2rac-234/17 — încasarea remunerației de autor și repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2rac-234/17

Instanța de fond: Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău – I. Barbacaru

Instanța de apel: CA Chișinău – N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

Î N C H E I E R E

21 iunie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,

judecători Iurie Bejenaru, Mariana Pitic,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Asociația Obștească

„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”,

în cauza civilă la acțiunea Asociației Obștești „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „ Cvazar

Sist” privind încasarea remunerație de autor și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 12 ianuarie 2017, prin

care s-a admis apelul declarat de către Asociația Obștească „Asociația Națională

pentru Protecția Creației Intelectuale”, s-a casat hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din data de 20 iunie 2016, s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis

parțial acțiunea,

C O N S T A T Ă:

Asociația Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” ( în continuare AO „ANPCI”) la data de 16 mai 2014 s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată, cu completările ulterioare împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Cvazar Sist” (în continuare SRL „Cvazar Sist”) privind

încasarea remunerației de autor în mărime de 453 390 lei, ce constituie 5,6% din

suma încasată de la abonați conform Hotărârii Guvernului despre tarifele minime ale

remunerației de autor nr. 641 din 12 iulie 2001, pentru utilizarea dreptului de autor și

conexe, încasarea sumei de 50 000 lei cu titlul de compensație pentru fiecare drept

încălcat pentru perioada 01 ianuarie 2012 – 31 martie 2016, repararea prejudiciului

moral în mărime de 50 000 lei și încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d. 4-6, 63-64).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 21 octombrie 2011

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (în continuare AGEPI) a avizat AO

„ANPCI” cu dreptul de a activa în calitate de organizație de gestiune colectivă a

1

drepturilor patrimoniale de autor și conexe ale autorilor, interpreților, producătorilor

de fonograme și organizațiilor de difuzare.

Prin decizia nr. 1/57 din 12 februarie 2012 a AGEPI, publicată în Monitorul

Oficial nr. 16-18 (4054-5056) din 20 ianuarie 2012 AO „ANPCI” a fost avizată în

calitate de organizație de gestiune colectivă pentru următoarele categorii de drepturi-

de autor și conexe și pentru următoarele categorii de titulari - autori, interpreți,

producători, organizații de difuzare.

Activitatea organizației de gestiune colectivă presupune eliberarea de licențe

din numele titularilor de drepturi de autor și conexe și încasarea remunerației de

autor.

SRL „Cvazar Sist” desfășoară activitatea ce prevede comunicarea publică a

operei prin eter, inclusiv prin satelit (tele-radiodifuzoare), astfel cade sub prevederile

Legii cu privire la dreptul de autor și drepturile conexe. La data de 20 martie 2014

AO „ANPCI” a notificat SRL „Cvazar Sist” despre necesitatea de a primi licența din

numele titularilor de drepturi, totodată AO „ANPCI” și-a rezervat dreptul de a se

adresa cu cerere de chemare în judecată în cazul respingerii somației.

Ținând cont de faptul, că SRL „Cvazar Sist” nu a primit licență și acționând cu

rea-credință a încălcat drepturile și interesele legale ale titularilor de drepturi,

prejudiciindu-i, de asemenea a prejudiciat și statul, în opinia sa AO „ANPCI” este

îndreptățită să înainteze cerere de chemare în judecată și să solicite încasarea

remunerației.

Prin hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din data de 20 iunie 2016

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către AO „ANPCI” împotriva

SRL „ Cvazar Sist” privind încasarea remunerației de autor și repararea prejudiciului

moral, ca fiind neîntemeiată ( f.d. 69, 72-73).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 12 ianuarie 2017 a admis

apelul declarat de AO „ANPCI”, a casat hotărârea Judecătoriei Râșcani, mun.

Chișinău din data de 20 iunie 2016, cu emiterea unei hotărâri noi, prin care a admis

parțial acțiunea, a încasat de la SRL „ Cvazar Sist” în beneficiul AO „ANPCI” suma

de 25 000 lei cu titlul de compensație pentru dreptul încălcat, a încasat din contul

SRL „ Cvazar Sist” în beneficiul statului suma de 750 lei cu titlu de taxa de stat, în

rest a respins acțiunea, ( f.d. 120, 121-132).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 02 mai 2017 AO

„ANPCI” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanței cu emiterea unei hotărâri noi privind

admiterea acțiunii ( f.d. 135-138)

În motivarea recursula recurentul a indicat, că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, precum și a încălcat drepturile fundamentale ale

recurentei.

De asemenea, instanța de apel a interpretat eronat circumstanțele de fapt, ori

aceasta a admis acțiunea în partea încasării compensației pentru perioada de la 01

2

august 2012 până la 11 decembrie 2012, însă faptul suspendării deciziei AGEPI nr.

1/57 din 12 februarie 2012 nu afectează dreptul AO „ANPCI” de a desfășura

activitatea de gestiune colectivă a drepturilor de autor și drepturilor conexe, astfel

urma să fie încasată remunerația pentru întreaga perioadă.

În conformitate cu art. 434 alin. 1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

12 ianuarie 2017, expediată participanților la proces prin intermediul oficiului poștal

la data de 30 ianuarie 2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe, recursul depus de către AO „ANPCI” la data de 02 mai

2017, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către AO

„ANPCI” este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt

în drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

3

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. 4 stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. 3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către AO „ANPCI” asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către AO „ANPCI” inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 431 alin. 1, 433, lit. a), 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Asociația Obștească „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de

12 ianuarie 2017, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecători Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

4