2rac-435/19 — Încasarea sumei

2rac-435/19 — Încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-435/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător – G. Grozav

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – V. Cotorobai, Iu. Cotruță, N. Simciuc

Î N C H E I E R E

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de SC “Popas Muzical” SRL, prin

intermediul administratorului Svetlana Snegur,

în cauza civilă la cererea înaintată de IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a

Drepturilor”, AO ”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al

Dreptului de Autor” către SC ”Popas Muzical” SRL privind încasarea remunerației de

autor/conexe, a penalității, a dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 15 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de SC ”Popas Muzical” SRL, fiind menținută

hotărârea din 26 ianuarie 2018 și hotărârea suplimentară din 04 februarie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 24 iulie 2017, IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, AO

”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor”

au depus cerere de chemare în judecată către SC ”Popas Muzical” SRL privind

încasarea remunerației de autor/conexe în sumă de 60000 lei, a penalității în sumă

de 98620 lei, a dobânzii de întârziere în sumă de 15759 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, reclamanții sunt organizații de gestiune

colectivă a drepturilor de autor și drepturilor conexe care au fost înregistrate la

Ministerul Justiției. Conform statutului, AO ”Asociația Națională CopyRight” și AO

”Oficiul Republican al Dreptului de Autor” au ca activitate principală gestiunea pe

principii colective a drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor conexe.

Potrivit deciziei AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, AO ”Asociația

Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor” au fost

avizate în calitate de organizații de gestiune colectivă (OGC) să gestioneze de sine

stătător sau în comun, în bază de acord, toate drepturile care le-au fost încredințate

în gestiune.

1

AO ”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al Dreptului de

Autor” au decis să gestioneze drepturile în bază de acord prin fondarea IP ”Centrul

de Licențiere și Administrare a Drepturilor”.

Astfel, remunerația pentru anii 2013 - 2014 trebuie să fie acumulată de către

ORDA, conform pct. 2 din decizia EPI nr. 3/1566, iar pentru anul 2015 – de către

AO ”Asociația Națională CopyRight”, conform deciziei AGEPI nr. 258 din 31

ianuarie 2015.

La fel, conform deciziei AGEPI nr. 10/3269 din 29 decembrie 2015, s-a desemnat

AO ”Asociația Națională CopyRight” să gestioneze pentru perioada 01 ianuarie

2016 - 31 decembrie 2017 drepturile ce cad sub incidența licenței extinse și

obligatorii ale titularilor de drepturi care nu sunt membri la nici o organizație de

gestiune colectivă din RM și care nu le-au încredințat gestiunea drepturilor lor în alt

mod.

IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, este o instituție privată

nonguvernamentală, fondată prin libera manifestare a voinței fondatorilor AO

”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor”,

în calitate de organizații de gestiune colectivă avizate legal de către AGEPI în

condițiile Legii nr.139/2010 și conform deciziei AGEPI nr. 3/1566 din 20

septembrie 2013. Astfel, înființarea acestei instituții private a fost condiționată de

necesitatea asigurării drepturilor de autor și conexe, în special prin prisma

transparentizării funcției de colectare a remunerației de autor. Statutul IP ”Centrul

de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, permite realizarea funcției de colectare

de la utilizatorii obiectelor dreptului de autor și drepturilor conexe a remunerației

destinate fondatorilor, inclusiv membrilor săi și partenerilor contractați, precum și

altor organizații de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale în condițiile legale

stabilite în acest sens. Prin urmare, IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a

Drepturilor” este fondat de AO ”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul

Republican al Dreptului de Autor” pentru optimizarea cheltuielilor și este un

reprezentant al acestora în limitele stabilite.

Potrivit cererii de chemare în judecată, pentru valorificarea drepturilor de autor

și conexe în perioada 2013-2014-2015-2016-2017, utilizatorii urmează să achite

remunerația AO ”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al

Dreptului de Autor”, în baza licențelor eliberate de sine stătător sau prin intermediul

IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”. Prin urmare, utilizatorii de

opere sunt obligați să asigure respectarea drepturilor de autor și conexe și să achite

remunerația pentru orice mod de valorificare organizațiilor de gestiune colectivă

care activează legal, fiind avizate în mod corespunzător de către Agenția de Stat

pentru Proprietate Intelectuală. Astfel, utilizatorii de opere muzicale, în procesul

desfășurării activității lor, sunt obligați să dețină așa numitele licențe de la

organizațiile care au fost avizate și licențe extinse.

Reclamanții consideră că SC ”Popas Muzical” SRL, în calitate de utilizator de

creații protejabile conform Legii nr. 139/2010 privind dreptul de autor și drepturile

conexe, are obligația să obțină, din partea organizațiilor care administrează pe

principii colective drepturile patrimoniale ale titularilor de drepturi, licență

(contract) neexclusivă și să plătească remunerația corespunzătoare.

Astfel, la 29 aprilie 2015, între IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a

Drepturilor”, AO ”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al

2

Dreptului de Autor”, și SRL ”Popas Muzical” a fost încheiat contractul nr. 22 privind

utilizarea operelor prin comunicare publică audio-vizuală, în urma căruia SRL

”Popas Muzical” i-а fost acordat dreptul de a utiliza operele muzicale, prin

comunicare publică, în cadrul postului de televiziune ”Popas TV” (licență extinsă).

Respectiva licență a fost eliberată de către IP ”Centrul de Licențiere și

Administrare a Drepturilor”, AO ”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul

Republican al Dreptului de Autor”, în temeiul Legii nr. 139/2010 privind dreptul de

autor și drepturilor conexe, în condițiile deciziilor de avizare din partea Agenției de

Stat pentru Proprietate Intelectuală (AGEPI).

Potrivit pct. 9.1 al contractului nr. 22 din 29 aprilie 2015, contractul a fost încheiat

pentru perioada de la 05 decembrie 2014 până la 31 decembrie 2015, cu prelungirea

pentru încă un an, dacă părțile nu au renegociat tariful și perioada de valabilitate a

licenței.

Potrivit pct. 8.2. al contractului, remunerația pentru licența acordată SC ”Popas

Muzical” SRL constituie 2000 lei lunar, remunerație care urma a fi achitată până la

data de 15 a lunii următoare perioadei de referință.

Astfel, reclamanții au invocat că SC ”Popas Muzical” SRL s-a obligat să achite

o remunerație de 2000 lei lunar, însă până la moment pârâta nu a efectuat plăți în

contul IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, AO ”Asociația

Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor”,

acumulând o datorie în sumă de 60000 lei.

Totodată, potrivit pct. 6.2. al contractului, pentru întârzieri la plată, utilizatorul

datorează penalități de întârziere de 1% pe zi, aferente sumelor neachitate la termen,

penalitate calculată pentru 180 zile. De asemenea, pârâtul este ținut la plata unei

dobânzi legale de întârziere, efectuat în concordanță cu rata dobânzii stabilite de

către BNM.

Prin hotărârea din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și

hotărârea suplimentară din 04 februarie 2019, cererea de chemare în judecată a fost

admisă parțial.

S-a încasat de la SC ”Popas Muzical” SRL în mod solidar în beneficiul IP

”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, AO ”Asociația Națională

CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor”, remunerația de

autor/conexe în sumă de 60000 lei, penalitatea în sumă de 49310 lei, dobânda de

întârziere în sumă de 15759 lei și cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de

1000 lei.

S-a încasat de la SC ”Popas Muzical” SRL în beneficiul statului taxa de stat în

sumă de 3752,07 lei.

În rest, în partea încasării penalității în sumă de 49310 lei, acțiunea s-a respins.

Prin decizia din 15 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de SC ”Popas Muzical” SRL, fiind menținută hotărârea din 26 ianuarie

2018 și hotărârea suplimentară din 04 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, utilizatorii de opere sunt

obligați să asigure respectarea drepturilor de autor și conexe și să achite remunerația

pentru orice mod de valorificare organizațiilor de gestiune colectivă care activează

legal, fiind avizate în mod corespunzător de către Agenția de Stat pentru Proprietate

Intelectuală.

3

De asemenea, instanța de apel a considerat declarative argumentele apelantei SC

”Popas Muzical” SRL cu privire la faptul că, la data semnării contractului din speță,

și anume 29 aprilie 2015, calitatea de organizație de gestiune colectivă o aveau doar

AO ”Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al Dreptului de

Autor”, iar IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, nu a avut și nici

nu are statutul de organizație de gestiune colectivă, în temeiul căruia să fie în drept

să exercite drepturile consacrate în art. 49 al Legii 139, respectiv nu are dreptul să

pretindă la încasarea de la SC ”Popas Muzical” SRL a remunerației și a oricăror altor

plăți subsecvente.

Or, AO ”Asociația Națională CopyRight” a fost înregistrată la 21 septembrie

2004, fiindu-i atribuit numărul de identificare de stat-cod fiscal nr. 1011620009318,

AO ”Oficiul Republican al Dreptului de Autor” a fost înregistrată la data de 10 mai

2012, fiindu-i atribuit numărul de identificare de stat-cod fiscal nr. 1012620003612,

iar potrivit Deciziei AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, publicată în

Monitorul Oficial al RM nr. 216-220 din 04 octombrie 2013, acestea au fost avizate

în calitate de organizații de gestiune colectivă (OGC) să gestioneze, de sine stătător

sau în comun, în bază de acord, toate drepturile care le-au fost încredințate în

gestiune.

La rândul lor, Asociația Națională CopyRight” și AO ”Oficiul Republican al

Dreptului de Autor”, conducându-se de prevederile art. 115 și art. 186 din Cod civil,

precum și de Decizia AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, au semnat la 26

martie 2014 la notarul Natalia Poțelueva contractul de constituire a IP ”Centrul de

Licențiere și Administrare a Drepturilor”, nr. înregistrării 3496, iar la 22 mai 2014,

aceasta a fost înregistrată, fiindu-i atribuit umărul de identificare de stat-cod fiscal

nr. 1014620003890.

Mai mult ca atât, prin Decizia Ministerului Justiției nr. 148 din 22 mai 2014, a

fost înregistrat Statutul IP ”Centrul de Licențiere și Administrare a Drepturilor”, care

prevede expres sarcinile și obiectivele instituției.

La 23 august 2019, SC “Popas Muzical” SRL, prin intermediul administratorului

Svetlana Snegur, a contestat cu recurs decizia din 15 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Suplimentar, s-au indicat argumente similare celor din cererea de apel.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 15

mai 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cu dispunerea scoaterii de pe rol a cererii de chemare în

judecată.

La 25 octombrie 2019, Asociația Națională CopyRight” și IP ”Centrul de

Licențiere și Administrare a Drepturilor” au depus referință la cererea de recurs,

solicitând considerarea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SC

4

“Popas Muzical” SRL, prin intermediul administratorului Svetlana Snegur, este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 15 mai 2019 și expediată participanților la proces la 28 mai 2019 (f.d. 115, vol.

II), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să certifice momentul

recepționării acesteia de către recurent. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 15 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 23 august 2019, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

5

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia

cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de SC “Popas Muzical” SRL, prin intermediul

administratorului Svetlana Snegur.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de SC “Popas Muzical” SRL, prin

intermediul administratorului Svetlana Snegur.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu,

Judecătorii Dumitru Mardari,

Svetlana Filincova

6