3ra-241/24 — cu privire la anularea actului administrativ

La 21 aprilie 2022, Ruslan Scorpan a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți nr.02/2022/555 privind respingerea cererii cu privire la stabilirea pensiei, anularea deciziei Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.S-686/22 din 04 aprilie 2022 și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil privind stabilirea pensia, în temeiul Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.1544-XII în mărime de 50 % din suma soldei.

În argumentarea acțiunii Ruslan Scorpan a menționat că, a activat în cadrul Poliției în perioada 24 noiembrie 1999 – 12 decembrie 2021. La încetarea raporturilor de serviciu, IP Bălți al IGP a calculat vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei conform Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, respectiv: 25 ani 05 luni 11 zile, conform certificatului nr.34/23-32061 din 24 decembrie 2021.

La calcularea vechimii în muncă, la eliberare din serviciu, a fost luată în considerare perioada de activitate în izolator de detenție provizorie. Reieșind din activitatea desfășurată în cadrul izolatorului de detenție provizorie, care presupunea paza și escortarea persoanelor deținute, precum și cele condamnate, a beneficiat de unele avantaje și anume calcularea a unei luni de serviciu ca două luni vechime în muncă, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

Reclamantul a indicat că, la 12 februarie 2020 s-a adresat la Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți cu cerere privind stabilirea pensiei în temeiul Legii nr.1544-XII din 23 iunie 1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Prin decizia Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți nr.02/2022/555 s-a respins cererea de stabilire a pensiei în temeiul Legii nr.1544-XII din 23 iunie 1993 privind asigurarea cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, fiind invocat că nu este întrunită vechimea în muncă necesară. 1

La 29 martie 2022 a expediat în adresa Casei Naționale de Asigurări Sociale cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea deciziei Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Bălți nr.02/2022/555 și stabilirea pensiei pentru vechimea în muncă în organele Ministerului Afacerilor Interne în temeiul art.13 din Legea nr. 1544-XII. Autoritatea pârâtă prin decizia nr.S-686/22 din 04 aprilie 2022 a refuzat în satisfacerea cerințelor, comunicând că urmare a examinării documentelor aferente, Casa Teritorială de Asigurări Sociale Bălți pentru perioada de la 28 februarie 2014 până la 12 decembrie 2021 a calculat 1:1 de serviciu, fapt ce a diminuat vechimea în serviciu, calculate de către instituția de forță.

Ruslan Scorpan a subliniat că anume de competența IP Bălți al IGP ține calcularea vechimii în muncă în poliție, or, potrivit art.49, alin.(3) din Legea nr.1544-XII, organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticității actelor ce confirmă vechimea în serviciu și solda (câștigul), eliberate de organele abilitate. Din norma menționată, rezultă că Casa Națională de Asigurări Sociale poate doar să verifice autenticitatea actelor privind vechimea în muncă, iar stabilirea vechimii este de competența angajatorului.

Dat fiind faptul că, prin certificatul nr.34/23-32061 din 24 decembrie 2021 s-a confirmat vechimea în muncă de 25 ani, 05 luni, 11 zile, în opinia reclamantului are dreptul să beneficieze de pensie în temeiul Legii nr.1544-XII, în mărime de 50 % din suma soldei.

Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen la 05 aprilie 2023 de către Casa Națională de Asigurări Sociale. (f.d. 72)

Instanța de apel, reținând prevederile art. 13, lit. a), art. 48 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul 2 Inspectoratului General de Carabinieri, art. 31 din Legea nr.156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensii, pct. 7, lit. a), lit. b), pct. 8, lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în muncă, stabilire și plată a indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar, a concluzionat că acțiunea depusă de către Ruslan Scorpan este întemeiată, or, penitenciarele de tip închis, izolatoarele de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici, sunt entitățile care cad sub incidența reglementărilor pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a indicat, că prevederile menționate instituie în mod imperativ, respectarea cumulativă a două condiții, pentru calcularea vechimii în munca, cu acordarea înlesnirilor și anume solicitantul să-și execute serviciul într-o instituție, subdiviziunea căreia este în pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și să-și exercite serviciul nemijlocit în închisori, izolatoare de urmărire penală (izolatoare de detenție provizorie) și instituțiile destinate pentru deținerea și tratarea bolnavilor contagioși și bolnavilor psihici.

La caz, Ruslan Scorpan întrunește condițiile menționate, deoarece subdiviziunile Inspectoratului de poliție Bălți al IGP, în care a activat în perioada 28 februarie 2014 – 12 decembrie 2021, cad sub incidența prevederilor pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994 și urmează a fi calculată cu avantaje (2:1), iar argumentele autorității apelante în acest sens sunt neîntemeiate.

Suplimentar instanța de apel a menționat, că la 21 decembrie 2023 a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr.1048 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, astfel, pct. 8, lit. d) prevede două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu inclusiv în subdiviziunile de escortare, deținere și pază a persoanelor reținute și arestate, izolatoarele de urmărire penală.

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a menționat că instanțele de judecată au interpretat în mod eronat normele de drept material pertinent speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite.

În acest sens autoritatea publică recurentă a indicat, că prevederile pct.8, lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, prevăd expres și fără echivoc circumstanțele în care la calcularea vechimii în muncă se acordă 3 două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu și se acordă persoanelor care au activat în penitenciare de tip închis și nu provizoriu cum este indicat în ordinul emis de Ministerul Afacerilor Interne.

La caz, activitatea lui Ruslan Scorpan în perioada 28 februarie 2014-12 decembrie 2021 nu pot fi raportată la prevederile pct.8, lit. d) din Hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994, deoarece acesta a activat în cadrul izolatorului de detenție provizorie, activitate care nu urmează a fi calculată cu avantaje.

Astfel, Casa Națională de Asigurări Sociale a susținut că subdiviziunea teritorială corect a determinat vechimea în serviciu de activitate în funcția de polițist al serviciului detenție și escortă al Inspectoratului de Politie Bălți, pentru perioada 28 februarie 2014-12 decembrie 2021 și a calculat un an de vechime în muncă, pentru un an de serviciu, aceasta constituind 17 ani, 07 luni, 27 zile.

La fel a indicat că, certificatul cu nr.34/23-32061 din 24 decembrie 2021 privind calculul vechimii în muncă eliberat de Inspectoratul de poliție Bălți al IGP al MAI, nu are o argumentare juridică, nefiind indicat care este temeiul legal potrivit căruia vechimea în muncă a intimatului pe perioada respectivă a fost calculată cu avantaje de două luni vechime în muncă pentru o lună de serviciu.

La 26 aprilie 2024 Ruslan Scorpan, prin intermediul avocatului Roman Ocerednîi, a depus referință asupra recursului înaintat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, solicitând respingerea recursului ca fiind neîntemeiat. (f.d. 134-136)

Art. 2451, alin. (1) din Codul administrativ statuează că: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.”

Art. 246 alin. (1) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. 4 Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se comunică părților.”

Art. 246 alin. (2), lit. h) din Codul administrativ, reglementează că: „ Recursul se declară inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece se referă la dezacordul autorității recurente cu soluția pronunțată de Curtea de Apel Chișinău și nu 5 relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din analiza recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale rezultă, că recurenta nu a invocat temeiul legal în baza căruia își întemeiază recursul, dar a făcut trimitere la prevederile art. 244-248 din Codul administrativ, fără a indica expres temeiul de admisibilitate a recursului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici.

Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Centru, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins argument, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

La caz, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă, că motivele de casare, invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ, deoarece argumentele invocate în recurs sunt irelevante, care nu au putere să răstoarne soluția instanței de apel, care în temeiul art. 219 din Codul administrativ a cercetat starea de fapt în baza tuturor probelor prezentate în dosarul administrativ, precum și a celor prezentate în instanța de judecată.

Astfel, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că, recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de chemare în judecată, care au fost analizate minuțios de către Curtea de Apel Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător.

Pe latura procesuală a recursului, completul mai reține că argumentarea recursului se rezumă în esență la reluarea tezelor de fond, fără o individualizare clară a motivelor de admisibilitate prevăzute limitativ de art. 2451 din Codul 6 administrativ. Chiar și trecând peste această deficiență și analizând pe fond, criticile se dovedesc nefondate pentru rațiunile expuse.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC], 2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages Prestations Services c. Franței, 1996, §45).

Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).

Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. h) din Codul administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale. Încheierea este irevocabilă. Președinte /semnătura/ Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 7