3ra-1051/23 — anularea actului adminstrativ incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-1051/23 — anularea actului adminstrativ incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosarul nr. 3ra-1051/23

2-21120514-01-3ra-24102023

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – Ig. Barbacaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Negru E. Palanciuc, I. Dutca

Î N C H E I E R E

05 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului depus de Maliovanîi Ghennadii,

reprezentat de avocata Irina Burac-Mihalachi,

în cauza de contencios administrativ, intentată la acțiunea depusă de

Maliovanîi Ghennadii împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor,

persoana terță Ciciug Artur privind anularea actului administrativ și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 11 august 2021, Ghennadii Maliovanîi a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, solicitând

anularea ordinului nr. 1031 ef din 12.07.2021 cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare funcționarului public cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare și încasarea cheltuielilor de judecată, sub forma

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, acest ordin de sancționare contestat

este unul ilegal, deoarece nu i s-a acordat suficient timp pentru a pregăti apărarea în

cadrul lucrărilor din cadrul comisiei disciplinare. Astfel, imediat după ieșirea din

concediu, a fost citat pentru data de 08.07.2021. În aceeași zi a contactat avocatul

Marcel Moraru. Solicitând termen pentru a face cunoștință cu ancheta de serviciu,

însă președintele comisiei - domnul Alexandru Adam, le-a acordat termen doar pînă

pe data de 12.07.2021, fapt ceea ce contravine standardelor naționale și

internaționale în materie de acordarea termenului rezonabil pentru pregătirea unei

cauze, chiar și la etapa administrativă prejudiciară. Or, ordinul contestat a fost emis

cu încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 6 din CEDO și art. 26 din

Constituție.

1

A relatat că, la data de 09.07.2021, împreună cu avocatul său au solicitat să fie

înregistrată audio ședința, însă a fost refuzat neîntemeiat. Chiar și așa, a fost de acord

să continuă ședința doar cu condiția să i se acorde un proces verbal al ședinței

respective. Până la înaintarea prezentei acțiuni nu a primit o copie a procesului verbal

respectiv, iar cu unele materiale nu a reușit să facă cunoștință integral, deoarece

avocatul imediat după aceste ședințe a plecat în concediu și încă nu a revenit.

Prin urmare, înaintează prezenta acțiune cu posibilitatea de a fi completată în

modul corespunzător cu temeiuri suplimentare de fapt și de drept, după ce i se va

acorda mai multe înscrisuri solicitate, iar avocatul se va întoarce din concediu de

odihnă anual.

A mai invocat reclamantul că, comisia a eșuat în a demonstra că dânsul a

încălcat careva norme imperative ale legii, în cadrul incidentului expus în cadrul

lucrărilor, nu s-a demonstrat exact care este în sine încălcarea și în genere cât timp a

petrecut în localul cu pricina, nu s-a probat și alte aspecte expuse în ancheta de

serviciu, acestea având doar un caracter declarativ. În opinia reclamantului este

straniu că i s-a refuzat audierea mai multor martori, fapt care urmează a fi demonstrat

suplimentar după prezentarea dosarului administrativ. Sunt aspecte evidente de

tendențiozitate a factorilor de decizie ai ANP, care prin această anchetă încearcă să-

l denigreze, acțiuni ce continuă încă din anul 2019. După prezentarea dosarului

administrativ urmează să prezinte înscrisuri suplimentare în vederea pregătirii

dosarului pentru dezbateri judiciare.

A susținut că prevederile normative care stau la baza aplicării sancțiunii

disciplinare sunt prea generale și formale pentru a încadra pretinsa abatere drept

faptă care ar avea un nivel de gravitate proporțional sancțiunii aplicate. Astfel,

sesizează o incompatibilitate crasă între acțiunile sale și temeiurile legale de

sancționare, ceea ce denotă un formalism al procedurilor administrative ale

pârâtului. La etapa examinării faptelor reclamantului în cadrul Comisiei

Disciplinare, atestă aceeași încălcare a dreptului la informare cu privire la materiale,

cu privire la drepturile și obligațiile în cadrul comisiei, aspecte ce nu au fost date

citire în cadrul ședinței din 12.07.2021.

Reclamantul a constatat la materialele anchetei de serviciu, lipsa suportului

factologic, care ar proba săvârșirea cu vinovăție a cărorva fapte ilegale, or nu există

formulări asupra formei vinovăției, legăturii cauzale a celor imputate cu consecințele

acestei fapte, toate relatările celor responsabili fiind reduse la o simplitate banală

care nu denotă altceva decât tendențiozitatea pârâtului în a sancționa reclamantul.

Mai mult, gradul de vinovăție în genere, nu este demonstrat, cu atât mai mult prin

prisma temeiului imputat stipulat din Legea nr. 300/2017.

A notat că, potrivit pct. 42 din Ordinul cu privire la aprobarea Regulamentului

de activitate a comisiilor de disciplină pentru personalul din cadrul sistemului

administrației penitenciare, aprobat prin Ordinul MJ nr. 593 din 28.11.2018, la

individualizarea sancțiunii disciplinare aplicabile, comisia de disciplină ține cont de:

1) cauzele care au determinat săvârșirea abaterii disciplinare; 2) împrejurările în care

aceasta a fost săvârșită; 3) gradul de vinovăție; 4) gravitatea și consecințele abaterii

disciplinare; 5) conduita funcționarului public cu statut special cercetat; 6) existența

2

unei sancțiuni disciplinare aplicate funcționarului public cu statul special cercetat,

termenul de acțiune al căreia nu a fost stins în condițiile legii.

A invocat că, dacă de realizat o scanare a acestor criterii prin cele invocate în

ancheta de serviciu și, respectiv, în ordinele de sancționare, se constată o discrepanță

între aceste elemente și o inconsecvență în partea ce ține de corelarea temeiurilor de

drept puse la baza sancțiunii disciplinare cu însăși faptele care s-au petrecut. Spre

exemplu, pe lângă lipsa gradului vinovăției lipsește caracterizarea gravității

consecințelor abaterii disciplinare, or aceasta joacă un rol important în stabilirea

rezonabilității sancțiunii care urmează a fi aplicată.

Potrivit prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 300/2017, sancțiunea

disciplinară se aplică în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la data

constatării abaterii disciplinare, fără ca termenul respectiv să curgă în perioada în

care funcționarul public cu statut special se află în concediu medical sau în concediu

de odihnă anual plătit, dar nu mai târziu de șase luni de la data comiterii faptei. Data

constatării abaterii disciplinare se consideră data aprobării de către angajator a

încheierii privind finalizarea anchetei de serviciu.

Astfel, circumstanțele cumulative expuse supra, demonstrează asupra

caracterului ilegal al aplicării sancțiunii disciplinare, care este una disproporționată

în raport cu lipsa abaterii disciplinare a reclamantului. Reieșind din temeiurile și

argumentele nominalizate supra, constată reclamantul cu certitudine ilegalitatea

ordinului de sancționare și corespunzător consideră legale și întemeiate cerințele

privind anularea acestuia. Or, conform normei de drept enunțate și în situația în care,

angajatorul a încălcat vădit procedura de inițiere a anchetei de serviciu, modalitatea

organizării și desfășurării anchetei de serviciu, termenii de aplicare a sancțiunii

disciplinare, totodată eronat a încadrat juridic faptele reclamantului, consideră

întemeiată cerința privind anularea ordinului contestat.

Prin hotărârea din 19 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea și s-a anulat Ordinul Administrației Naționale a

Penitenciarelor nr. 1031 ef din 12.07.2021 „Cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare lui Ghennadii Maliovanîi”. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind

neîntemeiată.

La data de 04 mai 2022, Administrația Națională a Penitenciarelor a depus

cerere de apel împotriva hotărârii instanței de fond, prin care a solicitat casarea

hotărîrii, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 26 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea

de apel înaintată de Administrația Națională a Penitenciarelor, casată integral

hotărîrea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 19 aprilie 2022 și emisă o nouă

decizie prin care, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Ghennadii

Maliovanîi împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor, persoană terță

Artur Cociug cu privire la anularea actului administrativ și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, argumentele invocate de

către intimat și reținute de instanța de fond precum că, în cadrul anchetei de serviciu

au fost admise încălcări de procedură și anume a fost încălcat dreptul la apărare a

intimatului și a fost încălcat termenul de procedură, sunt neîntemeiate, or potrivit

3

materialelor cauzei se atestă cu certitudine că, Ghennadii Maliovanîi a luat

cunoștință cu conținutul materialelor anchetei de serviciu la data de 13.05.2021 și

prin urmare avea suficient timp de a-și pregăti apărarea.

Cu referire la argumentul precum că a fost încălcat termenul de efectuare a

anchetei de serviciu, instanța de apel l-a considerat ca fiind neîntemeiat, or ancheta

de serviciu a fost inițiată la data de 12.03.2021, fiind prelungit termenului de

desfășurare a anchetei de serviciu cu 30 de zile, fapt aprobat de persoana competentă

prin rezoluție, iar actul administrativ individual defavorabil– Ordinul Administrației

Naționale a Penitenciarelor nr. 1031 ef „Cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare dlui Ghennadii Maliovanîi” a fost emis la data de 12.07.2021.

A menționat Curtea de Apel Chișinău că, din probatoriul dosarului rezultă că în

cadrul anchetei de serviciu, au fost acumulate mai multe probe și anume declarațiile

angajaților vizați în ancheta de serviciu, cît și altor angajați. Mai mult ca atît,

reclamantul /intimat nici nu obiectează la faptele descrise ca fiind o încălcare a

disciplinei de muncă, dar își are propria sa viziune la cele întâmplate. Codul

administrativ reglementează aplicarea dreptului discreționar. Or, autoritatea publică

posedă o marjă discreționară, în conformitate cu prevederile art. 137 din Codul

administrativ, în măsura în care nu afectează de o manieră nejustificată drepturile

fundamentale ale persoanei.

Sub acest aspect, prin aplicarea regulilor de interpretare a normelor enunțate,

este evident că prima instanță, examinând cauza, greșit a concluzionat despre

necesitatea admiterii acțiunii în contestare depusă de Ghennadii Maliovanîi.

Or, actele administrative individuale contestate-Ordinul nr. 1031 ef din

12.07.2021, privind aplicarea sancțiunii disciplinare corespund cerințelor de

legalitate, dreptul discreționar al autorității publice fiind exercitat cu respectarea

prevederilor art. 137 din Codul administrativ, actele administrative contestate fiind

motivate, concluzia Administrație Naționale a Penitenciarelor de a-l recunoaște

vinovat pe Ghennadii Maliovanîi de comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art.

62 lit.e) și k) ale Legii nr. 300 din 21.12.2017 cu privire la sistemul administrației

penitenciare, pct. 53 din Capitolul V a Regulamentului intern al Penitenciarului nr.

18 - Brănești, aprobat ordinul nr. 63 din 23.09.2020; pct. 7 spct. 1), 7), 11) , 16)

prevăzute de Codul deontologic al funcționarului public cu statut special din

sistemul administrației penitenciare, aprobat prin Ord. MJ nr. 19 din 21.01.2019,

ceea ce potrivit art. 87 lit. o) din Legea 300/2017 cu privire la sistemul administrației

penitenciare și de a-i aplica în privința acestuia sancțiunea disciplinară sub formă de

retrogradarea într-o funcție inferioară, dar nu mai jos de nivelul de bază

corespunzător gradului special deținut, fiind fortificată inclusiv de actele anexate la

materialele cauzei și a dosarului administrativ.

Instanța de apel a constatat că prin acțiunile sale, Ghennadii Maliovanîi, a

ignorat prevederile Ordinului ministrului justiției nr. 20/2021, cu privire la instituirea

regimului special în cadrul sistemului administrației penitenciare (fila29-30, vol. II).

Or, conducătorul instituției are responsabilitatea generală de a se asigura că sunt

întreprinse toate măsurile de prevenire pentru a minimiza răspândirea infecției atât

în rândul personalului, cât și a deținuților. Această responsabilitate rezultă din faptul

că instituțiile penitenciare constituie un mediu mai vulnerabil de răspândire a

4

infecției COVID-19, datorită concentrației ridicate a numărului de persoane într-un

spațiu relativ restrâns.

Prin urmare s-a stabilit că argumentele lui Ghennadii Maliovanîi despre lipsa

motivării actului administrativ, sunt declarative, deoarece Ordinul nr. 1031 ef din

12.07.2021 privind aplicarea sancțiunii disciplinare corespunde normelor legale

care reglementează forma și conținutul unei astfel de hotărâri.

Astfel, în speță nu se regăsesc careva temeiuri legale pentru a dispune anularea

actului administrativ, acesta fiind emis cu respectarea competenței, de către

autoritatea publică emitentă fiind respectate normele legale care reglementează

procedura soluționării cauzei disciplinare și a stabilit aplicarea corectă a normelor

materiale. Or, la adoptarea actelor administrative în privința intimatului,

Administrația Națională a Penitenciarelor și-a exercitat dreptul discreționar corect,

a luat în considerare toate faptele relevante speței, a respectat limitele legale ale

dreptului discreționar și și-a exercitat dreptul discreționar conform scopului acordat

prin lege.

La 18 august 2023 Maliovanîi Ghennadii, reprezentat de avocata Irina Burac-

Mihalachi, a depus recurs nemotivat, iar la data de 15 noiembrie 2023 a depus

cerere de recurs motivată împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei decizii noi, prin care să fie

admisă integral cererea de chemare în judecată.

În motivarea recursului a invocat că, este eronată concluzia instanței de apel

precum că: „ancheta de serviciu în privința intimatului Ghennadii Maliovanii a fost

efectuată în conformitate cu normele legale”. Or în conținutul raportului din 09

04.2021, prin care a fost solicitată prelungirea termenului de desfășurare a anchetei

de serviciu, înregistrat cu nr. 18 din 12.02.2021, nu se conține rezoluția persoanei

competente privind dispunerea prelungirii termenului. Respectiv, concluzia instanței

de apel precum că: „ancheta de serviciu a fost inițiată la data de 12.03.2021, fiind

prelungit termenul de desfășurare a anchetei de serviciu cu 30 de zile, fap aprobat

de persoana competentă prin rezoluție, iar actul administrativ defavorabil a fost emis

la data de 12.07.2021” - contravine direct probatoriului administrat la dosar.

A mai invocat că, în cadrul anchetei de serviciu, reclamantului nu i s-a explicat

dreptul de a fi reprezentat de către un avocat, contrar prevederilor pct. 19 din

Instrucțiune, iar la materialele anchetei de serviciu nu se regăsește nici un înscris

care ar reflecta drepturile și obligațiile reclamantului, precum și posibilitatea de

recuzare a responsabililor, precum și dreptul de a fi reprezentat de către un avocat.

A susținut că o altă apreciere vădit nerezonabilă a probelor de către instanța de

apel tine de constatarea vinovăției intimatului Maliovanîi Ghennadii în faptele

pentru care se susținea că există o dovadă fermă și, anume înregistrarea video, însă

asemenea probă nu este conținută în dosarul administrativ.

A notat că, în conținutul Ordinului Nr. 1031 ef din 12.07.2021 cu privire la

aplicarea sancțiunii disciplinare dlui Maliovanii Ghennadii este indicat expres: „în

cadrul cercetărilor anchetei de serviciu s-a intrat direct în posesia videoului unde se

vede clar prezența a mai multor angajați ai Penitenciarului nr.18 - Brănești” -

asemenea dovadă nu există, nefiind conținută nici în borderoul dosarului

administrativ.

5

Prin urmare, constată recurentul lipsa la materialele anchetei de serviciu a

suportului factologic, care ar proba săvârșirea cu vinovăție a cărorva fapte ilegale,

or nu există formulări asupra formei vinovăției, legăturii cauzale a celor imputate cu

consecințele acestei fapte, toate relatările celor responsabili fiind reduse la o

simplitate banală care nu denotă altceva decât tendențiozitatea pârâtului de a

concedia reclamantul.

Consideră recurentul că în prezenta cauză, instanța de apel nu a efectuat o

examinare multiaspectuală a argumentelor și probelor prezentate de către părți și

conținute în dosarul administrativ, rezumându-se exclusiv la transpunerea în decizia

contestată a argumentelor apelantului.

Conform art. XI alin. (1) și (3) din Legea pentru modificarea unor acte

normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de

Justiție) nr. 246 din 31 iulie 2023, prezenta lege intră în vigoare la data publicării

în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu excepția art. IV, V pct.1–9 și 11–16

și art. VII, care vor intra în vigoare la 01 septembrie 2023.

Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare

a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii

recursului.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu excepția

temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea Supremă de

Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Respectiv, recursul depus de

Maliovanîi Ghennadii, reprezentat de avocata Irina Burac-Mihalachi, a fost depus

până la data intrării în vigoare a Legii pentru modificarea unor acte normative

(modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) nr.

246 din 31 iulie 2023, și va fi examinat în baza temeiurilor în vigoare la data

depunerii recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că dispozitivul

deciziei instanței de apel a fost pronunțat de către Curtea de Apel Chișinău la data

de 26 iulie 2023. Astfel, la data de 18 august 2023 recurentul a depus cerere de recurs

nemotivată.

Alineatul (2) al art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii

recursului), prevedea că motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune

împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că copia deciziei

motivate a instanței de apel a fost notificată recurentului la data de 18 octombrie

2023 (f.d. 184).

6

La data de 15 noiembrie 2023, Maliovanîi Ghennadii, reprezentat de avocata

Irina Burac-Mihalachi, a depus recursul motivat împotriva deciziei din 26 iulie 2023

a Curții de Apel Chișinău (f.d. 182-189).

Astfel, recursul depus de Maliovanîi Ghennadii, reprezentat de avocata Irina

Burac-Mihalachi, împotriva deciziei din 26 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău,

este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Maliovanîi Ghennadii,

reprezentat de avocata Irina Burac-Mihalachi, în raport cu materialele cauzei,

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este

inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea

privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și

temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de

Justiție și se comunică părților.

Conform art. 246 alin. (2) din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii

recursului, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a) - f).

Din analiza prevederilor citate, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, depus până la data de 01 septembrie 2023, în special, nu se limitează doar

la temeiurile menționate la art. 246 alin. (2) din Codul administrativ ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de

principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al

temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței

de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne devolutiv al recursului,

dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și

esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile

instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece

testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2)

din Codul administrativ, în vigoare la data depunerii recursului. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

7

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul

depus Maliovanîi Ghennadii, reprezentat de avocata Irina Burac-Mihalachi, conține

obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cadrul examinării cauzei și

cererea de apel, care au fost analizate de către prima instanță și Curtea de Apel

Chișinău, fiind apreciate corespunzător.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se

bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de

lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins

argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui

autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

De asemenea, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează

că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a

instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul de judecată al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Maliovanîi

Ghennadii, reprezentat de avocata Irina Burac-Mihalachi.

8

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul de

judecată al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Maliovanîi Ghennadii, reprezentat de avocata Irina Burac-

Mihalachi, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

9