3r-98/21 — contestarea actului administrativ defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ favorabil

3r-98/21 — contestarea actului administrativ defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3r-98/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Negru, I.Muruianu, A.Bostan)

D E C I Z I E

24 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

examinând recursul depus de Nicolae Pasecinic,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea în anulare și în obligare

depusă de Nicolae Pasecinic împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț

Aparatul Președintelui RM cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva încheierii din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care cererea cu privire la suspendarea efectelor juridice a actului administrativ

individual defavorabil până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pe

cauza respectivă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La data de 29 ianuarie 2021, Nicolae Pasecinic a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, terț Aparatul Președintelui RM cu privire la anularea hotărârii nr. 1/1

din 19 ianuarie 2021 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a hotărât

respingerea solicitarii sale privind propunerea repetată de numire în funcție până la

atingerea plafonului de vârstă și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii de

a emite o hotărâre cu privire la înaintarea propunerii repetate a dânsului

Președintelui RM de numire în funcție până la atingerea plafonului de vârstă,

concomitent prin prisma art. 214 Cod administrativ solicitând și suspendarea

executării actului administrativ individual defavorabil enunțat.

Prin încheierea din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cererea cu

privire la suspendarea efectelor juridice a actului administrativ individual

defavorabil până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pe cauza

respectivă depusă de Nicolae Pasecinic a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Invocând ilegalitatea acestei încheieri, la data de 4 martie 2021, Nicolae

Pasecinic a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, anularea

încheierii recurate cu pronunțarea unei noi decizii sub formă de încheiere, prin care

1

cererea privind suspendarea executării actului administrativ individual devaforabil

să fie admisă în sensul declarat.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată,

considerând-o ilegală, neîntemeiată și nemotivată, fiind emisă cu încălcarea

normelor de drept material.

În acest context, a invocat că în cererea de chemare în judecată a explicat

amănunțit și probat existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind

legalitatea actului administrativ individual defavorabil contestat și anume prin

faptul că la caz, legea nu prevede clar temeiurile din care Consiliul Superior al

Magistraturii poate refuza de a propune reconfirmarea în funcție a unui judecător.

Totdată, în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, deși

membrii Consiliului, Luiza Gafton, Dorel Musteață și Mariana (Grama) Timotin

nu au votat pentru reconfirmare sa în funcția de judecător, nu este clar motivul

acestora de refuz, or, în ședință nu s-au discutat probleme ce ține de activitatea

problematică sau vicioasă a judecătorului refuzat.

Curtea de Apel Chișinău în încheierea din 11 februarie 2021 nu s-a expus în

nici un fel asupra temeiului invocat de reclamant referitor la existența unor

suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ individual

defavorabil.

La fel, în acțiune a fost motivată și existența pericolului iminent de producere

a unor prejudicii ireparabile, prin faptul că în procedura sa sunt în examinare 296

dosare, iar prin suspendarea executării actului administrativ individual contestat se

va evita pericolul iminent de producere a unor prejudicii ireparabile precum

prejudicii materiale și morale ale părților de pe dosarele aflate în procedura mea,

or, în situația în care va fi pusă în executare hotărârea și va emis decret de eliberare

din funcție, dosarele aflate în faza de examinare vor fi repartizate repetat altor

judecători, care vor fi nevoiți de a examina dosarele de la faza inițială, ceea ce va

duce inevitabil la tergiversarea examinării cauzelor și cheltuieli suplimentare

pentru părți.

În susținerea cererii de suspendare a actului administrativ, recurentul a mai

menționat că a făcut trimitere și la cauza relevantă speței Camelia Bogdan vs

România, unde CtEDO a constatat că reclamanta a fost privată de accesul la un

tribunal (ordinar sau de alt tip) în legătură cu suspendarea ei din funcție de către

Consiliul Superior al Magistraturii, o măsură care nu i-a permis să-și îndeplinească

sarcinile de judecător și să-și primească salariul. Prin urmare a fost afectată esența

dreptului de acces la un tribunal.

Cu toate acestea, Curtea de Apel Chișinău în încheierea contestată nu s-a

expus asupra temeiurilor enunțate, ceea ce în opinia sa constituie temei de casare a

încheierii recurate.

Totodată, la examinarea cererii privind suspendarea efectelor juridice a actului

administrativ individual defavorabil, prima instanță nu a luat în considerare nici

practica care există într-un litigiu asemănător, ceea ce se confirmă prin încheierea

din 14 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău anexată la recurs, prin care s-a

admis cererea reclamantului privind suspendarea executării hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr.330/27 din 3 noiembrie 2020 până la

rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești, în cauza de contencios administrativ

2

la acțiunea înaintată de Inga Gorlenco împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea emiterii

unui act administrativ favorabil.

În consecință, recurentul a relevat că prima instanță nu a elucidat toate

circumstanțele care au importanță pentru examinarea corectă a chestiunii privind

suspendarea executării actului administrativ.

Prin referința depusă la data de 22 martie 2021, Consiliul Superior al

Magistraturii a solicitat respingerea recursului depus de Nicolae Pasecinic ca fiind

neîntemeiat.

În conformitate cu art. 242 Cod administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul depus de Nicolae Pasecinic la data de 4

martie 2021 (f.d.154) este în termen, având în vedere că încheierea contestată a

fost emisă la data de 11 februarie 2021 (f.d.98) și recepționată de recurent la data

de 18 februarie 2021 (f.d.107).

În conformitate cu art. 243 alin. (2) Cod administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces. În

speță, Colegiul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a se

pronunța cu privire la argumentele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului Nicolae Pasecinic au fost expuse cu suficientă claritate, iar intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii prin referință și-a expus opinia asupra

temeiniciei recursului.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

neîntemeiat și care urmează a fi respins cu menținerea încheierii din 11 februarie

2021 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: respinge recursul.

Din conținutul recursului depus de Nicolae Pasecinic, rezultă că recurentul nu

este de acord cu încheierea din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin

care cererea cu privire la suspendarea efectelor juridice a actului administrativ

individual defavorabil – hotărârea nr. 1/1 din 19 ianuarie 2021 a Consiliului

Superior al Magistraturii până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pe

cauza respectivă a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d.154-163).

La fel, s-a constatat că pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel Chișinău a

reținut că cererea privind suspendarea executării hotărârii nr. 1/1 din 19 ianuarie

2021 a Consiliului Superior al Magistraturii a fost formulată absolut incert, fără a fi

detaliat și argumentat existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii

3

ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual

defavorabil. Or, la depunerea cererii privind suspendarea actului administrativ,

reclamantul nu a justificat suficient de concret și efectiv acele circumstanțe care ar

impune necesitatea instituirii garanției de asigurare a protecției sale provizorii,

acesta având invocări generale și declarative, fiind lipsite de aspect probatoriu

pertinent. De asemenea, reclamantul nu a argumentat prin ce acțiuni anume

nedispunerea suspendării actului contestat ar duce la cauzarea unor daune sau

prejudicii ireparabile dânsului, motiv pentru care cererea enunțată a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, analizând situația de fapt din prezenta speță în raport cu

circumstanțele care au importanță pentru elucidarea chestiunii privind suspendarea

executării actului administrativ individual defavorabil, menționeză că soluția dată

de către prima instanță este corectă din considerentele ce urmează.

În corespundere cu art. 214 alin. (1)-(4) din Codul administrativ, suspendarea

executării actului administrativ individual contestat poate fi solicitată de către

reclamant instanței de judecată care examinează acțiunea de contencios

administrativ. Instanța de judecată poate dispune suspendarea executării actului

administrativ individual din motivele prevăzute la art. 172 alin. (2). Pentru

probarea faptelor, participanții, în locul prezentării probelor obișnuite, pot depune

o declarație pe propria răspundere. Instanța de judecată decide cu privire la

suspendarea executării actului administrativ individual printr-o încheiere

susceptibilă de recurs, fără citarea participanților la proces. Dacă consideră

necesar, instanța de judecată citează părțile pentru audiere în privința temeiniciei

cererii de suspendare. Prevederile art. 177 alin. (2) din Codul de procedură civilă

nu se aplică.

În interpretarea corectă a normei enunțate, instanța de recurs reține că, prin

reglementările art. 214 din Codul administrativ, legislatorul a stabilit ca garanție a

asigurării legalității – suspendarea executării actului administrativ individual

contestat.

Astfel, suspendarea reprezintă operația de întrerupere temporară a efectelor

juridice produse de un act juridic. Suspendarea actelor administrative reprezintă o

garanție a asigurării legalității, ce intervine însă în cazuri de excepție, în situații

limită. Ea are în vedere fie întreruperea vremelnică a producerii de efecte juridice

(ceea ce înseamnă că actul era în vigoare) fie amânarea temporară a producerii de

efecte juridice.

Conform art. 172 alin. (2) din Codul administrativ, motivele suspendării sunt:

a) existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil; b) existența pericolului iminent de producere

a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ

individual defavorabil.

Din sensul normei enunțate, rezultă că legislatorul a stabilit că actul

administrativ poate fi suspendat doar în două condiții care nu urmează a fi

îndeplinite cumulativ, și anume: în cazul confirmării incontestabile a existenței

unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului administrativ

4

individual defavorabil și/sau existența pericolului iminent de producere a unor

prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ

individual defavorabil.

În acest sens, instanța de recurs reține că, la dispunerea suspendării actului

administrativ urmează a fi constatate existența acelor temeiuri necesare a fi

întrunite, invocate prin lege.

La rândul său, atât cazul bine justificat în vederea confirmării incontestabile a

existenței unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea actului

administrativ individual defavorabil, cât și paguba a cărei iminentă producere ar fi

înlăturată prin suspendarea executării actului administrativ, trebuie să fie indicate

și probate în concret, nu doar afirmate prin preluarea textelor de lege, așadar cert

fiind instituită obligația probării faptului că existența acestor condiții nu se

prezumă, ci trebuie dovedite de persoana lezată care a solicitat suspendarea

executării actului administrativ.

Cu referire la primul temei prevăzut de legiuitor și invocat de către

reclamantul Nicolae Pasecinic în vederea suspendării executării actului

administrativ – existența unor suspiciuni serioase și rezonabile privind legalitatea

actului defavorabil, Colegiul reține că prin noțiunea de suspiciuni rezonabile

privind legalitatea actului administrativ individual, se înțeleg acele circumstanțe de

fapt, care ar convinge judecătorul că, actul administrativ individual ar fi ilegal,

deoarece ilegalitatea propriu zisă a actului administrativ individual defavorabil,

este un element de fond și se verifică doar în cadrul dezbaterilor judiciare. Acest

raționament, se desprinde din faptul că, ilegalitatea actului administrativ

individual, este una din condițiile cumulative de admitere a acțiunii în contestare.

În privința acestei condiții de suspendare a executării actului administrativ

individual defavorabil, rezultă că ilegalitatea actului administrativ individual,

vizează două dimensiuni ale legalității, opusul ilegalității fiind legalitatea

procedurală (formală) și legalitatea materială.

Totodată, pentru a înlătura chiar și temporar regula executării imediate a

actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța nu poate aprecia

discreționar, arbitrar, necesitatea unei asemenea măsuri, ci doar prin raportare la

probele administrate în cauză care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de

răsturnare a prezumției de legalitate, fără a analiza pe fond conținutul actului

administrativ.

În motivarea solicitării de suspendare a executării hotărârii nr. 1/1 din 19

ianuarie 2021 a Consiliului Superior al Magistraturii pe motivul sus-enunțat,

reclamantul-recurent a invocat că:

- legea nu prevede clar temeiurile din care Consiliul Superior al Magistraturii

ar putea refuza de a propune reconfirmarea în funcție a unui judecător;

- având în vedere că organele specializate de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii și-au prezentat poziția clară și sub toate aspectele asupra

activității judecătorului pe parcursul anilor, membrii Consiliul Superior al

Magistraturii, care au votat contra, nu și-au argumentat poziția sub nicio

formă și fără a prezenta opinie separată motivată în acest sens, adică nefiind

evidente/clare motivele care au condus la refuzul/neîntrunirea numărului

5

necesar de voturi, pentru propunerea repetată de numire în funcție până la

atingerea plafonului de vârstă;

- în ședința Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, deși membrii

Consiliului, Luiza Gafton, Dorel Musteață și Mariana (Grama) Timotin nu

au votat pentru reconfirmare sa în funcția de judecător, nu este clar motivul

acestora, or, în ședință nu s-au discutat probleme ce ține de activitatea

problematică sau vicioasă a judecătorului refuzat. Doar membrul Consiliul

Superior al Magistraturii, Nina Cernat și-a exprimat opinia asupra

subiectului, dând citire unei petiție anonime care conținea folosirea unor

calificative și etichetări care nu fac obiectul evaluării unui judecător,

enunțând astfel la adresa sa precum că „ar fi o persoană coruptă și afectată

de analfabetism juridic”, prin ce în opinia dânsului a încălcat obligațiunile de

membru stabilite de art.II alin. (1), lit.(b) din Legea nr.947 din 19 iulie 1996

cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii și a încălcat normele

Codului de etică și de conduită profesională a judecătorului, expunând-și în

acest sens opinia preconcepută la examinarea subiectului, opinie ce se

confirmă și din înregistrarea audio și video a ședinței Consiliului din 19

ianuarie 2021, fără a prezenta opinie separată motivată în acest sens.

Raportând normele de drept procedural legal enunțate la circumstanțele

litigiului dedus judecății, instanța de recurs fără a se expune și a prejudicia fondul

cauzei deduse judecății și fără a tranșa chestiunea legalității actului contestat, reține

că prima instanță corect a concluzionat asupra faptului că nu pot fi subsumate

condiției cazului bine justificat aprecierile referitoare la nelegalitatea unui act

administrativ a cărui suspendare se cere, întrucât acceptarea unui asemenea

raționament ar echivala cu o prejudecare a fondului litigiului, care privește

examinarea legalității, examinare ce excedează cadrului procesual, respectiv

acțiunii în suspendarea executării actului administrativ. Or, judecarea cererii de

suspendare nu presupune prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai

posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului.

Astfel, motivele de nelegalitate a actului invocate în susținerea cererii de

suspendare, care presupun cercetarea în profunzime a fondului cauzei, nu se

circumscriu condiției referitoare la existența unui caz bine justificat, deoarece în

speță, acestea se referă la fondul cauzei și nu pot constitui obiect de examinare

a cauzei în ordine de recurs împotriva încheierii de suspendare.

Or, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, de prezumția de

veridicitate și prezumția de autenticitate, de unde decurge principiul că actul

administrativ este executoriu din oficiu (executio ex officio) și imediat, el fiind

însuși titlu executoriu, fără a mai fi nevoie de învestirea lui cu formulă executorie,

atât timp cât judecătorul nu a intervenit pentru a paraliza executarea sau pentru a-l

anula.

Prin urmare, având în vedere că examinarea cererii de suspendare nu

presupune prejudecarea fondului litigiului, instanța având numai posibilitatea de a

efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, în prezenta speță în limitele

necesare examinării cererii de suspendare, prima instanță just a concluzionat că în

speță nu s-au constatat obiectiv suspiciuni serioase și rezonabile privind ilegalitatea

hotărârii nr. 1/1 din 19 ianuarie 2021 a Consiliului Superior al Magistraturii.

6

Cât privește cel de-al doilea temei prevăzut de legiuitor și invocat de către

reclamant în vederea suspendării actului administrativ – existența pericolului

iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a

actului administrativ individual defavorabil, Colegiul reține că scopul aplicării

acestui temei este crearea unui climat favorabil executării unei eventuale hotărâri

judecătorești, astfel pentru a fi dispusă suspendarea executării actului administrativ

contestat, persoana vătămată, trebuie să dovedească temeinicia solicitării, precum

și faptul că suspendarea are drept scop prevenirea unui prejudiciu ireparabil.

La rândul său, prejudiciu ireparabil presupune existența în cuprinsul actului

vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantului

un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului. Or,

prevenirea unui prejudiciu ireparabil presupune evitarea unui prejudiciu material

viitor și previzibil, care ulterior, după adoptarea hotărârii, nu ar putea fi îndeplinit.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că Curtea de Apel Chișinău corect a

concluzionat că în prezentul litigiu nu există nici motivul alternativ de suspendare

prevăzut la art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul administrativ – existența pericolului

iminent de producere a unor prejudicii ireparabile prin executarea în continuare a

actului administrativ individual defavorabil.

Aceasta deoarece existența pericolului iminent de producere a unor prejudicii

ireparabile prin executarea în continuare a actului administrativ individual

defavorabil nu a fost argumentată și nici probată în regim suficient de obiectiv și

convingător. Or, la depunerea cererii privind suspendarea actului administrativ,

reclamantul nu a argumentat prin ce acțiuni anume, nedispunerea suspendării

actului contestat ar duce la cauzarea unor daune sau prejudicii ireparabile

dânsului.

Totodată, Colegiul reține că, simpla invocare a unui fapt evident, atât timp cât

autorul cererii nu argumentează caracterul ireparabil al riscului, nu reprezintă o

motivare suficientă și convingătoare pentru a suspenda actul administrativ. Or,

chiar dacă riscul este abstract, cererea cu privire la suspendarea actului contestat

trebuie motivat convingător, nu prin simpla enumerare a unor fapte. Doar

invocarea riscului și enumerarea unor fapte nu reprezintă o motivare suficientă și

convingătoare în vederea suspendării actului administrativ contestat.

Aceasta deoarece cuantumul obligațiilor impuse prin efectul actului contestat

de reclamant nu poate constitui temei de garanție a asigurării legalității prin

suspendarea efectului execuțional al acestuia, decât în condițiile în care,

reclamantul justifică pertinent și concludent survenirea pagubelor iminente, ca

urmare a punerii în executare a acestuia, prin analize concrete, probe exhaustive

din conținutul cărora să rezulte o atare concluzie, dar și legătura de cauzalitate

directă a efectului execuțional al actului administrativ contestat raportat la

pretinsele prejudicii survenite, caracterizate prin imposibilitatea în reparare, ori

repararea acestora cu dificultate.

În consecință, Colegiul menționează că reclamantul nu a invocat motive

plauzibile în vederea dispunerii suspendării actului administrativ, iar motivele

indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ, care ar justifica suspendarea

executării actului administrativ contestat nu sunt îndeplinite, întrucât paguba

iminentă, precum și ilegalitatea actului administrativ nu se prezumă, ci trebuie

7

dovedite de persoana lezată, prin probe concludente și pertinente. Or, din cererea

înaintată nu sunt identificate, la această fază a procesului niciunul din temeiurile de

suspendare indicate în art. 172 alin. (2) Cod administrativ.

În același timp, orice acțiune întreprinsă trebuie să fie proporțională cu scopul

său, iar ingerințele în drepturile pârâtului și persoanelor interesate trebuie să fie

echilibrate într-o măsură rezonabilă de protecție anticipată a drepturilor

reclamantului.

Cât privesc argumentele reclamantului precum că prin suspendarea executării

actului administrativ individual contestat se va evita pericolul iminent de producere

a unor prejudicii ireparabile precum prejudicii materiale și morale a părților de pe

dosarele aflate în procedura sa, deoarece în situația în care va fi pusă în executare

hotărârea și va emis decret de eliberare din funcție, dosarele aflate în faza de

examinare vor fi repartizate repetat altor judecători, care vor fi nevoiți de a

examina dosarele de la faza inițială, ceea ce va duce inevitabil la tergiversarea

examinării cauzelor și cheltuieli suplimentare pentru părți, acestea nu pot constitui

drept temei de suspendare a actului administrativ individual contestat, în situația în

care paguba iminentă, presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor

dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce anume reclamantului și

nu altcuiva un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării

actului administrativ contestat, condiții însă ce nu se atestă la caz.

Dimpotrivă, întru evitarea tergiversării examinării cauzelor aflate în gestiunea

reclamantului, în temeiul încheierii motivate a Vicepreședintelui Judecătoriei

Chișinău, sediul Central, s-a dispus redistribuirea aleatorie a dosarelor aflate în

procedura sa, unui alt judecător sau unui alt complet de judecată.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs reține că referirea recurentului la

încheierea din 14 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău anexată la recurs, prin

care într-un alt litigiu s-a admis cererea reclamantului privind suspendarea

executării hotărârii nr.330/27 din 3 noiembrie 2020 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii până la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătorești, precum și

invocarea cauzei Camelia Bogdan vs România, la fel, nu pot constitui drept temei

de suspendare a actului administrativ individual contestat, întrucât circumstanțele

stabilite atât în încheierea din 14 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, cât și

în cauza Camelia Bogdan vs România sunt diferite.

Din aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul și de a menține încheierea primei instanțe.

În conformitate cu art. 243 alin. (1) lit. b) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide :

Se respinge recursul depus de Nicolae Pasecinic.

Se menține încheierea din 11 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ la acțiunea în anulare și în obligare depusă de

Nicolae Pasecinic împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Aparatul

8

Președintelui RM cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil

și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nicolae Craiu

Victor Burduh

9