3ra-853/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilitatii recursului
3ra-853/21 — contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.3ra-853/2021
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (L. Holevițcaia)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)
Î N C H E I E R E
13 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Nina Vascan
judecători Aliona Miron
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări
Sociale,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de
Ion Vechiu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoane terțe Ministerul
Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției privind contestarea actului
administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
menținută hotărârea din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
c o n s t a t ă :
La 02 ianuarie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Ion Vechiu a depus cerere
de chemare în judecată, concretizată la 30 ianuarie 2020, împotriva Casei Naționale de
Asigurări Sociale, persoane terțe Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General
al Poliției, solicitând recunoașterea legalității certificatului nr. 52/2019 eliberat din
19 septembrie 2019, eliberat de către Inspectoratul de Poliție Cimișlia, prin care i-a fost
calculată vechimea calendaristică în serviciu în cadrul Ministerul Afacerilor Interne, cu
avantaje de 25 ani 03 luni 24 zile, obligarea recalculării pensiei pentru vechimea în
muncă, anume, două luni vechime în muncă pentru o lună de activitate în cadrul
Izolatorului de Detenție Provizorie, conform certificatului eliberat de către
Inspectoratul de Poliție Cimișlia, constatarea lipsei răspunsului Casei Naționale de
Asigurări Sociale la cererea prealabilă.
În motivarea acțiunii, Ion Vechiu a menționat că, a fost angajat al organelor
afacerilor interne, cu dreptul de a primi pensie pe linia Ministerului Afacerilor Interne,
Inspectoratului General al Poliției, inclusiv angajat al Izolatorului de detenție
1
provizorie. Până la reforma Ministerului Afacerilor Interne din anul 2013, angajator
direct a fost Ministerul Afacerilor Interne, iar după reforma din 2013 – Inspectoratul
General de Poliție.
Prin certificatul nr. 52/2019 eliberat la 19 septembrie 2019, de către Inspectoratul
de Poliție Cimișlia, i s-a calculat cu avantaje termenul de activitate în Ministerul
Afacerilor Interne de 25 ani 03 luni 24 zile.
Astfel, la 02 decembrie 2019, s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale
cu cerere prealabilă, însă prin răspunsul primit la 13 decembrie 2019, s-a refuzat
recunoașterea certificatului nominalizat, precum și satisfacerea celorlalte cerințe
indicate în aceasta.
Prin hotărârea din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a
fost admisă acțiunea.
S-a anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-2620/19 din
13 decembrie 2019 și a fost obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să efectueze
recalcularea cuantumului pensiei lui Ion Vechiu, în baza certificatului emis de
Inspectoratul de Poliție Cimișlia privind recalcularea vechimii în muncă nr.
52/2019 din 19 septembrie 2019, pentru vechimea în muncă de 25 ani 03 luni 24 zile
(f.d.100, 107-117).
Potrivit avizelor de recepție anexate la materialele cauzei, la 07 decembrie 2020,
Casei Naționale de Asigurări Sociale i-a fost notificat dispozitivul hotărârii, iar la
29 ianuarie 2021, hotărârea motivată (f.d.104, 119).
La 01 decembrie 2020, prin intermediul oficiului poștal (f.d.106), Casa Națională
de Asigurări Sociale a depus cerere de apel nemotivată, iar la 03 februarie 2021 a depus
motivarea apelului împotriva hotărârii din 25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, solicitând casarea hotărârii contestate, cu pronunțarea unei decizii noi
privind declararea inadmisibilă a acțiunii în corespundere cu art. 207 alin. (2) lit. e) din
Codul administrativ (f.d.121-124).
Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
Casei Naționale de Asigurări Sociale și menținută hotărârea din 25 noiembrie 2020 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d.148,149-166).
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Ion Vechiu prin acțiunea
înaintată și-a revendicat apărarea dreptului său la pensie și recalcularea cuantumului
acesteia, respectiv criticile Casei Naționale de Asigurări Sociale, precum că dânsul nu
își revendică un drept propriu, au fost respinse ca neîntemeiate.
Instanța de apel a stabilit că prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale
nr. V-2620/19 din 13 decembrie 2019, recepționat de Ion Vechiu la 17 decembrie 2019,
au fost respinse solicitările lui Ion Vechiu formulate în cererea prealabilă din
30 noiembrie 2019.
La fel, instanța de apel a reținut că, prin hotărârea din 27 iunie 2018 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, irevocabilă la 05 decembrie 2018, s-a admis parțial cererea de
chemare în judecată depusă de Ion Vechiu împotriva Ministerului Afacerilor Interne și
Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu Casa Națională de Asigurări
Sociale privind obligarea recalculării vechimii în muncă. S-a obligat Inspectoratul
General al Poliției să efectueze recalcularea vechimii în muncă lui Ion Vechiu, cu
2
includerea avantajelor, două luni vechime pentru o lună de serviciu, pentru perioada
07 noiembrie 1991 - 19 septembrie 1994. În rest, a fost respinsă pretenția privind
obligarea recalculării vechimii în muncă, ca fiind neîntemeiată (f.d.73-77).
Potrivit deciziei din 15 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, rezultă că, la
28 decembrie 2018, avocatul Dorian Pîcălău, în interesele lui Ion Vechiu, a depus în
baza art. 70 din Codul de procedură civilă, cerere privind succesiunea în drepturile
procedurale a Inspectoratului General al Poliției cu Casa Națională de Asigurări
Sociale, care a fost respinsă prin încheierea din 04 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău
(f.d.78-81).
De asemenea, instanța de apel a constatat că, potrivit certificatului eliberat la
19 septembrie 2019 de Inspectoratul de Poliție, Ion Vechiu a activat în cadrul organelor
afacerilor interne în perioada 01 octombrie 1990 până la 24 octombrie 1996 și de la
01 noiembrie 2002 până la 01 martie 2016 (f.d.61), astfel vechimea în muncă pentru
stabilirea pensiei la 01 martie 2016 a constituit 25 ani 03 luni 24 zile (f.d.61-61 verso).
La fel, s-a constatat că în perioada 07 noiembrie 1991 - 19 septembrie 1994, Ion Vechiu
a activat în cadrul izolatorului de detenție provizorie al Inspectoratului de Poliție
Cimișlia.
Raportând la prezentul caz, pct. 8 lit. d) din Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a vechimii în
muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor, persoanelor din corpul
de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, colaboratorilor Centrului
Național Anticorupție și sistemului penitenciar și art. 33 alin. (2) din Legea cu privire
la sistemul penitenciar nr. 1036 din 17 decembrie 1996, în vigoare până la 21 martie
2008, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe care a statuat
că, în perioada, pentru care se solicită recalcularea vechimii în muncă cu avantaje,
reclamantul întrunește condițiile legale de recalculare a pensiei, urmare a calculării
vechimii în muncă cu avantaje pentru perioada de referință, în sensul solicitărilor
formulate.
Totodată, instanța de apel a subliniat că aplicabilitatea Hotărârii Guvernului
Republicii Moldova nr. 78 din 21 februarie 1994 cu privire la modul de calculare a
vechimii în muncă, stabilire și plată a pensiilor și indemnizațiilor militarilor,
persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne,
colaboratorilor Centrului Național Anticorupție și sistemului penitenciar și ordinului
Ministerului Afacerilor Interne nr. 96 din 20 martie 2018, este determinată de angajator,
care urma a fi aplicată de către Casa Națională de Asigurări Sociale.
Instanța de apel a respins alegațiile Casei Naționale de Asigurări Sociale invocate
în răspunsul la cererea prealabilă, precum că certificatul privind recalcularea vechimii
în muncă nr. 51/2019 din 19 septembrie 2019, eliberat de către Inspectoratul de Poliție
Cimișlia, nu poate fi reținut de către Casa Națională de Asigurări Sociale, pe motiv că
acesta nu a fost emis în temeiul hotărârii din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău,
întrucât la caz este evident că, Ion Vechiu întrunește condițiile legale pentru a obține
majorarea pensiei, iar autoritatea publică nu a invocat argumente serioase care ar
justifica refuzul statului în valorificarea acestui drept, care pentru a fi compatibil cu
drepturile fundamentale protejate de lege, trebuie să fie proporțional, adică să fie
3
prevăzut de lege, să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime și să fie necesar
într-o societate democratică.
Urmare a celor enunțate, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată soluția
primei instanțe privind temeinicia acțiunii, deoarece, la stabilirea pensiei lui Ion Vechiu
s-a calculat eronat vechimea în muncă și în legătură cu această eroare,
reclamantului/intimat i-a fost diminuată vechimea totală în muncă în cadrul organelor
afacerilor interne, în baza căreia i-a fost stabilit și cuantumul pensiei în valoare în
mărime mai mică decât se cuvenea.
La 20 mai 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări
Sociale a depus cerere de recurs nemotivată, iar la 03 august 2021, a depus la Curtea
Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții
de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei decizii noi
(f.d.175-180).
În motivarea recursului, Casa Națională de Asigurări Sociale și-a manifestat
dezacordul cu decizia instanței de apel, prin care a fost menținută hotărârea din
25 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
Recurenta a menționat că, în apelul declarat de Casa Națională de Asigurări
Sociale s-a evidențiat că la examinarea cauzei în fond prima instanța a omis a supune
verificării aspectul admisibilității acțiunii înaintate de către intimat or, la cazul supus
examinării, lipsește de fapt actul administrativ defavorabil, deoarece Ion Vechiu nu s-a
adresat cu cerere la casa teritorială de asigurări sociale prin care să solicite recalcularea
pensiei. Respectiv, organul de asigurări sociale nu a desfășurat procedură
administrativă pe marginea recalculării pensiei, nu a emis decizie de admitere sau
respingere în recalcularea pensiei.
Recurenta consideră că, instanța de apel a ignorat în totalitate aceste aspecte
importante cazului, menținând concluzia eronată a fondului care neîntemeiat a dedus
că actul administrativ defavorabil pe marginea dreptului reclamantului la recalcularea
pensiei este scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V- 2620/19 din
13 decembrie 2019. Or, de fapt scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-
2620/19 din 13 decembrie 2019, nu reprezintă decizie de refuz în recalcularea pensiei,
deoarece precum s-a indicat supra, decizia privind stabilirea/recalcularea pensiei se
emite de organul teritorial de asigurări sociale și se semnează de conducătorul acestuia.
În caz de dezacord cu decizia de pensionare/recalculare, aceasta se contestă cu cerere
prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale. În așa fel, atât instanța de fond cât și
cea de apel au verificat legalitatea unui act emis de pârât care nu are statut juridic de
act administrativ individual conform art. 10 din Codul administrativ.
Recurenta susține că scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. V-
2620/19 din 13 decembrie 2019, poate fi considerată și de fapt are caracterul unui „act
real” prevăzut la art. 14 alin. (2) din Codul administrativ, potrivit căruia sînt acte reale,
în special, informațiile, avertizările sau recomandările autorităților publice și acțiunile
întreprinse de acestea. Concluzia dată derivă din faptul că prin scrisoarea menționată,
intimatului i s-a evidențiat că, pentru inițierea procedurii de recalculare a pensiei este
necesar depunerea unei cereri la casa teritorială de asigurări sociale după viza de
domiciliu, cu prezentarea unui certificat de confirmare a vechimii în muncă
4
(recalcularea vechimii) eliberat de către Inspectoratul General al Poliției în baza
hotărârii din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, dosar
nr. 3-632/2017.
Ținând cont de cele relevate și având în vedere că o procedură administrativă de
către autoritatea pârâta nu a fost desfășurată pe seama dreptului intimatului la
recalcularea pensiei, deoarece ultimul nu a respectat procedura de solicitare, este
evidentă concluzia că lipsește actul administrativ defavorabil, respectiv nu se constată
dreptul vătămat.
Recurenta a menționat că, cele enunțate atestă că instanța de apel nu a efectuat
un control efectiv asupra ceea ce a hotărât prima instanță. Esența cererii de apel a
recurentei s-a bazat anume pe admisibilitatea acțiunii intimatului. Însă, instanța de apel
nu s-a expus asupra argumentelor invocate de Casa Națională de Asigurări Sociale.
Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca
instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.
În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța
de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu
stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de
Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile
de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de
recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.
Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 18 mai 2021.
Instanța de recurs constată că, înscrisuri privind recepționare dispozitivului
deciziei contestate la materialele cauzei lipsesc. La 13 iulie 2021, Casa Națională de
Asigurări Sociale a recepționat decizia motivată, fapt ce se confirmă prin avizul de
recepție DS8001921186AS (f.d.172).
La 20 mai 2021, prin intermediul poștei electronice, Casa Națională de Asigurări
Sociale a depus cerere de recurs nemotivată, iar la 03 august 2021, a depus la Curtea
Supremă de Justiție motivarea recursului împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții
de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei contestate, cu pronunțarea unei decizii noi
(f.d.175-180). Astfel, instanța de recurs consideră că recursul a fost depus cu
respectarea termenului prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.
La 13 august 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimaților
copia cererii de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, cu înștiințarea
despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
anexată la materialele dosarului (f.d.183,184).
La 19 august 2021, Ministerul Afacerilor Interne a depus referință, invocând că
recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva deciziei din 18 mai
2021 a Curții de Apel Chișinău nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.
(2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, astfel urmând a fi declarat inadmisibil
(f.d.186-189).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, intimații Ion
Vechiu și Inspectoratul General al Poliției nu și-au valorificat dreptul procedural
respectiv și nu au depus referință.
5
Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră
recursul inadmisibil, din următoarele motive.
Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se
declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,
recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).
Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea
recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de
legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul
neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient
de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din
examinarea cererii în completul de 5 judecători.
În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ
dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a
cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural
și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală
examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs
trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai
sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului
în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.
(2) din Codul administrativ.
În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la
formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și
filtrului de admisibilitate.
De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios
administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul
rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în
asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece
filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces
la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului
Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul
condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o
reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă
6
de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (Botten v. Norway,
hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform
jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și
procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme
cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,
Seria A, nr. 212-A).
Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
conchide că cererea de recurs depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, este
inadmisibilă.
În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, se declară inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Nina Vascan
judecători Aliona Miron
Victor Burduh
7