3ra-75/24 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil
- Temei legal
- Recursul este vadit neîntemeiat, art. 246 alin.2 lit.h din Codul administrativ
3ra-75/24 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Casa Națională
de Asigurări Sociale,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Valentina Agheeva împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului
administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual
favorabil,
împotriva deciziei din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău,
(Dosarul nr. 3ra-75/24
PIGD 2-22087117-01-3ra-19012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare
a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – jud. I. Barbacaru
Curtea de Apel Chișinău – jud. V. Negru, G. Dașchevici, E. Palanciuc
17 septembrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Diana Stănilă, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 21.06.2022, avocatul Petru Coșleț, acționând în numele reclamantei
Valentina Agheeva, a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Casei
Naționale de Asigurări Sociale (CNAS), solicitând:
1) constatarea nelegalității refuzului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale (CTAS) sect.
Rîșcani nr. 8541 din 20.08.2021, prin care s-a refuzat plata pensiei pentru limită de
vârstă aferente perioadei 01.01.2020–19.06.2020;
2) constatarea nelegalității refuzului CNAS nr. C-929/22 din 20.05.2022, prin care, de
asemenea, s-a refuzat plata pensiei pentru limită de vârstă aferente aceleiași perioade
01.01.2020–19.06.2020;
3) obligarea pârâților CTAS sect. Rîșcani și CNAS să emită un act administrativ
favorabil reclamantei, în vederea achitării pensiei pentru limită de vârstă pentru
perioada 01.01.2020–19.06.2020 (f.d. 5–8).
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta, născută la 01.01.1937 și
cetățeană a Republicii Moldova, a emigrat în anul 2002 cu domiciliu permanent în
Republica Federală Germania, iar la plecare i-au fost retrase actele de identitate și
a fost sistată plata pensiei pentru limită de vârstă.
La 28.07.2014, reclamanta a depus acțiune împotriva CNAS și CTAS
sect.Rîșcani, solicitând restabilirea, recalcularea și achitarea pensiei începând cu
01.12.2002.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04.07.2018 a fost admis apelul
reclamantei, s-a casat hotărârea Judecătoriei Rîșcani din 21.01.2016 și s-a
pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial cererea, obligând CNAS și
CTAS sect. Rîșcani să restabilească și să recalculeze pensia pentru limită de vârstă
începând cu 17.12.2012, data depunerii cererii la CNAS, iar în rest acțiunea a fost
respinsă ca neîntemeiată.
Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 12.12.2018 a fost respins recursul
declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și admis recursul reclamantei, fiind
obligate Casa Națională de Asigurări Sociale și Casa Teritorială de Asigurări
Sociale, sec. Rîșcani, mun. Chișinău, să restabilească, să recalculeze și să achite
reclamantei pensia pentru limită de vârstă începând cu 01.12.2002.
La 28.12.2018, reclamanta a depus la Casa Națională de Asigurări Sociale și
la Casa Teritorială de Asigurări Sociale, sec. Rîșcani, mun. Chișinău, o cerere prin
1
care a solicitat punerea în executare a deciziei Curții Supreme de Justiție din
12.12.2018 și achitarea pensiei pentru limită de vârstă începând cu 01.12.2002.
Casa Teritorială de Asigurări Sociale, sec. Rîșcani, mun. Chișinău, i-a
comunicat reclamantei refuzul de plată pe motivul lipsei buletinului de identitate.
În aceeași dată, 28.12.2018, reclamanta s-a adresat Agenției Servicii Publice
pentru eliberarea buletinului de identitate. Agenția i-a comunicat că eliberarea
buletinului de identitate este condiționată de parcurgerea procedurii de repatriere,
iar în lipsa acesteia poate fi eliberat doar un buletin provizoriu, valabil un an.
Reclamanta a refuzat parcurgerea procedurii de repatriere și a acceptat eliberarea
buletinului provizoriu; în temeiul acestuia i-a fost achitată pensia pentru limită de
vârstă pentru perioada 01.12.2002–31.12.2019.
Ulterior, reclamanta a părăsit din nou teritoriul Republicii Moldova,
revenind în luna iunie 2020.
Pentru continuarea încasării pensiei, aceasta și-a perfectat un nou buletin de
identitate provizoriu; cu toate acestea, plata pensiei i-a fost efectuată doar începând
cu 19.06.2020. La 03.09.2020, reclamanta a depus la Casa Națională de Asigurări
Sociale o cerere de transfer al pensiei pe contul bancar deschis la BC
„Victoriabank” SA.
La 02.06.2021, reclamanta a înaintat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale,
sec. Rîșcani, o cerere prin care a solicitat achitarea pensiei pentru perioada
01.01.2020–19.06.2020.
Prin scrisoarea CTAS sec. Rîșcani nr. 7245 din 16.06.2021, s-a refuzat plata
pensiei pentru perioada menționată (în adresare fiind indicată perioada 01.01.2002–
19.06.2020), motivându-se că buletinul provizoriu de identitate al reclamantei este
valabil doar începând cu 19.06.2020.
La 10.08.2021, reclamanta a formulat o nouă cerere către CTAS sec. Rîșcani,
solicitând achitarea pensiei pentru intervalul 01.01.2020–19.06.2020, însă, prin
scrisoarea nr. 8541 din 20.08.2021, plata a fost din nou refuzată cu același temei,
respectiv valabilitatea buletinului provizoriu doar de la 19.06.2020.
La 27.04.2022, reclamanta a depus o cerere prealabilă la Casa Națională de
Asigurări Sociale. Prin scrisoarea nr. C-929/22 din 13.05.2022, instituția i-a
comunicat necesitatea prelungirii cu 15 zile a termenului de examinare a cererii.
Ulterior, prin scrisoarea nr. C-929/22 din 20.05.2022, Casei Naționale de Asigurări
Sociale a respins solicitarea reclamantei privind achitarea pensiei pentru perioada
01.01.2020–19.06.2020, motivând că, în acest interval, reclamanta nu a deținut un
buletin de identitate valabil.
Reclamanta consideră ilegale atât refuzul Casei Teritoriale de Asigurări
Sociale, sec. Rîșcani, mun. Chișinău, consemnat în scrisoarea nr. 8541 din
20.08.2021, cât și refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale, consemnat în
2
scrisoarea nr. C-929/22 din 20.05.2022, întrucât Legea specială nr. 156/1998
prevede expres că pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior și neachitate la
timp se plătesc retroactiv din data suspendării, fără a institui vreo limită de termen.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 01 decembrie 2022,
s-a admis acțiunea, s-a anulat Decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale
Rîșcani nr. 8541 din 20.08.2021, precum și Decizia Casei Naționale de Asigurări
Sociale a RM nr. C-929/22 din 20.05.2022 adoptată în procedura prealabilă. S-a
obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să emită act administrativ individual
cu privire la achitarea în beneficiul lui Valentina Agheeva a pensiei pentru limita
de vîrstă pentru perioada 01.01.2020 – 19.06.2020.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La data de 27 decembrie 2022 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat
apel nemotivat, ulterior a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii instanței
de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Rîșcani din 01 decembrie 2022, cu pronunțarea unei noi hotărâri
de respingere a acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a respins
cererea de apel formulată de Casa Națională de Asigurări Sociale, menținând
Hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, din 01 decembrie 2022.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că obiectul material al
prezentei acțiuni de contencios administrativ îl constituie cerința reclamantei
Valentina Agheeva de anulare a deciziei autorității și de obligare a pârâtei la
emiterea unui act administrativ individual favorabil prin care să se dispună
achitarea pensiei pentru limită de vârstă pentru perioada 01.01.2020–19.06.2020.
S-a constatat că Valentina Agheeva era titularul dreptului la pensie pentru limită de
vârstă și beneficia de aceasta, iar Casa Națională de Asigurări Sociale nu a contestat
faptul că intimata este în drept să primească pensie pentru limită de vârstă.
Instanța de apel a făcut referire la pct. 40-43 și 47 din Hotărârea Curții
Constituționale nr.6 din 09.02.2017,prin care Curtea reține că, prin garanțiile de
protecție socială instituite în art.47 din Constituție, statul ocrotește sănătatea și
bunăstarea cetățenilor, acordându-le asistență socială în cazurile prevăzute de lege.
Așadar, articolul 47 din Constituție relevă caracterul social al statului, care
presupune adoptarea anumitor măsuri pentru toți membrii societății, astfel încât
fiecare din ei să posede un minim garantat de asigurare socială.
3
Prin urmare, obligația constituțională a statului este de a lua măsuri adecvate
pentru asigurarea necesităților vitale ale cetățenilor săi, inclusiv în situații
excepționale.
Rațiunea asistenței și protecției sociale este de a răspunde nevoilor de trai ale
persoanelor și de a menține un anumit nivel de trai în caz de producere a anumitor
împrejurări obiective...
Astfel, în vederea realizării politicii în domeniul asigurărilor sociale de stat,
legiuitorul, în limitele atribuțiilor ce-i revin, este în drept să opteze pentru diverse
soluții de reglementare și concretizare a conținutului drepturilor sociale, cu
respectarea principiilor echității sociale și egalității, consfințite prin articolul 16 din
Constituție.
Instanța de apel a subliniat că, potrivit Hotărârii Curții Constituționale din
08 mai 2018, cadrul normativ care împiedica acordarea pensiei pentru limită de
vârstă persoanelor cu domiciliul stabilit peste hotarele Republicii Moldova este
neconstituțional; în consecință, reclamanta are dreptul de a beneficia de pensie
indiferent de locul de trai permanent.
Cu referire la intervalul pentru care urmează a fi calculată/recalculată și
achitată pensia, instanța a reținut, în mod întemeiat, aplicabilitatea art. 35 alin. (1)
din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, text
care prevede în mod expres că pensia stabilită și neîncasată la timp se plătește
retroactiv din data suspendării.
În temeiul acestor considerente, instanța de apel a statuat că hotărârea
instanței de fond este legală și temeinică, reținând că Decizia Casei Teritoriale de
Asigurări Sociale Rîșcani nr. 8541 din 20.08.2021, adoptată în privința Valentinei
Agheeva, este neîntemeiată și ilegală, pasibilă anulării, întrucât autoritatea nu și-a
exercitat dreptul discreționar în conformitate cu prevederile legale.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 15 decembrie 2023, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs
împotriva deciziei din 22 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău. Iar, la 19
ianuarie 2024, Casa Națională de Asigurări Sociale a prezentat motivarea
recursului solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de
apel și cu pronunțarea unei noi decizii.
ARGUMENTELE RECURSULUI
Recurenta a criticat soluția instanței de apel, susținând că aceasta este pripită
și nemotivată, întrucât nu a fost examinat în mod corespunzător cadrul legal
aplicabil și au fost aplicate eronat normele de drept material.
S-a arătat că reclamanta este beneficiară de pensie pentru limită de vârstă
încă din anul 1992, însă, odată cu autorizarea emigrării în Germania la 18.05.2002,
4
plata pensiei i-a fost suspendată de la 01.12.2002, în temeiul art. 36 alin. (2) din
Legea nr. 156/1998.
Ulterior, cererile reclamantei de transfer și reluare a pensiei au fost respinse,
deoarece legea, în forma aplicabilă până la 01.01.2017, condiționa dreptul la pensie
de domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova, iar Acordul de securitate socială cu
Germania a intrat în vigoare abia la 01.03.2019.
Recurenta a menționat că, în executarea Deciziei Curții Supreme de Justiție
din 12.12.2018, a reluat plata pensiei reclamantei începând cu 01.12.2002, cu
aplicarea indexărilor anuale de la 01.04.2003, achitările fiind efectuate până la
31.12.2019, în limitele termenului de valabilitate al actului de identitate prezentat.
S-a invocat pct. 20 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 929/2006, potrivit
căruia plata pensiei suspendate se reia doar la cererea beneficiarului și în baza
actului de identitate valabil, iar sumele se achită retroactiv din data suspendării.
CNAS a argumentat că reclamanta nu a dispus de un act de identitate valabil
pentru perioada 01.01.2020–19.06.2020, buletinul provizoriu fiind obținut abia la
19.06.2020, ceea ce exclude posibilitatea legală de a dispune plata pentru perioada
anterioară. În acest context, recurenta a apreciat ca fiind legală Decizia CTAS
Ciocana nr. 2021/92/44185 din 24.05.2021, prin care pensia a fost reluată începând
cu 19.06.2020, precum și refuzurile de achitare pentru perioada contestată.
Totodată, s-a arătat că dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 156/1998,
privind plata retroactivă a pensiei neîncasate, nu sunt aplicabile cauzei, întrucât
normele speciale din Regulamentul H.G. nr. 929/2006 condiționează reluarea de
existența unui act de identitate valabil.
În final, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a
Deciziei Curții de Apel și pronunțarea unei noi hotărâri în favoarea sa, invocând
dispozițiile art. 244, 245, 247 și art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 din Codul administrativ:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) din Codul administrativ:
„Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme
de Justiție;
5
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) din Codul administrativ:
„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă
recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se comunică părților.
Recursul se declară inadmisibil în special când: recursul este vădit neîntemeiat.”
ASPECTE DE PROCEDURĂ
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată Casei Naționale de Asigurări Sociale la data de 9 ianuarie 2024, prin
intermediul poștei electronice, fapt ce se confirmă prin extrasul anexat la dosar
(f.d.143).
Cererea de recurs a fost depusă la data de 19 ianuarie 2024, respectând
termenul legal prevăzut. Prin urmare, recursul a fost formulat în conformitate cu
prevederile art. 245 din Codul administrativ.
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
6
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Casa
Națională de Asigurări Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451
din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția
pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și
aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar
baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de
chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel Chișinău, fiind
apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a
dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea
cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare
a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
7
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Diana Stănilă
8