2rac-1/21 — încasarea în beneficiul comun a sumelor colectate cu titlu de remuneratie în perioada în care a fost suspendat acest drept

2rac-1/21 — încasarea în beneficiul comun a sumelor colectate cu titlu de remuneratie în perioada în care a fost suspendat acest drept (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac–1/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, L. Pruteanu)

DECIZIE

25 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Anatolie Țurcan

Victor Boico

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Asociația obștească Asociația „Drepturi

de Autor și Conexe” din Republica Moldova, reprezentată de către avocatul

Gheorghe Macovei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Instituția

Privată „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” împotriva Asociației

obștești „Drepturi de Autor și Conexe”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală cu privire la încasarea în beneficiul comun a sumelor

colectate cu titlu de remunerație în perioada în care a fost suspendat acest drept,

împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Asociația obștească Asociația „Drepturi de

Autor și Conexe” din Republica Moldova și au fost menținute hotărârea din 19 iulie

2017 și hotărârea suplimentară din 19 iulie 2017 ale Judecătoriei Chișinău, sediul

central,

constată:

La 18 mai 2015 Instituția Privată „Centrul de Licențiere și Administrare a

Drepturilor” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Asociației obștești

Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM, intervenient accesoriu Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la încasarea în beneficiul comun a

sumelor colectate cu titlu de remunerație în perioada în care a fost suspendat acest

drept.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, conform Legii nr. 139 din 02

iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, orice acțiune ce ține de

utilizarea sub orice formă și în orice mod a obiectelor protejate de dreptul de autor

și drepturile conexe urmează să fie legitimă și să nu încalce drepturile autorilor sau

1

ale altor titulari. Totodată, Legea enunțată prevede că, autorul sau alt titular al

drepturilor patrimoniale exclusive de autor și conexe are dreptul la o remunerație

echitabilă, cuantumul și modul de achitare a căreia se stabilesc în contractul de autor

sau în contractele cu organizațiile de gestiune colectivă. Prin urmare, utilizatorii de

opere sunt obligați să asigure respectarea drepturilor de autor și conexe și să achite

remunerația pentru orice mod de valorificare organizațiilor de gestiune colectivă

care activează legal, fiind avizate în mod corespunzător de către Agenția de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală.

A menționat că, pentru valorificarea drepturilor de autor și conexe în perioada

2014-2015, utilizatorii urmează să achite remunerația Asociației obștești „Oficiul

Republican al Dreptului de Autor” și Asociației obștești Asociația Națională

„Copyright” în baza licențelor eliberate de sine stătător sau prin intermediul

Centrului de Licențiere și Administrare a Drepturilor, creat de către aceste două

asociații fondatoare, pentru a facilita modul de colectare a remunerației într-o

singură sursă.

A susținut că, atât Asociația Națională „Copyright”, cât și Oficiul Republican

al Dreptului de Autor au fost avizate conform deciziei nr. 3/1566 din 20 septembrie

2013, publicate în Monitorul Oficial al RM nr. 216-220 din 04 octombrie 2013 și

activează legal, fiind în drept să gestioneze drepturile de sine stătător sau în bază de

acord, pentru titularii, drepturile cărora le-au fost încredințate în gestiune atât prin

contract direct, cât și prin contracte de reprezentare, precum și pentru drepturile ce

cad sub incidența licenței extinse și obligatorii.

A afirmat că, art. 48 alin. (11) și (12) din Legea enunțată prevede expres că,

organizațiile de gestiune colectivă avizate, precum Asociația Națională „Copyright”,

și Oficiul Republican al Dreptului de Autor pot elibera licențe extinse, care includ și

drepturile titularilor care nu au calitatea de membru al respectivelor organizații și

nici nu i le-au încredințat în vreun alt mod. Astfel, remunerația pentru anul 2014

trebuie să fie acumulată de către Oficiul Republican al Dreptului de Autor, conform

pct. 2 din decizia nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, iar pentru anul 2015 - de către

Asociația Națională „Copyright”, conform deciziei nr. 7/258 din 31 ianuarie 2015,

publicate în Monitorul Oficial al RM nr. 29-32 din 06 februarie 2015.

A relevat că, în prezent AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM

nu poate încasa plăți de la utilizatori, respectiv nu poate exercita atribuția de gestiune

a drepturilor, activitatea de colectare fiind suspendată de către instanța de judecată.

Toate sumele de bani care au intrat pe conturile respectivei asociații urmează a fi

transferate pe conturile Centrului de Licențiere și Administrare a Drumurilor. Mai

mult, de către Procuratura Botanica, mun. Chișinău a fost intentată o cauză penală

în privința AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM, însă aceasta,

contrar celor expuse, colectează remunerația.

A declarat că, în pofida faptului că, decizia de avizare a AGEPI în privința

AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM a fost suspendată în partea

dreptului de a colecta remunerație de autor, aceasta, ilegal și contrar încheierii din

20 noiembrie 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, menținută prin decizia din

22 ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău și contrar deciziei Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală, îndeplinește atribuții de colectare a remunerației,

2

expediază facturi fiscale prin intermediul cărora colectează ilegal mijloace bănești,

fapt ce poate fi confirmat prin facturile fiscale eliberate de către AO Asociația

„Drepturi de Autor și Conexe” din RM în anul 2015, cât și ordinele de plată ale

utilizatorilor efectuate în adresa acesteia, deși din luna decembrie a anului 2014 nu

are dreptul să colecteze remunerația de autor.

A notat că, după emiterea încheierii din 20 noiembrie 2014 a Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău și publicarea în Monitorul Oficial al RM la 19 decembrie

2014 a deciziei AGEPI nr. 6/3030 din 15 decembrie 2014, AO Asociația „Drepturi

de Autor și Conexe” din RM ilegal colectează remunerația, inclusiv ale membrilor

Oficiului Republican al Dreptului de Autor, Asociației Naționale „Copyright” și ale

titularilor de drepturi care cad sub incidența licenței extinse până în prezent. La

moment doar Oficiul Republican al Dreptului de Autor și Asociația Națională

„Copyright”, prin intermediul Centrului de Licențiere și Administrare a Drepturilor,

urmează să colecteze remunerația de autor, iar toată remunerația colectată ilegal de

către AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM urmează a fi transferată

pe conturile Centrului.

A invocat că, printr-o cerere prealabilă a solicitat în mod respectuos AO

Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM să transfere în contul bancar al

Centrului toate sumele bănești colectate ilegal și care au intrat pe conturile sale

bancare de la utilizatorii care au valorificat operele autorilor (interpreților), altor

titulari de drepturi în perioada de la suspendarea dreptului AO Asociația „Drepturi

de Autor și Conexe” din RM de a colecta remunerația de autor pentru drepturile care

au fost atribuite în gestiune Oficiului Republican al Dreptului de Autor și Asociației

Naționale „Copyright” până în prezent, însă nu a primit nici un răspuns.

A mai invocat că, s-a adresat cu această solicitare din motiv că, foarte mulți

utilizatori l-a informat despre faptul achitării remunerației respective în beneficiul

AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM, în timp ce ultima nu era în

drept să colecteze remunerația, iar unii utilizatori au prezentat facturile emise de

aceasta în perioada în care nu era în drept să colecteze remunerația, ordinele de plată

bancare respective, prin care au confirmat că, au achitat remunerația pentru perioada

indicată în contul AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM, în perioada

în care aceasta nu a avut dreptul respectiv în gestiune.

A specificat că, până la expedierea cererii prealabile, a somat AO Asociația

„Drepturi de Autor și Conexe” din RM printr-o notificare despre faptul că, nu este

în drept să colecteze remunerația și remunerația în cauză, potrivit reglementărilor,

urmează a fi efectuată de către Oficiul Republican al Dreptului de Autor și Asociația

Națională „Copyright” prin intermediul Centrului de Licențiere și Administrare a

Drumurilor.

A solicitat încasarea tuturor sumelor care au intrat pe conturile bancare ale

AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM cu titlu de remunerație de la

data suspendării dreptului acesteia de a colecta remunerația pentru perioada în care

nu are dreptul să colecteze remunerația în beneficiul IP „Centrul de Licențiere și

Administrare a Drepturilor”.

Ulterior, IP „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” a depus

cerere de mărire a cuantumului pretențiilor și concretizare a acestora, solicitând

3

încasarea din contul AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM în

beneficiul comun al IP „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”,

Asociației obștești „Oficiul Republican al Dreptului de Autor” și al Asociației

obștești Asociația Națională „Copyright” a remunerației colectate ilegal de la data

suspendării dreptului acestuia de a colecta remunerația (19 decembrie 2014) în sumă

de 5931470,82 de lei (f. d. 1-5, vol. III).

Prin hotărârea din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul central

acțiunea a fost admisă, a fost încasată din contul AO Asociația „Drepturi de Autor

și Conexe” din RM în beneficiul comun al IP „Centrul de Licențiere și Administrare

a Drepturilor”, Asociației obștești „Oficiul Republican al Dreptului de Autor” și al

Asociației obștești Asociația Națională „Copyright” remunerația colectată în

perioada 2015 – 21 martie 2017 în sumă de 5931470,82 de lei și au fost încasate de

la AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM în beneficiul IP „Centrul de

Licențiere și Administrare a Drepturilor” cheltuielile de asistență juridică în sumă

de 5000 de lei.

Prin hotărârea suplimentară din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

central, a fost încasată de la AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM în

beneficiul statului taxa de stat în sumă de 50000 de lei.

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Asociația obștească Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din

RM și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de către Asociația obștească Asociația „Drepturi de Autor și

Conexe” din RM, reprezentată de către avocatul Gheorghe Macovei, a fost casată

decizia instanței de apel și a fost remisă cauza spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată.

Prin hotărârea suplimentară din 28 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul central, au fost încasate de la AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe”

din RM în beneficiul AO Asociația Națională „Copyright” cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 6100 de lei.

La 18 septembrie 2019 AO Asociația Națională „Copyright”, reprezentată de

către avocatul Alexandru Melnic, a depus o cerere, prin care a solicitat înlocuirea

AO „Oficiul Republican al Dreptului de Autor” cu succesorul în drepturi

procedurale AO Asociația Națională „Copyright”.

Prin încheierea protocolară din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

a fost admisă cererea depusă de către AO Asociația Națională „Copyright”,

reprezentată de către avocatul Alexandru Melnic și a fost permisă înlocuirea AO

„Oficiul Republican al Dreptului de Autor” cu succesorul în drepturi AO Asociația

Națională „Copyright”.

Prin decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM și au

fost menținute hotărârea și hotărârea suplimentară ale primei instanțe.

La 11 ianuarie 2020 AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM,

reprezentată de către avocatul Gheorghe Macovei, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

4

instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire

la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, fiind emisă cu încălcarea normelor de drept material.

A menționat că, instanțele judecătorești eronat au interpretat prevederile

legale, care se referă la gestiunea colectivă extinsă, or, acestea urmau a fi aplicate în

strictă coroborare cu avizele eliberate de către Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, care au fost ignorate în totalitate la soluționarea cauzei.

A susținut că, instanța de judecată, bazându-se pe faptul că, Oficiul

Republican al Dreptului de Autor și Asociația Națională „Copyright” au fost avizate

pentru gestionarea drepturilor persoanelor care nu sunt membri la nici un OGC, a

calificat eronat existența dreptului acestora de a încasa orice fel de remunerație,

inclusiv de a solicita vreo încasarea a unei sume de la alte OGC-uri.

A afirmat că, din înscrisurile anexate la materialele cauzei se poate foarte ușor

de constatat că, persoanele, pentru care Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din

RM a colectat remunerație, sunt membri ai acestei asociații. Pe cale de consecință,

sub nici o formă nu se pot aplica acestor raporturi prevederile legale, care

reglementează licența extinsă.

A specificat că, rațiunea licenței extinse este cu totul alta – de a proteja autorii,

care nu au încheiat contracte cu vreun OGC și, respectiv, nu sunt membri la nici o

asociație de gestiune colectivă din Republica Moldova.

A declarat că, instanțele judecătorești nu au răspuns clar nici la o întrebare

pertinentă și, anume: care este temeiul juridic în baza căruia un OGC poate cere plata

remunerației colectate de un alt OGC pentru membrii săi?; care este izvorul

obligației născute în privința AsDAC, având ca obiect remunerația colectivă pentru

membrii săi către un alt OGC?; care este temeiul juridic pentru care AsDAC poate

transmite remunerația colectată pentru membrii săi către un orice alt OGC?.

A notat că, instanța de judecată a calificat existența unui raport obligațional

între două OGC-uri fără careva temei juridic și a aplicat prevederile art. 48 alin. (11)

din Legea privind drepturile de autor și drepturile conexe în ceea ce privește ne-

membrii pentru toate felurile de remunerații colective.

A relatat că, pe de o parte, într-adevăr dreptul de colectare al AsDAC a fost

suspendat, dar însuși acest fapt nicidecum nu a născut nici obligația acesteia de a

transfera remunerația colectivă inclusiv pe această perioadă către un alt OGC, iar pe

de altă parte, nu a născut vreun drept al Oficiului Republican al Dreptului de Autor

și al Asociației Naționale „Copyright” de a pretinde la toată remunerația colectată în

această perioadă.

A mai relatat că, unica situație în care Oficiul Republican al Dreptului de

Autor și Asociația Națională „Copyright” ar fi putut solicita remunerația colectată

pe această perioadă este remunerația pentru persoanele ne-membre la nici un OGC

colectată de AsDAC în temeiul licenței extinse. Art. 48 alin. (11) din Legea enunțată

prevede categoriile de drepturi asupra cărora se aplică licența extinsă.

A invocat că, în speță, instanța de judecată a apreciat arbitrar probele și a

încălcat dreptul de proprietate al autorilor și membrilor AsDAC.

5

A menționat că, instanța nu a stabilit dacă remunerațiile achitate sunt în

general plătite pentru perioada 2015, 2016 și 2017. Or, este evident că, utilizatorii

pot achita atît restanțe pe perioada anterioară, începând cu anul 2018, dar și avansuri

pe perioade după suspendare.

A susținut că, instanța nu a stabilit ce sume din mijloacele date au fost încasate

în perioada suspendării.

A afirmat că, instanța de judecată nu a stabilit care din sumele respective

aparțin titularilor membri ai AsDAC și care membrilor altor OGC-uri sau, în general,

persoanelor care nu sunt membri la nici un OGC, precum și nu a stabilit care din

sumele respective sunt achitate pe licențe extinse sau obligatorii.

A remarcat că, instanța de apel a analizat comunicatele informative privind

disponibilul în conturile bancare ale AsDAC, stabilind că, suma totală a plăților

efectuate de utilizatori pentru remunerația drepturilor de autori este de 5931470,82

de lei (f. d. 7-55, vol. III). Altfel spus, instanța a continuat aceeași analiză

superficială, care a făcut-o anterior la prima examinare a apelului.

A specificat că, instanța nu este interesată de sursa de proveniență a banilor și

perioada de proveniență – simpla aflare a acestor pe conturi demonstrează afirmațiile

intimaților.

A declarat că, toată sima de 5931470,82 de lei, de fapt, aparține autorilor și

interpreților AsDAC și nu poate fi preluată de pe conturile AsDAC decît de titularii

săi.

A mai declarat că, suspendarea activității AsDAC de colectare a remunerației

nu a transformat membrii săi pe perioada dată în persoane, care nu sunt membri la

nici un OGC și nu a dat dreptul la nici un OGC din țară să preia sumele date pentru

a le utiliza în scopuri absolut neclare.

La 10 februarie 2020 AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM,

reprezentată de către avocatul Gheorghe Macovei, a depus supliment la recurs,

invocând că, prin răspunsul BC „Mobiasbancă-OTP Grup” SA nr. 48 din 17 ianuarie

2020, la interpelarea nr. 1-07/80 din 24 octombrie 2019 cu referire la extrasul bancar

pe perioada 30 noiembrie 2015 - 08 iunie 2017, a fost comunicat că, la 30 decembrie

2015 pe contul AsDAC a fost o încasare în sumă de 5278424,90 de lei, proveniți din

scadența contului de depozit nr. TD87817367100 și la 02 iunie 2017 a fost preluat

ordinul incasso în sumă de 6042875,06 lei către executorul judecătoresc Valeriu

Devderea, conform mai multor titluri executorii.

A menționat că, reieșind din acest răspuns, se constată că, prin actul prezentat

prin executorul judecătoresc Victor Cațer (f. d. 8-55, vol. III), IP „Centrul de

Licențiere și Administrare a Drepturilor” a făcut dovada acțiunii sale doar pentru

perioada 30 noiembrie 2015 – 21 martie 2017 și numai pentru suma de 564302,99

de lei, or, suma de 88742,93 de lei constituia dobândă, iar suma de 5278424,90 de

lei constituie suma restituită de bancă la contul AsDAC la expirarea termenului

contractului de depozit nr. TD87817367100.

A susținut că, din fila dosarului nr. 13 (vol. III) rezultă că, suma de 5278424,90

de lei a intrat la contul AsDAC anume ca efect al scadenței (expirării) contractului

de depozit, iar faptul că, această sumă a intrat pe contul AsDAC la acea dată, sub

6

nici o formă, nu înseamnă că, această sumă constituie remunerație de autor colectată

în acea perioadă.

Prin referința depusă la 20 martie 2020 Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a lăsat recursul la discreția instanței.

Prin referința depusă la 27 iulie 2020 AO Asociația Națională „Copyright” a

solicitat declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 30 septembrie 2020 a considerat recursul admisibil

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis, cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel

și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

La caz, se reține că, prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de

Justiție, a fost admis recursul declarat de către Asociația obștească Asociația

„Drepturi de Autor și Conexe” din RM, reprezentată de către avocatul Gheorghe

Macovei, a fost casată decizia instanței de apel și a fost remisă cauza spre rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată (f. d. 66-74, vol. VI).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relevă că, netrimiterea cauzei spre rejudecare a doua oară a fost

concepută de legiuitor ca o dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se

soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei

dispoziții este în defavoarea recurentului, aplicarea ei producându-le daune mult mai

mari decât trimiterea spre rejudecare. O altă soluție decât trimiterea spre rejudecare

ar echivala cu o validare și protejare a unor încălcări grave ale legii săvârșite în

instanța de apel și implicit la o atingere severă adusă drepturilor și intereselor

legitime ale persoanelor.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, care ulterior a fost

concretizată, Instituția Privată „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”

a solicitat încasarea din contul AO Asociația „Drepturi de Autor și Conexe” din RM

în beneficiul comun al IP „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”,

Asociației obștești „Oficiul Republican al Dreptului de Autor” și al Asociației

obștești Asociația Națională „Copyright” a remunerației colectate ilegal de la data

7

suspendării dreptului acestuia de a colecta remunerația (19 decembrie 2014) în sumă

de 5931470,82 de lei (f. d. 1-5, vol. III).

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, încasând din contul AO Asociația „Drepturi de Autor

și Conexe” din RM în beneficiul comun al IP „Centrul de Licențiere și Administrare

a Drepturilor”, Asociației obștești „Oficiul Republican al Dreptului de Autor” și al

Asociației obștești Asociația Națională „Copyright” remunerația colectată în

perioada 2015 – 21 martie 2017 în sumă de 5931470,82 de lei și în beneficiul IP

„Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 5000 de lei, precum și încasând de la AO Asociația „Drepturi de

Autor și Conexe” din RM în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 50000 de lei.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

AO „Drepturi de Autor și Conexe”, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia,

menținând hotărârea și hotărârea suplimentară ale primei instanțe, pe care le-a

considerat întemeiate și legale.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea

lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanță judecătorească

o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs constată că, contrar acestor prevederi, instanța de apel, judecând apelul, a

trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina sub toate

aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și

legislația în vigoare.

După cum s-a menționat, prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme

de Justiție, a fost admis recursul declarat de către AO „Drepturi de Autor și Conexe”,

reprezentată de către avocatul Gheorghe Macovei, a fost casată decizia din 22 martie

2018 a Curții de Apel Chișinău și a fost trimisă cauza spre rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată.

La caz, se reține că, din decizia enunțată rezultă că, instanța de recurs a restituit

cauza spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, deoarece

instanța de apel, încasând toată remunerația în mărime de 5931470,82 de lei, nu a

stabilit pe ce perioadă a fost încasată și cui aparține, în situația în care utilizatorii

8

care dispuneau de licențele AsDAC, după cum a afirmat recurenta, i-au achitat

ultimei aproximativ 3000000 de lei.

Totodată, instanța de recurs a mai indicat că, din procesul-verbal al ședinței

de judecată a instanței de apel din 15 martie 2018 reiese că, reprezentantul AsDAC

a solicitat anexarea unor înscrisuri, care confirmă că, asociația nu a putut colecta în

perioada suspendată suma solicitată în acțiune, înscrisuri care, în opinia recurentei,

sunt cruciale pentru examinarea justă a cauzei, iar instanța de apel a admis demersul

și înscrisurile au fost anexate la materialele cauzei, însă nu s-a pronunțat asupra

acestora în raport cu alegațiile recurentei.

Ulterior, instanța de apel, rejudecând cauza, a omis în mod repetat să elucideze

circumstanțele enunțate și foarte importante, limitându-se doar la enumerarea

înscrisurilor anexate de către reprezentantul AsDAC la materialele dosarului, fără a

le da apreciere cuvenită în raport cu alegațiile acestuia și fără a verifica originea și

destinația sumelor intrate pe contul AsDAC.

La caz, se mai reține că, conform pct. 1 din decizia nr. 3/1599 din 20

septembrie 2013, Comisia de avizare a organizațiilor de gestiune colectivă a

drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe a Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a avizat Asociația „Drepturi de Autor și Conexe”, Asociația Națională

„Copyright”, Asociația „ReproMed” și Oficiul Republican al Dreptului de Autor să

gestioneze toate drepturile, care le-au fost încredințate în gestiune, prin contractele

încheiate cu titularii de drepturi și cele care cad sub incidența licenței obligatorii, de

sine stătător sau în comun, în bază de acord.

Deci, Asociația „Drepturi de Autor și Conexe”, Asociația Națională

„Copyright”, Asociația „ReproMed” și Oficiul Republican al Dreptului de Autor au

fost avizate cert pentru gestionarea drepturilor membrilor proprii.

Conform pct. 2 din decizia enunțată, Comisia de avizare a organizațiilor de

gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe a Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală a avizat conform listei organizațiile de gestiune

colectivă să gestioneze în mod consecutiv drepturile ce cad sub incidența licenței

extinse și obligatorii ale titularilor de drepturi, care nu sunt membri la nici o

organizație de gestiune colectivă din Republica Moldova și care nici nu le-au

încredințat gestiunea drepturilor sale în alt mod, după principiul rotației, începând

cu anul 2013.

Prin scrisoarea din 27 mai 2015 adresată Ministerului Justiției, Agenția de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală i-a comunicat că, Asociația „Drepturi și

Conexe” a fost avizată prin decizia AGEPI nr. 3/1566 sin 20 septembrie 2013,

potrivit căreia este în drept să gestioneze drepturile de sine stătător sau în bază de

acord, pentru titularii, drepturile cărora i-au fost încredințate în gestiune, atât prin

contract direct, cît și prin contracte de reprezentare. În prezent, dreptul de a colecta

remunerația de la utilizatori poate fi exercitat de către Asociația Națională

„Copyright” și Oficiul Republican al Dreptului de Autor, avizate în condiții similare

și în aceleași limite ca și celelalte organizații, inclusiv AsDAC. În plus, pentru

drepturile ce cad sub incidența licenței extinse și obligatorii ale titularilor de drepturi,

care nu sunt membri la nici o organizație de gestiune colectivă din Republica

Moldova și care nici nu le-au încredințat gestiunea drepturilor sale în alt mod,

9

conform pct. 2 din decizie, remunerația pentru anul 2014 trebuie să fie acumulată de

către Oficiul Republican al Dreptului de Autor, iar pentru anul 2015 - de către

Asociația Națională „Copyright” (f. d. 181, 182, vol. I).

În acest context, instanța de apel a omis să se pronunțe asupra existenței

dreptului intimaților de a pretinde remunerația de autor în temeiul ambelor

componente din decizia nr. 3/1599 din 20 septembrie 2013: 1) avizarea pentru

gestionarea drepturilor membrilor proprii ai OGC-ului și 2) avizarea pentru

gestionarea drepturilor persoanelor care nu sunt membri la nici o organizație de

gestiune colectivă din Republica Moldova, cu condiția că, aceștia nu și-au retras

drepturile din repertoriul organizației de gestiune colectivă respectivă.

La fel, instanța de apel a omis să diferențieze categoriile de titulari de drepturi,

pentru care s-au efectuat plăți.

Totodată, instanța de apel nu a stabilit dacă remunerațiile au fost achitate

pentru anii 2015, 2016, 2017 sau sunt restanțe pe perioade anterioare, precum și nu

a stabilit ce sume din mijloacele date au fost încasate în perioada suspendării.

Or, plățile intrate pe conturile OGC-urilor, inclusiv AsDAC au un destinatar

concret, iar în urma analizei rapoartelor este posibilă identificarea categoriilor de

autori și sumele concrete.

Astfel spus, instanța de apel a continuat aceeași analiză superficială, care a

făcut-o anterior la prima examinare a apelului, fără a stabili circumstanțele

importanțe ale cauzei.

Ca urmare, în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

În speță, prezintă relevanță și faptul că, folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației

de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Pe cale de consecință, erorile comise de instanța de apel nu pot fi corectate de

instanța de recurs, motiv pentru care în speță se impune rejudecarea cauzei.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, erorile

judiciare enunțate nu pot fi corectate de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a

trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și reexaminând cauza, să emită o decizia legală și întemeiată, respectând dreptul

părților la un proces echitabil.

10

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Asociația obștească Asociația „Drepturi

de Autor și Conexe” din Republica Moldova, reprezentată de către avocatul

Gheorghe Macovei.

Se casează integral decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Instituția Privată

„Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” împotriva Asociației obștești

„Drepturi de Autor și Conexe”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală cu privire la încasarea în beneficiul comun a sumelor

colectate cu titlu de remunerație în perioada în care a fost suspendat acest drept, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Anatolie Țurcan

Victor Boico

Mariana Pitic

11