2rac-353/18 — Încasarea sumei

2rac-353/18 — Încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac–353/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul central), (jud. T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, S. Gîrbu)

D E C I Z I E

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nina Vascan

Victor Burduh

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de către Asociația Obștească „Drepturi de Autor

și Conexe” reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Instituția

Privată „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” către Asociația

Obștească „Drepturi de Autor și Conexe”, intervenient accesoriu Agenția de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală cu privire la încasarea în beneficiul comun al

Instituției Private „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, Asociația

Obștească „Oficiul Republican al Dreptului de Autor” și Asociația Obștească

„Asociația Națională „Copyright” a sumelor colectate de Asociația Obștească

„Drepturi de Autor și Conexe”, cu titlu de remunerație, în perioada în care a fost

suspendat acest drept,

împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Asociația Obștească „Drepturi de Autor și

Conexe” și menținută hotărârea din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul

central),

c o n s t a t ă:

La 18 mai 2015, Instituția Privată „Centrul de Licențiere și Administrare a

Drepturilor” (CLAD) s-a adresat în instanța de judecată cu cerere către Asociația

Obștească „Drepturi de Autor și Conexe” (AsDAC), intervenient accesoriu

Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), solicitând încasarea

tuturor sumelor de bani care au intrat pe conturile bancare a Asociației Obștești

„Drepturi de Autor și Conexe” (AsDAC), cu titlul de remunerație de data

1

suspendării dreptului acestuia de a colecta remunerația pentru perioada în care are

dreptul să colecteze remunerație în beneficiul Instituției Private „Centrul de

Licențiere și Administrare a Drepturilor”. (CLAD).

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, în conformitate cu Legea nr.

139 din 02 iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, orice acțiune ce

ține de utilizarea sub orice formă și în orice mod a obiectelor protejate de dreptul

de autor și drepturile conexe urmează să fie legitimă și să nu încalce drepturile

autorilor sau ale altor titulari. Totodată, Legea nr. 139 din 02 iulie 2010 indică că,

autorul sau alt titular al drepturilor patrimoniale exclusive de autor și conexe are

dreptul la o remunerație echitabilă, cuantumul și modul de achitare a căreia se

stabilesc în contractul de autor sau în contractele cu organizațiile de gestiune

colectivă. Prin urmare, utilizatorii de opere sunt obligați să asigure respectarea

drepturilor de autor și conexe și să achite remunerația pentru orice mod de

valorificare organizațiilor de gestiune colectivă care activează legal, fiind avizate

în mod corespunzător de către Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală.

Reclamanta a mai indicat că, pentru valorificarea drepturilor de autor și

conexe în perioada 2014-2015, utilizatorii urmează să achite remunerația

Asociației Obștești „Oficiul Republican al Dreptului de Autor” (ORDA) și

Asociației Obștești „Asociația Națională „Copyright” (ANCO) în baza licențelor

eliberate de sine stătător sau prin intermediul Centrului de Licențiere și

Administrare a Drepturilor (CLAD), creat de către aceste două asociații fondatoare

pentru a facilita modul de colectare a remunerației într-o singură sursă.

Atât ANCO, cât și ORDA, au fost avizate conform deciziei nr. 3/1566 din 20

septembrie 2013, publicate în Monitorul Oficial nr. 216-220 din 04 octombrie

2013 și activează legal, fiind în drept să gestioneze drepturile de sine stătător sau în

bază de acord, pentru titularii drepturile cărora le-au fost încredințate în gestiune,

atât prin contract direct, cât și prin contracte de reprezentare, precum și pentru

drepturile ce cad sub incidența licenței extinse și obligatorii.

Art. 48 alin. (11),(12) al Legii nr. 139 din 02 iulie 2010, prevăd expres că,

organizațiile de gestiune colectivă avizate, precum ORDA și ANCO, pot elibera

licențe extinse, care includ și drepturile titularilor care nu au calitatea de membru

al respectivelor organizații și nici nu i le-au încredințat, în vreun alt mod. Astfel,

remunerația pentru anul 2014 trebuie să fie acumulată de către ORDA, conform

pct. 2 din decizia nr. 3/1566, iar pentru anul 2015, de către ANCO, conform

deciziei nr. 7/258 din 31 ianuarie 2015 publicate în Monitorul Oficial nr. 29-32din

06 februarie 2015.

În prezent AsDAC nu poate încasa plăți de la utilizatori, respectiv nu poate

exercita atribuția de gestiune a drepturilor, activitatea de colectare fiind suspendată

de către instanța de judecată. Toate sumele de bani care au intrat pe conturile

respectivei asociații urmează a fi transferate pe conturile CLAD. Mai mult, de către

Procuratura Botanica, mun. Chișinău este intentată o cauză penală în privința

AsDAC, însă AsDAC contrar celor expuse colectează remunerația.

2

Reclamanta a mai specificat că, în pofida faptului că decizia de avizare a

AGEPI în privința AsDAC este suspendată în partea dreptului de a colecta

remunerație de autor, aceasta ilegal și contrar încheierii Judecătoriei Rîșcani din 20

noiembrie 2014, menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău, și contrar deciziei

AGEPI, îndeplinește atribuții de colectare a remunerație, expediază facturi fiscale

prin intermediul cărora colectează ilegal mijloace bănești, fapt ce poate fi

confirmat prin facturile fiscale eliberate de AsDAC în anul 2015, cât și ordinele de

plată a utilizatorilor efectuate în adresa AsDAC, deși din luna decembrie a anului

2014 nu are dreptul de a colecta remunerația de autor.

După emiterea încheierii Judecătoriei Rîșcani din 20 noiembrie 2014 și

publicarea în Monitorul Oficial al RM la data de 19 decembrie 2014 a deciziei

AGEPI nr. 6/3030 din 15 decembrie 2014, AsDAC ilegal colectează remunerația,

inclusiv a membrilor ORDA, ANCO și a titularilor de drepturi care cad sub

incidența licenței extinse până în prezent. La moment doar ORDA, ANCO, prin

intermediul CLAD, urmează să colecteze remunerația de autor, iar toată

remunerația colectată ilegal de AsDAC urmează a fi transferată pe conturile

CLAD.

Printr-o cerere prealabilă CLAD a solicitat în mod respectuos AsDAC să

transfere în contul bancar al CLAD toate sumele bănești colectate ilegal și care au

intrat pe conturile bancare ale AsDAC de la utilizatorii care au valorificat operele

autorilor (interpreților), altor titulari de drepturi în perioada de la suspendarea

dreptului AsDAC de a colecta remunerația de autor pentru drepturile care au fost

atribuite în gestiune ORDA și ANCO până în prezent, însă nu a primit nici un

răspuns.

La fel, a specificat că s-a adresat cu această solicitare din motiv că, foarte

mulți utilizatori i-au informat despre faptul achitării remunerației respective în

beneficiul AsDAC, în timp ce ultimul nu era în drept să colecteze remunerația, iar

unii utilizatori au prezentat facturile emise de ASDAC în perioada în care nu era în

drept să colecteze această remunerație, ordinele de plată bancare respective prin

care au confirmat că, au achitat remunerația pentru perioada indicată, în contul

ASDAC în timpul în care AsDAC nu a avut dreptul respectiv în gestiune.

Mai mult, până la expedierea cererii prealabile, reclamanta a somat AsDAC

printr-o notificare că nu sunt în drept să colecteze remunerația și că remunerația în

cauză potrivit reglementărilor urmează a fi efectuată de către ORDA, ANCO prin

intermediul CLAD.

În opinia CLAD din motiv că AsDAC a colectat sume de bani pentru care nu

are nici un drept legal de a-i încasa, sumele respective urmează a fi transferate pe

contul reclamantei.

Astfel, reclamanta a solicitat în instanță de judecată încasarea din contul

AsDAC în beneficiul comun al CLAD, ORDA, ANCO a remunerației colectate

ilegal de la data suspendării dreptului AsDAC de a colecta remunerația (19

decembrie 2014) în mărime totală de 5 931 470, 82 de lei

3

Pe parcursul examinării cauzei, AsDAC a înaintat o cerere reconvențională,

solicitând recunoașterea încălcării de către ANCO, ORDA și CLAD a drepturilor

AsDAC de a elibera licențe și colecta remunerație pentru titularii de drepturi

(autori și interpreți) membri ai AsDAC, încasarea în mod solidar din contul

ANCO, ORDA și CLAD pentru dreptul încălcat a unei compensații în mărime de

200 000 de lei, a sumelor colectate ilegal cu titlu de remunerație de autor pentru

titularii reprezentați de către AsDAC și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Prin încheierea din 22 iunie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, a

fost primită spre examinare cererea reconvențională înaintată de AsDAC.

Prin hotărârea din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

acțiunea înaintată de CLAD a fost admisă integral, în sensul invocat.

Prin încheierea instanței de fond din 19 iulie 2017, a fost scoasă de pe rol

cererea reconvențională înaintată de AsDAC către CLAD, ORDA, ANCO.

Prin hotărârea suplimentară din 19 iulie 2017, a fost dispusă încasarea din

contul AsDAC în beneficiul statului a taxei de stat în sumă de 50 000 de lei.

Prin încheierea din 25 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul

central), a fost respinsă cererea AsDAC cu privire la anularea încheierii din 19

iulie 2017, prin care a fost scoasă de pe rol cererea reconvențională.

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Asociația Obștească „Drepturi de Autor și Conexe” și

menținută hotărârea din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central).

Prin decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de recurs depusă de Asociația Obștească „Drepturi de Autor și Conexe” și

menținută încheierea din 19 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central) prin

care a fost scoasă de pe rol cererea reconvențională.

La 03 iulie 2018, suplimentar la 23 octombrie 2018, Asociația Obștească

„Drepturi de Autor și Conexe” reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei a

declarat recurs împotriva deciziei din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea inițială să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

Mai mult, în argumentarea ilegalității hotărârii contestate, recurenta a indicat

că instanța de apel a apreciat arbitrar probele, eroare ce a condus la încălcarea

drepturilor fundamentale ale omului.

La 14 septembrie 2018, Instituția Privată „Centrul de Licențiere și

Administrare a Drepturilor” a depus referință la cererea de recurs, solicitând

considerarea recursului ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea din 24 octombrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Asociația Obștească „Drepturi de Autor și Conexe” reprezentată de

avocatul Gheorghe Macovei a fost considerat admisibil.

4

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 22 martie

2018, expediată părților la 24 aprilie 2018 fără a fi anexate probe ce ar confirma

data recepționării acesteia, iar recursul a fost declarat la 03 iulie 2018, fapt ce

atestă că recurenta s-a conformat normelor procedurale legale și a declarat în

termen recursul.

În corespundere cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această

cauză pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la

dosar. În plus, recurenta și intimații au avut ocazia să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse. (mutatis mutandis, cauza Auza Vilho

Eskelinen și alții vs. Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75)

Subsidiar, în § 26 – 27 ale deciziei Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 al

Codului de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca

obiect autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și

nu de fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă

instanța de apel sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în

fața sa, în persoană. Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând hotărârea contestată în raport de criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul întemeiat și care urmează a fi admis cu casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce urmează.

În corespundere cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) al Codului de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

În corespundere cu prevederile art. 118 alin. (1) al Codului de procedură

civilă, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept

temei al pretențiilor și obiecțiilor sale, totodată art. 27 alin. (1) al aceleiași legi

stipulează că disponibilitatea în drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la

proces, în primul rând a părților, de a dispune liber de dreptul subiectiv material

sau de interesul legitim supus judecății, precum și de a dispune de drepturile

procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare.

Circumstanțele cauzei prezentate de părți și determinate de prima instanță în

5

faza procesual anterioară, denotă că, la 18 mai 2015, Instituția Privată „Centrul de

Licențiere și Administrare a Drepturilor” (CLAD) s-a adresat în instanța de

judecată cu o acțiune în justiție împotriva Asociație Obștești „Drepturi de Autor și

Conexe” (AsDAC), intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală (AGEPI), solicitând încasarea tuturor sumelor de bani care au intrat pe

conturile bancare a Asociației Obștești „Drepturi de Autor și Conexe” (AsDAC),

cu titlul de remunerație de data suspendării dreptului acestuia de a colecta

remunerația pentru perioada în care are dreptul să colecteze remunerație în

beneficiul Instituției Private „Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”.

(CLAD).

Judecătoria Chișinău (sediul Central), fiind investită cu judecarea prezentei

cauze, a admis integral acțiunea depusă, iar prin decizia din 22 martie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, soluția primei instanțe a fost menținută fiind respinsă cererea de

apel depusă de Asociația Obștească „Drepturi de Autor și Conexe”.

Așadar, instanța de recurs pentru a elucida aspectele abordate, va raporta

circumstanțele prezentate la criticile invocate de recurentă și va trebui să se asigure

că, în cazul de față Curtea de Apel Chișinău, a îndeplinit condiția unei examinări

efective și a oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru

rezultatul procesului (a se vedea, în contrast, Lebedinschi vs. Moldova, hotărârea

din 16 iunie 2015, § 31, 35 – 36; cauza Nichifor vs. Moldova, hotărârea din 20

septembrie 2016, § 29 – 31).

Potrivit art. 373 alin. (5) al Codului de procedură civilă, instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conform

prevederilor art. 390 alin. (1) lit. e), f) al aceleiași legi, decizia instanței de apel

trebuie să conțină: motivele concluziilor instanței de apel și referirea la legea

guvernantă; concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

În cadrul dreptului la un proces echitabil se analizează dreptul oricărei părți în

cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și

mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și

argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația

instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate

verifica respectarea lor.

Conform jurisprudenței CEDO, noțiunea de proces echitabil presupune ca o

instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși

în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare (cauza Helle vs Finlanda, hotărârea din

19 decembrie 1997).

Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în

raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.

Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de

părți este justificată, întrucât numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi

realizat un control public al administrării justiției (cauza Hirvisaari vs Finlanda,

6

hotărârea din 27 septembrie 2001).

Potrivit jurisprudenței sale constante, CtEDO reamintește că instanțele

judecătorești naționale au obligația de a-și motiva deciziile (cauza Van de Hurk vs.

Olanda, hotărâre din 19 aprilie 1994). Întinderea obligației de a motiva hotărârea

poate varia în dependență de caracterul deciziei și trebuie determinată în lumina

circumstanțelor cauzei (cauza Ruiz Torija vs. Spania, hotărâre din 9 decembrie

1994). Deși articolul 6 § 1 din Convenție nu obligă instanțele de judecată să ofere

răspunsuri detaliate la toate argumentele invocate, totuși din hotărâre trebuie să

reiasă clar că elementele esențiale ale cauzei au fost examinate (cauza Taxquet vs.

Belgia [MC], nr. 926/05, § 91, CEDO 2010).

În plus, Curtea a decis că articolul 6 din Convenție nu obligă statele

contractante să instituie instanțe de apel sau de recurs. Cu toate acestea, un stat

care dispune de astfel de instanțe judecătorești are obligația să se asigure că

justițiabilii se bucură în fața acestora de garanțiile fundamentale prevăzute de

articolul 6 (a se vedea, printre altele, cauzele Delcourt vs. Belgia, hotărâre din 17

ianuarie 1970, și Erfar-Avef vs. Grecia, hotărâre din 27 martie 2014).

În pofida acestor fapte, instanța de apel la pronunțarea asupra argumentelor

din apelul depus de AsDAC, urma în conformitate cu prevederile legii să se dedice

unei analize efective a temeiurilor, argumentelor și propunerilor de probatoriu, fără

a prestabili pertinența acestora.

Potrivit alegațiilor din cererea de apel, AsDAC printre altele a obiectat asupra

faptului că, instanța a încasat toată remunerația în mărime de 5 931 470, 82 de lei,

fără a stabili pe ce perioadă e încasată și cui aparține, în situația în care utilizatorii

care dispuneau de licențele AsDAC, după cum a afirmat recurenta, i-au achitat

ultimei aproximativ 3 000 000 lei.

În cazul de față, instanța de apel a evitat să examineze observațiile apelantei,

însușind prioritar cele invocate de reclamanții-intimați, referindu-se formal la

sarcina probațiunii pusă pe seama AsDAC.

Totodată, din procesul-verbal al ședinței de judecată al instanței de apel din

15 martie 2018 reiese că reprezentantul AsDAC a solicitat anexarea unor înscrisuri

confirmative că asociația nu a putut colecta în perioada suspendată suma solicitată

în acțiune, înscrisuri care în opinia recurentei sunt cruciale pentru examinarea justă

a cauzei. Ca urmare, instanța de apel a admis demersul, iar înscrisurile au fost

anexate la materialele cauzei, urmând ca instanța să se expună asupra acestora în

raport cu alegațiile recurentei-apelant prin actul judecătoresc emis.

Așadar, prin lipsa examinării temeiniciei argumentelor invocate mai sus, se

constată că instanța de apel a dat dovadă de un formalism excesiv în această parte.

Or, prin prisma principiului contradictorialității și egalității în arme, instanța de

apel era obligată să asigure un echilibru just a intereselor ambelor părți implicate în

proces. În esență, motivarea Curții de Apel Chișinău a pus într-o situație de

dezavantaj AsDAC față de adversarul său (a se vedea cauza Donadze vs. Georgia,

hotărârea din 7 martie 2006, § 35 – 36).

7

Constatând toate cele relatate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, conturează o opinie tendențioasă

a instanței de apel de reținere și însușire a motivării din hotărârea primei instanțe,

fără a da o apreciere tuturor probelor în ansamblu, fără a răspunde la toate

temeiurile invocate de apelant, ignorând nemotivat unele afirmații sau cel puțin

nemotivând prevalarea unor circumstanțe, pe care s-a bazat soluția emisă, asupra

celorlalte probe existente la dosar.

În atare situație, instanța de recurs apreciază că recurentei AsDAC nu i-a fost

asigurat dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la

un recurs efectiv. De fapt, în cazul când există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că recurenta nu a

reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe

care le considera necesare în vederea apărării punctului ei de vedere (cauza

Blücher vs. Republica Cehă, hotărârea din 11 ianuarie 2005, cauza Carmel Saliba

vs. Malta, hotărârea din 29 noiembrie 2016, § 65).

În acest sens, Colegiul lărgit reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (cauza Doorson vs. Olanda, hotărârea din 26 martie 1996).

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili că erorile judiciare

analizate în speță sunt esențiale și nu pot fi corectate în această fază. Or judecarea

recursului, exercitat conform rigorilor impuse de art. 432 alin. (1) al Codului de

procedură civilă, are caracter devolutiv numai pentru problemele de drept material

și procedural.

În acest caz, art. 442 al Codului de procedură civilă prevede că în ordine de

recurs nu pot fi administrate probe noi, ceea ce consolidează poziția susmenționată.

Așadar, omisiunea instanței de apel de a aprecia toate probele în ansamblu, precum

și de a constata relevanța argumentelor apelantei conduce inevitabil la încălcarea

garanțiilor unui proces echitabil, din moment ce observațiile recurentului AsDAC,

într-un mod efectiv, nu au fost analizate

Prin urmare, ținând cont de faptele din speță, de argumentele părților și de

constatările de mai sus, Colegiul judiciar consideră că a examinat principalele

întrebări juridice puse în cerere și că nu este necesar să se pronunțe separat în

privința motivelor invocate în recursul formulat de AsDAC.

Acestea, în esență, nu au forță juridică de a influența prezenta soluție pe caz și

pertinența lor va putea fi supusă unei aprecieri juridice la o nouă rejudecare a

cauzei (a se vedea, printre alte autorități, cauzele Kamil Uzun vs. Turcia, hotărâre

din 10 mai 2007, § 64; Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin

Câmpeanu vs, România (Marea Cameră), din 17 iulie 2014, § 156).

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

8

recursul declarat, de a casa decizia din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

iar reținând că erorile procedurale admise nu pot fi corectate de instanța de recurs,

cauza urmează a fi remisă la rejudecare, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să examineze speța în întregime în

cadrul unor proceduri noi, în vederea respectării dreptului părților la un proces

echitabil, în special, în partea aprecierii juridice a observațiilor lăsate fără răspuns

(a se vedea, spre exemplu impactul considerentelor instanței de recurs la o nouă

reexaminare, cauzele Victor Harovschi vs. Moldova, hotărâre din 18 noiembrie

2008; Dimitar Yordanov vs. Bulgaria, hotărâre din 6 septembrie 2018, § 52 - 53).

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Asociația Obștească „Drepturi de Autor și

Conexe” reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei.

Se casează din 22 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău emisă în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Instituția Privată „Centrul de

Licențiere și Administrare a Drepturilor” către Asociația Obștească „Drepturi de

Autor și Conexe”, intervenient accesoriu Agenția de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală cu privire la încasarea în beneficiul comun al Instituției Private

„Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, Asociația Obștească „Oficiul

Republican al Dreptului de Autor” și Asociația Obștească „Asociația Națională

„Copyright” a sumelor colectate de Asociația Obștească „Drepturi de Autor și

Conexe”, cu titlu de remunerație, în perioada în care a fost suspendat acest drept și

se remite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Dumitru Visternicean

Nina Vascan

Victor Burduh

Svetlana Filincova

9