2rac-88/19 — incasarea remuneratiei de autor

2rac-88/19 — incasarea remuneratiei de autor (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-88/19

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) C. Guzun

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, M. Moraru, A. Panov

Î N C H E I E R E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Maxservice Lux”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Instituția Privată

”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, Asociația Obștească ”Asociația

Națională CopyRight” și Asociația Obștească ”Oficiul Republican al Dreptului de

Autor” împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” cu privire la

încasarea remunerației de autor,

împotriva deciziei din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” și

s-a menținut hotărârea din 07 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 23 martie 2017, Instituția Privată ”Centrul de Licențiere și Administrare a

Drepturilor”, Asociația Obștească ”Asociația Națională CopyRight” și Asociația

Obștească ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor” au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” cu privire la

încasarea remunerației de autor.

În motivarea acțiunii, reclamanții au menționat că reprezintă organizații de

gestiune colectivă a drepturilor de autor și drepturilor conexe, având ca activitate

principală gestiunea pe principii colective a drepturilor patrimoniale de autor și a

drepturilor conexe.

Au specificat că potrivit deciziei Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, Asociația Obștească ”Asociația

Națională CopyRight” și Asociația Obștească ”Oficiul Republican al Dreptului de

Autor” au fost avizate în calitate de organizații de gestiune colectivă să gestioneze, de

1

sine stătător sau în comun, în bază de acord, toate drepturile care le-au fost

încredințate în gestiune.

Astfel au relatat că pentru anul 2013-2014, remunerația urma să fie acumulată

de către Asociația Obștească ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor”, iar pentru

anul 2015 remunerația urma să fie acumulată de Asociația Obștească ”Asociația

Națională CopyRight”.

Au explicat că Instituția Privată ”Centrul de Licențiere și Administrare a

Drepturilor” este o organizație neguvernamentală, fondată prin libera manifestare a

voinței fondatorilor Asociației Obștești ”Asociația Națională CopyRight” și

Asociației Obștești ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor”, în calitate de

organizații de gestiune colectivă avizate legal de către Agenția de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală.

Au menționat că înființarea acestei instituții private a fost condiționată de

necesitatea asigurării drepturilor de autor și conexe, în special prin prisma

transparentizării funcției de colectare a remunerației de autor.

Deci au relevat că statutul instituției permite realizarea funcției de colectare de la

utilizatorii obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe a remunerației destinate

fondatorilor, inclusiv membrilor săi și partenerilor contractanți, precum și altor

organizații de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale, în condițiile legale

stabilite în acest sens.

Prin urmare, utilizatorii de opere muzicale, în procesul desfășurării activității

lor, sunt obligați să dețină licențe de la organizațiile care au fost avizate și licențe

extinse.

Au menționat că pârâtul, în calitate de utilizator de creații protejabile prin

comunicare publică, are obligația să obțină, din partea organizațiilor care

administrează pe principii colective drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi,

licență (contract) neexclusivă și să plătească remunerația corespunzătoare.

La 26 mai 2015, între Instituția Privată ”Centrul de Licențiere și Administrare a

Drepturilor”, Asociația Obștească ”Asociația Națională CopyRight”, Asociația

Obștească ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor” și Societatea cu Răspundere

Limitată ”Maxservice Lux” a fost încheiat contractul nr. 48 privind utilizarea operei

prin interpretarea publică a operelor drepturilor de autor și conexe, în urma căruia

pârâtului i-a fost acordat dreptul de a utiliza operele muzicale.

Potrivit pct. 8.1. din contract, acesta a fost încheiat pe perioadă de la 01 ianuarie

2014 – 31 decembrie 2015, cu prelungirea încă un an dacă părțile nu au negociat

tariful și perioada de valabilitate a licenței, iar conform pct. 5.3 din contract,

remunerația constituie 500 lei lunar începând cu 01 ianuarie 2015, care urma a fi

achitată până la data de 15 a lunii următoare perioadei de referință, iar pentru

perioada anterioară fiind stabilită o datorie.

Deci pentru perioada anilor 2015-2016 urma a fi achitată suma de 12 000 lei, iar

pentru primele două luni ale anului 2017 – suma de 1 000 lei.

La fel, au specificat conform pct. 5.4 din contract, remunerația pentru licența

acordată debitorului, constituie 250 de lei lunar începând cu data de 01 ianuarie 2014

– 31 decembrie 2010, iar suma totală pentru anul 2014 a constituit suma de 3 000 lei

și deci datoria totală a constituit suma de 16 000 lei.

2

Totodată, reclamanții au invocat că în temeiul pct. 6.2 din contract, pentru

întârzieri la plată, utilizatorul datorează penalități de întârziere de 1% pe zi, aferente

sumelor neachitate în termen și deci penalitatea de întârziere a constituit suma de

5 400 lei pentru anul 2014, suma de 20 330 de lei pentru anii 2015-2016, iar în total

suma de 25 730 de lei.

De asemenea, au menționat că pârâtul urmează să achite dobânda de întârziere în

sumă de 1 229 de lei pentru anul 2014 și suma de 2 878 de lei pentru anii 2015-2016,

iar în total suma de 4 107 lei.

Au solicitat reclamanții încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată

”Maxservice Lux” a sumei de 16 000 lei cu titlu de datorie, încasarea sumei de

25 730 de lei cu titlu de penalitate de întârziere, încasarea sumei de 4 107 lei cu titlu

de dobândă de întârziere și încasarea sumei de 1 080 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

Prin hotărârea din 07 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Instituția Privată ”Centrul de

Licențiere și Administrare a Drepturilor”, Asociația Obștească ”Asociația Națională

CopyRight” și Asociația Obștească ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor”.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” în

beneficiul Instituției Private ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”,

Asociației Obștești ”Asociația Națională CopyRight” și Asociației Obștești ”Oficiul

Republican al Dreptului de Autor” suma de 16 000 lei cu titlu de datorie ce decurge

din dreptul de autor și drepturile conexe în baza contractului nr. 48 din 26 mai 2015.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” în

beneficiul Instituției Private ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”,

Asociației Obștești ”Asociația Națională CopyRight” și Asociației Obștești ”Oficiul

Republican al Dreptului de Autor” suma de 4 107 lei cu titlu de dobândă de

întârziere.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” în

beneficiul Instituției Private ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”,

Asociației Obștești ”Asociația Națională CopyRight” și Asociației Obștești ”Oficiul

Republican al Dreptului de Autor” suma de 25 730 de lei cu titlu de penalitate de

întârziere.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” în

beneficiul Instituției Private ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”,

Asociației Obștești ”Asociația Națională CopyRight” și Asociației Obștești ”Oficiul

Republican al Dreptului de Autor” suma de 1 080 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” în

beneficiul statului suma de 1 375,10 lei cu titlu de cheltuieli de taxă de stat neachitată

la depunerea cererii de chemare în judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” nu și-a onorat

obligațiile stipulate în contractul nr. 48 din 26 mai 2015 și nu a achitat plățile

contractuale stabilite, acumulând o datorie restantă în sumă de 16.000 lei.

3

Astfel, prima instanță a concluzionat că cererea de chemare în judecată este

întemeiată și urmează a fi admisă integral, cu încasarea penalității de întârziere și

dobânzii de întârziere.

La 04 septembrie 2017 Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” a

depus cerere de apel nemotivată. Totodată, a solicitat repunerea în termen a apelului

(f.d. 70).

Prin încheierea din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea Societății cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” privind repunerea în

termen a apelului și s-a restituit apelul ca depus în afara termenului legal (f.d. 85-89).

Prin decizia din 13 decembrie 2017 a Curții Supreme de Justiție, s-a admis

recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux”.

S-a casat încheierea din 02 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău și s-a

pronunțat o nouă încheiere, prin care:

S-a admis cererea Societății cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” cu

privire la repunerea în termen a apelului.

S-a repus în termen cererea de apel depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată ”Maxservice Lux” și s-a remis cauza la Curtea de Apel Chișinău, la faza

primirii cererii de apel (f.d. 105-110).

Prin decizia din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” și s-a menținut

hotărârea din 07 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 17 decembrie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux” a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux”, în motivarea

recursului a menționat că instanța de apel a aplicat eronat normele de drept material,

precum și faptul că la examinarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei în fond.

A specificat recurentul că instanțele ierarhic inferioare au pus la baza soluțiilor

adoptate, contractul nr. 48 din 26 mai 2015 privind utilizarea operelor prin

interpretarea publică a operelor drepturilor de autor și conexe, încheiat între Instituția

Privată ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, Asociația Obștească

”Asociația Națională CopyRight”, Asociația Obștească ”Oficiul Republican al

Dreptului de Autor” și Societatea cu Răspundere Limitată ”Maxservice Lux”.

La caz, recurentul a invocat că nu a avut încheiat un contract privind utilizarea

operelor prin interpretarea publică a operelor dreptului de autor și conexe cu

Asociația Obștească ”Asociația Națională CopyRight” și Asociația Obștească

”Oficiul Republican al Dreptului de Autor”, însă instanțele de judecată au pus în

aplicare prevederile contractuale de încasare a mijloacelor financiare pentru perioada,

începând cu 01 ianuarie 2014, când Instituția Privată ”Centrul de Licențiere și

Administrare a Drepturilor” nu exista, ultima fiind înregistrată numai la 28 mai 2014.

A relatat că intimații nu au prezentat probe pertinente prin care ar demonstra

existența prejudiciului material, care nici nu putea să existe, deoarece Instituția

Privată ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor” nu a prestat nici un

serviciu recurentului și nici nu a realizat dreptul său conform pct. 3.4 și 3.5 din

4

contractul nr. 48 privind executarea acestuia prin acte de verificarea activității

beneficiarului, ca ulterior că pretindă plata remunerației.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

27 septembrie 2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 17 decembrie 2018, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

5

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Maxservice Lux”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Maxservice Lux”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6