciarelor din 21 februarie 2017 privind respectarea cerințelor regimului de detenție,

prevederile art. 19 din Codul de executare, pct. 45, 47, 48 din Regulamentul serviciului de

luptă, pct. 74 din Statutul executării pedepsei de către condamnați, coroborate cu art.87 lit.

b) din Legea nr.300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul penitenciar.

Au reținut că din analiza conținutului procesului-verbal nr. 10 din 17 iulie 2019 al

ședinței Comisiei de disciplină a Administrației Naționale a Penitenciarelor, s-a constatat că

fapta examinată în calitate de abatere disciplinară, poate fi încadrată conform art. 87 lit. b)

din Legea cu privire la sistemul administrației penitenciare nr. 300 din 21 decembrie 2017,

deoarece anterior în cadrul Comisiei de disciplină a Administrației Naționale a

Penitenciarelor, prin decizia din 11 februarie 2019, conducerea Penitenciarului nr.18-

Brănesti a fost atenționata privind executarea întocmai a atribuțiilor funcționale. În cadrul

comisiei s-a examinat cazul izbucnirii unui incendiu în subsolul blocului administrativ al

Penitenciarului nr.18-Brănești, amenajat ca saună pentru deținuți, contrar legislației în

vigoare.

În acest sens, instanțele de judecată au stabilit că comisia de disciplină a Administrației

Naționale a Penitenciarelor a încadrat eronat faptele descrise în ancheta de serviciu drept

abatere disciplinară în temeiul art. 87 lit. b) din Legea cu privire la sistemul administrației

penitenciare nr. 300 din 21 decembrie 2017, or, după cum rezultă din pct. 1 din dispozitivul

deciziei din 11 februarie 2019 a Comisiei de disciplină a Administrației Naționale a

Penitenciarelor, s-a decis clasarea cauzei, în legătură cu neconfirmarea săvârșirii unei

abateri disciplinare.

Ca urmare, instanțele de judecată au constatat lipsa caracterului repetat al abaterii

disciplinare, fapt marcat prin însăși clasarea cauzei și neconstatarea existenței abaterii

disciplinare.

În aceeași ordine de idei, instanțele de judecată au reținut că atenționarea menționată în

pct. 2 din dispozitivul deciziei din 11 februarie 2019 a Comisiei de disciplină a

Administrației Naționale a Penitenciarelor, nu constituie sancțiune disciplinară prevăzută la

art. 88 din Legea cu privire la sistemul administrației penitenciare nr. 300 din 21 decembrie

2017.

Mai mult, Ghennadii Maliovanîi nu a fost vizat în decizia din 11 februarie 2019 a

Comisiei de disciplină a ANP, respectiv ultimului nu i se poate imputa caracterul repetat al

abaterii disciplinare.

În contextul celor enunțate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat

întemeiate pretențiile reclamantului privind anularea actului administrativ individual

defavorabil - ordinul Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 482ef din 23 iulie 2019,

în partea aplicării sancțiunii disciplinare în privința lui Maliovanîi Ghennadii, cu

restabilirea acestuia în funcția anterior deținută de director adjunct al Penitenciarului nr.18-

Brănești al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

La fel, cu trimitere la prevederile art. 330 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Codul muncii,

instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat întemeiată pretenția reclamantului

8

privind încasarea din contul pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor în beneficiul

lui Ghennadii Maliovanîi a tuturor plăților salariale corespunzătoare pentru perioada de

absență forțată de la serviciu.

Totodată, prin prisma art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanțele de

judecată au încasat din contul pârâtei în beneficiul reclamantului suma de 5000 de lei

cheltuieli de asistență juridică, care este reală, necesară și rezonabilă ca mărime.

Cât privește pretenția înaintată de Ghennadii Maliovanîi privind încasarea din contul

Administrației Naționale a Penitenciare a sumei de 20.000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral, instanțele de judecată ierarhic inferioare au considerat-o neîntemeiată, or, sarcina

probațiunii cauzării prejudiciului moral o exercită partea vătămată, pe când Ghennadii

Maliovanîi nu a probat cauzarea lui din partea pârâtului a unor suferințe psihice sau lezarea

unor alte drepturi nepatrimoniale ce urmează a fi compensate în valoare bănească.

La 16 august 2021 Administrația de Stat a Penitenciarelor a depus cerere de recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei din 19

mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 16 decembrie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, în partea prin care a fost admisă acțiunea, cu emiterea unei decizii

noi de respingere integrală a acțiunii în contencios administrativ depuse de Ghennadii

Maliovanîi.

În motivarea recursului Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat ilegalitatea

și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat

superficial prezenta speță, apreciind arbitrar probele administrate, cu interpretarea și

aplicarea eronată a normelor de drept material.

A indicat recurenta că instanța de apel și-a motivat decizia cu trimitere la prevederile

Legii nr. 158/ 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, Hotărârii

Guvernului nr. 201/2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158/2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, Codului muncii, astfel fiind

admisă aplicarea unei legi care nu trebuia să fie aplicată, or, activitatea sistemului

penitenciar este reglementată de normele speciale prevăzute de Legea 300/2017 cu privire

la sistemul penitenciar, iar în partea ce vizează modul de desfășurare a anchetei de serviciu,

precum și procedura de aplicare a sancțiunii disciplinare funcționarului public cu statut

special sunt reglementate prin Instrucțiunea cu privire la modul de desfășurare a anchetelor

de serviciu privind abaterile disciplinare săvârșite de către funcționării publici cu statut

special din cadrul sistemului administrației penitenciare, aprobată prin ordinul ANP nr. 315

din 12 decembrie 2018, Regulamentul de activitate a comisiilor de disciplină pentru

personalul din cadrul sistemului administrației penitenciare, aprobat prin Ordinul

Ministrului Justiției nr.593 din 28 noiembrie 2018.

A susținut că conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 300/2017 cu privire la sistemul

administrației penitenciare, raporturile de serviciu ale funcționarului public cu statut special

din cadrul sistemului administrației penitenciare cad sub incidența Codului muncii în

măsura în care raporturile respective nu sunt reglementate de Legea nr. 300/2017.

Prin urmare, raporturile de serviciul ale funcționarilor publici cu statut special din

cadrul sistemului administrației penitenciare, nu sunt reglementate de Legea nr. 158/ 2008

sau acte normative subsecvente emise în temeiul acesteia.

9

Atât prima instanță, cât și instanța de apel urmau să țină cont de actele normative

speciale și să le aplice în modul corespunzător, deoarece reieșind din principiul general de

aplicare a legislației și prevederile art. 5 al Legii nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la actele

normative, prioritate în situația creată o au prevederile normei speciale și conform

principiului adagiului specialia generalibus derogant, în sensul că norma specială e cea care

derogă de la norma generală și că norma specială este de strictă interpretare la cazul

respectiv.

Este eronată concluzia instanțelor de judecată precum că actul administrativ individual

contestat - ordinul nr. 482ef din 23 iulie 2019, în partea aplicării sancțiunii disciplinare în

privința lui Ghennadii Maliovanîi, este semnat de către Directorul adjunct interimar,

comisar-șef de justiție și nu de către Ministrul Justiție, directorul Administrației Naționale a

Penitenciarelor sau de către conducătorul instituitei subordonate, la propunerea comisiei de

disciplină respective, care în opinia instanțelor constituie temei de anulare a actului

administrativ individual defavorabil, or, potrivit ordinului Ministerului Justiției nr.583 din

16 noiembrie 2018 cu privire la exercitarea atribuțiilor directorului Administrației Naționale

a Penitenciarelor, s-a dispus ca Serghei Demcenco, director adjunct al Administrației

Naționale a Penitenciarelor, comisar șef de justiție, să exercite atribuțiile directorului

Administrației Naționale a Penitenciarelor, începând cu data de 17 noiembrie 2018 - până la

numirea în funcție a unui nou director al ANP.

În acest sens a reținut recurenta că prin ordinul Ministrului Justiției nr. 257 din 09

octombrie 2019, în funcția de director al ANP a fost numită Liuba Jignea-Suveica.

Totodată, conform pct.4 din Regulamentul de activitate a comisiilor de disciplină

pentru personalul din cadrul sistemului administrației penitenciare, aprobat prin Ordinul

Ministrului Justiției nr. 593 din 28 noiembrie 2018, comisiile de disciplină se constituie în

cadrul Ministerului Justiției, Administrației Naționale a Penitenciarelor și în instituțiile

subordonate acesteia prin ordinul conducătorului instituției în cadrul căreia se creează

această comisie.

La fel, din pct. 9 din același Regulament, Președintele comisiei de disciplină din cadrul

Ministerului Justiției este desemnat de ministrul justiției, iar președinții comisiilor de

disciplină din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și din cadrul instituțiilor

subordonate sunt, de regulă, adjuncții instituțiilor. Respectiv, prin ordinul ANP nr. 134 din

12 aprilie 2019 cu privire la constituirea Comisiei de disciplină, a fost stabilită componența

comisiei respective, iar în calitate de președinte al comisiei a fost desemnat Serghei

Demcenco.

Din cele enunțate, rezultă că actele administrative au fost emise în conformitate cu

normele legale menționate, precum și în conformitate cu ordinul ANP nr.2 din 16 mai 2018

cu privire la stabilirea competenței ierarhice de semnare a corespondenței de aplicare a

vizelor și rezoluțiilor în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Potrivit pct.2 al Ordinului Ministrului Justiției nr.593 din 28 noiembrie 2018, comisia

de disciplină este o structură deliberativă, fără personalitate juridică, independentă în

exercitarea atribuțiilor ce îi revin, care are competență de a cerceta, atunci când este

sesizată, faptele funcționarilor publici, cu statut special din cadrul sistemului administrației

penitenciare, considerate ca abateri disciplinare, și de a propune sancțiunea disciplinară

10

aplicabilă sau clasarea cazului, deci este o structură colegială, iar deciziile nu au fost

adoptate unipersonal, adică doar de către o singură persoană. Mai mult, la ședințele

comisiei în scopul examinării multiaspectuală și elucidării tuturor circumstanțelor faptelor

comise de către funcționării publici cu statut special din cadrul Penitenciarului nr. 18-

Brănești, au participat și reprezentanții Ministerului Justiției.

Pe lângă acestea, conform ordinului Ministrului Justiției nr.186 din 15 iulie 2019 cu

privire la personal, a fost acordat concediu anual lui Serghei Demcenco, începând cu data

de 22 iulie 2019 - până la 11 septembrie 2019, iar în ordin a fost indicat că obligațiunile de

serviciu pe perioada concediului s-au încredințat lui Viorel Perciun, comisar-șef de justiție,

Director adjunct interimar al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Astfel, ținând cont de faptul că la data emiterii ordinului de sancționare în privința lui

Ghennadii Maliovanîi, 23 iulie 2019, Viorel Perciun nu era încă numit în funcție directorul

ANP, iar directorul adjunct Serghei Demcenco, care exercita atribuțiile directorului, fiindu-i

acordat concediu anual de odihnă, semnarea/aprobarea actului administrativ individual

defavorabil de către Viorel Perciun a fost o acțiune absolut legală și întemeiată din

considerente enunțate supra. Cu atât mai mult, ordinul Ministerului de Justiției nr.186 din

15 iulie 2019 cu privire la personal a fost prezentat instanței de apel.

De asemenea, potrivit anexei nr.2 din Instrucțiunea cu privire la modul de desfășurare

a anchetelor de serviciu privind abaterile disciplinare săvârșite de către funcționării publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, aprobată prin ordinul

ANP nr. 315 din 12 decembrie 2018, inițierea anchetei de serviciu are loc si în baza

sesizărilor instituțiilor și personalului din cadrul sistemului administrației penitenciare,

astfel conform Ordinului nr.315 din 12.12.2018, dreptul de a dispune inițierea anchetei de

serviciu, precum și de aplicare a sancțiunii disciplinare în cazul funcțiilor de conducere din

cadrul instituțiilor penitenciare o are directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Respectiv, constatările instanțelor de judecată sunt eronate, fapt ce demonstrează

superficialitatea examinării litigiului diferit justiției, precum și faptul imparțialității și

neobiectivității instanțelor de judecată.

Astfel, în cadrul investigațiilor demarate, s-a constatat cu certitudine lipsa controlului

organizării activității serviciului diurn, insuficiența controlului asupra executării serviciului,

precum și lipsa controlului privind planificarea, organizarea și realizarea cu succes a

procesului organizațional în instituția penitenciară, atribuții care revin nemijlocit

directorului adjunct al Penitenciarului nr.l8-Brănești, comisar de justiție Ghennadii

Maliovanîi, care la acel moment era desemnat ca responsabil pe instituție, în acțiunile

căruia s-a constatat neglijența îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, abatere disciplinară

prevăzută de art. 87 lit. b) din Legea nr. 300 din 21 decembrie 2017 cu privire la sistemul

administrației penitenciare.

Totodată, recurenta consideră eronată și constatarea instanței de apel, precum că

lipsește caracterul repetat al abaterii disciplinare, iar atenționarea menționată în pct. 2 din

dispozitivul Deciziei Comisiei de disciplină a Administrației Naționale a Penitenciarelor din

11 februarie 2019, nu constituie sancțiune disciplinară prevăzută de art. 88 al Legii

300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare, este una nejustificată și eronată

deoarece atît în cadrul anchetei de serviciu, cât și în cadrul ședinței Comisiei de disciplină,

11

s-a constatat faptul că anterior au mai fost desfășurate cercetări de serviciu unde s-a stabilit

că de către conducerea instituției penitenciare au fost admise repetat acțiunile de neglijență

în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în acest sens fiind atenționată asupra faptului

exercitării întocmai a atribuțiilor de serviciu.

Or, dispozițiile art. 87 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 300/2017 expres prevede că

acțiunile, adică neglijența și/sau tergiversarea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, a

prevederilor legale sau a dispozițiilor primite de la conducătorii ierarhic superiori ori de la

autoritățile abilitate de lege să fie săvârșite în mod repetat, adică să fie efectuată o

constatare a acestor acțiuni/inacțiuni, ceia ce și a fost stabilit pe parcursul anchetelor de

serviciu.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat au încasat în beneficiul

intimatului suma de 5000 de lei cheltuieli de asistență juridică, care este una exagerată, și

vine în contradicție cu art. 96 și 961 din Codul de procedură civilă, nefiind reală, necesară și

rezonabilă ca mărime, deoarece nu au fost prezentate probe în acest sens.

La 23 septembrie 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Ghennadii

Maliovanîi copia recursului depus de Administrația Națională a Penitenciarelor, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 124, 126-127, vol. II), însă

intimatul nu și-a valorificat acest drept procedural și nu a depus referință.

Examinând admisibilitatea recursului depus de Administrația Națională a

Penitenciarelor, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție constată inadmisibilitatea acestuia, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil

în special când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea

termenului prevăzut la art. 245 alin.(2).

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă

se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Totodată, regulile generale ce țin de calcularea termenelor în materie de contencios

administrativ sunt reglementate prin prisma art. 195 din Codul administrativ potrivit cărora

procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor

prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura

civilă, cu excepția art.169–171.

În conformitate cu art. 110 din Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței trebuie să

îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

12

Conform art. 111 alin. (1)-(4) din Codul de procedură civilă, actele de procedură se

efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul

de procedură se fixează de către instanța judecătorească. Termenul de procedură se instituie

prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei

perioade sau prin referire la un eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz,

actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii

termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe

parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă

începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în

termen.

Potrivit art. 113 din Codul de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de procedură

încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată.

Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de

procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Pornind de la prevederile legale menționate supra, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ menționează că termenele procedurale

stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de ordonare a realizării

acțiunilor procedurale și fortificarea securității raporturilor juridice. Exercitarea unui drept

de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor,

cu respectarea anumitor exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termen, după a

căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

Potrivit art.223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se

stabilesc termene, precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la

proces conform art.96–114.

În conformitate cu art.96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace

electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de

participantul la procedură.

Din dispozițiile art. 97 alin. (1) și (3) din Codul administrativ, rezultă că, notificarea

este comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de

prezentul cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a)

notificare prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de

notificare; c) notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, reieșind din prevederile art. 109 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, un înscris

poate fi notificat prin poștă cu scrisoare recomandată cu aviz de recepție. Pentru probarea

notificării este suficient avizul de recepție.

Din actele cauzei cert rezultă că la 19 mai 2021 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat,

în ședință publică, dispozitivul deciziei (f.d. 86-90, vol. II).

Actele cauzei nu atestă date când a fost expediat dispozitivul deciziei instanței de apel

în adresa participanților la proces, inclusiv Administrației Naționale a Penitenciarelor.

13

Totodată, din avizul poștal de recepție nr. DS8001817313AS se confirmă faptul că

Administrația Națională a Penitenciarelor a recepționat decizia motivată din 19 mai 2021 a

Curții de Apel Chișinău la data de 17 iunie 2021 (f.d. 107, vol. II). Informația respectivă se

regăsește inclusiv și pe pagina oficială web a ÎS „Poșta Moldovei”, la compartimentul

„Track&Trace”: www.posta.md/ro/tracking?id=DS8001817313AS.

Distinct se reține că decizia motivată din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

publicată pe Portalul Național al Instanțelor: www.instante.justice.md, la data de 10 iunie

2021.

Cele menționate supra denotă faptul că termenul de 30 de zile prevăzut la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ, pentru prezentarea motivării recursului, a început să curgă

începând cu data de 18 iunie 2021 (vineri), ziua imediat următoare de la data notificării

Administrației Naționale a Penitenciarelor a deciziei integrale a instanței de apel, și care

urma să expire la data de 19 iulie 2021 (luni) inclusiv.

Cu toate aceste, la 16 august 2021, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus

recursul motivat împotriva deciziei instanței de apel cu încălcarea evidentă a termenului

legal de 30 de zile prevăzut la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. Or, termenul-limită

de prezentare a motivării recursului a expirat la 19 iulie 2021 inclusiv, pe când acesta a fost

depus tocmai la 16 august 2021.

De altfel, Administrația Națională a Penitenciarelor, începând cu data de 18 iunie 2021

– până la 19 iulie 2021 inclusiv, a dispus de suficient timp de a-și valorifica dreptul de a

prezenta recursul motivat în interiorul termenului legal prevăzut la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

Or, fiind cea interesată de soluționarea cauzei în ordine de recurs, Administrația

Națională a Penitenciarelor trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja

dreptul de acces la instanță, după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin efectuarea

actului de procedură până la expirarea termenului prevăzut de lege, la caz prin depunerea

recursului și prezentării motivării acestuia în conformitate cu art. 245 din Codul

administrativ. Ca consecință, intervine aplicarea sancțiunii procedurale prevăzută la art. 246

alin. (2) lit. e) din Codul administrativ de declarare a recursului inadmisibil.

Conform art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și

să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale

altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege,

or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, este considerat un

termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage ca și

consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Prin urmare, nerespectarea termenului de depunere a recursului se datorează în

exclusivitate comportamentului pasiv și indiferent al Administrației Naționale a

Penitenciarelor, care trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-

se cu bună-credință de drepturile și obligațiile sale procedurale. Or, admiterea spre

examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor

14

juridice garantat de art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale.

Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza Ponomaryov vs

Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri

judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în

lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval

considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac,

totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive

neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. În acest caz Înalta

Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția

drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, declararea recursului depus de Administrația Națională a

Penitenciarelor ca fiind inadmisibil este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, având în

vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza

principiul securității raporturilor juridice.

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara recursul depus de Administrația

Națională a Penitenciarelor ca inadmisibil.

Conform art. 230, 245 și art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Administrația Națională a Penitenciarelor a Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecători Nicolae Craiu

Aliona Miron

15