2rac-99/21 — încasarea remunerației de autor, prejudiciului moral și compensarea cheltuielior de judecată

2rac-99/21 — încasarea remunerației de autor, prejudiciului moral și compensarea cheltuielior de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-99/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Brăgaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, O. Cojocaru, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

31 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Asociația Obștească

„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Obștească

„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” împotriva Asociației

Obștești „Asociația Drepturi de Autor și Conexe” cu privire la încasarea

remunerației de autor, încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 19 iunie 2018, Asociația Obștească ”Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” (ANPCI) a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Asociației Obștești ”Drepturi de Autor și Conexe”, (AsDAC) solicitând

încasarea de la AsDAC în beneficiul ANPCI a remunerației de autor, despăgubiri

morale în mărime de 500 000 de lei și compensarea cheltuielilor de asistență juridică

în mărime de 10 000 de lei.

Ulterior Asociația Obștească ”Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” (ANPCI) și-a concretizat pretențiile solicitând încasarea din contul

pârâtei a remunerației de autor în mărime de 383 415,81 lei, încasarea prejudiciului

moral în mărime de 1 000 000 de lei și cheltuielile de asistență juridică în cuantum

de 10 000 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la data de 14 martie 2013, AO

”AsDAC” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Studioului

Comercial de Producție ”Radio Poli Disc” SRL privind încasarea remunerației de

autor și a penalităților.

A indicat reclamanta că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

30 septembrie 2015 s-a admis acțiunea depusă de AsDAC, s-a încasat de la SCP

”Radio Poli Disc” SRL în beneficiul reclamantei suma de 383 415,81 de lei,

hotărârea în cauză fiind definitivă și irevocabilă, în urma Deciziei Curții Supreme

de Justiție din 25 mai 2016 prin care a fost respins recursul declarat de către SCP

”Radio Poli Disc” SRL și menținută încheierea din 18 februarie 2016 a Curții de

Apel Chișinău prin care nu a fost dat curs cererii de apel depusă de către SCP ”Radio

1

Poli Disc” SRL, despre acest proces și rezultatul acestuia, ANPCI aflând

întâmplător.

A menționat că, AsDAC a executat decizia irevocabilă a Curții Supreme de

Justiție din 25 mai 2016 și a încasat de la SCP ”Radio Poli Disc” SRL suma de 383

415,81 de lei.

A precizat că, încasarea silită a fost efectuată prin transfer bancar și anume la

data de 11 ianuarie 2018, fapt confirmat prin ordinul de plată nr.6 din 11 ianuarie

2018, fiind transferată suma de 383 415,81 de lei către baroul de avocați.

A relatat reclamanta că, AsDAC cu rea-credință a indus în eroare SRL ”Radio

Poli Disc” și a solicitat încasarea sumei 383 415,81 lei nu în conturile bancare ale

AsDAC, dar a unei terțe persoane.

A menționat că, până în prezent suma de 383 415,81 lei nu a fost transferată pe

contul asociației reclamante, astfel poziția pârâtei fiind una ilegală.

A indicat reclamanta că, SCP ”Radio Poli Disc” SRL prestează servicii de

retransmitere a postului de radio ” Русское Радио” din federația Rusă pe teritoriul

Republicii Moldova.

Totodată, a precizat că, ANPCI reprezintă pe teritoriul Republicii Moldova

interesele Organizațiilor non-guvernamentale VOIS și RAO din Rusia, care la rândul

său reprezintă interesele autorilor, interpreților și producătorilor de fonograme din

Federația Rusă.

La data de 04 octombrie 2012 între AO ANPCI și AO VOIS din Federația Rusă

au fost semnate acorduri privind împuternicirile reciproce și reprezentarea

intereselor interpreților și producătorilor de fonograme.

La data de 30 mai 2019 între Asociația RAO, Federația Rusă și AO ANPCI a

fost semnat acordul bilateral de colaborare între părți în domeniul protejării

intereselor și drepturilor de autor a părților contractante. De asemenea RAO a emis

scrisorile nr.8-1/7-015 din 31 mai 2019 și nr.01-0219/19 din 31 iulie 2019, întru

împuternicirea AO ANPCI de a colecta de la asociațiile AsDAC, Copyright, ORDA,

REproMold remunerație de autor colectată în numele autorilor din Federația Rusă.

De asemenea, la data de 20 mai 2019, RAO a reziliat toate acordurile cu AO

AsDAC, ori, AsDAC din data de 27 decembrie 2012 nu a achitat nici un ban cu titlu

de remunerație de autor către RAO, ultima sumă achitată fiind în cuantum de 36 600

dolari SUA.

Suplimentar, la data de 30 mai 2019, între Asociația RAO, Rusia și AO ANPCI

a fost semnat acordul bilateral de colaborare în domeniul protejării intereselor și

drepturilor de autor a părților contractante. La fel RAO a emis scrisorile nr.8-1/7015

din 31 mai 2019 și nr.01-0219/19 din 31 iulie 2019, întru împuternicirea AO ANPCI

de a colecta și solicita de la asociațiile AsDAC, Copyright, ORDA, ReproMold

remunerație de autor colectate în numele autorilor din Rusia.

Totodată, la data de 20 mai 2019, RAO a reziliat toate acordurile cu AO

AsDAC, ori AsDAC din data de 27 decembrie 2012 nu a achitat nici un ban cu titlu

de remunerație de autor către RAO, ultima sumă achitată a fost 36 600 dolari SUA.

A subliniat reclamanta că, până la moment AsDAC sub nici o formă nu

reacționează la toate scrisorile și solicitările RAO de a executa angajamentele

asumate. Ca urmare, RAO a emis și adresat către AGEPI o scrisoare suplimentară

cu nr.0107/86 din 25 octombrie 2019, prin care a informat repetat AGEPI despre

comportamentul AsDAC și împuternicirile AO ANPCI.

2

A mai indicat că, prin semnarea și împuternicirile noi acordate, ANPCI are

dreptul legal de a solicita remunerația atât de autor, de interpreți și producători de

fonograme integral.

A relatat că, asociația VOIS a emis două scrisori în adresa AGEPI cu

nr.050912/19 din 25 octombrie 2019 și nr. 05-0913/19 prin care a informat AGEPI

despre atitudinea AsDAC și împuternicirile ANPCI. Toate aceste trei scrisori au fost

oficial traduse în limba de stat și sunt temei de cercetare a acestora.

A susținut reclamanta că, temeinicia acțiunii se probează și prin decizia

definitivă și irevocabilă a CSJ din 26 septembrie 2019, dosarul civil nr.2ra-473/2019

prin care a fost admis recursul AO ANPCI împotriva AsDAC și obligat AsDAC de

a achita suma de 4 097 840,07 lei. În scopul executării deciziei respective a fost emis

și titlul executoriu, prin care executorul judecătoresc nu-l poate executa integral în

lipsa resurselor financiare în conturile AsDAC.

La data de 16 ianuarie 2018, AO ANPCI a expediat în adresa AO AsDAC o

cerere prealabilă prin care a solicitat remunerația pentru drepturile de autor și conexe

încasate de către AsDAC în numele titularilor de drepturi de autor autohtoni și străini

și anume remunerația de autor în sumă de 191 707,91 lei încasată de la SCP ”Radio

Poli Disc” SRL, la care nu a primit nici un răspuns. Ulterior la data de 07 februarie

2018, AO ANPCI a expediat o cerere prealabilă repetată recepționată de AO AsDAC

la data de 12 februarie 2018. Însă solicitările legitime ale ANPC nu au fost executate.

Cât privește încasarea remunerației de autor în sumă de 383 415,81 lei,

consideră că aceasta a fost încasată de asociația pârâtă ilegal și în temeiul art.11

alin.(7) lit. b) din Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe, această

remunerație pentru interpreți și producători a fost folosită de către asociația pârâtă

în această perioadă, respectiv asociației reclamante i s-a cauzat un prejudiciu.

Consideră că, la suma remunerației în mărime de 383 415,81 lei urmează a fi

aplicată penalitatea în temeiul art. 63 alin.(2) lit.d) din Legea privind dreptul de autor

și drepturile conexe, în mărime de 50 % din sumă și maxim posibil poate fi aplicat

suma de 500 000 de lei.

La data de 30 mai 2019 între Asociația RAO, Rusia și AO ANPCI a fost semnat

acordul bilateral de colaborare între părți în domeniul protejării intereselor și

drepturilor de autor a părților contractante. De asemenea RAO a emis scrisorile nr.8-

1/7-015 din 31 mai 2019 și nr.01-0219/19 din 31 iulie 2019, întru împuternicirea AO

ANPCI de a colecta și a solicita de la asociațiile AsDAC, Copyright, ORDA, Repro

Mold remunerația de autor colectată în numele autorilor din Rusia. La data de 20

mai 2019, RAO a reziliat toate acordurile semnate cu AO AsDAC, ori AsDAC la

data de 27 decembrie 2012 nu a achitat nici un bănuț cu titlu de remunerație de către

RAO, ultima sumă achitată fiind 36 600 dolari SUA.

Referitor la prejudiciul moral consideră că, în temeiul art.1423 Cod civil acesta

urmează a fi încasat integral deoarece comportamentul asociației pârâte denotă

necesitatea de a fi sancționată prin încasarea prejudiciului moral față de asociația

reclamantă.

Mai mult ca atât, AsDAC s-a folosit o perioadă îndelungată de banii încasați

prin hotărârea judecătorească și nu a manifestat nici o dorință de colaborare.

A solicitat ANPCI încasarea remunerației de autor în mărime de 383 415,81 lei,

încasarea prejudiciului moral în mărime de 1 000 000,00 lei și compensarea

cheltuielilor de asistență juridică în cuantum de 10 000,00 lei.

3

Prin hotărârea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea înaintată de ANPCI împotriva AsDAC privind încasarea remunerației de

autor, a prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență juridică a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 04 martie 2020, a

declarat apel ANPCI, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de ANPCI și s-a menținut hotărârea din 03 martie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, consideră justă concluzia

instanței de fond privind respingerea cerinței de încasare a remunerației în sumă de

383 415,81 lei, dispusă spre încasare prin hotărârea Judecătoriei Centru din 30

septembrie 2015, or, potrivit principiului autorității de lucru judecat, hotărârea

judecătorească prin care s-a admis acțiunea Asociației ”Drepturile de Autor și

Conexe” din Republica Moldova împotriva Societății cu Răspundere Limitată

”Radio Poli Disc” privind încasarea remunerației de autor și penalității de întârziere,

prin care s-a încasat suma de 383 415,81 lei, nu poate fi contrazisă printr-o altă

hotărâre.

Astfel, instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a menționat că,

răsturnarea puterii lucrului judecat, printr-o reluare a judecării într-o nouă acțiune

între părți, determină o instabilitate a raporturilor juridice civile, care odată stabilite

printr-o hotărâre judecătorească cu caracter irevocabil, intră în sfera raporturilor de

ordine publică, pe care părțile nu le pot modifica nici în situația în care ar exista

acordul lor.

În acest context, instanța de apel a respins argumentele apelantei privind

netemeinicia solicitării asociației intimatei AsDAC de a cere încasarea sumei

remunerației de autor și a penalităților de întârziere, or, în cadrul examinării cauzei

civile în urma căreia a fost emisă hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

30 septembrie 2015, AsDAC a prezentat suficiente probe și a motivat temeinicia

pretențiilor înaintate față de SRL ”Radio Poli Disc” și în acest sens, capătul de cerere

privind încasarea remunerației de autor și a penalității de întârziere în mărime de 383

415,81 lei nu are suport legal, ținând cont de faptul că toate înscrisurile prezentate

în vederea confirmării dreptului de reprezentare a apelantei pe teritoriul Republicii

Moldova a asociațiilor obștești din Federația Rusă de către ANPCI datează cu anul

2019 - 2020, iar litigiul soluționat prin hotărârea Judecătoriei Centru din 30

septembrie 2015 a luat naștere până la obținerea acestor împuterniciri de către

ANPCI.

Cu referire la pretenția apelantei privind încasarea sumei de 1 000 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral și material, invocând prevederile art. 63 alin. (2) lit. c) al

Legii privind drepturile de autor și conexe, instanța de apel a notat că aceasta la fel

este neîntemeiată, soluția primei instanțe de respingere și a acestui capăt de cerere,

fiind legală și întemeiată.

La 09 februarie 2021, ANPCI a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

17 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emitere

unei noi decizii de admitere integrală a acțiunii.

4

În motivarea recursului s-a invocat încălcarea normelor de drept material

exprimate prin faptul că instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea, precum și cauza a fost soluționată greșit ca urmare

a aprecierii arbitrare a probelor.

Recurentul a opinat că, o apreciere subiectivă și improprie principiului

imparțialității este redată în decizia instanței de apel or, aceasta nu conține o

argumentare clară din care să rezulte certitudinea adoptării acesteia, având o

motivare superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 25 februarie 2021 (Vol.II, f.d.34) și a fost recepționată

la 13 martie 2021, conform avizului de recepție (Vol.II, f.d.36).

La 30 martie 2021, AsDAC, reprezentată de avocatul Macovei Gheorghe, a

depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea declarării

recursului inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 17 noiembrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 09 februarie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 13 ianuarie 2021 prin intermediul poștei electronice (Vol.II, f.d.25).

Astfel, recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de ANPCI, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ANPCI, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

5

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de ANPCI.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Asociația Obștească ”Asociația

Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”, împotriva deciziei din 17

noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

6