ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 29.01.2020

2ra-5/20 — incasarea remuneratiei de autor, repararea prejudiciului moral, incasarea dobanzii, compensarea cheltuielilor de judecata

HOTĂRÂRE

29.01.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: incasarea remuneratiei de autor, repararea prejudiciului moral, incasarea dobanzii, compensarea cheltuielilor de judecata
Temei legal: limitele judecarii apelului

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

2ra-5/20 — incasarea remuneratiei de autor, repararea prejudiciului moral, incasarea dobanzii, compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-5/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul central (jud. S. Dimitriu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

DECIZIE

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Nina Vascan

examinând recursurile declarate de Asociația Obștească „Asociația Drepturi

de Autor și Conexe”, reprezentată de avocatul Gheorghe Macovei și Asociația

Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Asociației Obștești

„Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” împotriva Asociației

Obștești „Drepturi de Autor și Conexe” cu privire la încasarea remunerației de

autor, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

și la cererea de chemare în judecată a Asociației Obștești „Asociația

Națională Copyright” împotriva Asociației Obștești „Drepturi de Autor și Conexe”

cu privire la încasarea remunerației de autor, a dobânzii de întârziere, repararea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 19 februarie 2019 și deciziei suplimentare din 2 iulie

2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins apelul declarat de Asociația

Obștească „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”, admis

apelul declarat de Asociația Obștească „Asociația Națională Copyright”, casată

parțial hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău și emisă

în această parte o nouă hotărâre

constată:

La 8 septembrie 2014, AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” a depus cerere de chemare în judecată împotriva AO „Drepturi de

Autor și Conexe” cu privire la încasarea remunerației de autor și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 21 octombrie 2011, Agenția de Stat

pentru Proprietatea Intelectuală, în conformitate cu prevederile art. 48 din Legea

nr. 139 din 2 iulie 2010 privind dreptul de autor și drepturile conexe, a avizat

AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” cu drept de a

activa în calitate de organizație de gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de

autor și conexe ale autorilor, interpreților, producătorilor de fonograme și

organizațiilor de difuziune.

A menționat că la 12 ianuarie 2012, Agenția de Stat Pentru Proprietatea

Intelectuală a emis decizia nr. 1/57 privind avizarea AO „Asociația Națională

pentru Protecția Creației Intelectuale” în calitate de organizație de gestiune

colectivă, care a fost publicată în Monitorul Oficial al RM din 20 ianuarie 2012

(nr. 16-18).

A remarcat că AGEPI a avizat ANCPI în calitate de organizație de gestiune

colectivă pentru toate categoriile de drepturi de autor și conexe existente și pentru

toate genurile de activitate care presupun utilizarea lor. Legalitatea avizării ANPCI

a fost irevocabil confirmata de Curtea Suprema de Justiție la 12 septembrie 2012.

În conformitate cu prevederile art. 35 din Legea nr. 293-XIIJ din

23 noiembrie 1994 privind dreptul de autor și drepturile conexe, la 14 decembrie

2010, AGEPI a eliberat AO „Drepturi de Autor și Conexe” un certificat, prin care

aceasta a fost desemnată să elibereze beneficiarilor licențe pe teritoriul Republicii

Moldova pentru valorificarea obiectelor drepturilor de autor și a drepturilor conexe

ale interpreților, pe un termen de doi ani, 1 august 2010 – 31 iulie 2012.

A precizat că la 2 iulie 2010, a fost adoptată o lege nouă, Legea nr. 139

privind dreptul de autor si drepturile conexe, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie

2011 și odată cu adoptarea legii noi, Legea nr. 293-XIII din 23 noiembrie 1994 a

fost abrogată, iar concomitent cu aceasta a fost anulat și certificatul acordat

AsDAC dc către AGEPI.

Acest fapt este prevăzut expres și în art. 70 din Legea nr. 139 din 2 iulie

2010, care nu presupune măsuri de validitate și prolongare a certificatelor, emise în

temeiul Legii nr. 293-XIll din 23 noiembrie 1994.

Cu toate acestea, AsDAC și-a continuat în mod ilegal activitatea de gestiune

colectivă a drepturilor de autor și conexe, eliberând în continuare utilizatorilor

acestor drepturi licențe și încasând remunerația de autor, atât în baza licențelor noi

eliberate, cât și în baza licențelor eliberate anterior.

A reiterat că la 5 decembrie 2012, AGEPI a emis decizia nr. 2/2146 de

avizare a AsDAC pentru gestiunea unor categorii restrânse de drepturi de autor și

conexe (de exemplu: AsDAC nu este în drept să încaseze de la posturile de radio și

TV remunerație de autor pentru comunicarea în public a operelor și obiectelor de

drepturi conexe), publicată în Monitorul Oficial din 11 decembrie 2012 (AGEPI

până în prezent nu a eliberat către AsDAC avizul său).

Cu toate acestea, la 12 decembrie 2012, AsDAC a plasat pe site-ul său în

Internet un anunț către titularii de drepturi și utilizatorii de opere prin care anunța

despre faptul emiterii de către AsDAC a licențelor extinse.

A obiectat că AsDAC, pe parcursul anului 2013 și până la moment, a

colectat și colectează remunerația de autor și conexe pentru toate categoriile

integral și extins.

La 20 septembrie 2013, AGEPI, conștientizând faptul ilegalității deciziei

nr. 2/2146 din 5 decembrie 2012, a emis o noua decizie nr. 3/1566, abrogând

decizia nr. 2/2146 din 5 decembrie 2012, care la fel este ilegală și contestată în

instanțele de judecată, deoarece a fost emisa cu încălcare a patru legi și unei

hotărâri definitive și irevocabile din 12 septembrie 2012 a Curții Supreme de

Justiție privind legalitatea avizării ANPCI, precum și art. 53 alin. (1) din

Constituția RM.

De asemenea, prin activitatea sa ilegală, AsDAC a indus și induce în eroare,

a provocat haos și confuzie în rândul titularilor drepturilor de autor și conexe,

precum și a utilizatorilor drepturilor de autor și conexe, care nu știau de la care

organizație de gestiune colectivă trebuiau să primească licența și cui era necesar să

achite remunerația de autor, iar acest fapt și în prezent duce la tărăgănare și chiar la

eschivarea de la plata remunerației de autor.

În consecință, drepturile și interesele legale ale titularilor de drepturi au fost

grav prejudiciate, fiind încălcată legislația în vigoare, cauzând prejudicii statului.

A evidențiat că, sesizând organele abilitate privind activitatea ilegală a

AsDAC, Procuratura sectorului Botanica mun. Chișinău a emis ordonanța din

9 noiembrie 2012 de începere a urmăririi penale în baza art. 241 alin. (2) lit. b), c)

si f) Codul penal.

A precizat că AGEPI, prin scrisorile nr. 2030 din 13 noiembrie 2012 în

adresa AsDAC și nr. 2035 din 14 noiembrie 2012 în adresa ANPCI a obligat

AsDAC să transfere ANPCI toate sumele de bani, acumulate ilegal în perioada

respectivă pentru distribuirea titularilor de drepturi de autor și conexe.

A comunicat că AsDAC, prin informația nr. 1-05/134 din 29 martie 2013,

prezentată Judecătoriei Centru mun. Chișinău, a confirmat faptul încasării în lunile

septembrie – decembrie 2012 a sumei de 2 256 821,52 de lei.

Totodată, de către organizația de audit SRL „Sovirina-Audit”, la 19 august

2013, a fost perfectat și un raport privind activitatea desfășurată de AsDAC în

temeiul scrisorii Comisariatului de Politie sectorului Botanica mun. Chișinău

privind controlul de audit a documentelor ale asociației AsDAC, efectuat în cadrul

dosarului penal, deschis împotriva conducerii AsDAC, care denotă foarte grave

încălcări ale legislației în activitatea AsDAC.

A specificat că ANPCI a contestat în instanța de judecata confirmarea

AsDAC privind încasarea nelegitimă a sumei de 2 256 821,52 de lei.

Astfel, prin încheierea din 11 octombrie 2013 a Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău, a fost sechestrată suma de 2 256 821,52 de lei, menținută prin

decizia din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău.

A subliniat că aceste decizii nu acoperea perioada anului 2013 în care

AsDAC, de asemenea, a colectat renumerația de autor și conexe.

A mai notat că ANPCI a contestat în instanța de judecata confirmarea

AsDAC privind încasarea nelegitimă a milioane de lei în anul 2013, solicitând

sechestrarea sumei de 5 000 000 de lei - suma razonabilă colectata de AsDAC în

anul 2013, iar prin încheierea din 4 iunie 2014 a Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău, a fost sechestrată suma de 5 000 000 de lei.

A accentuat că la moment, rămâne neacoperită perioada 1 ianuarie 2014 –

31 august 2014.

Totodată, ANPCI a solicitat de la AsDAC prin mai multe adresări amicale și

oficiale, la 21 ianuarie 2013 prin scrisoarea nr. 23/01-13, înregistrată la AsDAC cu

nr. 46 din 21 ianuarie 2013, la 1 iulie 2013 prin scrisoarea nr. 01.07.2013 cu aviz

recomandat, să-i fie transmise sumele colectate în calitate de remunerație de autor,

însă până în prezent AsDAC nu a executat această solicitare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 139 din 2 iulie 2010

privind dreptul de autor și drepturile conexe, art. 48 alin. (8), (11), art. 7, 9. 12, 16,

19, 33, 56, 60, 85-87, 94. 96, 97 alin. (1), 166-167, 174-177, 239-241, 243 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea forțată de la AsDAC în beneficiul

ANPCI a sumelor colectate ilegal în calitate de remunerație de autor și conexe în

perioada 1 ianuarie 2014 – 31 august 2014 în mărime de 3 000 000 de lei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea protocolară din 2 martie 2015 a Judecătoriei Botanica

mun. Chișinău, a fost atrasă în proces AGEPI în calitate de autoritate publică

competentă pentru a depune concluzii.

Prin cererea de concretizare a acțiunii, AO „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” a solicitat încasarea forțată de la AsDAC în

beneficiul ANPCI a sumelor colectate ilegal în calitate de remunerație de autor și

conexe în perioada 1 ianuarie 2014 – 31 august 2014 în mărime de 4 500 000 de lei

și a sumei de 500 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru perioada 1 ianuarie

2014 – 31 decembrie 2014, precum și a cheltuielilor de judecată.

La 23 octombrie 2015, AO „Asociația Națională Copyright” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva AGEPI și AO „Drepturi de Autor și Conexe” cu

privire la încasarea remunerației de autor.

În motivarea acțiunii a invocat că potrivit deciziei nr. 2/2146 din

5 decembrie 2012 a Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii

Moldova, AsDAC a fost avizată în conformitate cu Legea nr. 139/2010 privind

dreptul de autor și drepturile conexe, în calitate de organizație de gestiune colectivă

a autorilor, interpreților și producătorilor de fonograme și videograme, cu dreptul

de a elibera beneficiarilor pentru următoarele categorii de drepturi: dreptul la

reproducere, inclusiv sub formă de tonuri de apel, dreptul la reproducere în scopuri

personale (copia privată), dreptul la reproducere reprografică, dreptul la

remunerație pentru împrumut și închiriere, dreptul la interpretare publică, dreptul

de suită.

Această decizie a conferit AsDAC dreptul de a elibera licențe și a colecta

remunerația de autor inclusiv pentru membrii AO „Asociația Națională Copyright”

și cei care au încredințat în alt mod drepturile sale, pentru perioada de la

11 decembrie 2012 până la 4 octombrie 2013.

A remarcat că AO „Asociația Națională Copyright” reprezintă sute de mii de

titulari de drepturi, iar în sarcina acesteia cade respectarea obligatorie a drepturilor

de autor și conexe a titularilor care i-au acordat împuternicirile de rigoare, precum

și sarcina supremă de a identifica sursele de remunerație și de a le colecta

corespunzător prevederilor contractuale și legale.

Cu referire la prevederile art. 48 alin. (11) din Legea nr. 139/2010 privind

dreptul de autor și drepturile conexe, a precizat că este de sarcina AO „Asociația

Națională Copyright” de a ține sub control colectarea efectivă a remunerație pentru

drepturile de autor și conexe ale membrilor pe care îi reprezintă.

Așadar, AO „Asociația Națională Copyright” trebuie să primească și ulterior

să redistribuie remunerația corespunzătoare care revine membrilor săi, și care, în

temeiul Legii nr. 139/2010 și a deciziilor AGEPI, a fost colectată de către AsDAC

pentru perioada 11 decembrie 2012 – 4 octombrie 2013.

A obiectat că AsDAC în mod ilegal reține și nu distribuie remunerația

colectată pentru titularii de drepturi membri ai AO „Asociația Națională

perioada 11 decembrie 2012 – 4 octombrie 2013, perioadă în care ANCO nu a fost

avizată și nu putea colecta această remunerație, iar pentru ANCO această

remunerația a fost colectată de AsDAC, care trebuie să o transmită AO „Asociația

Națională Copyright”.

Astfel, utilizatorii din domeniul regimului ambiental (restaurante, baruri,

cafenele, cazinouri, etc.) și-au executat obligațiile legale de achitare a remunerației

pentru drepturile valorificate, făcând această achitare în contul AsDAC, care era

împuternicită să colecteze și pentru ANCO, dar care, pe de altă parte, avea

obligația să transfere sumele de bani colectate pentru membrii ANCO, pe conturile

ANCO, în termen rezonabil.

A evidențiat că acest termen a fost și este grav încălcat, membrii ANCO

fiind astfel grav lezați în drepturile sale, iar AsDAC în tot acest timp în mod ilegal

și nefondat reține banii destinați redistribuirii pe conturile sale.

A accentuat că la moment, deja când a trecut mai bine de doi ani de la

colectarea remunerației de către AsDAC, în numele și pentru AO „Asociația

Națională Copyright”, nu a fost transferat niciun ban pe contul acesteia pentru

perioada 2 mai 2013 – 4 octombrie 2013, iar titularii membri ai AO „Asociația

Națională Copyright” au fost lipsiți de remunerația echitabilă corespunzătoare.

A comunicat că pentru soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, la sediul

AsDAC, a fost prezentată o cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea

remunerației cuvenite titularilor de drepturi reprezentați de către ANCO. Careva

acțiuni din partea AsDAC în vederea ajungerii la un numitor comun nu au avut loc.

Totodată, AO „Asociația Națională Copyright” a adresat o cerere prealabilă

organului de resort AGEPI, prin care a solicitat a obliga AsDAC să-și onoreze

obligațiile legale de plată a remunerație membrilor ANCO, solicitând de la AGEPI

și lista cu toți utilizatorii cu care AsDAC a avut relații contractuale în perioada

11 decembrie 2012 – 4 octombrie 2013 și să comunice sumele de bani care au fost

achitate în contul remunerația AsDAC pentru membrii lui ANCO.

La cererea respectivă, AO „Asociația Națională Copyright” a primit un

răspuns evaziv în care AGEPI le-a propus să verifice careva date pe site-ul

acestuia, dar nu a intervenit întru respectarea drepturilor ANCO și nici nu a

comunicat care sunt sumele acumulate pentru perioada menționată și de la care

utilizatori AsDAC a colectat remunerația pentru titularii de drepturi ale lui ANCO.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 139 din 2 iulie 2010

privind dreptul de autor și drepturile conexe, art. 85, 119, 166, 167 CPC, Legii

contenciosului administrativ.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea AGEPI să oblige AO „Asociația

Drepturi de Autor și Conexe” să achite remunerația AO „Asociația Națională

tuturor sumelor de bani care au intrat pe conturile bancare ale AO „Asociația

Drepturi de Autor și Conexe” cu titlul de remunerație pentru perioada 2 mai 2013 –

4 octombrie 2013 pentru titularii de drepturi ai AO „Asociația Națională

Prin încheierea din 30 octombrie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

pretenția înaintată de AO „Asociația Națională Copyright” împotriva AGEPI

privind obligarea AGEPI să oblige AsDAC să achite remunerația în beneficiul

AO „Asociația Națională Copyright”, a fost separată într-un proces aparte de

pretenția înaintată de AO „Asociația Națională Copyright” împotriva AsDAC

privind încasarea forțată în beneficiul AO „Asociația Națională Copyright” a

sumelor de bani cu titlu de remunerație pentru perioada 2 mai 2013 – 4 octombrie

2013.

Prin cererea de concretizare a cerințelor, AO „Asociația Națională

Conexe” în beneficiul AO „Asociația Națională Copyright” a sumei de 5 000 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral pentru întârzierea achitării remunerației a

membrilor AO „Asociația Națională Copyright” pentru perioada 5 octombrie 2013

– 20 noiembrie 2014, a sumei de 382 347 de lei cu titlu de remunerație pentru

perioada 5 octombrie 2013 – 31 decembrie 2013 pentru titularii de drepturi ai

AO „Asociația Națională Copyright”, a sumei de 234 834 de lei cu titlu de

dobândă de întârziere, a sumei de 1 305 504 de lei cu titlu de remunerație pentru

perioada 1 ianuarie 2014 – 20 noiembrie 2014 pentru titularii de drepturi ai AO

„Asociația Națională Copyright” și a sumei de 652 501 de lei cu titlu de dobândă

de întârziere.

Prin încheierea din 7 februarie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul central,

cauzele civile au fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul central, au

fost respinse ca fiind neîntemeiate cererea de chemare în judecată a AO „Asociația

Națională pentru Protecția Creației Intelectuale” împotriva AO „Asociația Drepturi

de Autor și Conexe” și cererea de chemare în judecată a AO „Asociația Națională

Prin decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”,

admis apelul declarat de AO „Asociația Națională Copyright”, casată parțial

hotărârea din 28 iunie 2018 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău și anume, în

partea în care a fost respinsă cererea AO „Asociația Națională Copyright” și în

această parte emisă o nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial acțiunea

AO „Asociația Națională Copyright”.

A fost încasată din contul AO „Asociația Drepturi de Autor și Conexe” în

beneficiul AO „Asociația Națională Copyright” suma de 382 347 de lei cu titlu de

remunerație pentru perioada 5 octombrie 2013 - 31 decembrie 2013, suma de

234 834 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pentru perioada 1 ianuarie 2014 –

7 februarie 2017, suma de 1 305 504 de lei cu titlu de remunerație pentru perioada

1 ianuarie 2014 – 20 noiembrie 2014 și suma de 652 501 de lei cu titlu de dobândă

de întârziere pentru perioada 1 ianuarie 2014 - 7 februarie 2017.

În rest, pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizie suplimentară din 2 iulie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

admisă parțial cererea AO „Asociația Națională Copyright” privind emiterea unei

decizii suplimentare la decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu

emiterea unei decizii suplimentare prin care a fost încasată din contul

AO „Asociația Drepturi de Autor și Conexe” în beneficiul AO „Asociația

Națională Copyright” suma de 12 200 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, iar în beneficiul statului suma de 50 000 de lei cu titlu de taxă de stat.

În rest, cererea AO „Asociația Națională Copyright” privind emiterea unei

decizii suplimentare la decizia din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău cu

privire la ridicarea măsurii de asigurare, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 18 mai 2019, AO „Asociația Drepturi de Autor și Conexe”, reprezentată

de avocatul Gheorghe Macovei, și ulterior la 17 decembrie 2019 a declarat recurs

împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei contestate și anume, în partea prin

care a fost admisă acțiunea AO „Asociația Națională Copyright”, cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel în

partea contestată, considerând-o neîntemeiată, adoptată cu încălcarea normelor de

drept material relevante raportului material litigios, iar instanța de apel a interpretat

în mod eronat legea, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a apreciat

arbitrar probele prezentate, ceea ce a dus la soluționarea eronată a cauzei.

La emiterea deciziei contestate, instanța de apel a concluzionat eronat asupra

existenței dreptului ANCO de a pretinde careva sume de la AsDAC, punând la

baza acestei soluții în exclusivitate decizia AGEPI nr. 9/3268 din 29 decembrie

2015.

A precizat că prin decizia nr. 9/3268 din 29 decembrie 2015 cu privire la

obligarea repartizării remunerației de autor colectate de către organizațiile de

gestiune colectivă în perioada 2013 - 2015, Comisia de avizare a organizațiilor de

gestiune colectivă a drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe a Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală, a obligat organizațiile de gestiune colectivă

AO „ Asociația Drepturi de Autor și Conexe”, AO „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale”, AO „Asociația Națională Copyright”, Asociația

„ReproMold” și Oficiul Republican al Dreptului de Autor să repartizeze

remunerația acumulată pe parcursul anilor 2013 - 2014 până la 31 ianuarie 2016,

iar remunerația acumulată pe parcursul anului 2015 până la 15 februarie 2016, cu

publicarea informației privind distribuirea sumelor colectate pe paginile sale web și

cu prezentarea la adresa AGEPI a rapoartelor de distribuire, inclusiv cu

specificarea pentru fiecare titular al drepturilor de autor și conexe în parte.

A învederat că repartizarea remunerației nu înseamnă achitarea acesteia către

autori sau organizații de gestiune colectivă, ci stabilirea cuantumului remunerației

pe fiecare categorie de drepturi, pentru fiecare autor.

Respectiv, organizațiile de gestiune colectivă au fost obligate să prezinte

AGEPI informația privind distribuirea remunerației colectate.

Totodată, a remarcat că decizia nr. 9/3268 din 29 decembrie 2015 nu

prevede absolut nicio sumă care urmează să fie distribuită/achitată sau transmisă de

o organizație de gestiune colectivă la alta. Altfel, organizațiile de gestiune

colectivă urmau să distribuie remunerația colectată către autori și nu către alte

organizații de gestiune colectivă.

Instanța de apel fără niciun suport probator, neglijând în totalitate

argumentele formulate de AsDAC, a încasat remunerația de autor pentru

perioadele invocate, bazându-se în mod eronat pe o decizie absolut irelevantă.

Prin urmare, nu este clar în ce mod decizia AGEPI nr. 9/3268 din

29 decembrie 2015 confirmă dreptul ANCO de a pretinde încasarea remunerației

pentru perioada invocată.

Instanța de apel nu a aplicat prevederile art. 514 Cod civil, nu a stabilit în

mod corect și întemeiat temeiul obligației în baza căruia de la AsDAC urmează a fi

încasate sumele menționate care, de fapt, aparțin autorilor membri ale respectivei

OGC.

Totodată, a obiectat că și aprecierea probelor de către instanța de apel a fost

arbitrară, litigiul fiind examinat superficial, fără cercetarea tuturor circumstanțelor

care au importanță pentru soluționarea corectă a litigiului, limitându-se la preluarea

argumentelor și calculelor prezentate de ANCO.

A atenționat și asupra Memorandumului de înțelegere din 1 februarie 2016,

în baza căruia, în urma unor calcule deductive, instanța de apel a determinat

mărimea remunerației de autor pe care a încasat-o din contul AsDAC.

Așadar, concluziile instanței de apel nu rezultă din înscrisurile la care se face

trimitere, or, nici în decizia nr. 9/3268 din 29 decembrie 2015 și nici în

Memorandumul de înțelegere din 1 februarie 2016 nu se menționează absolut nicio

obligația a AsDAC-ului față de vreun oricare alt OGC cu referire la perioada

indicată.

Instanța de apel a neglijat și a lăsat fără examinare și apreciere argumentul

invocat de AsDAC referitor la aplicarea Memorandumul începând cu 1 ianuarie

2016, fără a fi aplicat cu efect retroactiv.

A invocat că afirmația precum că ANCO nu a avut posibilitatea să elibereze

licențe nu corespunde adevărului și este lipsită de suport probator, nu poate fi

imputată AsDAC-ului imposibilitatea eliberării licențelor și colectării remunerației

de autor în perioada în litigiu.

Instanța de apel, fără a invoca careva probe, fără o motivare suficientă, a

concluzionat asupra faptului că AsDAC a colectat remunerație pentru autorii

membri ai ANCO, dar nu a indicat care probe demonstrează acest lucru, în ce

măsura AsDAC a colectat, dacă a colectat careva remunerație, pentru care autor, cu

referire la ce drept de autor sau conex, circumstanțe care însă nu au fost elucidate,

iar argumentele AsDAC au rămas fără o apreciere obiectivă.

În ceea ce privește argumentul precum că pentru ANCO, remunerația a fost

colectată de AsDAC, l-a considerat eronat, or, nu a existat la acel moment niciun

contract între părți, deci nicio obligație contractuală sau chiar legală care ar obliga

AsDAC să corecteze careva sume în numele ANCO.

A remarcat că instanța de apel a interpretat eronat legea și atunci când s-a

expus asupra temeiniciei pretenției privind încasarea dobânzii de întârziere.

Astfel, urmând logica instanței de apel, rezultă că AsDAC era în întârziere

începând cu 1 ianuarie 2014, însă fără să fi cunoscut despre acest lucru sau măcar

să fi avut posibilitatea să cunoască, or, nu a fost pusă în întârziere, ceea ce

constituie o condiție esențială pentru apariția obligației de plată a dobânzii de

întârziere.

Totodată, nu poate fi invocată nicio situația din cele prevăzute de lege -

art. 617 alin. (2) Cod civil. Este total eronat să consideri în întârziere un debitor

pentru o creanță/obligație care la acel moment nu exista.

Referitor la avizarea și legalitatea activității AsDAC, a considerat necesar de

a preciza că în litigiu sunt relevante două decizii de avizare ale AGEPI și anume,

decizia nr. 2/2146 din 5 decembrie 2012 și decizia nr. 3/1566 din 20 septembrie

2013, care au acționat succesiv.

Așadar, momentul abrogării deciziei nr. 2/2146 a coincis cu momentul

intrării în vigoare a deciziei nr. 3/1566, prin urmare, activitatea AsDAC în calitate

de organizație de gestiune colectivă s-a întemeiat, în continuare, pe decizia AGEPI

nr. 3/1566, iar dubii în privința legalității activității AsDAC nu pot exista.

La 27 mai 2019, AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației

Intelectuale” a declarat de recurs împotriva deciziei din 19 februarie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel

și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii acțiunii AO „Asociația Națională

pentru Protecția Creației Intelectuale”, cu emiterea în această parte a unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii AO „Asociația Națională pentru Protecția

Creației Intelectuale”.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel, constatând ilegalitatea

activității AsDAC și încasările pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrtie

2014, a admis doar apelul declarat de ANCO și a respins apelul declarat de

ANPCI, în cazul dat se admit sau se resping ambele apeluri, iar admiterea unui

apel și respingerea altuia este o eroare.

Referirea instanței de apel la Memorandum de înțelegere din 1 februarie

2016, este nu numai eronată, dar și ilegală, or, careva Memorandum semnat la

1 februarie 2016, în condiții nedeterminate și determinarea a careva procente pe

piața dreptului de autor, nu poate produce efecte supra încasărilor în perioada

1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2014, asemenea înscrisuri nici nu se regăsesc în

textul memorandumului, iar alte calcule sub formă de dobânzi sunt totalmente

absurde și lipsite de caracter probatoriu.

A obiectat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și

anume, art. 48 alin. (5), (15), 49 alin. (3) lit. a), b), 56 din Legea nr.139 din 2 iulie

2010 privind drepturile de autor și drepturile conexe, art. 118, 123 alin. (2) CPC,

art. 60 alin. (5) și 187 alin. (2) Cod civil.

A remarcat că o altă încălcare admisă de instanța de apel constă în

neaplicarea Legii privind drepturile de autor și drepturile conexe, deoarece

prevederile normei juridice pe care sunt bazate concluziile instanței de apel este

străină situației de fapt existentă în cazul dedus judecății.

Contrar obligației sale prevăzute în art. 373 CPC, instanța de apel nu a

verificat în limitele apelului declarat categoriile de drepturi și categoria titularilor

pentru care s-a avizat AO „Asociația Drepturi de Autor și Conexe”, a neglijat

decizia din 12 mai 2010 a Curții Supreme de Justiție, decizia AGEPI nr. 2/2146 din

5 decembrie 2012 și decizia AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013 și sub nicio

formă nu a verificat executarea practică de către AsDAC a deciziilor AGEPI de

avizare a acesteia, în special, deciziile AGEPI nr. 6/3030 din 15 decembrie 2014 și

nr. 14/3240 din 22 noiembrie 2016, prin care inițial a fost suspendată activitatea

AsDAC, apoi fiind abrogată decizia de avizare a AsDAC.

A comunicat că până la 1 ianuarie 2011, existau și activau doar doua

asociații AsDAC și ANCO. Prin decizia definitiva și irevocabila din 12 mai 2010 a

Curții Supreme de Justiție, a fost stabilit faptul activității ilegale a AsDAC, ultima

fiind obligată să achite remunerația de autor și conexe ilegal colectată din numele

ANCO. A precizat că AsDAC s-a conformat acestei decizii, semnând contractul cu

ANCO la 16 aprilie 2013 și transferând suma de 232 972,80 de lei pentru perioada

februarie 2007 - februarie 2013.

Astfel, aceasta este prima confirmare a activității ilegale a AsDAC,

exprimată prin eliberarea licențelor și colectării remunerației de autor și conexe din

numele altor titulari de drepturi.

A reiterat că în temeiul Legii nr. 139/2010, AGEPI a avizat AsDAC prin

decizia nr. 2/2146 din 5 decembrie 2012, așadar, în perioada 1 ianuarie 2011 –

11 decembrie 2012, nu a fost avizată de AGEPI, iar în temeiul deciziei AGEPI

nr. 2/2146 din 5 decembrie 2012, AsDAC urma să emită decizii noi utilizatorilor

în limita avizării, adică să modifice peste 1 500 de licențe, eliberate utilizatorilor

începând cu anul 2007.

A precizat că AsDAC nu a efectuat careva modificări a licențelor eliberate

utilizatorilor anterior, dar a notificat utilizatorii că continuă să elibereze licențe și

să colecteze remunerația de autor și conexe în numele tuturor titularilor de drepturi.

Prin decizia nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, AGEPI a abrogat decizia

nr. 2/2146 din 5 decembrie 2012, avizând AsDAC cu alte împuterniciri, totalmente

diferite de avizarea precedentă. De asemenea, AsDAC urma să se conformeze

deciziei AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie 2013, modificând peste 1 500 de

licențe, eliberate anterior, dar și în acest caz AsDAC a ignorat limitele avizării.

Totodată, prin decizia AGEPI nr. 6/3030 din 15 decembrie 2014, activitatea

AsDAC în cazul încasărilor a fost stopată, iar prin decizia AGEPI nr. 14/3240 din

22 noiembrie 2016 a fost abrogata decizia AGEPI nr. 3/1566 din 20 septembrie

2013 în partea ce tine de avizarea AsDAC.

Referitor la remunerația solicitată de către ANPCI, a menționat că prin

activitatea sa supra limitelor stabilite de deciziile de avizare ale AGEPI, intimatul a

prejudiciat ANPCI în anul 2013 cu aproximativ 13 623 492,63 de lei, iar în anul

2014 cu aproximativ 30 387 227 de lei, astfel, cerința de 5 000 000 de lei este de

șase ori mai mică decât minimul real, posibil de încasat.

La 8 august 2019, AO „Asociația Națională Copyright” a depus referință la

recursurile declarate de AsDAC și ANPCI, solicitând respingerea cererilor de

recurs ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 27 martie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 139 vol. VII), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de

către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri la 18 mai 2019 și respectiv, la 27 mai 2019 în termenul legal.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursurile declarate, cu casarea deciziei

instanței de apel și remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din actele cauzei, AO „Asociația Națională pentru Protecția

Creației Intelectuale” a depus cerere de chemare în judecată împotriva AO

„Drepturi de Autor și Conexe” cu privire la încasarea sumelor colectate ilegal în

calitate de remunerație de autor și conexe în perioada 1 ianuarie 2014 – 31 august

2014 în mărime de 4 500 000 de lei și a sumei de 500 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral pentru perioada 1 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2014, precum și a

cheltuielilor de judecată.

Actele cauzei mai denotă faptul că, cu cerere de chemare în judecată

împotriva AO „Drepturi de Autor și Conexe” s-a adresat și AO „Asociația

Națională Copyright” cu privire la încasarea sumei de 5 000 000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral pentru întârzierea achitării remunerației a membrilor AO

„Asociația Națională Copyright” pentru perioada 5 octombrie 2013 – 20 noiembrie

2014, a sumei de 382 347 de lei cu titlu de remunerație pentru perioada

5 octombrie 2013 – 31 decembrie 2013 pentru titularii de drepturi ai

AO „Asociația Națională Copyright”, a sumei de 234 834 de lei cu titlu de

dobândă de întârziere, a sumei de 1 305 504 de lei cu titlu de remunerație pentru

perioada 1 ianuarie 2014 – 20 noiembrie 2014 pentru titularii de drepturi ai AO

„Asociația Națională Copyright” și a sumei de 652 501 de lei cu titlu de dobândă

de întârziere.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

respingerii acțiunilor ca fiind neîntemeiate.

Judecând apelurile declarate de către AO „Asociația Națională pentru

Protecția Creației Intelectuale” și AO „Asociația Națională Copyright”, prin

decizia din 19 februarie 2019, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de

AO „Asociația Națională pentru Protecția Creației Intelectuale”, a admis apelul

declarat de AO „Asociația Națională Copyright”, a casat parțial hotărârea din 28

iunie 2018 a Judecătoriei Botanica mun. Chișinău și anume, în partea în care a fost

respinsă cererea AO „Asociația Națională Copyright” și în această parte a emis o

nouă hotărâre, prin care a fost admisă parțial acțiunea AO „Asociația Națională