3ra-335/21 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-335/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, G. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Casa Națională de Asigurări

Sociale și Administrația Națională a Penitenciarilor,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Țîței Aliona împotriva Agenției Naționale a Penitenciarelor, terți Casa Națională de

Asigurări Sociale și Ministerul Afacerilor Interne cu privire la contestarea refuzului,

obligarea includerii avantajelor în calculul vechimii în muncă,

împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale și Agenția

Națională a Penitenciarelor și s-a menținut hotărârea din 13 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 17 aprilie 2018, Țîței Aliona a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Agenției Naționale a Penitenciarelor, terți Casa Națională de Asigurări Sociale și

Ministerul Afacerilor Interne cu privire la contestarea refuzului, obligarea includerii

avantajelor în calculul vechimii în muncă.

În motivarea pretențiilor a indicat că, revizuind calculele vechimii în muncă, a

constatat că atît Ministerul Afacerilor Interne, cît și Departamentul Instituțiilor

Penitenciare nu au inclus în vechimea în muncă a avantajelor, două luni vechime în

muncă pentru o lună în serviciu, pentru perioada efectuării serviciului în cadrul

Batalionului Serviciului de Escortă și Pază al Comisariatului General al Poliției mun.

Chișinău, fapt ce a dus la stabilirea unei pensii diminuate, cât și încălcarea dreptului de

a beneficia de pensie în mărimea și termenul stabilit de legislația în vigoare.

Astfel, menționează că s-a adresat cu cerere prealabilă către ultimul angajator până

la pensionare, în vederea recalculării vechimii în muncă, cu iincluderea în ea a

avantajelor, două luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu, pentru perioada

efectuării serviciului în cadrul Batalionului Serviciului Special de Escortă și Pază al

Direcției Poliție Chișinău: 06 iulie 2000 - 05 iulie 2002, precum și a perioadei 29 august

2006 - 25 iunie 2009 de îngrijire a copilului minor, însă cererea prealabilă i-a fost

respinsă.

Reclamanta susține că actul administrativ, prin care i s-a refuzat recalcularea

vechimii în muncă cu avantaje, este unul ilegal și pasibil anulării, deoarece eronat au

fost aplicate prevederile Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la

modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și funcționarilor publici cu statut special

din cadrul sistemului administrației penitenciare, în special pct. 6, 8 lit. d) din actul

normativ nominalizat.

Solicită reclamanta: să fie declarat ilegal răspunsul nr. 4/2-Ț-45/19 din 25 ianuarie

2019 al Agenției Naționale a Penitenciarelor; să fie obligată Agenția Națională a

Penitenciarelor de a efectua recalcularea vechimii în muncă, luându-se în considerare

două luni vechime în muncă pentru o lună în serviciu, pentru perioada efectuării

serviciului în cadrul Batalionului Serviciului Special de Escortă și Pază al Direcției

Poliție Chișinău: 06 iulie 2000 - 05 iulie 2002, precum și a perioadei de îngrijire a

copilului minor 29 august 2006 - 25 iunie 2009.

Prin încheierea din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost respinsă cererea de declarare a inadmisibilității acțiunii pe motivul tardivității (f.d.

93)

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă parțial acțiunea înaintată de Țîței Aliona, a fost anulat ca ilegal răspunsul nr.

4/2-Ț45/19 din 25 ianuarie 2019 al Agenției Naționale a Penitenciarelor, a fost obligată

Agenția Națională a Penitenciarelor să efectueze recalcularea vechimii în muncă a

reclamantei Țîței Aliona, cu includerea avantajelor două luni vechime pentru o lună de

serviciu, pentru perioada efectuării serviciului în cadrul Batalionului Serviciului de

Escortă și Pază a Inspectoratului (Direcție) de Poliție mun. Chișinău: 06 iulie 2000 - 05

iulie 2002. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 02 decembrie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel

împotriva hotărârii din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. La

05 decembrie 2019, apel a declarat Administrația Națională a Penitenciarelor.

Prin decizia din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și apelul declarat de Administația

Națională a Penitenciarilor, s-a menținut hotărârea din 13 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției instanțele ierarhic inferioare în baza normelor de drept

ce reglementeazăraportul juridic litigios, raportat la materialele cauzei, au concluzionat

că cererea de chemare în judecată este întemeiată. Instanțele de judecată au reținut că,

pentru calcularea vechimii în muncă cu înlesnirile solicitate este necesar ca persoana să

întrunească două condiții, și anume: instituția în care persoana execută serviciul să fie o

subdiviziune indicată în pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21.02.1994 și să-și

exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare de

detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor

contagioși și bolnavilor psihici.

În concluzie, instanțele inferioare au conchis că, în perioada 06 iulie 2000 - 05 iulie

2002, reclamanta a activat în cadrul Batalionului Serviciului de Escortă și Pază al

Comisariatului General de Poliție al mun. Chișinău, care este un izolator de detenție

provizorie și prin urmare, Țîței Aliona întrunește condițiile legale pentru a beneficia de

calcularea vechimii în muncă cu avantaje.

La 18 decembrie 2020, prin intermediul cancelariei Curții de Apel Chișinău, Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020

a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanța de apel eronat a interpretat

prevederile pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la

modul de calculare a vechimii în muncă stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor

militarilor, fiindcă echivalează activitatea colaboratorilor din cadrul Batalionului de

serviciului de escortă și pază din subordinea Inspectoratului de Poliție cu instituțiile

penitenciare din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarilor, care sunt

instituții complet diferite.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărîrii primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi prin care cererea de chemare

înaintată de Țîței Aliona să fie respinsă, ca neîntemeiată.

La 21 ianuarie 2021, prin intermediul poștei electronice, Administrația Națională

a Penitenciarelor a depus recurs împotriva deciziei din 18 noiembrie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, ulterior confirmat prin depunerea recursului pe suport de hârtie cu

semnătura olografă.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanțele ierarhic inferioare

eronat au interpretat prevederile pct. 8 al Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie

1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă stabilire și plată a pensiilor și

indemnizațiilor militarilor.

Recurentul notează că, instanțele inferioare, în mod abuziv și greșit, au echivalat

statutul izolatorului de urmărire penală cu statutul izolatorului de detenție provizorie,

care se află în subordinea unor instituții diferite ca formă de organizare și funcționare.

Astfel, izolatorul de detenție provizorie reprezintă o subdiviziune subordonată

Ministerului Afacerilor Interne, în timp ce izolatoarele de urmărire penală reprezintă

instituție penitenciară din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarilor.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 noiembrie 2020, însă

date privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există. Totodată, decizia

motivată din 18 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată Casei

Naționale de asigurări Sociale și Administrației Naționale a Penitenciarilor la data de

21 decembrie 2021, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică (f.d.77).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au depus

recursurile în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de Casa Națională de

Asigurări Sociale și Administrația Națională a Penitenciarilor, în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

le consideră inadmisibile, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii

din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Instanța de recurs reține că

pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului

în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din

19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1

(a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibile recursurile

depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale și Administrația Națională a

Penitenciarilor.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursurile depuse de Casa Națională de Asigurări Sociale și Administrația

Națională a Penitenciarilor, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu