3ra-407/24 — cu privire la anularea actului administrativ individual si obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la anularea actului administrativ individual si obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- Instanţa de apel nu a furnizat o motivare adecvată şi clară cu privire la momentul cînd urmează a fi achitată pensia recalculată
3ra-407/24 — cu privire la anularea actului administrativ individual si obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Țîței Aliona împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale,
cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului
administrativ favorabil,
împotriva deciziei din 28 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-407/24 )
NR. PIGD2-21191303-01-3ra-15052024)
Instanța de apel nu a furnizat o motivare adecvată și clară cu privire la momentul de
când urmează a fi achitată pensia recalculată
Au examinat anterior cauza judecătorii: Instanța de fond: L. Holevițcaia,
Instanța de apel : V. Sîrbu, A. Braga, V. Negru,
15 ianuarie 2025
Textul corespunde originalului
1
Examinând în lipsa părților recursul depus de Casa Națională de
Asigurări Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 29 decembrie 2021, Țîței Aliona, a depus acțiunea în contencios
administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat
anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani nr.92/2022/47677
din 25.10.2021; anularea deciziei adoptată în procedura prealabilă – decizia CNAS
nr.T-2221/21 din 08.12.2021; obligarea CNAS să emită un act administrativ
individual favorabil, prin care să calculeze și să achite reclamantei Țîței Aliona,
pensia pentru vechime în muncă, în baza calculului Agenției Naționale a
Penitenciarelor nr.4/2-8 din 25.08.2021, începând cu 21.12.2016 (f.d.3-4).
În motivarea acțiunii a invocat că, a activat în organele afacerilor interne
până la 01 aprilie 2013, apoi s-a transferat la Administrația Națională a
penitenciarelor și la 20 decembrie 2016 obținând calitatea de pensionar cu calculul
vechimii în muncă de 25 ani în temeiul ordinului MAI nr.96 din 20.03.2018 și
Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr.78 din 21 februarie 1994 a demisionat
în legătură cu plecarea la pensie după vechimea în muncă.
A indicat că, prin hotărârea din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Râșcani a fost admisă parțial acțiunea înaintată de Aliona Țîței, a fost anulat
ca ilegal răspunsul nr.4/2-Ț45/19 din 25 ianuarie 2019 al Agenției Naționale a
Penitenciarelor, a fost obligată Agenția Națională a Penitenciarelor să efectueze
recalcularea vechimii în muncă a reclamantei Aliona Țîței, cu includerea
avantajelor două luni vechime pentru o lună de serviciu, pentru perioada efectuării
serviciului în cadrul Batalionului Serviciului de Escortă și Pază a Inspectoratului
(Direcție) de Poliție mun. Chișinău: 06 iulie 2000 - 05 iulie 2002. Hotărârea
judecătorească menționată a fost menținută prin încheierea CSJ din 16 iunie 2021,
dosarul 3ra-335/21.
Reclamanta a susținut că, cu actele menționate, s-a adresat la CTAS Râșcani,
municipiul Chișinău.
Prin decizia din 17 septembrie 2021 a CTAS Rîșcani cu nr.92/2021/47677 i-
a fost satisfăcută parțial cerința în stabilirea pensiei. Începutul calculării și achitării
pensiei s-a dispus din 01 octombrie 2021. Ulterior s-a adresat cu o cerere prealabilă
către Casa Națională de Asigurări Sociale prin care a solicitat anularea actului
2
administrativ emis de către CTAS Rîșcani în partea ce ține de data începerii
achitării pensiei.
Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale din 08 decembrie 2021
nr. T-2221/21, cererea prealabilă a fost respinsă.
Consideră reclamanta că Decizia CTAS Rîșcani din 17 septembrie 2021 și
răspunsul CNAS cu nr.T-2221/21 din 08 decembrie 2021 sunt neîntemeiate,
nefondate și pasibile de a fi declarate ilegale și anulate.
Pe parcursul examinării cauzei, în cadrul ședințelor de judecată reclamanta
și-a concretizat cerințele, solicitând anularea în parte a actului administrativ
individual defavorabil – decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani
nr.92/2022/47677 din 25 octombrie 2021, și anume: în partea stabilirii pensiei
modificate începând cu data de 01 octombrie 2021; anularea în tot a deciziei
adoptată în procedura prealabilă – decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale
nr.T-2221/21 din 08 decembrie 2021, obligarea Casei Naționale de Asigurări
Sociale să emită un act administrativ individual favorabil, prin care să calculeze și
să achite reclamantei Țîței Aliona, pensia pentru vechime în muncă, în baza
calculului Agenției Naționale a Penitenciarelor nr.4/2-8 din 25 august 2021,
începând cu 21 decembrie 2016 și încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 13 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-
a admis acțiunea, s-a anulat în parte actul administrativ individual defavorabil –
decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani nr.92/2022/47677 din 25
octombrie 2021, și anume: în partea stabilirii pensiei modificate începând cu data
de 01 octombrie 2021, s-a anulat în tot decizia adoptată în procedura prealabilă –
decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.T-2221/21 din 08 decembrie 2021
și s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită un act administrativ
individual favorabil, prin care să calculeze și să achite reclamantei Țîței Aliona,
pensia pentru vechime în muncă, în baza calculului Agenției Naționale a
Penitenciarelor nr.4/2-8 din 25 august 2021, începând cu 21 decembrie 2016. S-a
încasat de la Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova în folosul
Alionei Țîței suma de 4 000 de lei cu titlu de asistență juridică. În rest, cerința cu
privire la compensarea cheltuielilor de asistență juridică, s-a respins (f.d.58, 65-
75).
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 11 aprilie 2023 Casa Națională
de Asigurări Sociale a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani din 13 martie 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii (f.d.62-64), iar la 04 iulie 2023 a fost depus apelul motivat.
Prin decizia din 28 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din
13 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
În motivarea soluției sale instanța de apel a reținut că, reclamantei la
momentul eliberării din serviciu, eronat i s-a calculat vechimea în serviciu, or, Țîței
Aliona avea dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje, așa cum la
3
momentul pensionării, erau în vigoare prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea
Guvernului nr.78 din 21.02.1994, cu privire la modul de calculare a vechimii în
muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din
corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului
penitenciar, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție, care îi conferă acest
drept.
Astfel, instanța de apel a constatat că, suma pensiei neprimite de intimată din
motivul calculării eronate a vechimii în muncă, urmează a-i fi recalculată și achitată
ultimei fără limită de timp, calculată în baza certificatului nr.4/2-8 din 25.08.2021
eliberat de Agenția Națională a Penitenciarelor. Or, intimata nu a primit pensia
cuvenită din vina organului care i-a stabilit-o, iar neachitarea acesteia în momentul
depistării erorii, ar constitui o lipsire nejustificată a intimatei de valoarea
patrimonială care i se cuvine în baza legii.
Instanța de apel a notat că, instanța de fond în mod just a dispus obligarea
Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova să calculeze și să achite
reclamantei Țîței Aliona, pensia pentru vechime în muncă, în baza calculului
Agenției Naționale a Penitenciarelor nr.4/2-8 din 25.08.2021, începând cu 21
decembrie 2016.
La 15 aprilie 2024, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de
Asigurări Sociale a depus recurs împotriva deciziei din 28 februarie 2024 a Curții
de Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii
instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi.
În motivarea recursului a susținut că, soluția instanței de apel este
neîntemeiată, și rezultă din aplicarea eronată a legii materiale aplicabile la caz.
În opinia recurentei, activitatea Alionei Țîței, nu se încadrează în art. 54 din
Legea nr. 1544/93, or în speța dedusă judecății este cert faptul că recalcularea
pensiei pentru vechime în muncă a intimatei urmează a fi efectuată în corespundere
cu art. 51 din norma menționată, care prevede expres modalitatea de recalculare și
achitare a diferenței la pensie.
Instanța de apel a interpretat în mod eronat normele de drept material
pertinente speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate.
În opinia recurentului decizia instanței de apel este nemotivată, ca urmare a
neelucidării tuturor circumstanțelor importante speței și aplicarea eronată a
normelor relevante speței.
Prin referința depusă la 15 mai 2024, Țîței Aliona, prin intermediul
avocatului Kovali Vladimir, a pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
4
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
”(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost
invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru
instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d) sau a cazului
în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi prezentate probe noi dacă
acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate de către instanța de judecată contrar
prezentului cod.”
Art. 193 alin. (3) și (3¹) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează acțiunile în contencios administrativ și cererile de
recurs în complete din 3 judecători. În scopul uniformizării practicii judecătorești, completul din
3 judecători poate decide, prin vot unanim, ca recursul considerat admisibil să fie examinat de
un complet din 5 judecători, iar completul din 5 judecători poate decide, prin vot unanim, ca
recursul considerat admisibil să fie examinat de un complet din 9 judecători.”
Art. 247 din Codul administrativ:
”Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea participanților la
proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art. 2451 alin.(1) lit. b) și d). Completul
poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință pentru a se pronunța cu privire la
recursul considerat admisibil.”
Art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ:
„(1) În urma examinării recursului, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre
următoarele decizii: b) admite recursul, casează integral decizia instanței de apel și trimite cauza
spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de
către instanța de recurs”.
Art. 194 alin. (2) din Codul administrativ:
„(2) În procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se
examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului
material.”
Art. 143 din Codul administrativ:
5
„(1)Un act administrativ individual ilegal defavorabil poate fi retras în tot sau în parte cu
efect pentru viitor sau trecut chiar și după ce a devenit incontestabil.
(2) Aprecierea legalității sau ilegalității unui act administrativ individual se face în funcție
de situația la momentul emiterii lui, iar în cazul desfășurării unei proceduri prealabile – de situația
la momentul adoptării deciziei cu privire la cererea prealabilă.
(3) Dacă la emiterea unui act administrativ individual de acordare a prestațiilor sociale
legislația nu a fost corect aplicată sau s-a pornit de la o stare de fapt care s-a dovedit a fi incorectă
și prin aceasta, în mod greșit, nu s-au efectuat prestații sociale corespunzătoare, atunci actul
administrativ, chiar și după ce a devenit incontestabil, se anulează în tot sau în parte cu efect
pentru trecut sau viitor. Această normă nu se aplică dacă actul administrativ se bazează în esență
pe date eronate sau incomplete, pe care persoana defavorizată le-a prezentat intenționat sau din
neglijență gravă.
(4) Dacă un act administrativ individual este retras conform alin.(3) cu efect pentru trecut,
prestațiile sociale se efectuează conform prevederilor legale corespunzătoare pentru o perioadă
de cel mult 3 ani pînă la retragere. Dacă retragerea se face la cerere, calcularea 7 perioadei pentru
care se vor acorda retroactiv prestații sociale se face din momentul depunerii cererii.” „(5)
Prevederile alin.(1)–(4) din prezentul articol nu se aplică dacă sunt întrunite condițiile stabilite la
art.147 alin.(3).”
Art. 13 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993:
„Dreptul la pensie pentru vechime în serviciu îl au:
a) militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, persoanele din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarii publici cu statut special din
sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri care la
1 iulie 2011 au o vechime în serviciu de cel puțin 20 de ani și 6 luni. În fiecare an ulterior,
vechimea în serviciu se majorează, pînă la atingerea vechimii în serviciu de 25 de ani, conform
tabelului expus în lege.”
Art. 14 lit. a) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 prevede că:
„Mărimea pensiilor pentru vechime în muncă se stabilește în următoarele proporții:
a) pentru militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, pentru persoanele din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și pentru funcționarii publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de
Carabinieri care au o vechime în serviciu stabilită la art.13 lit. a) – 50 procente din suma soldei,
iar pentru cei pensionați pentru limită de vârstă sau din motive de boală – 55 procente din suma
soldei; pentru fiecare an complet de vechime în serviciu peste vechimea stabilită la art.13 lit. a)
– 3 procente din sumele respective ale soldei, dar în total nu mai mult de 75 procente din aceste
sume;”
Art. 54 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993:
„Suma pensiei calculată pentru pensionarii din rândurile militarilor, persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, precum și a funcționarilor publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de
Carabinieri și pentru familiile acestora și nesolicitată la timp se plătește pentru perioada
precedentă, însă cel mult pentru 3 ani premergători datei solicitării pensiei. Sumele pensiei
neprimite la timp din vina organelor care au stabilit sau care plătesc pensia se plătesc pentru
perioada precedentă fără limite în timp”
Art. 61, alin.(1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993:
„Recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și
din trupele organelor afacerilor interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din
6
sistemul administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri și
familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul
documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va
prezenta ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va
efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor
suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.”
Art. 195 din Codul administrativ:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu
excepția art.169–171.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul recursului:
Completul de judecată atestă că decizia contestată a fost notificată
recurentului, în mod electronic, la 02 mai 2024 (f.d.117), iar recursul a fost depus
la 15 aprilie 2024, deci, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Materialele cauzei atestă că Țîței Aliona a depus acțiune împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale, solicitând anularea deciziei Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Râșcani nr.92/2022/47677 din 25 octombrie 2021, și anume: în
partea stabilirii pensiei modificate începând cu data de 01 octombrie 2021; anularea
în tot a deciziei adoptată în procedura prealabilă – decizia Casei Naționale de
Asigurări Sociale nr.T-2221/21 din 08 decembrie 2021, obligarea Casei Naționale
de Asigurări Sociale să emită un act administrativ individual favorabil, prin care să
calculeze și să achite reclamantei Țîței Aliona, pensia pentru vechime în muncă, în
baza calculului Agenției Naționale a Penitenciarelor nr.4/2-8 din 25 august 2021,
începând cu 21 decembrie 2016 și încasarea cheltuielilor de judecată.
Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 13 martie 2023 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a admis acțiunea și a anulat în parte actul
administrativ individual defavorabil – decizia Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale Râșcani nr.92/2022/47677 din 25 octombrie 2021, și anume: în partea
stabilirii pensiei modificate începând cu data de 01 octombrie 2021, a anulat în tot
decizia adoptată în procedura prealabilă – decizia Casei Naționale de Asigurări
Sociale nr.T-2221/21 din 08 decembrie 2021 și a obligat Casa Națională de
Asigurări Sociale să emită un act administrativ individual favorabil, prin care să
calculeze și să achite reclamantei Țîței Aliona, pensia pentru vechime în muncă, în
baza calculului Agenției Naționale a Penitenciarelor nr.4/2-8 din 25 august 2021,
începând cu 21 decembrie 2016. S-a încasat de la Casa Națională de Asigurări
Sociale a Republicii Moldova în folosul Alionei Țîței suma de 4 000 de lei cu titlu
de asistență juridică. În rest, cerința cu privire la compensarea cheltuielilor de
asistență juridică, s-a respins (f.d.58, 65-75).
Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 11 aprilie 2023 Casa Națională
de Asigurări Sociale a declarat apel nemotivat împotriva hotărârii instanței de fond,
solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul
7
Râșcani din 13 martie 2023, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii (f.d.62-64), iar la 04 iulie 2023 a fost depus apelul motivat.
Prin decizia din 28 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins
apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și s-a menținut hotărârea din
13 martie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani..
În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că reclamantei la momentul
eliberării din serviciu, eronat i s-a calculat vechimea în serviciu, or, Țîței Aliona
avea dreptul la calcularea vechimii în muncă cu avantaje, așa cum la momentul
pensionării, erau în vigoare prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78
din 21.02.1994, cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și
plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă
și din trupele organelor afacerilor interne și sistemului penitenciar, colaboratorilor
Centrului Național Anticorupție, care îi conferă acest drept.
Astfel, instanța de apel a reținut că, suma pensiei neprimite de intimată din
motivul calculării eronate a vechimii în muncă, urmează a-i fi recalculată și achitată
ultimei fără limită de timp, calculată în baza certificatului nr.4/2-8 din 25.08.2021
eliberat de Agenția Națională a Penitenciarelor. Or, intimata nu a primit pensia
cuvenită din vina organului care i-a stabilit-o, iar neachitarea acesteia în momentul
depistării erorii, ar constitui o lipsire nejustificată a intimatei de valoarea
patrimonială care i se cuvine în baza legii.
Instanța de apel a considerat că, instanța de fond în mod just a dispus
obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova să calculeze
și să achite reclamantei Țîței Aliona, pensia pentru vechime în muncă, în baza
calculului Agenției Naționale a Penitenciarelor nr.4/2-8 din 25.08.2021, începând
cu 21 decembrie 2016.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs, Completul de judecată
ajunge la concluzia că decizia instanței de apel nu poate fi menținută, or aceasta
prezintă deficiențe în motivare. Conform prevederilor art. 239 din Codul procedură
civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își
întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și
pe probele cercetate în ședință de judecată.
Drept urmare, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide
că instanța de apel incorect a constatat și elucidat circumstanțele cauzei și probele
prezentate în cest sens, limitându-se doar la aspectele constatate de către instanța
de fond. Or, în conformitate cu art. 373 alin.(5) din Codul de procedură civilă,
instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în
apel.
Completul de judecată atrage atenția asupra faptului că decizia instanței de
apel creează o impresie rezonabilă de superficialitate.
Instanța de recurs consideră că instanța de apel nu a furnizat o motivare
adecvată și clară în ceea ce vizează obligarea CNAS de a achita Alionei Țîței pensia
pentru vechime în serviciu, cu recalcularea acesteia începând cu data de 21
decembrie 2016, în baza calculului Agenției Naționale a penitenciarelor nr. 4/2-8
8
din 25 august 2021. Instanța de apel s-a abținut de a da un răspuns convingător la
expunerile de bază invocate de apelantă.
Argumentele formulate în fața sa nu au fost clarificate, deși ultima avea
obligația de a se pronunța asupra fiecărui argument, astfel ca acestea să fie
răsturnate, pentru a da posibilitate instanței de recurs să exercite controlul judiciar
a soluției pronunțate.
În context, instanța de recurs menționează că prin decizia din 28 februarie
2024, instanța de apel a conchis asupra temeiniciei pretenției de achitare lui Țîței
Aliona a pensiei pentru vechime în serviciu, cu recalcularea acesteia, ținând cont
calculul Agenției Naționale a penitenciarelor nr. 4/2-8 din 25 august 2021,
începând cu data de 21 decembrie 2016, cu avantaje, așa cum la momentul
pensionării, erau în vigoare prevederile pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.
78 din 21 februarie 1994, cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă,
stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de
comandă și din trupele organelor afacerilor interne și sistemul penitenciar,
colaboratorilor, Centrului Național Anticorupție, care îi conferă acest drept.
În esență, instanța nu a motivat în ce constă vinovăția Casei Naționale de
Asigurări Sociale, responsabilă pentru neachitarea pensiei în perioada invocată de
reclamant în acțiunea înaintată, și cum a stabilit termenul pentru care urmează a fi
recalculată pensia, iar aceasta poate ridica întrebări cu privire la motivele acestei
decizii.
În lipsa unei motivări clare, există incertitudini în ceea ce privește
raționamentul instanței și modul în care a fost aplicată legea în acest caz.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța de recurs ajunge la concluzia
că soluția adoptată de către instanța de apel este nemotivată.
Or, motivarea este o parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod
obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei deferite spre
soluționare. Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri
motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces
echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în
hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și, argumentelor invocate de
către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania,
hotărârea din 21 ianuarie 1999).
Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de
drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur
și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță,
lipsește. Or, principiul procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată,
justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător
să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac
împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol
dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).
9
Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și
concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru
rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care
instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele mai
importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă
acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o
încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania, 1994).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat că efectul art. 6 § 1 din
Convenție este, inter alia, de a plasa un „tribunal” sub o obligație de a efectua o 12
examinare adecvată a declarațiilor, argumentelor și probelor, fără a prejudicia
evaluarea acestora sau a faptului dacă ele sunt relevante pentru decizia sa. Corelând
prevederile legale procedurale naționale cu jurisprudența CtEDO referitor la
obligația instanțelor naționale de a-și motiva soluțiile, instanța de recurs conchide
că circumstanțele expuse anterior denotă că instanța de apel nu și-a îndeplinit
obligațiile. Iar aceasta nu poate echivala decât cu încălcarea dreptului la un proces
echitabil al recurentei, inclusiv dreptul de acces liber la justiție în raport cu obligația
instanței de „a auzi” justițiabilii, garantat de art. 20 din Constituție și art. 6 § 1 din
Convenție.
În concluzie, în cazul analizat, Completul de judecată consideră că singura
soluție legală și rezonabilă este casarea integrală a deciziei și trimiterea spre
rejudecare a cauzei.
La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, să
verifice circumstanțele importante și probele administrate și, reexaminând cauza,
să emită o hotărâre legală și întemeiată, respectând dreptul garantat al
participanților la proces la un proces echitabil.
Conform art. 258 alin. (3), art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Admite recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Casează decizia din 28 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, adoptată,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată
depusă de Țîței Aliona împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire
la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ
favorabil.
Restituie cauza spre rejudecare, la Curtea de Apel Centru, în alt complet de
judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
10