ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 24.11.2021

3ra-1096/21 — contestarea actului administrativ

HOTĂRÂRE

24.11.2021

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: contestarea actului administrativ
Temei legal: Examinarea admisibilităţii acţiunii în contencios administrativ

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

3ra-1096/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1096/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

D E C I Z I E

24 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursurile depuse de Victoria Baciu și Consiliul Superior al

Magistraturii,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Ion Volcovschi împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, persoană terță

Victoria Baciu cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil,

și

la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Baciu împotriva

Consiliului Superior al Magistraturii, persoană terță judecătorul Ion Volcovschi cu

privire la contestarea parțială a actului administrativ,

împotriva hotărârii din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Ion Volcovschi,

c o n s t a t ă :

La 19 noiembrie 2020, Ion Volcovschi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind contestarea actului

administrativ individual defavorabil.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a relatat că la

20 mai 2017, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova publicat la data de

26 mai 2017 în Monitorul Oficial Nr. 162-170, art. Nr : 295, a fost numit în calitate

de judecător la Judecătoria Cimișlia, pe o perioadă de 5 ani.

La 09 ianuarie 2020, în adresa Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii a fost înregistrată sesizarea depusă de către

Victoria Baciu privind atragerea sa la răspunderea disciplinară, în temeiul art.4

alin.(l) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din

25 iulie 2014. Iar, la data de 16 iulie 2020, Colegiul Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii a adoptat hotărârea, prin care a respins plângerea Victoriei

Baciu privind atragerea la răspunderea disciplinară a judecătorului Ion Volcovschi,

din motiv că nu s-a constatat abaterea disciplinară.

În aceeași ordine de idei, reclamantul a susținut că la 16 octombrie 2020,

Victoria Baciu a contestat Hotărârea Plenului Colegiului disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii nr.15/5 din 16 iulie 2020. Iar, la data de

03 noiembrie 2020, conform sintezei nr.27, pct.l a fost adoptată Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a casat Hotărârea Plenului

Colegiului disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii din nr.15/5 din

16 iulie 2020, cu constatarea abaterii disciplinare, în baza art.4 alin.(1), lit.(b), (i) al

Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014,

și aplicarea în privința sa a sancțiunii prevăzute de art.6 din aceiași Lege sub formă

de „mustrare”.

În dezacord cu pretinsa abatere disciplinară prevăzută de art.4 alin.(l), lit.(b)

din Legea nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, reclamantul a indicat că conform normei în cauză, abatere disciplinară

constituie adoptarea unei hotărâri judecătorești prin care, intenționat sau din

neglijență gravă, au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale

persoanelor fizice sau juridice, garantate de Constituția Republicii Moldova și de

tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care

Republica Moldova este parte.

Tot aici, reclamantul a menționat că la 17 septembrie 2018, lichidatorul

ÎCS „Dinamic Textile” SRL Alexandru Verdeș a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Victoriei Baciu, intervenient SRL „V&V ART” privind anularea

actelor juridice, repunerea părților în poziția inițială cu încasarea sumei de

200045,00 lei.

Ulterior, la 31 mai 2019 lichidatorul Alexandru Verdeș a prezentat cererea de

chemare in judecată concretizată, prin care a solicitat anularea (constatarea nulității)

contractului de vânzare-cumpărare din 08 februarie 2016, contractului de vânzare-

cumpărare a utilajului, prin care vânzătorul a înstrăinat (vândut) cumpărătorului

utilajul prevăzut în actul de predare-primire nr. 01 din 08 februarie 2016; repunerea

părților în poziție inițială cu obligarea creditorului să plătească la contul de

acumulare a debitorului deținut de către lichidator, suma de 605500,00 lei; amânarea

achitării taxei de stat până la finalizarea cauzei în conformitate cu art. 6 al Legii cu

privire la taxa de stat și obligarea Victoriei Baciu să prezinte în ședința de judecată,

contractul de vânzare-cumpărare din 08 februarie 2016, în original și bonul de plată.

Astfel, în urma îndeplinirii actelor de procedură civilă, la 21 iunie 2019 a

adoptat hotărârea, prin care s-a admis parțial acțiunea, aceasta fiind examinată în

baza normelor dreptului civil în vigoare până la modificările efectuate la data de

01 martie 2019.

În urma declarării apelului împotriva hotărârii menționate, la

04 decembrie 2019 Curtea de Apel Comrat a adoptat decizia, prin care a anulat

hotărârea din 21 iunie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, cu restituirea

cauzei în același complet de judecată, pentru examinarea acesteia în fond.

Așadar, reclamantul a enunțat că în urma anulării hotărârii judecătorești din

21 iunie 2019, în adresa Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii, a fost înregistrată sesizarea depusă de Victoria Baciu la

data de 09 ianuarie 2020 privind atragerea la răspunderea disciplinară a

judecătorului Ion Volcovschi, în temeiul art.4 alin.(1) al Legii nr.178 din

25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor, în baza faptelor

indicate în decizia Curții de Apel Comrat din 04 decembrie 2019.

În opinia reclamantului, la aplicarea sancțiunii disciplinare, Consiliul Superior

al Magistraturii s-a bazat pe decizia Curții de Apel Comrat din 04 decembrie 2019,

prin prisma că instanța de fond a aplicat eronat prevederile normelor de drept

material și procesual.

La acest capitol, reclamantul a notat că, prin încălcarea normelor de drept

procesual la adoptarea hotărârii, instanța de apel în decizia emisă a constatat

necitarea legală a pârâtei Victoria Baciu, care nu a fost prezentă la ședința de

judecată, astfel fiind admisă de către instanța de fond încalcarea dreptului la un

proces echitabil.

Ion Volcovschi a susținut că acest argument este unul contradictoriu cu probele

aflate la dosar, care nu a fost ridicat și examinat de către membrii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii. Or, probele din materialele dosarului atestă

contrariu și anume f.d.16-20; 34; 36-38; 63-64; 65-67; 69, precum și referința depusă

la acțiunea în cauza civilă nr.2i-24/18 (2l-2i-2878-26092018), instanța dispunând

examinarea cauzei în absența Victoriei Baciu, în temeiul art.102 alin. (41), în

coroborare cu art.206 alin.(3) Cod de procedură civilă.

Cu referire la presupusa încălcare a dreptului procesual, precum că la adoptarea

hotărării instanța de fond în urma examinării cauzei a ieșit din limita cerințelor

înaintate în acțiune, deoarece la caz, instanța de jduecată a atribuit reclamantului o

sumă de bani pe care el nu a cerut-o în cererea de chemare în judecată, concomitent

repunând părțile în poziția inițială, fapt care contravine normelor procesual civile,

reclamantul a subliniat că și acest argument este contradictoriu. Or, conform acțiunii,

actelor și probelor anexate la dosar, prin faptul aflării bunurilor în posesia pârâtei,

precum și faptul că suma invocată spre achitare nu a fost introdusă în casieria

ÎCS „Dinamic Textile” SRL în urma efectuării tranzacției, menționate de către

aceasta, dar și lipsa dovezilor de achitare a prețului bunului, nu au fost întrunite

condițiile legale prevăzute de art. 753 alin.(1) Cod civil, art.18 lit.a) și art. 83 lit. c)

din Codul fiscal.

De altfel, reclamantul consideră contradictoriu și argumentul cu referire la

presupusa încălcare a competenței, și anume că cauza a fost examinată conform

normelor prevăzute de procedura civilă, pe când urma sa fie examinată potrivit

prevederilor Legii insolvabilității.

În susținerea concluziei enunțate, Ion Volcovschi a reținut prevederile art.5

alin.(2) al Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ( în redacția Legii de pâna

la 16 septembrie 2016), conform cărora instanța de insolvabilitate dispune de

competență exclusivă la judecarea în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor

ce țin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenta unui litigiu de drept

referitor la masa debitoare, instanța de insolvabilitate va judeca această cauză

într-un proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură

civilă, menționând că acest aspect a fost indicat și în motivarea deciziei Curții de

Apel Comrat. Iar, deoarece contractul de vânzare-cumpărare Nr.Ol/KPO, încheiat

între asociatul unic al ÎCS „Dinamic Textile” SRL și Victoria Baciu, indicat în actul

de predare-primire a utilajului cu nr. 0l, a fost încheiat la data 08 februarie 2016,

sunt aplicabile prevederile Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012/normele

dreptului civil la data încheierii actului juridic nominalizat.

Făcând referire la dispozițiile art. 2 alin.(l) Codul civil (în redacția Legii

nr.1107-XVdin 06 iunie 2002), art.2 Cod civil în redacția în vigoare la

01 martie 2019, reclamantul a relevat că raporturile juridice civile între părți au fost

inițiate conform legii civile până la 01 martie 2019, însă acțiunea a fost depusă după

data intrării în vigoare a Codului civil din 02 martie 2019, fiind astfel aplicabile

prevederile art. 7 alin. (1), (2), (3) Codul civil, în redacția nr.1107-XV din

06 iunie 2002, art.8 Cod civil în redacția în vigoare la 01 martie 2019, unde se

menționează, că legea civilă nu are caracter retroactiv, ea nu modifică și nici nu

suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite anterior, nici

condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă

nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice stinse

sau în curs de realizare. Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de

realizare la data intrării sale în vigoare. De la data intrării în vigoare a legii noi,

efectele legii vechi încetează, cu excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

La fel, Ion Volcovschi a accentuat că nu poate fi reținut nici argumentul în ce

privește presupusa încalcare privind instituinea unui obstacol la realizarea

drepturilor civile a participanților la proces cu privire la accesul liber la justiție și la

un proces echitabil, deoarece Victoriei Baciu i-a fost oferită posibilitatea și în

privința acesteia au fost respectate toate drepturile prevăzute de art.55-56, 186 Cod

de procedură civilă. Totodată, fiind executată calea de atac cu apel, prin prisma

prevederilor art. 357 Cod de procedură civilă.

Iar, din considerentul celor relatate, reclamantul Ion Volcovschi își manifestă

dezacordul și asupra pretinsei abateri disciplinare prevăzute de art.4 alin.(1) lit.(i)

din Legea nr.178 din data de 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor, potrivit căruia constituie abatere disciplinară încălcarea normelor

imperative ale legislației în procesul de înfăptuire a justiției.

De altfel, Ion Volcovschi a precizat că Hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii nr. 27 din 03 noiembrie 2020, reprezintă act administrativ

individual, defavorabil, ilegal, arbitrar și contrar principiilor de organizare judiciară,

principiului independenței puterii judecătorești și a judecătorului, inamovibilității,

legalității răspunderii disciplinare. Astfel, soluția adoptată privind aplicarea

sancțiunii sub forma de „mustrare” contravine principiului independenței

judecătorului, asigurat prin: procedura de înfăptuire a justiției; procedeul de numire,

suspendare, demisie și eliberare din funcție; declararea inviolabilității lui; secretul

deliberărilor și interzicerea de a cere divulgarea lui; stabilirea răspunderii pentru

lipsa de stimă față de judecată, judecători și pentru imixtiune în judecarea cauzei.

În opinia reclamantului Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 27 din 03 noiembrie 2020, a fost adoptată cu încălcarea

prevederilor art.2, art.25 alin.(1) lit.c), art.39 alin.(3), alin.(4), lit.(b) din Legea

nr.178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor,

principiului cercetării din oficiu, care presupune că autoritatea publică înainte de a

adopta un act administrativ individual este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu potrivit prevederilor art. 22 și 85 - 87 din Codul administrativ și să ofere

posibilitate participanților la procedura administrativă să participe la cercetarea stării

de fapt; înaintea emiterii unui act administrativ individual defavorabil participantul

are dreptul să fie audiat în legătură cu faptele și circumstanțele relevante pentru actul

ce urmează a fi emis. Mai mult, aceasta este lipsită de elementul motivării, potrivit

art. 118 alin.(1), (2), (3) din Codul administrativ.

Suplimentar, reclamantul a menționat că a informat Consiliul Superior al

Magistraturii despre imposibilitatea participării la ședința Plenului, fiind antrenat în

completul judiciar la examinarea cauzei penale excepțional de grave, fixate pentru

data de 03 noiembrie 2020, ora 10.00, cauză care nu putea fi amânată.

În final, reclamantul a opinat că, prin actul administrativ contestat a fost

încălcat art. 116 alin. (1), (6) din Constituție, iar acesta vine în contradicție evidentă

și cu prevederile art. 123 alin. (1) din Constituție, art. 14 alin. (1) din Legea cu privire

la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995.

Reclamantul a solicitat anularea pct. 1 din dispozitivul Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr.27 din 03 noiembrie 2020 privind anularea

hotărârii Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 15/5 din 16 iulie 2020; anularea ca fiind ilegal pct. 1 din

dispozitivul hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.27 din

03 noiembrie 2020 privind admiterea contestației Victoriei Baciu împotriva hotărârii

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

nr. 15/5 din 16 iulie 2020; anularea ca fiind ilegal pct. 1 din dispozitivul Hotărârii

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.27 din 03 noiembrie 2020 cu privire

la constatarea abaterii disciplinare, în baza art.4 alin.(1), lit.(b), (i) al Legii cu privire

la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, cu aplicarea

sancțiunii prevăzute de art.6 alin. (1) lit. b) din aceiași Lege sub formă de „mustrare”.

La 10 decembrie 2020, în baza somației Curții de Apel Chișinău, reclamantul

a depus cerere de înlăturare a neajunsurilor, la care a anexat copia actului

administrativ contestat, și anume a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii nr. 320/27 din 03 noiembrie 2020 cu privire la contestarea hotărârii

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.

15/5 din 16 iulie 2020, emisă în privința judecătorului Ion Volcovschi de la

Judecătoria Cimișlia (f.d.87, 91-105, Vol.I).

Prin încheierea din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a atras în

proces, în calitate de terț Victoria Baciu (f.d.121-122, Vol.I).

La 06 ianuarie 2021, Victoria Baciu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind contestarea parțială a actului

administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că, în

procedura judecătorului Ion Volcovschi se află cauza privind procedura

insolvabilității ÎCS „Dinamic Textile” SRL, prin care administratorul insolvabilității

a solicitat repunerea părților în poziția inițială cu restituirea bunurilor indicate în

contractul din 08 februarie 2016, iar în cazul imposibilității de restituire a bunurilor

obligarea creditorului să plătească la contul de acumulare al debitorului, suma de

605500 de lei.

Prin hotărârea din 21 iunie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, cererea

de chemare în judecată depusă de către reprezentantul debitorului insolvabil

ÎCS „Dinamic Textile” SRL, lichidatorul autorizat Alexandru Verdeș împotriva

Victoriei Baciu, intervenient SRL „V&V ART” privind anularea actelor juridice,

repunerea părților în poziția inițială cu încasarea sumei, a fost admisă parțial. S-au

aplicat efectele nulității absolute, ca fiind contrare legii, asupra contractului de

vânzare-cumpărare din 08 februarie 2016, privind vânzarea-cumpărarea utilajului și

asupra actului de predare-primire nr. 01 din 08 februarie 2016, încheiat între

ÎCS „Dinamic Textile” SRL și Victoria Baciu. S-au repus părțile în poziția inițială

cu restituirea bunurilor indicate în contractul de vânzare-cumpărare din

08 februarie 2016, privind vânzarea-cumpărarea utilajului și asupra actului de

predare-primire nr. 01 din 08 februarie 2016, încheiat între ÎCS „Dinamic Textile”

SRL și Victoria Baciu. Totodată, s-a încasat din contul Victoriei Baciu, în contul de

acumulare a debitorului ÎCS „Dinamic Textile” SRL suma de 605500 de lei, precum

și din contul Victoriei Baciu în folosul statului, taxa de stat în mărime de 18165 de

lei. În rest, pretențiile înaintate au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

În opinia reclamantei, hotărârea instanței depășește limitele cererii, deoarece

prin hotărârea nominalizată s-a dispus ca suma de 605500 de lei se fie încasată din

contul său, însă un asemenea capăt de cerere nu a existat.

De asemenea, Victoria Baciu a menționat că instanța de judecată a depășit

limitele cererii de chemare în judecată, aceasta fiind în contradicție cu principiul

fundamental al procesului civil care garantează imparțialitatea instanței.

Mai mult, reclamanta a subliniat că rezultatul ședinței și hotărârea instanței nu

au fost publicate pe site-ul instanțelor judecătorești. Hotărârea nu a fost expediată

prin poștă, fapt care a fost făcut intenționat sau din neglijență, lucru ce a dus la

imposibilitatea contestării în termen a acesteia, de altfel, fiind indicat eronat că

termenul de atac este de 30 zile.

Făcând referire la dispozițiile art. 5 lit. g) al Legii insolvabilității nr. 149 din

29 iunie 2012, reclamanta a opinat că judecătorul Ion Volcovschi a depășit

competențele sale stabilite prin lege ca judecător al procedurii de insolvabilitate. Or,

în această calitate judecătorul nu putea să dispună încasarea unor mijloace

financiare, acest fel de litigiu fiind de competența instanței de drept comun.

Astfel, în opinia reclamantei, sancțiunea aplicată față de magistrat este una

extrem de blândă și nu ține cont de gravitatea încălcării comise, deoarece decizia

judecătorească menționată compromite actul de justiție, îi prejudiciază grav

drepturile și interesele patrimoniale, îi afectează extrem de grav situația personală și

profesională și nu condiționează nici magistratul vizat, nici alți magistrați să

continue conduite ilegale și să încalce drepturile și libertățile fundamentale ale

justițiabililor.

Victoria Baciu a solicitat anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr.27 din 03 noiembrie 2020, în partea ce ține de sancțiunea

aplicată față de judecătorul Ion Volcovschi, cu aplicarea față de acesta a sancțiunii

disciplinare sub formă de „concediere”.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a atras în

proces, în calitate de persoană terță, judecătorul Ion Volcovschi (f.d.63-64, Vol.II).

În cadrul ședinței de judecată din 08 februarie 2021, Victoria Baciu,

reprezentată de avocatul Constatin Tănase a solicitat conexarea cauzei la cererea de

chemare în judecată depusă de Ion Volcovschi împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, persoană terță Victoria Baciu cu privire la contestarea actului

administrativ individual defavorabil cu cauza de contencios administrativ, la cererea

de chemare în judecată depusă de Victoria Baciu împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii, persoană terță judecătorul Ion Volcovschi cu privire la contestarea

parțială a actului administrativ, pentru examinare într-o singură procedură

(f.d.89-90, Vol.II).

Prin încheierea din 25 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-au conexat

întrun singur proces cauza intentată la acțiunea în contencios administrativ depusă

de Victoria Baciu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii privind anularea

parțială a Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr.27 din

03 noiembrie 2020, (dosar nr. 3-1/21), cu cauza intentată la acțiunea în contencios

administrativ depusă de Ion Volcovschi împotriva Consiliului Superior al

Magistraturii privind anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliul Superior al

Magistraturii nr.27 din 03 noiembrie 2020, (dosar nr. 3-177/20), pentru a fi

examinate într-un singur proces, dosarului fiindu-i atribuit nr. 3-177/20

(f.d.125-127, Vol.II).

La 25 martie 2021 și 07 mai 2021 Ion Volcovschi a depus cereri de completare

a acțiunii, ultimele solicitări fiind anularea în întregime a Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/27 din 03 noiembrie 2020 cu privire la

contestarea hotărârii Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior

al Magistraturii nr. 15/5 din 16 iulie 2020, emisă în privința judecătorului Ion

Volcovschi de la Judecătoria Cimișlia ( 157-161; 191-198, Vol.I).

La 11 mai 2021 Victoria Baciu a depus cerere de completare a acțiunii, prin

care a solicitat anularea deciziei Consiliului Superior al Magistraturii din

03 noiembrie 2020 privind aplicarea sancțiunii față de magistratul Ion Volcovschi,

în partea ce ține de asprimea sancțiunii aplicate, cu obligarea aplicării față de acesta

a sancțiunii sub formă de concediere (f.d.201-203, Vol.I).

Prin hotărârea din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis acțiunea

în contencios administrativ înaintată de Ion Volcovschi împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la contestarea actului administrativ individual

defavorabil.

S-a anulat Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.27 din

03 noiembrie 2020 cu privire la contestarea hotărârii Plenului Colegiului Disciplinar

de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 15/5 din 16 iulie 2020, emise în

privința judecătorului Ion Volcovschi de la Judecătoria Cimișlia.

S-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de

Victoria Baciu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la anularea

parțială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.27 din

03 noiembrie 2020, în partea ce ține de sancțiunea aplicată față de judecătorul Ion

Volcovschi, cu aplicarea față de acesta a sancțiunii disciplinare sub formă de

„concediere” (f.d.5-35, Vol.III).

Curtea de Apel Chișinău și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile Constituției

Republicii Moldova, Codului administrativ, Legii nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, Legii cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014 și Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la

Consiliul Superior al Magistraturii.

Referitor la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Volcovschi, Curtea

de Apel Chișinău a concluzionat asupra temeiniciei pretenției reclamantului cu

privire la anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/27, din

03 noiembrie 2020.

În susținerea concluziei menționate, prima instanță a reținut dispozițiile art. 6

CEDO, art. 20 alin. (1) și (2) din Constituția Republicii Moldova, art. 9 alin. (1) și

(2) Cod de procedură civilă, art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, precum și jurisprudența Curții

Constituționale a Republicii Moldova, în care Curtea a decis că independența

judecătorului este o premisă a statului de drept și că nimeni nu are voie să intervină

în deciziile și modul de gândire ale unui judecător decât prin procedurile judiciare

stabilite și că un control al legalității și temeiniciei actului judecătoresc poate fi

exercitat numai de către instanțele de apel și recurs (Curtea Constituțională,

Hotărârea nr. 28 din 14 decembrie 2010 (acțiune în regres), para. 7.3). De asemenea,

Curtea a decis că pentru atragerea judecătorului la răspundere disciplinară nu este

suficientă existența unei erori judiciare cauzatoare de prejudiciu drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului. Aceasta devine imputabilă judecătorului drept

consecință a exercitării atribuțiilor cu rea-credință sau neglijență gravă. În acest

context, judecătorii beneficiază de imunitate în exercitarea justiției. Anularea sau

modificarea hotărârii judecătorești nu este un temei determinant pentru sancționarea

judecătorului. ( Curtea Constituțională, Hotărârea nr. 12 din 7 iunie 2011 (temeiurile

de răspundere disciplinară a judecătorilor), par. 7)

De altfel, Curtea Constituțională a subliniat că judecătorii nu pot fi constrânși

să-și exercite atribuțiile sub amenințarea unei sancțiuni, fapt care poate influența în

mod nefavorabil hotărârile care urmează a fi adoptate. Or, în exercitarea atribuțiilor

ce le revin, judecătorii trebuie să beneficieze de libertatea neîngrădită de a soluționa

cauzele în mod imparțial, în conformitate cu prevederile legale în vigoare și propriile

aprecieri, neafectate de rea-credință. Din aceste raționamente, aprecierile

judecătorului, care au determinat adoptarea unei hotărâri într-o anumită cauză,

hotărârea judecătorească, care a fost anulată sau modificată, nu poate servi în calitate

de temei determinant pentru sancționarea disciplinară a judecătorului (Curtea

Constituțională, Hotărârea nr. 28 din 14 decembrie 2010 (acțiune în regres),

para. 94).

În context, prima instanță a menționat că judecătorului/ instanței de judecată îi

este atribuit rolul diriguitor și dreptul exclusiv de a soluționa cauza, care constă în

faptul de a crea condițiile necesare pentru exercitarea drepturilor și obligațiilor

procesuale ale părților, pentru examinarea obiectivă, completă și sub toate aspectele

a cauzei. Iar, pronunțarea cu bună știință a unei hotărâri nelegale constituie

infracțiune prevăzută de art. 307 din Codul penal.

Făcând trimitere la prevederile pct. 2.2 alin. (1) și (2), pct. 5.2 din Regulamentul

privind organizarea, competența și modul de funcționare a Inspecției judiciare,

aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 506/24 din

14 noiembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a subliniat că controlul efectuat de

această instituție nu poate cuprinde hotărârile judecătorești care încă nu sunt

definitive și sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege și nici pe cele definitive,

deoarece autoritatea de lucru judecat trebuie respectată. Mai mult, Inspecția judiciară

nu are dreptul să se implice în procesul examinării cauzelor, să se pronunțe asupra

sau să pună la îndoială esența hotărârilor judecătorești.

În context, prima instanță a precizat că la caz nu au fost respectate nici

prevederile pct. 4 al Ghidului pentru sesizarea Inspecției judiciare din anul 2019,

conform cărora Consiliul Superior al Magistraturii nu are competențe jurisdicționale

și nu este în drept să se implice în examinarea cauzelor judecate de instanțele

competente, să-și expună opinia și/sau să aprecieze legalitatea și temeinicia

hotărârilor judecătorești.

Subsecvent, instanța de fond a menționat că, verificarea legalității și temeiniciei

hotărârilor instanțelor inferioare de către instanțele ierarhic superioare, inclusiv cu

anularea acestora, remiterea la rejudecare sau adoptarea unor noi hotărâri, constituie

o procedură judiciară complexă, care vine să asigure un proces judiciar complex,

desfășurat în conformitate cu legea, care asigură atât independența judecătorilor, ca

exponenți ai puterii judiciare, cât și dreptul la un proces echitabil al justițiabililor.

Iar, pentru a reține în sarcina judecătorului săvârșirea unei abateri disciplinare,

urmează a se stabili dacă abaterea disciplinară este prevăzută de lege, dacă sânt

întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv, latura obiectivă și

subiectivă. În lipsa unuia dintre aceste elemente abaterea disciplinară nu subzistă și,

deci, nu poate fi angajată răspunderea disciplinară a judecătorului.

Aici, Curtea de Apel Chișinău a mai notat că Curtea Constituțională, prin mai

multe hotărâri ale sale a subliniat faptul că independența judecătorului este o premisă

a statului de drept și o garanție fundamentală a unei judecăți corecte, ceea ce

presupune că nimeni nu poate interveni în deciziile și modul de gândire ale unui

judecător, decât prin procedurile judiciare stabilite și că un judecător nu poate fi tras

la răspundere disciplinară numai pentru interpretarea neuniformă a legislației, prin

aceasta fiind încălcate drepturile judecătorului de a gândi liber, de a trata legea

diferit, deoarece judecătorul are obligația de a se conduce de normele de drept,

determinând mai întâi de toate legalitatea actului juridic, în baza căruia se va rezolva

litigiul. Or, potrivit principiilor generale, nimeni, în afara instanțelor judecătorești,

în ordinea și procedura stabilită de atac, nu este în drept să se implice în examinarea

cauzelor la instanțele judecătorești competente sau să se expună asupra legalității și

temeinicii hotărârilor emise.

Astfel, prima instanță a reținut că, judecătorul Ion Volcovschi prin emiterea

hotărârii din 21 iunie 2019, a apreciat probele din dosar la intima convingere și a

adoptat soluția respectivă, care nu poate fi considerată ca fiind adoptată greșit

intenționat ori din neglijență gravă, sau care i-au încălcat drepturile fundamentale

ale autorului sesizării, în speță Victoriei Baciu. Mai mult, argumentele invocate în

sesizarea depusă de Victoria Baciu țin de dezacordul acesteia cu hotărârea emisă de

judecătorul Ion Volcovschi, argumente care au și fost reținute de Consiliul Superior

al Magistraturii în Hotărârea nr.27 din 03 noiembrie 2020 cu privire la contestarea

Hotărârii Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 15/5 din 16 iulie 2020, emise în privința judecătorului Ion

Volcovschi de la Judecătoria Cimișlia.

În aceeași ordine de idei, instanța de fond a menționat că aspectele reținute de

Consiliul Superior al Magistraturii în vederea admiterii contestației Victoriei Baciu,

fac parte din aprecierea aspectelor legal-procedurale ale cauzei aflate pe rolul

judecătorului, care au constituit subiect de examinare în instanța de apel și ca

consecință, hotărârea Judecătoriei Cimișlia, sediul Central din 21 iunie 2019 a fost

casată cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, în același complet de

judecată. Respectiv, Victoria Baciu a fost repusă în drepturi, prin însă-și admiterea

cererii de recurs, anularea integrală a hotărârii Judecătoriei Cimișlia, sediul Central

din 21 iunie 2019 și restituirea cauzei de contencios administrativ, spre rejudecare,

astfe încât omisiunile și erorile judiciare comise de judecător la examinarea cauzei,

au fost pe deplin înlăturate o dată cu casarea hotărârii emise de ultimul.

Subsecvent, Curtea de Apel Chișinău a notat că admiterea sau respingerea

acțiunii se atribuie la aspecte de procedură, care vin să asigure respectarea

drepturilor părților la proces. Anularea sau modificarea hotărârii judecătorești atrage

răspundere în condițiile Legii nr. 178 din 25 iulie 2014 cu privire la răspunderea

disciplinară a judecătorilor, doar în cazul dacă se va constata în modul stabilit de

lege că judecătorul care a pronunțat-o a încălcat legea intenționat sau ca urmare a

unei neglijențe grave.

Astfel, prima instanță a opinat că, în speța invocată în sesizare nu se aduce

niciun argument sau probă, care ar putea constitui dovada unei acțiuni cu intenție

sau neglijență gravă la examinarea acestei cauze, admise de către judecătorul Ion

Volcovschi, iar însuși dezacordul cu soluția instanței de judecată, nu poate fi apreciat

ca adoptarea unei hotărâri judecătorești, prin care intenționat sau din neglijență

gravă, au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale autorului sesizării,

garantate de Constituția Republicii Moldova și de tratatele internaționale privitoare

la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte. Or, din

analiza materialelor cauzei și a actului administrativ contestat, nu poate fi stabilit în

acțiunile judecătorului Ion Volcovschi temeiul invocat privind încălcarea normelor

imperative ale legislației în procesul de înfăptuire a justiției, prevăzut la lit. i) alin.

(1) al art. 4 din Legea privind răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din

25 iulie 2014. Aceasta deoarece, normele imperative impun o anumită conduită

univocă și strict determinată de la care nu se poate deroga, adică nu pot fi stabilite

alte reguli, decât cele impuse de lege, de la care subiecții de drept nu se pot abate. În

acțiunile judecătorului Ion Volcovschi nu au fost reținute operațiuni care încalcă

anumite norme imperative ale legislației în procesul de înfăptuire a justiției.

În ce privește abaterea disciplinară prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. i) din Legea

privind răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, Curtea de

Apel Chișinău a reținut că la art. 15 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului, se găsesc obligațiile statutare ale judecătorilor, care

trebuie respectate, inclusiv în timpul soluționării cauzelor, și anume: să asigure

interpretarea și aplicarea uniformă a legislației, să respecte prevederile Codului de

etică al judecătorului. Un judecător nu ar trebui sancționat pentru încălcarea acestor

obligații, chiar și în timpul soluționării unei cauze.

Așadar, instanța de fond a relevat că la caz, autorul sesizării vizează aspecte

procedurale și de interpretare a normelor legale, care nu țin de competența

Consiliului Superior al Magistraturii. Or, aprecierea corectitudinii aplicării normelor

legale invocate de autorul sesizării direct duce la aprecierea temeiniciei și legalității

actului judecătoresc emis de magistrat, fapt ce excede competența Consiliului

Superior al Magistraturii în acest sens, ultimul neavând dreptul de a interveni în

procesul de înfăptuire a justiției și nu își poate aroga atribuțiile organului de

înfăptuire a justiției.

Concluzionând, Curtea de Apel Chișinău a conchis că în acțiunile judecătorului

Ion Volcovschi nu au fost stabilite anumite temeiuri rezonabile, care ar demonstra

faptul comiterii de către acesta a abaterii disciplinare, pasibile răspunderii în temeiul

art. 4 lit. b) și i) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

nr. 178 din 25 iulie 2014. Or, judecătorul în scopul exercitării funcției sale, are

sarcina de a interpreta independent reglementările legale, fără anumite imixtiuni.

Iar din considerentele enunțate, prima instanață a admis cererea de chemare în

judecată depusă de Ion Volcoschi și a anulat Hotărârea Plenului Consiliul Superior

al Magistraturii nr.27 din 03 noiembrie 2020 cu privire la contestarea hotărârii

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

nr. 15/5 din 16 iulie 2020, emise în privința judecătorului Ion Volcovschi de la

Judecătoria Cimișlia.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a conchis asupra inadmisibilității acțiunii

înaintate de Victoria Baciu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, persoane

terțe magistratul Ion Volcovschi cu privire la anularea parțială a Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii cu nr.27 din 03 noiembrie 2020 privind

admiterea contestației Victoriei Baciu împotriva hotărârii Plenului Colegiului

Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr.15/5 din 16 iulie 2020,

în partea ce ține de sancțiunea aplicată față de judecătorul Ion Volcovschi. Aceasta

deoarece reieșind din dispozițiile art. 207 alin. (2) lit. e) în coroborare cu art. 39 alin.

(2), art.17 și 189 alin. (1) Cod administrativ, sesizarea instanței de judecată de către

orice persoană care în opinia sa revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice, fie prin refuzul autorității administrative de

a soluționa în termenul legal o cerere, implică existența obligatorie a două condiții,

și anume: existența vătămării/încălcării unui drept recunoscut de lege a

reclamantului și vătămarea dreptului său să fie cauzat printr-un act administrativ, fie

prin refuzul autorității administrative de a soluționa în termenul legal o cerere. Iar,

la caz, Victoria Baciu nu a prezentat niciun argument fondat, prin care să motiveze

și să justifice explicit în plan procesual care sunt în concret drepturile acesteia atinse

prin adoptarea hotărârii contestate.

Mai mult, prima instanță a concluzionat că, la caz, în privința Victoriei Baciu

nu există un act administrativ individual defavorabil, emis de Consiliul Superior al

Magistraturii, prin prisma art.11 Cod administrativ. Or, în conformitate cu

prevederile Codului administrativ, nu este suficient ca partea să fie o persoană

interesată față de o decizie dintr-un act administrativ, ca să poată înainta o acțiune

în contencios administrativ, întrucât pentru a înainta o acțiune în contencios

administrativ, persoana trebuie să facă dovada încălcării unui drept concret al său pe

care-l revendică, iar prin acțiunea formulată să se urmărească retabilirea de-facto

și de-jure a dreptului pretins lezat.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a relevat că Victoria Baciu nu a demonstrat că

i-a fost vătămat un drept concret și real identificat în sensul art.17 Cod administrativ,

prin activitatea administrativă a Consiliului Superior al Magistraturii, care a emis

Hotărârea nr. 320/27, din 03 noiembrie 2020, cu privire la contestarea Hotărârii

Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii

nr. 15/5 din 16 iulie 2020, emise în privința judecătorului Ion Volcovschi de la

Judecătoria Cimișlia.

Subsidiar, prima instanță a notat că acțiunea în contencios are menirea de a

oferi protecție juridică persoanei împotriva activității administrative ilegale a

autorităților publice, dar în niciun caz nu pate fi pornită ca o modalitate prin care să

se urmărească blocajul activității autorităților publice sau antrenarea fără motiv în

acțiuni judiciare pentru motive de insatisfacție generală.

La 31 mai 2021 Victoria Baciu a depus recurs, iar la 13 august 2021 a prezentat

motivarea recursului împotriva hotărârii din 27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia cu emiterea unei noi decizii, prin care să fie admisă

cererea sa de chemare în judecată și respinsă acțiunea depusă de Ion Volcovschi.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

cererea de chemare în judecată.

Suplimentar recurenta a menționat că nu este de acord cu concluzile Curții de

Apel Chișinău, care au fost puse la baza soluției emise, și anume că nu există un

drept vătămat prin actul administrativ contestat.

În argumentarea celor menționate, recurenta a indicat că actul administrativ a

fost adoptat în temeiul unei cereri adresate Consiliului Superior al Magistraturii, care

se supune contestării în instanță de contencios administrativ. Această procedură fiind

stabilită de lege, iar în virtutea legii, actele adoptate de Consiliul Superior al

Magistraturii produc efecte asupra solicitantului, inclusiv de ordin moral și material.

Satisfacția morală este un aspect esențial al conceptului „ pagubă”. Iar conform

practicii CEDO, o traumă morală reprezintă un prejudiciu (cauza Oneryildiz

vs. Turcia).

Aici, Victoria Baciu a subliniat că traumele suportate trebuiau apreciate prin

prisma situației exacte la care a fost supusă în urma emiterii hotărârii de Ion

Volcovschi. Or, situația în care se află denotă că soluția Consiliului Superior al

Magistraturii nu este una echitabilă raportată la gravitatea faptelor comise de Ion

Volcovschi, care a acționat fie cu intenție directă de a o deposeda ilegal de o sumă

de bani, sau din incompetență, ambele situații fiind de o mare gravitate și care impun

soluția concedierii acestuia.

De asemenea, recurenta nu este de acord cu concluzia Curții de Apel Chișinău,

care a conchis că lipsește intenția sau neglijența gravă.

La acest capitol, Victoria Baciu a enunțat că a explicat instanței despre pagubele

materiale ce i-au fost provocate în urma emiterii hotărârii de către magistratul Ion

Volcovschi, și anume: taxa de stat achitată în valoare de 9000 de lei, cheltuielile de

asistență juridică, precum și pentru multiplele deplasări la Curtea de Apel Comrat

sau Chișinău, cheltuieli ce nu îi vor fi restituite, deorece acțiunea a fost inaintată de

admistratorul unei societăți comerciale falite.

În context, recurenta a susținut că până în prezent măsura de asigurare a acțiunii

este valabilă, or, conform prevederilor art. 78 (l) lit f) Cod de executare, în cazul

anulării hotărârii în baza căreia a fost emis titlul executoriu, cu remiterea cauzei la

rejudecare - până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, cauza se suspendă

cu menținerea sechestrului aplicat de executorul judecătoresc. Astfel, din anul 2019

asupra contului său bancar este aplicat sechestru și acesta va putea fi ridicat doar

după ce cauza care se află la rejudecare va fi examinată de instanța de apel.

La 07 iunie 2021 Consiliul Superior al Magistraturii a depus recurs, iar la

05 august 2021 a prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii din 27 mai 2021

a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia în partea în care s-a admis

acțiunea în contencios administrativ depusă de Ion Volcovschi împotriva Consiliului

Superior al Magistraturii și s-a anulat Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii

nr. 320/27 din 03 noiembrie 2020 cu privire la contestarea Hotărârii Plenului

Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii nr. 15/5 din

16 iulie 2020, emise în privința judecătorului Ion Volcovschi de la Judecătoria

Cimișlia, cu emiterea unei noi decizii, în partea casată, de respingere a cererii de

chemare în judecată depusă de Ion Volcovschi ca fiind neîntemeiată.

Recurentul a notat că termenul de 30 de zile, pentru contestarea hotărârii, este

respectat, având în vedere că cererea de recurs a fost depusă la 08 iunie 2021, iar

hotărârea motivată a Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2021 a fost înregistrată în

cancelaria Consiliului Superior al Magistraturii, la 02 august 2021 sub nr.2838m.

În susținerea recursului Consiliul Superior al Magistraturii a indicat că

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 27 mai 2021, în partea în care s-a admis

acțiunea în contencios administrativ depusă de Ion Volcovschi și s-a anulat

Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/27 din 03 noiembrie 2020 cu

privire la contestarea hotărârii Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii nr. 15/5 din 16 iulie 2020, emise în privința judecătorului

Ion Volcovschi de la Judecătoria Cimișlia, este neîntemeiată și urmează a fi casată

în această parte. Or, instanța de fond a oferit o soluție greșită asupra cazului litigios,

ca urmare a aplicării eronate a normelor de drept material, și anume prin

interpretarea în mod eronat a legii care trebuia să fie aplicată raporturilor juridice

stabilite între părți.

Consiliul Superior al Magistraturii a remarcat că concluziile primei instanțe

precum că în acțiunile judecătorului Ion Volcovschi nu au fost stabilite anumite

temeiuri rezonabile, care ar demonstra faptul comiterii de către acesta a abaterii

disciplinare, pasibile răspunderii în temeiul art. 4 alin.(l) lit. b) și i) din Legea cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, sunt

nefondate, bazate pe interpretarea eronată a prevederilor art. 4 alin.(3), art.22 alin.(4)

și art. 24 alin.(l) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior

al Magistraturii și art. 4 alin.(l) lit. b) și i), alin.(3), art. 41, art.39 alin.(4) din Legea

cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014,

precum și din omisiunea instanței de judecată de a constata și elucida pe deplin toate

circumstanțele speței.

Astfel, în opinia recurentului urmează a fi apreciată critic concluzia primei

instanțe precum că în speța invocată în sesizare nu se aduce niciun argument sau

probă, care ar putea constitui dovada unei acțiuni cu intenție sau neglijență gravă la

examinarea acestei cauze, admise de către judecătorul Ion Volcovschi. Or, existența

elementelor constitutive ale componenței unei abateri disciplinare în acțiunile

judecătorului Ion Volcovschi, sub aspectul art. 4 alin.(l) lit. b) și i) din Legea cu

privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, se atestă

din materialul probator al procedurii disciplinare, administrat de Inspecția judiciară.

De altfel, recurentul a precizat că în partea motivată a Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr.320/27 din 03 noiembrie 2020 se cuprinde

motivarea completă, fiind indicate temeiurile esențiale de drept și de fapt, care au

fost luate în considerare la adoptarea hotărârii, precum și descrierea succintă a

procedurii administrative, care a stat la baza adoptării acesteia. Astfel, fiind cercetate

investigații, probe, audieri, etc, inclusiv punctele de vedere din care a reieșit la

exercitarea dreptului discreționar.

Contrar constatărilor instanței de fond, recurentul a evidențiat că în partea

motivată a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii au fost indicate

considerentele, care justifică adoptarea acesteia.

Astfel, reclamantul a relevat că, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii

analizând materialul probator din procedura disciplinară a judecătorului Ion

Volcovschi, a constatat că în acțiunile acestuia se conturează existența elementelor

constitutive ale componenței abaterilor disciplinare sub aspectul art. 4 lit. b) și i) din

Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014,

și anume: din conținutul hotărârii adoptate de judecătorul Ion Volcovschi rezultă că

instanța a depășit limitele cerințelor înaintate în acțiune, deoarece, la caz, i-a fost

atribuită reclamantului o sumă de bani (605500 de lei), pe care nici nu a solicitat-o

prin acțiunea depusă, repunând concomitent părțile în poziție inițială cu restituirea

bunurilor, fapt ce contravine normelor procesuale civile, și anume prevederilor

art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă; judecătorul Ion Volcovschi a examinat

litigiul cercetat prin prisma Codului de procedură civilă, fară a ține cont de faptul că

pentru această categorie de litigii există o lege specială, și anume Legea

insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, or, cauza a fost examinată și cu încălcarea

competenței; în dispozitivul hotărârii, judecătorul Ion Volcovschi a indicat că,

aceasta este cu drept de apel la Curtea de Apel Comrat în termen de 30 zile de la

pronunțare, pe când art. 8 din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012

stipulează expres că hotărârile și încheierile instanței de insolvabilitate pot fi atacate

cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunțării și numai în cazurile

prevăzute expres de prezenta lege; prin hotărârea adoptată de judecătorul Ion

Volcovschi s-a creat un obstacol în realizarea drepturilor civile ale participanților la

proces cu privire la accesul liber la justiție și la un proces echitabil, garantate de

art.20 din Constituția Republicii Moldova și art.6 §1 CEDO.

Iar, circumstanțele menționate au fost reflectate în decizia din

04 decembrie 2019 a Curții de Apel Comrat, fapt care atestă indubitabil că

magistratul Ion Volcovschi la examinarea cauzei de insolvabilitate, nu s-a conformat

prevederilor legale, prin urmare a aplicat eronat legea, fapt ce a condus la emiterea

unei hotărâri contrare legii, cauzând petiționarei un prejudiciu substanțial de

605500 de lei.

De altfel, în opinia Consiliului Superior al Magistraturii este greșită concluzia

instanței de fond că obiectul verificării disciplinare l-a constituit raționamentul

logico-juridic al magistratului chemat să judece o cauză, sau că Consiliul Superior

al Magistraturii a dat apreciere temeiniciei și legalității actului judecătoresc, emis de

magistratul Ion Volcovschi și la adoptarea hotărârii contestate, Plenul Consiliului

Superior al Magistraturii și-a exercitat dreptul discreționar atribuit, acționând cu

bună-credință în limitele legale stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a

fost atribuit dreptul, în temeiul art. 4 din Legea nr.947-XIII din 19 iulie 1996 cu

privire la Consiliul Superior al Magistraturii. Iar, în aceste împrejurări, concluziile

Curții de Apel Chișinău cu referire la exercitarea dreptului discreționar a autorității

publice în materia tragerii la răspundere disciplinară a judecătorilor, nu întrunește

condițiile prevăzute de legislația în vigoare menționate și nu pot duce la anularea

Hotărârii contestate. Astfel, prima instanță a fost arbitrară în aprecierea

circumstanțelor cauzei, ezitând să rețină că pentru a constata abaterea disciplinară

de încălcare a normelor imperative, după cum este prevăzut de Legea cu privire la

răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, nu este obligatoriu

de a stabili intenția judecătorului, dar e suficient de a demonstra că judecătorul a fost

neglijent în aplicarea normelor legale. Judecătorul se prezumă că cunoaște legea, de

aceea intenția nu contează la aplicarea normelor imperative.

Subsegvent, recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a enunțat că

aplicarea normelor imperative nu reprezintă opinia, discreția sau intima convingere

a judecătorului. Aplicarea normelor imperative urmează a fi efectuată în baza unor

reguli stabilite de lege. Dacă o normă nu este clară sau permite discreția

judecătorului, atunci aceasta nu ar putea fi calificată ca normă imperativă și,

respectiv, nu ar putea fi angajată răspunderea disciplinară. Prin urmare, urmează a fi

apreciată critic opinia primei instanțe precum că în acțiunile judecătorului nu au fost

stabilite anumite temeiuri rezonabile, care ar demonstra faptul comiterii de către

magistratul Ion Volcovschi a abaterii disciplinare, pasibile răspunderii în temeiul art.

4 lit. b) și i) din Legea cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178

din 25 iulie 2014. Or, materialul probator administrat în cadrul cauzei disciplinare

atestă cu certitudine comiterea abaterilor disciplinare de către judecătorul Ion

Volcovschi de la Judecătoria Cimișlia, sediul Central, prevăzute de art.4 alin. (1) lit.

b) și i) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor nr. 178 din 25

iulie 2014, fapte consemnate în decizia Curții de Apel Comrat din 04 decembrie

2019, reținute în cadrul cercetării disciplinare și constatate la examinarea procedurii

disciplinare.

În final, recurentul a susținut că contrar concluziilor formulate de Curtea de

Apel Chișinău, Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 320/27 din

03 noiembrie 2020, este corectă, motivată, legală și întemeiată, adoptată cu

respectarea normelor de drept material și procedural.

La 08 noiembrie 2021 Ion Volcovschi a depus referințe la recursurile

Consiliului Superior al Magistraturii și al Victoriei Baciu, solicitând declararea

inadmisibilă a acestora.

Iar, la 12 noiembrie 2021 Consiliul Superior al Magistraturii a depus referință,

în care a indicat că aprecierea admisibilității și temeiniciei cererii de recurs depuse

de Victoria Baciu o lasă la discreția instanței de recurs. În rest, își menține opinia

reflectată în referința depusă la cererea de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că Victoria Baciu și Consiliul Superior al Magistraturii s-au conformat

dispozițiilor art.245 Cod administrativ și au depus recursurile și motivarea

recursurilor în termen. Or, hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

27 mai 2021, dispozitivul acesteia fiind expediat, prin intermediul poștei electronice,

în adresa părților la data de 27 mai 2021, iar hotărârea motivată a fost recepționată

de către Consiliul Superior al Magistraturii la 02 august 2021 și de Victoria Baciu la

11 august 2021, fapte confirmate prin extrasele din poșta electronică și avizele de

recepție, anexate la materialele cauzei (f.d.36-39; 49-50 Vol.III).

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursurile

depuse de Victoria Baciu și Consiliul Superior al Magistraturii au fost numite pentru

examinare în complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, hotărârea din

27 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi casată cu restituirea cauzei

primei instanțe spre rejudecare, în alt complet de judecată din următoarele motive.

Din materialele cauzei rezultă că, prin Decretul Președintelui Republicii

Moldova nr. 193 din 20 mai 2017, Ion Volcovschi a fost numit în funcția de

judecător la Judecătoria Cimișlia, pe un termen de 5 ani. (f.d. 9, Vol.I)

La 17 septembrie 2018 ÎCS „Dinamic Textile” SRL în procedură simplificată

a falimentului, reprezentată de lichidatorul autorizat Alexandru Verdeș a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Victoriei Baciu, intervenient accesoriu

SRL „V&V Art” privind anularea actelor juridice, repunerea părților în poziția

inițială cu încasarea sumei de 200045 de lei, care a fost repartizat în mod automat-

aleatoriu judecătorului Ion Volcovschi. (f.d.4-7, Vol.II).