3ra-97/22 — contestarea actului administrativ, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale si compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-97/22 — contestarea actului administrativ, restabilirea in functie, incasarea platilor salariale si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra – 97/22

(2-20004319-01-3ra-08022022)

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Ciumac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Administrația Națională a

Penitenciarelor,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Ghennadii Maliovanîi împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, terț

Penitenciarul nr.18-Brănești cu privire la contestarea actului administrativ,

restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea plăților salariale și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 13 ianuarie 2020, Ghennadii Maliovanîi a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor privind anularea

ordinului nr.1048ef din 16 decembrie 2019 al Administrației Naționale a

Penitenciarelor, a ordinului nr. 1066ef din 18 decembrie 2019 al Administrației

Naționale a Penitenciarelor, restabilirea în funcția deținută anterior, încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu și compensarea cheltuielilor de

asistență juridică.

În motivarea acțiunii a invocat că este comisar de justiție și activează în cadrul

organelor de drept începând cu anul 2002 și până în prezent, fiind recomandat ca un

funcționar public cu statut special bine organizat și pregătit sub aspect profesional,

capabil de a dirija cu efectivul subordonat și a colabora, cu un comportament demn

și o reputație ireproșabilă, fapt confirmat și de conținutul dosarului personal al

acestuia.

Însă, prin ordinul nr.1048ef din 16 decembrie 2019 al Administrației Naționale

a Penitenciarelor a Ministerului Justiție cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare,

lui Ghennadii Maliovanîi i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară - concedierea,

1

bazându-se pe încălcarea art. 312 Cod contravențional, art. 62, alin. (l) lit. d), art. 63

alin. (l), lit. e) al Legii nr. 300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare,

pct. 11.3.1, lit. a), e), pct. 11.3.2, lit. e) din fișa postului.

În opinia reclamantului, ordinul nr.1048ef din 16 decembrie 2019 al

Administrației Naționale a Penitenciarelor este neîntemeiat, nefondat și este pasibil

anulării, deoarece a fost emis contrar prevederilor legale.

A indicat că, în cadrul comisiei de disciplină, cât și în urma constatării

circumstanțelor cauzelor și a materialelor acumulate, nu au fost elucidate în totalitate

și în mod obiectiv circumstanțele faptelor constatate, or acestea prezintă un grad

prejudiciabil nesemnificativ și nu se constată vinovăția conducerii Instituției

Penitenciare nr.18-Brănești, cu atît mai mult a unei singure persoane care a fost

învinuită de toate abaterile disciplinare săvârșite. Totodată, abaterea disciplinară

imputată reclamantului, reglementată de art. 87 lit. c) din Legea 300 din 21

decembrie 2017, depășirea atribuțiilor de serviciu ori manifestarea unui

comportament necorespunzător față de alte persoane private de libertate, care

contravine legislației, sau față de alte persoane, nu și-a găsit reflectarea în

componențele acțiunilor depistate în urma investigațiilor desfășurate de către

angajații Direcției protecție internă a Administrației Naționale a Penitenciarilor.

Cu referire la efectuarea anchetei de serviciu pe acest caz, a menționat că au

fost admise un șir de încălcări și abateri de legislație din partea funcționarului cu

statut special desemnat pentru efectuarea anchetei de serviciu. Mai mult ca atât, din

conținutul anchetei de serviciu reiese că aceasta nu a fost efectuată obiectiv, ci a fost

desfășurată fictiv, la comandă, fără probe concrete, concludente și pertinente.

Astfel, se denotă nerespectarea prevederilor pct. 3 din Ordinul nr. 315 din 12

decembrie 2018 al Agenției Naționale ale Penitenciarelor cu privire la aprobarea

Instrucțiunii privind modul de desfășurare a anchetelor de serviciu asupra cazurilor

de încălcare a legislației și disciplinei de către personalul sistemului administrației

penitenciare, normă care stipulează că sarcinile anchetei de serviciu sunt examinarea

completă și obiectivă a sesizărilor privind abaterile disciplinare admise de către

funcționarii publici cu statut special în examinarea atribuțiilor de serviciu sau în

legătură cu acestea, aprecierea veridicității tuturor circumstanțelor sesizate drept

abateri disciplinare, stabilirea cauzelor și condițiilor ce au contribuit la săvârșirea

abaterilor disciplinare de către funcționarii publici cu statut special.

A mai invocat că ancheta de serviciu a fost efectuată contrar prevederilor pct.4

din Ordinul respectiv, nefiind respectate principiile legalității, egalității,

imparțialității, prezumției nevinovăției, aplicării prioritare a măsurilor de prevenire

a încălcărilor. Cel mai grav este faptul încălcării principiului prezumției

nevinovăției, deoarece în textul anchetei, funcționarul cu statut special desemnat

pentru efectuarea anchetei de serviciu, contrar prevederilor legislației în vigoare și

funcției deținute, i-a încriminat comiterea contravenției prevăzută de art. 312 din

Codul contravențional, deoarece documentarea ilegalității în cauză cu aprecierea și

stabilirea normei de drept încălcate, iar ulterior expedierea materialului acumulat în

instanța de judecată, țin de competența organelor din subordinea Ministerului

Afacerilor Interne, și nu a Administrației Naționale a Penitenciarelor,

2

Respectiv, în cadrul anchetei de serviciu nu au fost întreprinse toate măsurile

legale necesare pentru stabilirea circumstanțelor de drept și de fapt, în conformitate

cu prevederile pct. 14 subpct. 2 și5, pct.16 din ordinul nr.315 din 12 decembrie 2018

al Agenției Naționale ale Penitenciarelor cu privire la aprobarea Instrucțiunii privind

modul de desfășurare a anchetelor de serviciu asupra cazurilor de încălcare a

legislației și disciplinei de către personalul sistemului administrației penitenciare.

Reclamantul a solicitat anularea ordinului nr. 1048ef din 16 decembrie 2019 al

Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare și ordinului nr.1066ef din 18 decembrie 2019 al Administrației

Naționale a Penitenciarelor cu privire la concediere, restabilirea funcționarului

public cu statut special, comisar de justiție, Ghennadii Maliovanîi, în funcția deținută

anterior aplicării sancțiunii disciplinare contestate, încasarea salariului pentru

absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral în cuantum de 50 000 lei

și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 4 400 lei.

Prin hotărârea din 2 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial. S-a anulat ordinul nr.1048ef

din 16 decembrie 2019 al Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare lui Ghennadii Maliovanîi și ordinul nr.1066ef din

18 decembrie 2019 al Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu privire la

concedierea lui Ghennadii Maliovanîi. S-a obligat Administrația Națională a

Penitenciarelor să emită actul administrativ prin care să-l restabilească pe Ghennadii

Maliovanîi în funcția deținută anterior concedierii. S-a încasat din contul

Administrației Naționale a Penitenciarelor, în beneficiul lui Ghennadii Maliovanîi

salariul pentru toată perioada absenței forțate de la muncă. S-a încasat din contul

Administrației Naționale a Penitenciarelor, în beneficiul lui Ghennadii Maliovanîi

suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, pretențiile

reclamantului din cererea de chemare în judecată au fost respinse, ca neîntemeiate

(vol. I, f.d. 179).

La 4 decembrie 2020, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus cerere

de apel împotriva hotărârii din 2 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, solicitând casarea hotărârii primei instanțe în partea pretențiilor admise și

pronunțarea unei noi decizii privind respingerea integrală a acțiunii (vol. I, f.d. 186-

187).

Prin încheierea din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a atras în proces

în calitate de terț Penitenciarul nr. 18 –Brănești din cadrul Administrației Naționale

a Penitenciarelor al Ministerului Justiției al Republicii Moldova (vol. II, f.d. 1-8).

Prin decizia din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de Administrația Națională a Penitenciarelor și s-a menținut

hotărârea din 02 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (vol. II,

f.d. 42 -56).

La 10 decembrie 2021, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, care ulterior, la 11 februarie 2022, a fost completată cu motivare,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

3

instanței de fond cu emiterea unei hotărâri noi privind respingerea cererii de chemare

în judecată (vol. I, f. d. 62-66, ).

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

anterior expuse, recurentul a invocat că nu este de acord cu hotărârea contestată,

deoarece instanța ierarhic inferioară la adoptarea acesteia nu a constatat și elucidat

pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, a aplicat

eronat normele de drept material și procedural.

Suplimentar, a menționat că instanțele ierarhic inferioare au constatat eronat că

în speță se atestă dubla sancționare a intimatului pentru o abatere disciplinară comisă

anterior, deoarece în actul administrativ individual defavorabil contestat au fost

indicate prevederile legale care au fost încălcate de către reclamantul/intimatul prin

indicațiile pe care le-a dat subalternilor, contrar art. 62 alin. (1) lit. d) și art. 63 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare,

pct. 11.3.1, lit. a), lit. e), pct. 11.3.2, lit. e) din fișa postului, faptă ce constituie vădit

depășirea atribuțiilor de serviciu și se încadrează conform prevederilor lit. c) art. 87

din Legea nr. 300/2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare, ce

constituie o altă abatere disciplinară.

A precizat că sancțiunea aplicată anterior a constituit temei pentru

individualizarea sancțiunii care constituie obiectul prezentului litigiu, de aceea s-a

considerat a fi proporțională aplicarea celei mai grave sancțiuni disciplinare

„concedierea”.

Cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 5000 de lei,

recurentul a menționat că instanța de judecată a stabilit o sumă exagerată, neținând

cont de practica CEDO, potrivit căreia cheltuielile pentru asistență juridică trebuie

să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 noiembrie 2021,

iar dispozitivul acesteia a fost notificat recurentului la 1 decembrie 2021 ( vol. II,

f.d. 60). Decizia motivată din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată Administrației Naționale a Penitenciarilor la 14 ianuarie 2022, fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică (vol. II, 68 verso).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Administrația Națională a Penitenciarilor s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul nemotivat la 10 decembrie 2021,

iar recursul motivat la 11 februarie 2022 prin intermediul poștei electronice, în

termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

4

La 8 februarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimatului

Ghennadii Maliovanîi, terțului Penitenciarul nr. 18- Brănești, a fost expediată copia

recursului depus de Administrația Națională a Penitenciarilor, cu înștiințarea despre

posibilitatea depunerii referinței.

Până la examinarea recursului, intimatul Ghennadii Maliovanîi și terțul

Penitenciarul nr. 18- Brănești nu și-au valorificat drepturile lor procedurale și nu au

depus referință asupra recursului.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța

de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

5

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul

depus de Administrația Națională a Peniteciarelor.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Administrația Națională a Peniteciarelor se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6