3ra-1043/20 — cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-1043/20 — cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-1043/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – I. Barbacaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, V. Clima, G. Dașchevici

DECIZIE

09 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Igor Moraru împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoana

terță Serviciul de Protecție și Pază de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ, obligarea emiterii actului administrativ și compensarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din data de 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins cererea de apel declarată de către Casa Națională de Asigurări

Sociale împotriva hotărârii din data de 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani,

constată:

La 07 decembrie 2018 Igor Moraru a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Casei Naționale de Asigurări

Sociale, persoană terță Serviciul de Protecție și Pază de Stat, prin care a solicitat

recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-

2090/18 din data de 21 noiembrie 2018, obligarea efectuării recalculului pensiei

pentru vechimea în serviciu reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii din 05 iunie 2018, cu includerea în vechimea

în serviciu a perioadei 16 septembrie 2015 - 24 septembrie 2018 și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Igor Moraru a invocat că la 10 septembrie 2015 a

demisionat din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat. De la 11 septembrie

2015 beneficiază de pensie în temeiul Legii asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544-XII din 23 iunie 1993.

La 16 septembrie 2015 s-a reangajat în cadrul Serviciului de Protecție și Pază

de Stat, iar la 24 septembrie 2018 s-a eliberat de la serviciu.

1

În temeiul prevederilor art. 61 din Legea nr. l544-XII din 23 iunie 1993,

reclamantul s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu cerere privind

recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu reieșind din media lunară pentru

ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din cadrul Serviciului de

Protecție și Pază de Stat la 24 septembrie 2018 cu includerea perioadei 16

septembrie 2015 - 24 septembrie 2018 în vechimea în serviciu pentru stabilirea

pensiei.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. M-2090/18 din data

de 21 noiembrie 2018 i s-a respins cererea, motivând faptul că legea în vigoare nu

prevede posibilitatea stabilirii repetate a pensiei după o eventuală reangajare în

serviciul militar.

În opinia reclamantului autoritatea pârâtă eronat a statuat obiectul cererii

prealabile, deoarece reclamantul a solicitat recalcularea pensiei și nu stabilirea

acesteia în mod repetat. Totodată, în răspunsul său, intenționat a interpretat

denaturat prevederile art. 61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, prin

încercarea de a nega dreptul de recalcul a pensiei după eliberarea din serviciu.

Igor Moraru a menționat că legislatorul prin alin. (1), art. 61 din Legea nr.

l544-XII din 23 iunie 1993 a prevăzut expres posibilitatea recalculării pensiei, în

cazul apariției unor circumstanțe noi care duc la majorarea pensiei, fără a face

precizare despre proveniența actelor suplimentare și data apariției lor, stabilind

doar că recalculul se va face pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12

luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în

aplicare a prezentei legi. Mai mult, recalculul se efectuează în temeiul

documentelor aflate la momentul recalculării în organele de pensionare și nu în

momentul pensionării, așa cum se invocă în răspuns.

Reclamantul a relatat că interpretarea diferită a normei sus invocate, în sensul

reținut de autoritatea pârâtă, este inadmisibilă, deoarece contravine principiului

securității raporturilor juridice degajat de art.6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în partea ce ține de

previzibilitatea legii în corelare cu principiul încrederii legitime.

Astfel, în temeiul normelor de drept național, cât și internațional Igor Moraru

a considerat că Casa Națională de Asigurări Sociale nejustificat nu a inclus

perioada 16 septembrie 2015 - 24 septembrie 2018, ca circumstanță generatoare

pentru recalcularea pensiei, contrar prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr.l544-

XII din 23 iunie 1993,

Prin hotărârea din data de 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a anulat refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. M-2090/18 din data de 21 noiembrie 2018, s-a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale de a efectua recalculul pensiei pentru

vechimea în serviciu reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii din 24 septembrie 2018, s-a încasat de la

Casa Națională de Asigurări Sociale în beneficiul lui Igor Moraru suma de 4 000

lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. (f.d. 133,138-141)

La 05 decembrie 2019, în termen, Casa Națională de Asigurări Sociale a

declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 21

noiembrie 2019, solicitând casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de Igor Moraru să fie

respinsă ca neîntemeiată. (f.d. 136-137)

2

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 08 iulie 2020 a respins

cererea de apel declarată de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din data de 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

(f.d. 171,171-178)

În motivarea soluțiilor emise instanțele de judecată au reținut că, având în

vedere reangajarea reclamantului în cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat

după stabilirea pensiei pentru vechime în muncă, a avut loc modificarea drepturilor

reclamantului, acesta acumulând o vechime în muncă suplimentară la cea existentă

la data pensionării sale, ceea ce în mod incontestabil dă naștere dreptului său la

recalcularea pensiei.

Astfel, prin prisma prevederilor art. 13, lit. a), art. 14, lit. a) și 44 din Legea

nr. 1544 din 23 iunie 1993 Igor Moraru a prezentat autorității pârâte acte

suplimentare ce-i acordă dreptul la majorarea pensiei, și anume informația privind

retribuția muncii pentru perioada de pînă la recenta sa eliberare din funcție.

În atare circumstanțe instanțele inferioare au conchis necesitatea anulării

deciziei de refuz și obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula

pensia pentru vechimea în serviciu a lui Igor Moraru.

La 09 septembrie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus la Curtea

de Apel Chișinău recurs motivat împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de

Apel Chișinău, prin care a solicitat casarea deciziei recurate și emiterea unei decizii

noi. (f.d. 181-184)

În motivarea recursului Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat că

soluția emisă de instanța de apel este rezultată din interpretarea eronată a legii

materiale aplicabile la caz, în special a art. 61 din Legea nr. 1554 din 23 iunie

1993, or, obiectul din prezenta cauză este recalcularea pensiei în legătură cu

obținerea unei noi vechimi în muncă în urma reangajării în serviciu după stabilirea

dreptului la pensie.

Astfel, la judecarea cauzei instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu prevede dreptul la recalcularea pensiei

stabilite anterior sau stabilirea din nou a pensiei după о eventuală reangajare a

beneficiarului de pensie și obținerii unei noi vechimi în muncă.

Cu atât mai mult că, la eliberarea din serviciu, lui Igor Moraru i-a fost stabilită

pensia conform art. 2, alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, dar nu în baza

alin. (2), la prelungirea termenului de aflare în serviciu.

La fel, autoritatea recurentă a menționat că în sensul normei art. 61, alin. (1)

din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, prin acte suplimentare se subînțeleg acte

referitoare la solda, vechimea în muncă, obținute până la obținerea dreptului la

pensie, care din motive independente nu s-au luat în calculul pensiei.

În speță, însă, Igor Moraru a prezentat acte noi pentru perioada 16 septembrie

2015-24 septembrie 2018, obținute în urma reangajării după stabilirea pensiei. În

asemenea circumstanțe, actele respective nu pot fi luate în considerare la

recalcularea pensiei stabilite anterior din 11 septembrie 2015.

Finalmente, Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că soluția

instanțelor inferioare contravine jurisprudenței Curții Supreme de Justiție emise în

cauze care au avut obiectul litigii similare cu cel din prezenta speță.

La 08 octombrie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat prin intermediul

oficiului poștal pentru notificare lui Igor Moraru, avocatului Eugeniu Musteață și

3

Serviciului de Protecție și Pază de Stat recursul depus de Casa Națională de

Asigurări Sociale. (f.d. 189)

La 19 octombrie 2020 avocatul Eugeniu Musteață în interesele lui Igor

Moraru a depus referință la recursul înaintat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil sau neîntemeiat,

menționând că autoritatea recurentă interpretează eronat prevederile art. 61din

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, ori această normă indică că recalcularea

pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în

aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul

recalculării în organele de pensionare. Dасă pensionarul va prezenta ulterior acte

suplimentare, ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua

pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor

suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

(f.d.195-197)

Serviciul de Protecție și Pază de Stat la data de 10 noiembrie 2020 a depus

referință la cererea de recurs înaintată de către Casa Națională de Asigurări

Sociale, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil sau

neîntemeiat cu menținerea hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel,

indicând că instanțele de judecată just au stabilit netemeinicia refuzului Casei

Naționale de Asigurări Sociale în recalcularea pensiei lui Igor Moraru, care la

momentul adresării era deja beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită

conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 08 iulie 2020, notificată prin

intermediul poștei electronice Casei Naționale de Asigurări Sociale la 15 august

Casa Națională de Asigurări Sociale s-a conformat prevederilor art. 245 din

Codul administrativ și a depus, în termen, recurs motivat la 09 septembrie 2020.

(f.d. 181-184)

Prin încheierea din 11 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a

declarat admisibil recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale

împotriva deciziei din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și s-a numit spre

examinare în fond, în complet de cinci judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. În speță, completul

specializat nu consideră oportun de a cita participanții la proces și reprezentanții

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece

criticele autorității recurente au fost expuse cu suficientă claritate, iar intimatul prin

referință a expus opinia sa asupra temeiniciei recursului.

Verificând argumentele invocate în recurs și referință, prin prisma

materialelor din dosar, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

4

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia că Curtea de

Apel Chișinău a interpretat în mod eronat normele de drept material pertinent

speței, fapt ce a succedat emiterea unei soluții greșite și neîntemeiate, din

următoarele motive.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1), lit. c) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În interpretarea art. 244, alin. (2) coroborat cu art. 231, alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 22 și art. 219, alin. (1) din Codul

administrativ, instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal administrate, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Prin prisma art. 194, alin. (2) din Codul administrativ în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține starea de fapt constatată de

instanțe și confirmată de părți.

Astfel, se observă că prin ordinul 0285ef din 10 septembrie 2015 Igor

Moraru a demisionat din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat.

Potrivit informației ce se conține în dosarul de pensionare întocmit pe numele

lui Igor Moraru, acesta este beneficiar de pensie pentru vechime în muncă în

temeiul Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, stabilită la data de 11 septembrie 2015 în

proporție de 56 % din suma soldei, având o vechime în muncă de 24 ani 10 luni 06

zile (f.d.115).

În baza ordinului nr. 0291ef din 16 septembrie 2015 Igor Moraru a fost

încadrat în serviciul special în bază de contract în cadrul Serviciului de Protecție și

Pază de Stat. Prin ordinul nr.169p/r din 24 septembrie 2018 Igor Moraru a fost

concediat în baza art. 35, alin. (1), lit. e) din Legea nr. 134- XI din 13 iunie 2008

cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat. (f.d.125).

Igor Moraru la 10 octombrie 2018 s-a adresat Casei Naționale de Asigurări

Sociale cu cerere prin care a solicitat recalcularea pensiei pentru vechimea în

serviciu reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente

concedierii din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat la 24 septembrie

2018, cu includerea perioadei 16 septembrie 2015 – 24 septembrie 2018 în

vechimea în serviciu pentru stabilirea pensiei, anexând în acest sens copia

carnetului de muncă și legitimația de pensionar. (f.d.6, 118)

Casa Națională de Asigurări Sociale prin decizia/răspunsul nr.M-2090/18 din

21 noiembrie 2018 a refuzat recalcularea stagiului de muncă în baza art. 2, art. 48

și art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 la stabilirea pensiei pentru vechime

în muncă lui Igor Moraru, menționând că acest drept a fost realizat la data de 11

septembrie 2015. În motivarea soluției autoritatea publică a reținut că dreptul la

5

pensie apare o singură dată, după eliberarea din serviciu și de acest drept a

beneficiat Igor Moraru. Dreptul de a fi recalculată pensia este de asemenea

prevăzut la art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, dar care nu este aplicabil

situației lui Igor Moraru. (f.d.7-8)

În dezacord cu acest răspuns al Casei Naționale de Asigurări Sociale,

invocând că autoritatea publică denaturat interpretează prevederile art. 61 din

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, negând dreptul de recalculare a pensiei după

eliberarea din serviciu, Igor Moraru a înaintat prezenta acțiune în instanța de

contencios administrativ, solicitând recunoașterea ca fiind ilegal refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. M-2090/18 din data de 21 noiembrie 2018,

obligarea efectuării recalculului pensiei pentru vechimea în serviciu reieșind din

media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din 05

iunie 2018, cu includerea în vechimea în serviciu a perioadei 16 septembrie 2015 -

24 septembrie 2018.

Fiind investită cu examinarea cauzei Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani prin

hotărârea din data de 21 noiembrie 2019 a admis cererea de chemare în judecată

înaintată de către Igor Moraru.

Judecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din

08 iulie 2020 a respins apelul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale și a

menținut hotărârea din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

reținând că Igor Moraru dispune de dreptul de ai fi recalculată pensia pentru

vechimea în muncă, reieșind din faptul că după pensionare a fost reangajat în

serviciu.

Instanța de recurs consideră soluția instanțelor ierarhic inferioare privind

admiterea cererii de chemare în judecată înaintată de către Igor Moraru ca fiind

greșită, rezultată din neelucidarea tuturor circumstanțelor importante speței și

aplicarea eronată a normelor de drept material, motiv din care nu poate fi

menținută.

Colegiul reține că litigiul a fost inițiat în instanță la 07 decembrie 2018 și

legea materială aplicabilă speței este Legea contenciosului administrativ nr. 793-

XIV din 10 februarie 2000.

În conformitate cu prevederile art. 1, alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 (în vigoare la data adoptării

actului care se contestă în speță), contenciosul administrativ ca instituție juridică

are drept scop contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților

publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității

autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.

Totodată, conform dispozițiilor art. 16, alin. (1) din aceiași Lege, persoana

care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă, sau nu

a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze

instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte

a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Conform art. 26 din Legea nr. 793-XIV din data de 10 februarie 2000 actul

administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care:

a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;

b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței;

c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

6

Instanța de contencios administrativ nu este competentă să se pronunțe asupra

oportunității actului administrativ și a operațiunilor administrative care au stat la

baza emiterii acestuia.

Prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul

administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Conform art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Articolul 224, alin. (1), lit. f) din Codul administrativ prevede că, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite

condițiile de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)-e).

La caz, Colegiul reține că obiect al examinării prezentei cauze în instanța de

contencios administrativ îl constituie verificarea legalității deciziei Casei Naționale

de Asigurări Sociale nr.M-2090/18 din 21 noiembrie 2018 și cerința subsecventă

de obligare a autorității pârâte de a efectua recalcularea pensiei lui Igor Moraru.

Sub acest aspect este notabil că Casa Națională de Asigurări Sociale a invocat

drept temei de refuz în recalcularea pensiei lui Igor Moraru faptul că Legea nr.

1544 din 23 iunie 1993 nu prevede dreptul la recalcularea pensiei stabilită anterior

sau stabilirea din nou a pensiei după o eventuală reangajare a beneficiarului de

pensie și obținerii unei noi vechimi în muncă.

În corespundere cu art. 1, alin. (1) din Legea asigurării cu pensii a militarilor

și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 (în redacția în vigoare la data depunerii de către

intimat a cererii de recalculare a pensiei și la data emiterii actului administrativ

contestat), militarii care satisfac serviciul prin contract, persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne beneficiază de dreptul la pensie

viageră pentru vechime în muncă, dacă au vechimea respectivă în serviciul militar

și în organele afacerilor interne.

Potrivit articolului 2 alin. (1) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 (în

redacția în vigoare la 11 septembrie 2015), militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, care au dreptul la pensie, li se

stabilește pensie după eliberarea din serviciu.

Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează că persoanelor din corpul de ofițeri și

din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne,

cărora li s-a prelungit peste limita de vîrstă, stabilită de legislație, termenul de

aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne

și care au dreptul la pensie în conformitate cu art. 13 lit. a) din prezenta lege, li se

acordă, de la data emiterii ordinului privind prelungirea termenului de aflare în

serviciu, pensie în mărime de 50 procente din suma pensiei cuvenite.

7

Totodată, art. 48 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 statuează că,

pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin

contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și colaboratorilor

organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și ale membrilor

familiilor acestora se stabilesc de către Casa Națională de Asigurări Sociale, în

modul stabilit de Guvern.

Conform art. 50 alin. (1) lit. b) din aceeași Lege, pensiile se stabilesc pentru

militarii care au îndeplinit serviciul prin contract, pentru persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne – de la data eliberării din

serviciu, dar nu mai devreme de ultima zi în care au fost asigurați cu soldă.

Din interpretarea logico-juridică a normelor precitate rezultă că legislatorul a

stipulat concret momentul apariției dreptului pentru primirea pensiei militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

În acest sens Colegiul constată că prin ordinul Serviciului de Protecție și Pază

de Stat nr. 0285ef din 10 septembrie 2015 Igor Moraru a demisionat în baza art. 25

din Legea cu privire la Serviciul de Protecție și Pază de Stat nr. 134-XVI din 13

iunie 2008 (în vigoare la momentul eliberării).

Începând cu 11 septembrie 2015 lui Igor Moraru i-a fost stabilită pensie

pentru vechime în muncă, în proporție de 56 % din suma soldei, pentru o vechime

în muncă de 24 ani,10 luni și 06 zile. (f.d. 115).

Casa Națională de Asigurări Sociale a susținut că pensia lui Igor Moraru a

fost stabilită la eliberarea din serviciu în baza art.2, alin. (1) din Legea nr. 1544-XII

din 23 iunie 1993 (în redacția în vigoare la 11 septembrie 2015).

Astfel, este evident că instanțele ierarhic inferioare, examinând cauza, greșit

au concluzionat despre necesitatea admiterii acțiunii lui Igor Moraru, or, faptul că

ultimul, în baza ordinului Serviciului de Protecție și Pază de Stat nr. 0291ef din 16

septembrie 2015 s-a angajat în cadrul Serviciului, unde a activat până la 24

septembrie 2018 nu poate constitui temei pentru recalcularea pensiei pentru

vechime în muncă, prin includerea vechimii în muncă obținute suplimentar după

data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă – 11 septembrie 2015.

La capitolul dat instanța de recurs decelează că dreptul la pensie pentru

vechimea în muncă apare o dată, și anume după eliberarea din serviciu, cu dreptul

de a fi recalculată în condițiile legii.

Astfel, ținând cont de faptul că din solicitările expuse în cererea de chemare în

judecată rezultă că obiectul acțiunii ține de dreptul persoanei la recalcularea

pensiei, drept ce face parte din categoria drepturilor sociale, iar Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a asimilat dreptul la prestații sociale unui drept de proprietate,

în sensul articolului 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, Colegiul pentru a nu leza

dreptul lui Igor Moraru la proprietate va analiza temeiurile de recalculare a pensiei

prin prisma prevederilor art. 61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

Conform articolului 61, alin. (1) din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 (în

redacția în vigoare la momentul depunerii cererii de recalculare a pensiei),

recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură

cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate

la momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta

8

ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea

se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data

depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a

prezentei legi.

Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează că pensiile stabilite persoanelor din

corpul de ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor

afacerilor interne, cărora li s-a prelungit peste limita de vârstă, stabilită de

legislație, termenul de aflare în serviciu militar prin contract sau în serviciu în

organele afacerilor interne, urmează a fi recalculate după trecerea lor în rezervă sau

în retragere.

Din sensul logico-juridic al normei art. 61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie

1993 rezultă cert și expres trei situații în care pensia pentru vechimea în serviciu

stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existența documentelor

aflate la organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; 2) prezentarea

ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea

pensiei până la stabilirea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru

perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor

suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi; 3)

recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de ofițeri

și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne

li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.

La materialele dosarului, însă, nu sunt anexate probe din care să rezulte că la

11 septembrie 2015, lui Igor Moraru i-a fost stabilită pensia la prelungirea peste

limita de vârstă a termenului de aflare în serviciu în condițiile art. 2, alin. (2) din

Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs consideră întemeiate

argumentele autorității recurente precum că situația lui Igor Moraru nu cade sub

incidența art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, deoarece Legea

nominalizată nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în

muncă după reîncadrarea în serviciul militar.

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 nu garantează militarilor, persoanelor din

corpul de comandă și din trupelor organelor afacerilor interne dreptul la stabilirea

repetată a mărimii pensiei în cazul în care au fost reangajați și au obținut o altă

vechime în muncă. În caz contrar, ar reieși că subiecții menționați ar dispune de

nenumărate ori de dreptul la stabilirea sau repetate majorări ale pensiei.

Așadar, Igor Moraru putea pretinde la stabilirea unei noi mărimi a pensiei,

doar în cazul în care dispunea de dreptul la diferite pensii, însă, în speța dedusă

judecății, astfel de circumstanțe nu s-au constatat, reclamantul/intimat a pretins din

nou la aceiași categorie de pensie, de care beneficiază din 11 septembrie 2015.

Această concluzie derivă și din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind

sistemul public de pensie, care de asemenea nu admite stabilirea din nou a aceleiași

categorii de pensie.

Respectiv, decizia/răspunsul nr.M-2090/18 din data de 21 noiembrie 2018 a

Casei Naționale de Asigurări Sociale este legală și temeiuri de a fi anulată nu

există. Circumstanța dată impune de a constata că sunt neîntemeiate cerințele lui

Igor Moraru cu privire la recunoașterea ilegalității acestui act administrativ și

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula pensia pentru

vechimea în serviciu, motiv pentru care recursul urmează a fi admis, actele

9

judecătorești contestate casate, iar acțiunea respinsă, ca fiind neîntemeiată.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că, atunci când pensia a fost

stabilită la 11 septembrie 2015 conform Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, Igor

Moraru nu mai poate pretinde la stabilirea unei noi pensii pentru vechime în

muncă.

Colegiul consideră că instanțele inferioare, obligând Casa Națională de

Asigurări Sociale de a reexamina și stabili din nou mărimea pensiei pentru

vechimea în muncă lui Igor Moraru, nu au luat în considerare prevederile legale

expuse supra, și anume că recalcularea mărimii pensiilor stabilite anterior

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se

efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de

pensionare.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiat argumentul

instanțelor ierarhic inferioare, precum că Igor Moraru, fiind reîncadrat în cadrul

Serviciului de Protecție și Pază de Stat, după stabilirea pensiei inițiale, i se permite

stabilirea și actualizarea din nou a mărimii pensiei, în baza vechimii acumulate

pentru toate perioadele în serviciu.

Această concluzie contravine normelor citate mai sus, or, recalcularea

pensiilor stabilite anterior poate avea loc în cazul în care este prelungit peste limita

de vârstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu militar, condiție care

nu se atestă la caz.

Cu toate acestea, Igor Moraru poate beneficia ulterior conform Legii

asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 în coroborare cu

Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensie, la

momentul depunerii cererii, de stabilire a pensiei pentru limita de vârstă în condiții

generale unde în stagiul de cotizare vor fi incluse toate perioadele contributive.

În consecință, instanța de recurs menționează că jurisprudența nu este

imuabilă ci, din contra, progresivă în esență, iar acest fapt se confirmă prin

deciziile din 28 februarie 2020 și 03 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție

(dosarele nr. 3ra-10/20 nr. 3ra-254/20 și nr.3ra-579/20), din care rezultă

revirimentul practicii judiciare în acest sens, or, dreptul la pensie pentru vechimea

în muncă apare o dată, și anume după eliberarea din serviciu cu dreptul de

recalculare în condițiile legii.

Așadar, circumstanțele descrise permit instanței de recurs să conchidă că atât

prima instanță, cât și instanța de apel au aplicat eronat prevederile legii, motiv din

care actele judecătorești de dispoziție emise de acestea nu pot fi menținute, iar

cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Moraru urmează a fi respinsă,

ca fiind neîntemeiată.

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o decizie nouă, prin care să respingă acțiunea în contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Igor Moraru.

10

Conform articolelor 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. c) și 224 alin. (1) lit. f) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează integral decizia din 08 iulie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și se emite

o decizie nouă, prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de către Igor Moraru

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoana terță Serviciul de

Protecție și Pază de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

emiterii actului administrativ și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Maria Ghervas

11