3ra-778/21 — contestarea actului administrativ

3ra-778/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-778/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, I. Muruianu, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

04 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Mihai Murguleț,

în cauza în contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Mihai Murguleț împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva hotărârii din 25 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă acțiunea depusă de Mihai Murguleț,

c o n s t a t ă:

La data de 13 mai 2020 Mihai Murguleț a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul Mihai Murguleț a invocat că, prin hotărârea

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67/6 din 16 aprilie 2020 s-a dispus respingerea

cererii judecătorului Mihai Murguleț privind înaintarea propunerii Președintelui Republicii

Moldova de numire în funcție, până la atingerea plafonului de vârstă.

Totodată, Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a expus asupra dispoziției de

eliberare din funcție a judecătorului Mihai Murguleț.

Reclamantul a menționat că, la data de 05 mai 2020 s-a adresat către Consiliul

Superior al Magistraturii cu o cerere prealabilă, care nu a fost examinată până în prezent,

cu toate că au avut loc două ședințe consecutive ale Consiliului Superior al Magistraturii.

A menționat că drept motiv pentru respingerea cererii sale privind înaintarea

propunerii Președintelui Republicii Moldova de numire în funcție, până la atingerea

plafonului de vârstă, în hotărârea contestată, au fost indicate patru aspecte, și anume: 1)

faptul că a fost vizat în careva sesizări la Inspecția judiciară; 2) faptul că a lipsit nemotivat

de la serviciu; 3) faptul că nu a transmis dosarele pentru redistribuire altor judecători; 4)

faptul că în cadrul emisiunii televizate „Cutia neagră”, difuzată la postul de televiziune

TV8, au avut loc „atacuri” directe în privința imaginii justiției și încrederii publicului în

1

justiție și că prin intermediul rețelei de socializare „Facebook”, cât și la 18 ianuarie 2020,

în ore nocturne, prin intermediul aplicației „Viber”, a expediat mai multe mesaje

insultătoare, amenințătoare și ofensatoare, utilizând în acest sens un limbaj denigrator în

privința lui Ghenadie Pavliuc.

Reclamantul Mihai Murguleț consideră că argumentele expuse în motivarea hotărârii

nu corespund realității, fiind informații false, neverificate și denigratoare, preluate din

plângerile lui Ghenadie Pavliuc și Radu Țurcanu, care nu au fost puse în discuție în cadrul

ședinței Consiliului Superior al Magistraturii, care nici nu constituie temei legal de

respingere a cererii privind înaintarea propunerii Președintelui Republicii Moldova de

numire în funcție, până la atingerea plafonului de vârstă, motiv pentru care reclamantul

consideră că hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67/6 din 16 aprilie 2020

este ilegală și neîntemeiată, fiind pasibilă de a fi anulată.

În partea ce ține de faptul că a fost vizat in careva sesizări la Inspecția judiciară,

reclamantul Mihai Murguleț, făcând trimitere la prevederile art. 116 alin. (6) din

Constituția Republicii Moldova, art. 6 alin. (1) și (6), art. 8 alin. (1) din Legea cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor, a notat că la momentul respectiv nu are careva

abateri disciplinare în vigoare, nu există și nici nu a existat nicio propunere de eliberare a

lui din funcția de judecător.

A invocat că potrivit Principiilor de la Bangalore cu privire la conduita judiciară,

„Judecătorul trebuie să își exercite funcția judiciară în mod independent, pe baza propriei

aprecieri a faptelor și în concordanță cu spiritul legii, fără influențe externe, sugestii,

presiuni, amenințări și fără vreun amestec, direct sau indirect, indiferent de la cine ar

proveni și sub ce motiv” (Rezoluția ONU2003/43 din 29 aprilie 2003).

Sub același aspect, a indicat că, anterior Comisia de la Veneția s-a expus că pentru a

garanta independența puterii judecătorești, judecătorii trebuie să fie protejați împotriva

oricărei influențe externe induse, iar în acest scop, ei ar trebui să beneficieze doar de

imunitate funcțională (Raportul privind independența sistemului judiciar. Partea l:

Independența judecătorilor). De asemenea, Comisia de la Veneția a subliniat că „este

esențială asigurarea posibilității exercitării funcțiilor în mod corespunzător de către

judecători, fără ca independența acestora să fie compromisă de teama începerii urmăririi

penale sau inițierii unei acțiuni civile de către părtea vătămată, inclusiv de autoritățile

statelor” (CDL-AD (2014) 018, pct. 37). Recomandarea CM/Rec(2010) 12, reafirmă

aceste principii prin următoarele prevederi: „66. Nu poate fi antrenată răspunderea civilă

sau disciplinară a unui judecător pentru modul de interpretare a legii, apreciere a faptelor

sau evaluare a probelor, cu excepția cazurilor de rea-credință și gravă neglijență”.

Reclamantul a menționat că, în mare parte, sesizările depuse la Inspecția judiciară au

parvenit de la președintele Judecătoriei Chișinău, Radu Țurcanu și vicepreședintele

Judecătoriei Chișinău, Ghenadie Pavliuc, inclusiv de la persoane din anturajul acestora,

fapt care urmează să îl probeze în cadrul procedurilor disciplinare, care se răzbună pentru

faptul că în luna iunie 2019 de către Consiliul Superior al Magistraturii au fost înlăturați de

la conducerea Judecătoriei Chișinâu, în urma denunțului său depus pentru tentative de

influență necorespunzătoare.

A susținut reclamantul că, nu este clar care este interesul acestora asupra dosarelor

care se află în gestiunea sa și pentru care în final este responsabil doar el în calitate de

judecător.

2

Reclamantul a atenținat că plângerile au început să parvină doar după „interacțiunea”

acestuia cu președintele Judecătoriei Chișinău, Radu Țurcanu. Mai mult, o parte din

acestea nici nu sunt sesizări, fiind, de fapt, cereri de accelerare a cauzelor, care din motive

necunoscute lui, sunt atribuite la categoria „sesizări”.

De asemenea, reclamantul consideră inadmisibil faptul ca să-i fie imputate rapoartele

inspectorilor-judecători, în condițiile în care în proporție de 99%, cu excepția a două

cazuri, cauzele disciplinare au fost încetate, pe motiv că abaterile invocate nu-i pot fi

imputate în calitate de judecător, fapt ce denotă o atitudine iresponsabilă a unor inspectori

judecători, care îi intentau proceduri disciplinare, fără a-i proba vinovăția și fără a verifica

dacă plângerile corespund circumstanțelor de fapt.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a notat că potrivit Rapoartelor de activitate ale

Inspecției judiciare pentru anii 2015-2018, publicate pe pagina web a Consiliului Superior

al Magistraturii: la inspecția judiciară în anul 2015 au parvenit 2629 adresări, în anul 2016

- 2012 adresări, 2017 - 1705 adresări, iar în anul 2018 - 1639 adresări. Respectiv, numărul

sesizărilor depuse în privința judecătorilor pe parcursul a 3 ani, constituie 7985 la

aproximativ 400 judecători. A opinat că după logica expusă în hotărârea nr. 67/6 din

16 aprilie 2020, Consiliul Superior al Magistraturii consideră că toți judecătorii trebuie

eliminați din sistemul judecătoresc, din simplu motiv că sunt vizați în plângeri.

În același context, a notat că Consiliul Superior al Magistraturii, prin depășirea

competențelor sale jurisdicționale materiale, s-a antepronunțat în privința procedurilor

disciplinare aflate în examinare la Colegiul Disciplinar, astfel fiind creat un precedent

periculos pentru întreg sistemul judecătoresc, or, în asemenea circumstanțe i-a fost din

start încălcat dreptul la un recurs efectiv și la un proces echitabil.

În partea ce ține de lipsa nemotivată de la serviciu, reclamantul Mihai Murguleț a

notat că la data de 30 decembrie 2019, președintele Judecătoriei Chișinău, Radu Țurcanu,

la demersul lui Ghenadie Pavliuc, a depus o plângere, precum că a lipsit nemotivat de la

serviciu.

În acest sens, Mihai Murguleț a indicat că la data de 06 septembrie 2019 i-a fost

xxxxx. Toate actele postoperatorii din Turcia au fost aduse la cunoștință vicepreședintelui

interimar al Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din acea perioadă – Alexandru Sandu,

acestea fiind transmise inclusiv lui Radu Țurcanu, dar și Inspecției judiciare.

A invocat reclamantul că, în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. h) al Legii privind

răspunderea disciplinară a judecătorilor, constituie abatere disciplinară absențele

nemotivate de la serviciu, întârzierea ori plecarea fără motive obiective de la serviciu, dacă

aceasta a afectat activitatea instanței. Respectiv, absența de la serviciu s-a datorat

motivelor de sănătate.

În același context, reclamantul a declarat că lipsa nemotivată de la serviciu o poate

constata doar Colegiul disciplinar și nicidecum Radu Țurcanu sau Ghenadie Pavliuc.

Mai mult, în hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67/6 din 16 aprilie

2020 nu este indicat nici un argument care ar demonstra că activitatea Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana a fost afectată prin lipsa sa de la serviciu, condiție obligatorie

pentru tragerea la răspundere diciplinară a judecătorului, or mandatul de judecător a

expirat la data de 04 februarie 2020 și până în prezent dânsul nu a fost împuternicit de a

examina dosare, din cauze independente de voința sa.

Referitor la netransmiterea dosarelor, pentru repartizare aleatorie către judecători,

reclamantul a notat că această afirmație este falsă și nu corespunde realității. Or,

3

netransmiterea dosarelor s-a datorat refuzului abuziv, ilegal și neîntemeiat al președintelui

instanței, Radu Țurcanu de a redistribui cauzele conform competenței jurisdicționale

materiale, dar și refuzului vicepreședintelui Ghenadie Pavliuc.

A susținut că potrivit pct. 7 lit. c) și d) din Regulamentul privind modul de distribuire

aleatorie a dosarelor pentru examinare în instanțele judecătorești, dacă judecătorul căruia i-

a fost repartizată cauza este în imposibilitate de a continua judecarea acesteia din motivul

transferării la o altă instanță, promovării, suspendării, detașării sau eliberării din funcție,

persoana responsabilă, în temeiul unei încheieri motivate a președintelui instanței

judecătorești, asigură, prin intermediul PIGD, redistribuirea aleatorie a dosarului altui

judecător, sau altui complet de judecată, cu excepția cazurilor de prelungire a

împuternicirilor prevăzute de art. 26¹ din Legea cu privire la statutul judecătorului, de către

Consiliul Superior al Magistraturii. Astfel, președintele instanței poate dispune

redistribuirea aleatorie a dosarului altui judecător sau altui complet de judecată și în alte

cazuri justificate, cu emiterea unei încheieri motivate.

Reclamantul a menționat că s-a aflat o perioadă îndelungată în concediu medical, a

scris nenumărate cereri de suspendare din funcție, care nu au fost soluționate, a depus

inclusiv un demers de redistribuire a dosarelor, adresat lui Radu Țurcanu, a pregătit

inclusiv proiectele de încheieri din numele președintelui Radu Țurcanu, însă ultimul a

refuzat să redistribuie dosarele.

În acest sens, a depus și o plângere la Inspecția judiciară, dar care nu s-a soldat cu

nimic. Ștampilele aplicate de cancelaria Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, dar și actele

de primire-predare a dosarelor, denotă faptul că acestea au fost transmise de patru ori, însă

de fiecare dată erau returnate înapoi fără niciun motiv. Respectiv, atât timp cât

președintele judecătoriei este persoana responsabilă de redistribuirea dosarelor, iar ultimul

refuză să le redistribuie, pentru reclamant nu este clar cum această omisiune îi este

atribuită lui.

În partea ce ține de faptul că în cadrul emisiunii televizate „Cutia neagră”, difuzată la

postul de televiziune TV8, au avut loc „atacuri” directe în privința imaginii justiției și

încrederii publicului in justiție, reclamantul a indicat că în conformitate cu art. 15 alin. (1)

lit. f¹) al Legii cu privire la statutul judecătorului, judecătorii sunt obligați să declare actele

de corupție și actele conexe acestora, faptele de comportament corupțional, care i-au

devenit cunoscute în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Respectiv, nu îi este clar de când

onorarea obligațiilor de judecător, stabilite în Legea cu privire la statutul judecătorului,

constituie „atacuri” în privința imaginii justiției. În hotărârea Consiliului Superior al

Magistraturii nu este indicat care anume alegații sunt atribuite la categoria „atacuri”.

Reclamantul a atenționat că anterior emisiunii vizate, prin intermediul unor portaluri

afiliate politic, Ghenadie Pavliuc a distribuit știri false cu titluri „haos și dezastru în

activitate”, „nouă caracatiță în justiție”, „judecătorul pasibil de eliberare din funcție”, etc.,

care au fost plasate în spațiul public, până la emisiunea televizată „Cutia neagră” cu

participarea sa.

În partea ce ține de mesajele insultătoare, amenințătoare și ofensatoare, utilizând în

acest sens un limbaj denigrator în privința lui Ghenadie Pavliuc, reclamantul a notat că

până în prezent nu i-au fost prezentate înscrisurile, expediate prin intermediul poștei

electronice de către ultimul în adresa Consiliului, respectiv nu poate să se expună pe larg.

Însă, atîta timp cît există o Comisie de etică în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii,

aceste circumstanțe țin de compenteța acesteia.

4

La data de 05 mai 2020, pe ordinea de zi a Consiliului Superior al Magistraturii a fost

inclus subiectul privind modificarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67/6

din 16 aprilie 2020, care îl vizează, fără să fie înștiințat sau invitat pentru a se expune.

Mai mult, hotărîrea contestată a fost adoptată cu 7 voturi, fiind necesare un număr

minim de 8 voturi, or conform art. 24 alin. (1) al Legii cu privire la Consiliul Superior al

Magistraturii, Consiliul Superior al Magistraturii adoptă hotărâri cu votul deschis al

majorității membrilor săi, cu excepția cazului prevăzut la art. 19 alin.(4). La adoptarea

hotărârilor cu privire la cariera judecătorilor, răspunderea disciplinară a acestora,

sancționarea și eliberarea din funcție a judecătorilor, membrii de drept ai Consiliului

Superior al Magistraturii participă fără drept de vot. Dat fiind faptul că argumentele

indicate în hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67/6 din 16 aprilie 2020, sunt

denaturate și false, iar o parte din ele pot fi imputate practic oricărui judecător, fiind

anterior combătute de nenumărate ori, atît în cadrul Colegiului disciplinar, dar și în fața

Colegiului de Evaluare a Performanțelor Judecătorilor, reclamantul consideră că nu există

nici un temei legal, de a respinge cererea sa de numire în funcție până la atingerea

plafonului de vârstă.

Astfel, reclamantul a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 67/6 din 16 aprilie 2020 „Cu privire la cererea unui judecător, referitor la propunerea

de numire în funcție până la atingerea plafonului de vârstă”, obligarea Consiliului Superior

al Magistraturii să înainteze propunerea Președintelui Republicii Moldova de numire în

funcție a judecătorului Mihai Murguleț, până la atingerea plafonului de vârstă.

Prin hotărârea din 25 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă acțiunea

depusă de Mihai Murguleț împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 67/6 din 16 aprilie 2020 „Cu

privire la cererea unui judecător, referitor la propunerea de numire în funcție până la

atingerea plafonului de vârstă”, obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să înainteze

propunerea Președintelui Republicii Moldova de numire în funcție a judecătorului Mihai

Murguleț, până la atingerea plafonului de vârstă.

La data de 26 aprilie 2021 Mihai Murguleț, prin intermediul poștei electronice, a

depus recurs împotriva hotărârii din 25 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi decizii de admitere a acțiunii sau,

după caz, transmiterea cauzei la rejudecare (f.d. 63,65 vol. II).

Iar, la 26 iulie 2021 Mihai Murguleț a prezentat motivarea recursului împotriva

hotărârii din 25 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 75-83).

În motivarea recursului, recurentul Mihai Murguleț a invocat interpretarea eronată a

normelor de drept material de către Curtea de Apel Chișinău la examinarea cauzei,

reiterând aceleași temeiuri care au fost indicate în cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, a indicat că nu a cunoscut despre componența completului de judecată

care a examinat cauza, din motivul modificării membrilor acestuia de mai multe ori, prin

ce i-a fost încălcat dreptul de a înainta cereri de recuzare.

De asemenea, a indicat că a fost respinsă atragerea în proces a Judecătoriei Chișinău

în calitate de terț, deși la materialele cauzei au fost anexate acte parvenite de la Radu

Țurcanu, contrar dispozițiilor art. 205 alin. (5) Cod administrativ, care prevede că doar

terțul atras în proces are dreptul de a înainta cereri.

A susținut că prin încheierea din 18 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău i-a

refuzat în ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 pct. 1) și art.

5

3 din Legea nr. 193 din 20 decembrie 2019 pentru modificarea unor acte legislative. Or, în

asemenea situație, în opinia recurentului, nu este posibilă verificarea legalității unui act

administrativ.

Prin referința depusă la 27 iulie 2021, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a

solicitat de a declara inadmisibil recursul depus de Mihai Murguleț (f.d. 113-127 vol. II).

Examinând admisibilitatea recursului depus de Mihai Murguleț, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează

următoarele.

Conform art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special

când motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost după expirarea termenului prevăzut

la art. 245 alin. (2).

În conformitate cu art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din

Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene,

precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform

art. 96-114.

Prin prisma art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările către

participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor. Comunicarea prin mijloace

electronice are prioritate dacă este adecvată obiectului comunicării și acceptată de

participantul la procedură.

Conform art. 97 alin. (1) și alin. (3) din Codul administrativ, notificarea este

comunicarea, dispusă de autoritatea publică, a unui înscris în forma stabilită de prezentul

cod. Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare

prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)

notificare prin poștă cu scrisoare recomandată.

Iar, în corespundere cu art. 18 din Legea nr. 284-XV din 22 iulie 2004, privind

comerțul electronic, comunicarea electronică după puterea juridică și puterea doveditoare

se echivalează cu informația în formă scrisă. În cazul în care legea prevede ca informația

să fie prezentată în scris, această cerință se consideră executabilă prin comunicarea

electronică, cu condiția că informația ce se conține în ea este accesibilă pentru utilizare

repetată. Comunicarea electronică nu poate fi lipsită de putere juridică sau de putere

doveditoare numai din motivul că este întocmită în formă electronică. Responsabilitatea

pentru conținutul comunicării electronice o poartă persoana care a întocmit comunicarea

electronică, dacă contractul sau legea nu prevede altfel. Modul de acces la informația ce se

conține în comunicarea electronică și de protecție a acesteia se stabilește prin lege.

Articolul 21 alin.(1) aceeași Lege, prevede că comunicarea electronică se consideră

comunicare a alcătuitorului, dacă a fost expediată nemijlocit de alcătuitor; de persoana

autorizată să acționeze în numele alcătuitorului comunicării electronice, inclusiv de

6

intermediarul în comerțul electronic; prin sistemul informațional al alcătuitorului sau, în

numele lui, printr-un sistem ce funcționează în regim automat.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la data de 25 martie 2021

(f.d.42 vol. II).

La data de 31 martie 2021 Curtea de Apel Chișinău a expediat, prin poșta electronică,

recurentului Mihai Murguleț copia dispozitivului hotărârii din 25 martie 2021, pe o filă

(f.d. 62 vol. II).

Iar, la data de 26 aprilie 2021 Mihai Murguleț, prin intermediul poștei electronice, cu

adresa electronică: xxxxx, a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 25 martie 2021

a Curții de Apel Chișinău (f.d. 63, 65 vol. II).

În afară de aceasta, materialele cauzei atestă, că la data de 14 mai 2021, hotărârea

motivată din 25 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, pe 19 file, a fost notificată

recurentului Mihai Murguleț prin intermediul poștei electronice la adresa: xxxxx (f.d.67

vol. II) Adresa respectivă este indicată în cererea de chemare în judecată (f.d.12 vol. I), în

cererea din 26 aprilie 2021 prin care a solicitat expedierea în adresa sa a copiei hotărârii

motivate a instanței de judecată (f.d. 64 vol. II), precum și în cererea de recurs a

recurentului Mihai Murguleț (f.d.65, 75 vol. II), fapt care atestă că acesta și-a dat

consimțământul la expedierea actelor de procedură de către instanțele de judecată, prin

intermediul poștei electronice.

Sub acest aspect, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul

administrativ, reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor judecătorești.

Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să asigure

transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar confirmarea

expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul

eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele

de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică,

anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în

caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va

cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi

un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde

mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele

care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că

transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate

primi e-mailuri.

Prin urmare, în lipsa acestor mențiuni și prin anexarea extrasului de pe portalul poștei

electronice a primei instanțe, care atestă că recurentului i-a fost notificată hotărârea

motivată a primei instanțe, se demonstrează incontestabil faptul că, hotărârea din 25

martie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost adusă la cunoștință recurentului Mihai

Murguleț și această modalitate de notificare a actului judecătoresc emis, se încadrează în

rigorile art.96 alin. (1) din Codul administrativ.

Totodată, se atestă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat copia hotărârii motivate

din 25 martie 2021 recurentului Mihai Murguleț și prin intermediul oficiului poștal, la

adresa indicată de către acesta în cererea din 17 aprilie 2020, anexată la materialele cauzei:

xxxxx (f.d. 2 vol. I), precum și la adresa indicată în cererea de chemare în judecată și în

cererea de recurs: xxxxx (f.d. 12 vol. I). Însă, recurentul Mihai Murguleț nu a recepționat

trimiterile poștale respective, acestea fiind restituite instanței de judecată de către oficiul

7

poștal la data de 03 iunie 2021 și respectiv la 02 iulie 2021, cu mențiunea „nereclamat”

(f.d. 70, 71 vol. II).

Aici, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

notează că pct. 2 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, definește trimiterea nereclamată ca fiind o

trimitere poștală care nu a fost distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării

sau refuzului de recepționare a acesteia.

Potrivit pct. 82 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, în lipsa destinatarului, în cutia

poștală individuală se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poștală.

Conform pct. 102 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, trimiterile poștale, care nu au putut

fi distribuite destinatarilor se înapoiază expeditorului în următoarele situații: 1) la

expirarea termenelor de păstrare; 2) la cererea expeditorului; 3) destinatarul refuză să

primească trimiterea; 4) destinatarul nu este la adresa indicată; 5) adresatul căsuței poștale

de abonament nu este indicat sau este indicat incorect; 6) adresa destinatarului indicată pe

trimitere este ștearsă sau ruptă; 7) destinatarul este decedat.

Punctul 101 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie 2016, prevede că trimiterile poștale se păstrează în

unitatea poștală, în așteptarea destinatarului, timp de 15 zile calendaristice pentru

trimiterile poștale interne și timp de 30 de zile calendaristice pentru trimiterile poștale

internaționale, din ziua următoare zilei de sosire a acestora la oficiul poștal de destinație.

În circumstanțele expuse, se atestă că recurentului Mihai Murguleț i-au fost lăsate de

către oficiul poștal de la domiciliul acestuia, avizele de sosire pentru primirea trimiterilor

poștale în unitatea poștală, însă acesta nu s-a prezentat pentru a recepționa scrisorile

expediate și respectiv, acestea au fost restituite expeditorului, la caz Curții de Apel

Chișinău, după expirarea termenului de păstrare, la 03 iunie 2021 și respectiv la 02 iulie

2021 (f.d. 70, 71 vol. II).

Plicurile cu avizele, prin care au fost expediate lui Mihai Murguleț copia hotărârii

primei instanțe, au fost restituite cu mențiunea „nereclamat”. Astfel, neprezentarea lui

Mihail Murguleț la oficiul poștal pentru recepționarea trimiterilor poștale, urmează a fi

apreciată de către instanța de recurs ca refuz a recurentului Mihai Murguleț de a le

recepționa, prin urmare, fiind eludată posibilitatea acestuia de a prezenta motivarea

recursului în termenul prevăzut de lege. Or, este responsabilitatea destinatarului Mihai

Murguleț de a ridica de la oficiul poștal trimiterea poștală.

Astfel, instanța de recurs menționează că, Curtea de Apel Chișinău a utilizat toate

mijloacele de comunicare, ce ar asigura notificarea copiei hotărârii motivate din 25 martie

2021 recurentului Mihai Murguleț.

Prin urmare, termenul pentru prezentarea motivării recursului, de către recurentul

Mihai Murguleț împotriva hotărârii din 25 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în baza

art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, fiind de 30 de zile de la data notificării deciziei

motivate, a început să curgă de la data de 15 mai 2021 și a expirat la data de 13 iunie 2021,

zi de duminică, iar având în vedere regula calculării termenelor de procedură, ultima zi

pentru prezentarea motivării recursului se consideră 14 iunie 2021, zi de luni.

8

Însă, motivarea recursului a fost prezentată de către Mihai Murguleț la data de

26 iulie 2021 (f.d.75-83 vol. II), contrar prevederilor art. 245 alin. (2) din Codul

administrativ, ceea ce denotă că a fost depusă peste termenul de 30 de zile de la notificare,

mult prea târziu.

Or, după cum s-a constatat supra, recurentului Mihai Murguleț i-a fost notificată

hotărârea motivată a primei instanțe, la data de 14 mai 2021, la poșta electronică activă:

xxxxx indicată în cererea de chemare în judecată și în cererea de recurs și respectiv, urma

să prezinte motivarea recursului până la data de 14 iunie 2021 inclusiv, însă aceasta a fost

depusă numai la data de 26 iulie 2021.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

notează că în conformitate cu art. 24 alin. (1) Cod administrativ, participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și

să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale ale

altor participanți.

La caz, Mihai Murguleț a neglijat obligația de a se conforma prevederilor art.245

alin. (2) din Codul administrativ, adică de a prezenta motivarea recursului în termen de

30 de zile de la notificarea hotărârii Curții de Apel Chișinău.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

remarcă că, Mihai Murguleț, fiind cel interesat în soluționarea prezentei cauze, urma să

întreprindă măsurile necesare de a-și proteja drepturile sale de acces la instanță, și anume

să prezinte motivarea recursului în termenul stabilit de art. 245 alin. (2) Cod administrativ.

Mai mult, hotărârea din 25 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost publicată pe

pagina web a Curții de Apel Chișinău la data de 14 mai 2021. Respectiv, Mihai Murguleț a

avut posibilitatea reală de a lua cunoștință cu hotărârea Curții de Apel Chișinău de pe

portalul instanțelor de judecată www.instante.justice.md.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web, instanța de recurs

precizează că, această modalitate este prevăzută expres în pct. 7 și 8 din Regulamentul

privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul național al instanțelor de

judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin hotărârea Consiliului

Superior al Magistraturii nr.658/30 din 10 octombrie 2017.

Conform acestor puncte, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina

web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile

instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la data de 24 noiembrie 2017 și a fost

mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a căuta hotărârea

judecătorească după numele părților pe dosar.

Conform pct. 17 din același Regulament, hotărârile judecătorești, pronunțate de

judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de Gestionare a

Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în regim real.

Totuși, instanța de recurs evidențiază că, orice risc de eșec tehnic în transmiterea

documentelor prin această metodă, care este demonstrată, ar trebui să fie suportat de

autoritatea care a efectuat acțiuni de acest gen.

9

Cu titlu subsidiar, instanța de recurs notează că, conform unei jurisprudențe

constante, instanțele de judecată publică, în mod sistematic, actele lor de dispoziție pentru

o bună administrare a justiției. De altfel, o atare posibilitate de a aduce la cunoștință

hotărârile judecătorești a fost completată prin Legea nr. 17 din 05 aprilie 2018, care este

aplicată din 01 iunie 2018.

Sub acest aspect, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că, nu există dubii cu privire la veridicitatea informației

nominalizate și anume că, la data de 14 mai 2021 a fost plasată hotărârea din 25 martie

2021 a Curții de Apel Chișinău pe pagina web a Curții de Apel Chișinău.

Astfel, hotărârea integrală a Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2021 a fost

comunicată părților la 14 mai 2021, dată la care a fost publicată și pe pagina web a Curții

de Apel Chișinău și expediată prin intermediul poștei electronice, iar recurentul Mihai

Murguleț a depus motivarea recursului abia la 26 iulie 2021, depășind astfel termenul de

30 de zile stabilit de lege.

La caz, se reține că, în hotărârea Gurzhyy versus Ucraina (01 aprilie 2008), în care

reclamantul nu a primit copii ale hotărârilor judecătorești care i-au fost transmise de

instanța locală prin poștă obișnuită, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a

considerat că, a fost chemată să examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile

judiciare pentru a se asigura că reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine

deciziile, dar și acțiunile pe care reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la

evoluția procedurilor sale.

Actele cauzei, însă, denotă faptul că, recurentul nu a întreprins acțiuni concrete de a

afla soarta dosarului din momentul pronunțării dispozitivului hotărârii primei instanțe din

25 martie 2021 până la momentul prezentării motivării recursului.

Colegiul menționează că potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții

procesului de judecată urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea

procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

În conformitate cu art. 36 alin. (2) Cod administrativ, instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a jurisprudenței

Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Sub acest aspect, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reiterează că Mihai Murguleț a luat cunoștință la data de 14 mai

2021, de hotărârea motivată din 25 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău și prin

urmare, avea obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și

jurisprudența CEDO ( Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007),

de a proteja drepturile sale de acces la instanță, fapt ignorat cu desăvârșire, care în

consecință a generat omiterea termenului prescris la art. 245 din Codul administrativ.

Conform art. 65 alin. (1), (2) din Codul administrativ dacă o persoană, din motive

independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi

repusă în termen. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta se

întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise. Astfel, termenul de declarare a

recursului poate fi restabilit, dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice ce

confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în termen.

10

La caz, recurentul Mihai Murguleț nu a depus cerere privind repunerea recursului în

termen în sensul art. 65 alin. (1) și (2) din Codul administrativ și nici nu a prezentat probe

concludente și pertinente în vederea argumentării omiterii termenului legal, motiv din care

recursul necesită a fi declarat inadmisibil.

Or, în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere că motivarea recursului a

fost depusă după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia, în temeiul art. 246 alin. (2) lit. e) din Codul administrativ, de a declara

inadmisibil recursul depus de către Mihai Murguleț.

În conformitate cu art. 193, art. 230, art. 245 alin. (2), art. 246 alin. (1) și (2) lit. e) din

Codul administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul depus de către Mihai Murguleț se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii

Nicolae Craiu

Nina Vascan

11