3ra-70/23 — anularea ordinului

3ra-70/23 — anularea ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2024)

Dosar nr. 3ra-70/23 (2-21001393-01-3ra-24012023)

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – T. Avasiloaie

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru

Î N C H E I E R E

12 iunie 2024 mun. Chișinău

Curtea Supremă de Justiție

Completul de judecată, în componența:

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

examinând admisibilitatea recursului declarat de Lambru Andrei, prin

intermediul avocatului Kovali Vladimir,

în cauza civilă la acțiunea în contencios administrativ înaintată de Lambru

Andrei împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor cu privire la anularea

ordinului nr. 1207ef din 23 octombrie 2020 „cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare” și a ordinului nr. 1361ef din 03 decembrie 2020 „cu

privire la personal”,

împotriva deciziei din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admisă cererea de apel depusă de Administrația Națională a Penitenciarelor,

casată hotărârea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind

emisă o nouă decizie de respingere ca neîntemeiată a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 04 ianuarie 2021, Lambru Andrei a depus acțiune în contencios

administrativ împotriva Administrației Naționale a Penitenciarelor (în continuare

ANP) cu privire la anularea ordinului ANP nr. 1207ef din 23 octombrie 2020 „cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare funcționarilor publici cu statut special din

cadrul sistemului administrației penitenciare” și a ordinului nr. 1361ef din 03

decembrie 2020 „cu privire la personal” și recalcularea și achitarea salariului în

funcție de director-adjunct și indemnizația corespunzătoare.

În motivarea acțiunii înaintate a indicat că, a activat în funcția de director

adjunct al Penitenciarului nr. 1 - Taraclia până la data de 03 decembrie 2020.

În baza ordinului ANP nr. 1361ef din 03 decembrie 2020 reclamantul a fost

retrogradat într-o funcție inferioară până la șef al serviciului juridic al

Penitenciarului nr.1 - Taraclia, din motivul că, la 29 iulie 2020, aproximativ la ora

17:35, în coridorul blocului de regim nr. 4 al Penitenciarului nr. 1 - Taraclia,

condamnatul Cara Oleg, care se deținea conform art. 206 al Codului de executare, a

comis un atac cu foarfeca asupra angajatului Bișir Ivan. Drept rezultat, angajatul

Bișir Ivan a primit leziuni corporale ușoare. Iar la 16 august 2020, un grup de

1

condamnați, care se dețineau conform art. 206 al Codului de executare, în blocul de

regim nr. 4, în curtea de plimbare al Penitenciarului nr.1 - Taraclia, serbau ziua de

naștere a condamnatului Grisman Ramin.

Astfel, pe faptele sus-indicate, de către reprezentanții ANP a fost petrecută o

anchetă de serviciu și, drept rezultat, în baza deciziei din 16 octombrie 2020 a

comisiei de disciplină din cadrul ANP, a fost emis ordinul ANP nr. 1207ef din 23

octombrie 2020 cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare funcționarilor publici

cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare, cu retrogradarea

reclamantului într-o funcție inferioară, dar nu mai jos de nivelul de bază

corespunzător gradului special deținut.

Reclamantul nu a fost de acord cu acest ordin, pe motiv că îl consideră ilegal

și, la 29 octombrie 2020, a depus în adresa ANP o cerere prealabilă, în care a indicat

asupra nevinovăției sale și, conform art. 172 al Codului administrativ, a rugat de a fi

suspendat ordinul ANP nr.1207ef din 23 octombrie 2020.

Respectiv, la 19 noiembrie 2020, reclamantul a primit răspuns de la ANP, prin

care a fost informat că, la 30 octombrie 2020, a fost emis ordinul directorului ANP

nr. 1229ef prin care a fost suspendată executarea ordinului ANP nr. 1207ef din 23

octombrie 2020, precum și în baza art. 60 al Codului administrativ, examinarea

cererii se prelungește cu 15 zile.

La 04 decembrie 2020, prin intermediul poștei electronice a Penitenciarului nr.

1 – Taraclia, a parvenit ordinul ANP nr.1361ef din 03 decembrie 2020 privind

retrogradarea reclamantului din funcția de director adjunct al Penitenciarului nr. 1

Taraclia și atribuirea funcției de șef al serviciului juridic al Penitenciarului nr. 1 -

Taraclia, ceea ce este ilegal în opinia reclamantului, din care motiv a înaintat

prezenta plângere.

Prin urmare, la 10 decembrie 2020, prin intermediul Poștei Moldovei, Lambru

Andrei a primit răspuns de la ANP, potrivit căruia argumentele invocate de el nu și-

au găsit confirmarea și cererea sa se respinge ca fiind neîntemeiată.

Reclamantul consideră că ordinul ANP nr.1361ef din 03 decembrie 2020 este

neîntemeiat și ilegal din considerentul că dânsul nu a încălcat Ordinul MJ nr.117 din

17 iulie 2020 cu privire la instituirea regimului special în cadrul sistemului

administrației penitenciare, iar în perioada de regim special, paza și supravegherea

deținuților, precum și securitatea fizică și dinamică, au fost întărite conform Planului

de supraveghere a Penitenciarului nr. 1 - Taraclia, acordat cu ANP.

Mai mult ca atât, toate camerele de supraveghere video erau în stare de

funcționare și la posturile fizice erau supraveghetori.

De asemenea, reclamantul susține că el nu a încălcat prevederile p. 2 al fișei de

post al directorului adjunct, în care sunt indicate sarcinile prioritare (asigurarea

securității condamnaților, angajaților și persoanelor ce vizitează ori dispun de

accesul zilnic în penitenciar, supravegherea deținuților, paza, escortarea, evidența și

reintegrarea socială a deținuților), ceea ce se confirmă prin instructajul zilnic al

grupelor operative, în cadrul cărora se atrage atenția angajaților privind atenția

sporită asupra deținuților predispuși la atac, predispuși la evadare, modul efectuării

escortării condamnaților la plimbare, la medic, după trimiteri poștale, modul

efectuării perchezițiilor, modul de raportare a incidentelor, efectuarea apelurilor

deținuților.

2

Reclamantul a indicat că permanent se petrec măsuri operative de investigații

cu angajații secției siguranță și regim penitenciar, în scopul prevenirii comiterii

infracțiunilor din partea condamnaților, depistarea deținuților predispuși spre atac,

nesupunerea la acțiuni legale ale angajaților și altele (listele condamnaților sus

menționați sunt repartizate în permanență unității de gardă, unde responsabili sunt

Șefii de grup și ajutorii lor, în baza Ordinului DIP nr.184 din 07 decembrie 2014,

precum și serviciilor/secțiilor penitenciarului).

Mai mult ca atât, reclamantul instruia efectivul în privința modalității efectuării

activității cotidiene, în condiții de COVID-19.

La fel, potrivit reclamantului, n-au fost încălcate nici prevederile art. 251 al

Codului de executare, art. 149, 169 ale Statutului de executare a pedepsei de către

condamnați, ceea ce se confirmă prin ordinele directorului al Penitenciarului nr. 1 -

Taraclia din 29 iulie 2020 și 16 august 2020, prin care au fost numiți șefii de grup,

ajutorii, angajații la posturile nr. 8, 9, 10, precum și la alte posturi, cărora le-a fost

încredințată executarea serviciului diurn la posturile menționate, în așa fel fiind

respectate cerințele actelor normative expuse mai sus.

De asemenea, reclamantul a mai menționat că condamnații de la blocul nr. 4 de

regim, cărora le-a fost asigurată securitatea personală conform art. 206 din Codul de

executare, sunt plasați uniform în celule, fiecare având norma sa, stabilită în metri

pătrați; etajul 2 al blocului de regim nr. 4 este destinat totalmente pentru deținuții ce

se află în carantină în legătură cu situația COVID-19.

Fiind respectate prevederile programului zilei, deținuții se aflau la plimbare și

ușile celulelor erau închise.

Cu referire la incidentul ce a avut loc la 29 iulie 2010, reclamantul a explicat

că pe coridor se aflau supraveghetorii Ivan Bișir și Ivan Diulgher, și la deschiderea

celulei nr. 66, în care se afla deținutul Cara Oleg, acesta era de unul singur, în așa

fel nefiind aglomerare de oameni în timpul începerii incidentului.

Referitor la incidentul din 16 august 2020 (duminică), când grupul de deținuți,

cărora le a fost asigurată securitatea personală conform art. 206 din Codul de

executare, și care se dețin în blocul de regim nr. 4, serbau ziua de naștere a

condamnatului Grisman Ramin, a explicat că incidentele date au avut loc după

finisarea programului de lucru, și anume după ora 17:00, în primul caz, iar în al

doilea caz, că a fost zi nelucrătoare, iar atribuțiile conducerii penitenciarului în

asemenea situații se află în sarcina șefului de grup, care urmează să raporteze și să

documenteze toate cazurile excepționale, ce au loc în penitenciar, în lipsa

directorului și directorului adjunct al penitenciarului, conform ordinului

Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 184 din 07 decembrie 2014 cu privire

la raportarea și documentarea cazurilor excepționale din penitenciar de către ofițerul

de serviciu, actual, Șefii de grup.

Reclamantul a invocat că, ancheta de serviciu pe faptul atacului condamnatului

Cara Oleg asupra angajatului Ivan Bișir din 29 iulie 2020 s-a petrecut mai mult de

30 zile, ceea ce contravine prevederilor Regulamentului cu privire la efectuarea

anchetelor de serviciu. Mai mult ca atât, două fapte diferite, care au avut loc în

diferite perioade de timp au fost examinate într-o singură anchetă de serviciu, ceea

ce contravine prevederilor Regulamentului menționat.

Totodată, a relevat faptul că Comisia de disciplină în cadrul ANP a avut loc la

16 octombrie 2020, la care reclamantul s-a prezentat, dar contrar prevederilor p.34

3

(2) al Regulamentului de activitate a comisiilor de disciplină pentru personalul din

cadrul sistemului administrației penitenciare, aprobat prin ordinul ministrului

justiției nr. 593 din 28 noiembrie 2018, n-a fost audiat și n-a avut posibilitate de a

prezenta probe.

Suplimentar a indicat că Comisia de disciplină, prin decizia cu privire la

sancționarea sa din 23 octombrie 2020, nu a luat în considerație individualizarea

sancțiunii disciplinare aplicabile, adică faptul că din anul 2017 el n-a fost sancționat

disciplinar, conduita sa a fost la nivel înalt, fapt ce confirmă prin stimulări aplicate

(premii bănești), precum și activitatea sa în funcție de director-adjunct a fost

apreciată cu calificativele „bine” și „foarte bine”.

În același context, reclamantul a mai invocat că decizia comisiei de disciplină

din 16 octombrie 2020 nu i-a fost adusă la cunoștință, ceea ce contravine p.46 al

Regulamentului de activitate a comisiilor de disciplină pentru personalul din cadrul

sistemului administrației penitenciare, aprobat prin ordinul ministrului justiției nr.

593 din 28 noiembrie 2018, or el a luat cunoștința de decizie la 28 octombrie 2020

în blocul administrativ al Penitenciarului nr. 1 - Taraclia, după ce a fost emis ordinul

ANP nr. 1207ef din 23 octombrie 2020.

Astfel, reclamantul consideră că a fost încălcat termenul de aplicare a sancțiunii

disciplinare conform art. 29 al Legii nr. 300/2017 și p. 47 al Regulamentului de

activitate a comisiilor de disciplină pentru personalul din cadrul sistemului

administrației penitenciare, aprobat prin ordinul ministrului justiției nr. 593 din 28

noiembrie 2018.

Potrivit reclamantului, ordinul nr.1361ef din 03 decembrie 2020 nu conține

motivele aplicării sancțiunii disciplinare și organul în care acest ordin poate fi

contestat și în ce termen.

La 21 iunie 2021, reclamantul a depus o cerere de concretizare a pretențiilor

din acțiune, comunicând suplimentar că, nefiind de acord cu ordinului ANP nr.

1361ef din 03 decembrie 2020, prin care a fost retrogradat într-o funcție inferioară

până la șef al serviciului juridic al Penitenciarului nr. 1 - Taraclia, l-a contestat cu

cerere prealabilă la 29 octombrie 2020, după ce a luat cunoștință de ordin la 28

octombrie 2020.

Astfel, la 19 noiembrie 2020, reprezentantul pârâtului a semnat răspunsul cu

nr.4/2-3857, dar scrisoarea cu răspuns i-a fost expediată doar pe 06 decembrie 2020,

fapt care pune la îndoială faptul că răspunsul la cererea prealabilă a fost emis în

termen, în corespundere cu alin. (3) din art. 167 în coroborare cu alin. (4) din art. 60

din Codul administrativ, or în speța dată reclamantul nu a fost notificat cu privire la

prelungirea examinării cererii prealabile.

În așa mod, la 04 ianuarie 2021, respectând calea prealabilă și primind răspuns

defavorabil, reclamantul a formulat acțiune în judecată.

Reclamantul consideră că a fost încălcat termenul de aplicare a sancțiunii

disciplinare conform art. 92 alin. (4) al Legii nr.300/2017 și p. 47 al Regulamentului

de activitate al comisiilor de disciplină pentru personalul din cadrul sistemului

administrației penitenciare, aprobat prin ordinul ministrului justiției nr. 593 din 28

noiembrie 2018.

Lambru Andrei a remarcat că, din actele cauzei și a dosarului administrativ, se

constată că procedura administrativă în vederea verificării eventualelor abateri

disciplinare comise de el a fost desfășurată cu încălcări, ancheta de serviciu a fost

4

dispusă de conducerea ANP la 03 august 2020, încheierea în rezultatul cercetării de

serviciu a fost aprobată la 30 septembrie 2020, iar ordinul de aplicare a sancțiunii a

fost semnat la 23 octombrie 2020.

La fel, a susținut că, în decizia Comisiei de disciplină nu este menționat că

reclamantul ar fi fost audiat, însă Regulamentul activității comisiei de disciplină

pentru personalul din cadrul sistemului administrației penitenciare, la punctul 46,

expres indică asupra faptului că decizia comisiei de disciplină se aduce la cunoștința

funcționarului public cu statut special cercetat, sub semnătură, refuzul funcționarului

public cu statut special cercetat de a lua cunoștință se consemnează de secretar într-

un proces-verbal, semnat de cel puțin 2 persoane din cadrul instituției, unul dintre

care este membru al comisiei de disciplină, iar în cazul imposibilității înmânării

personale a copiei deciziei, decizia este expediată prin mijloace electronice sau prin

poștă.

Astfel, raportând circumstanțele expuse la normele de drept ale Codului

administrativ, coroborate cu prevederile legislației speciale, reclamantul consideră

că procedura de examinare a cazului de abatere disciplinară și de adoptare a actului

administrativ contestat, s-a desfășurat cu abateri procesuale și, astfel, nu întrunește

condiția legalității formale prescrisă de lege.

Suplimentar, reclamantul este de părerea că autoritatea publică pârâtă nu a

respectat principiul statuat la art. 31 și 118 din Codul administrativ, iar conform art.

91 alin. (1) al Legii cu privire la sistemul administrației penitenciare nr. 300 din 21

decembrie 2017, din textul ordinului emis, nu se constată concluziile autorității

publice pârâte referitoare la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate, așa cum

prescrie norma legală citată supra.

În această ordine de idei, reclamantul consideră că actul administrativ vizat

încalcă principiul de comprehensibilitate și transparență a acțiunilor autorităților

publice, се presupune că procedura administrativă se structurează astfel încât

participanții să poată înțelege fiecare etapă a procedurii.

Respectiv, în asemenea circumstanțe, ordinele contestate, prin enunțarea

generală a unor norme de drept, care reglementează un șir de situații, presupun un

limbaj neclar și creează percepții eronate.

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii depuse

împotriva ANP cu privire la anularea ordinului nr.1207ef din 23 octombrie 2020 „cu

privire la aplicarea sancțiunii disciplinare funcționarilor publici cu statut special din

cadrul sistemului administrației penitenciare” și a ordinului nr.1361ef din 03

decembrie 2020 „cu privire la personal” și recalcularea și achitarea salariului în

funcție de director-adjunct și a indemnizației corespunzătoare din data de 23

octombrie 2020 până la data de 28 decembrie 2020.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

s-a admis integral acțiunea și s-a anulat pct. 3 din ordinul Administrației Naționale

a Penitenciarelor nr.1207ef din 23 octombrie 2020 „cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare funcționarilor publici cu statut special din cadrul sistemului

administrației penitenciare” și ordinul Administrației Naționale a Penitenciarelor

nr.1361ef din 03 decembrie 2020 „cu privire la personal”.

Prin decizia din 23 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Administrația Națională a Penitenciarelor, casată hotărârea

5

din 29 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, fiind emisă o nouă

decizie de respingere ca neîntemeiată a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că ANP întemeiat a dispus

aplicarea sancțiunii disciplinare în privința reclamantului Lambru Andrei. Or, în

cadrul procesului, din probele administrate, s-a constatat indubitabil încălcarea de

către Lambru Andrei a prevederilor art. 63 lit. d), art. 87 lit. o) ale Legii nr. 300 din

21 decembrie 2017 cu privire la sistemul administrației penitenciare, pct. 5 lit. b) din

Ordinul Ministerului Justiției nr. 117 din 17 iulie 2020 cu privire la instituirea

regimului special în cadrul sistemului administrației penitenciare; art. 251 alin. (1)

din Codul de executare, pct. 149, 169 din Statutul executării pedepsei de către

condamnați, pasibilă de sancțiune.

În privința argumentului precum că, ANP neîntemeiat a prelungit termenul de

desfășurare a anchetei de serviciu, instanța de apel a reținut că în cadrul efectuării

anchetei de serviciu au fost constatate și alte încălcări care urmau a fi examinate și

acumulat probatoriul în acest sens, prin urmare se atestă că apelantul întemeiat a

prelungit termenul de examinare a anchetei de serviciu în vederea studierii tuturor

circumstanțelor și pentru a fi adoptată o decizie legală și corectă.

La fel, Completul de judecată a reținut ca neîntemeiat argumentul invocat de

instanța de fond precum că la materialele cauzei nu este un act de conexare a celor

două incidente, or în urma notei informative a angajaților Direcției protecție internă

a Administrației Naționale a Penitenciarelor, directorul adjunct al ANP prin rezoluția

aplicată, a dispus anexarea înscrisurilor la materialele anchetei de serviciu (f. 151

dosar administrative, vol. I).

De asemenea, instanța de apel a precizat că, Codul administrativ reglementează

aplicarea dreptului discreționar. Or, autoritatea publică posedă o marjă discreționară

în măsura în care nu afectează de o manieră nejustificată drepturile fundamentale ale

persoanei. Astfel, art. 137 din Codul administrativ, stabilește că în exercitarea

dreptului discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-

credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost

atribuit dreptul. Dacă autoritatea publică poate decide discreționar și doar una din

mai multe consecințe juridice este legală, atunci dreptul discreționar al autorității

publice se reduce la alegerea consecinței juridice/soluției legale. Stările de fapt

identice în esență se tratează identic. O tratare neidentică a două stări de fapt identice

se admite numai dacă există un motiv obiectiv. Dacă într-un caz autoritatea publică

și-a exercitat dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci în cazuri similare ea

este obligată să își exercite dreptul discreționar în același mod. Această regulă nu se

aplică dacă autoritatea publică intenționează să își schimbe în viitor practica de

exercitare a dreptului discreționar în cazuri similare.

Sub acest aspect, instanța de apel a conchis că, prin aplicarea regulilor de

interpretare a normelor enunțate, este evident că prima instanță, examinând cauza,

greșit a concluzionat despre necesitatea admiterii acțiunii în contestare depusă de

Lambru Andrei. Or, actele administrative individuale contestate – ordinul nr.1207ef

din 23 octombrie 2020 „cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare funcționarilor

publici cu statut special din cadrul sistemului administrației penitenciare” și ordinul

nr.1361ef din 03 decembrie 2020 „cu privire la personal”, corespund cerințelor de

legalitate, dreptul discreționar al autorității publice fiind exercitat cu respectarea

prevederilor art. 137 din Codul administrativ, actele administrative contestate fiind

6

motivate, iar concluzia ANP de a-l recunoaște vinovat pe Lambru Andrei de

comiterea abaterii disciplinare prevăzute de pct. 2, pct. 5 lit. b) din Ordinul

Ministerului Justiției nr. 117 din 17 iulie 2020 cu privire la instituirea regimului

special în cadrul sistemului administrației penitenciare, art. 251 alin. (1) din Codul

de executare, pct. 149, 169 din Statutul executării pedepsei de către condamnați, art.

62 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 300/2017 cu privire la sistemul administrației

penitenciare, art. 87 lit. o) din Legea 300/2017 cu privire la sistemul administrației

penitenciare și de a-i aplica în privința acestuia sancțiunea discipinară sub formă de

retrogradarea într-o funcție inferioară, dar nu mai jos de nivelul de bază

corespunzător gradului special deținut, este fortificată inclusiv de actele anexate la

materialele cauzei și ale dosarului administrativ.

Cu referire la abaterile disciplinare, Curtea de Apel Chișinău a reținut că, în

perioada când Lambru Andrei deținea funcția de director adjunct al Penitenciarului

nr. 1 – Taraclia, într-adevăr s-au produs două incidente în penitenciar: la 29 iulie

2020, când un deținut a atacat cu o foarfecă în regiunea abdomenului un angajat al

instituției penitenciare și alți 3 deținuți, care în rezultat s-au ales cu leziuni corporale,

și la 16 august 2020, când în boxul de plimbare al sectorului nr. 4, postul nr. 9 din

Penitenciarul nr. 1 - Taraclia, un grup de deținuți au organizat o petrecere, iar în

timpul petrecerii, deținuții discutau cu voce tare, cântau și adresau urări de bine,

sănătate, iar unii din aceștia filmau evenimentul cu un presupus telefon mobil.

Potrivit instanței de apel, incidentele respective au avut un impact negativ

major, pe de o parte asupra vieții și integrității corporale a unui angajat al instituției,

precum și a altor 3 deținuți (incidentul din 29 iulie 2021), iar pe de altă parte asupra

siguranței, ordinii și sănătății publice, reieșind din faptul organizării de către deținuți

a unor evenimente interzise în incinta penitenciarului, inclusiv în contextul

pandemic (incidentul din 16 august 2020).

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a conchis că, ANP întemeiat a constatat

lipsa controlului organizării activității serviciilor, insuficiența controlului asupra

executării serviciului, precum și lipsa controlului privind planificarea, organizarea

și realizarea procesului organizațional în instituția penitenciară, atribuții care revin

nemijlocit directorului adjunct al Penitenciarului nr. 1 – Taraclia, Lambru Andrei.

Astfel, atragerea la răspundere disciplinară a reclamantului, a fost o reacție

absolut întemeiată a ANP drept urmare a acțiunilor/inacțiunilor lui Lambru Andrei,

manifestate prin încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor corespunzătoare funcției

deținute.

La 27 noiembrie 2022, Lambru Andrei, prin intermediul avocatului Kovali

Vladimir, a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 23 noiembrie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, iar la 02 februarie 2023 a depus recurs motivat, solicitând

admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei

spre rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs s-a invocat faptul că decizia contestată este

nemotivată, nu au fost examinate toate circumstanțele cauzei, nu s-a dat apreciere

tuturor argumentelor invocate de către participanții la proces și probelor prezentate

și, drept rezultat, instanța a pronunțat o decizie eronată.

Suplimentar, s-a invocat faptul că măsura întreprinsă de ANP în privința

recurentului nu este una rezonabilă, or ingerința produsă prin ea este

disproporțională în raport cu scopul urmărit.

7

La 06 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat copia cererii de

recurs Administrației Naționale a Penitenciarelor (f.d. 163), fiind recepționată la 10

februarie 2023 (f.d. 164), însă intimata nu a făcut uz de dreptul său de a depune

referință.

Prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 (în vigoare din 01 septembrie 2023), a

fost modificat cadrul normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție, inclusiv

Cartea a treia ”Procedura contenciosului administrativ” din Codul administrativ, în

special prevederile cu privire la temeiurile recursului.

Totuși, art. XI alin. (3) din Legea menționată, prevede că recursurile depuse la

Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi

examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursului.

Aceleași considerente se deduc și din interpretarea art. 195 din Codul

administrativ în coroborare cu prevederile art. 3 alin. (3) din Codul de procedură

civilă către stipulează că, procedura acțiunii în contenciosul administrativ se

desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică

corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.

Legea procedurală civilă care impune obligații noi anulează sau reduce drepturile

procedurale ale participanților la proces, limitează exercitarea unor drepturi ori

stabilește sancțiuni procedurale noi sau suplimentare nu are putere retroactivă.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, la

examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile cu privire la temeiurile

declarării recursului din Codul administrativ în redacția în vigoare la data declarării

recursului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Astfel, instanța de recurs constată că decizia Curții de Apel Chișinău a fost

pronunțată la 23 noiembrie 2022, dispozitivul fiind notificat recurentului prin poșta

electronică la 24 noiembrie 2022 (f.d. 130), iar decizia motivată – la 11 ianuarie

2023 (f.d. 134).

Astfel, depunerea recursului nemotivat la 27 noiembrie 2022 (f.d. 131), cât și

motivarea acestuia expediată la 02 februarie 2023 (f.d. 135), sunt în termen.

Examinând admisibilitatea recursului înaintat de Lambru Andrei, prin

intermediul avocatului Kovali Vladimir, completul de judecată îl consideră drept

inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 din același cod, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

8

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare

suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes

rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că, Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne decizia instanței de apel contestată într-

o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul de judecată accentuează că admisibilitatea recursului

trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești

supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes,

de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul de judecată ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul înaintat de Lambru Andrei, prin intermediul avocatului

Kovali Vladimir.

9

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul de

judecată

d i s p u n e:

Recursul înaintat de Lambru Andrei, prin intermediul avocatului Kovali

Vladimir, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecător Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

10