3ra-254/20 — cu privire la contestarea actului administrativ si obligarea recalculării pensiei pentru vechimea in munca

3ra-254/20 — cu privire la contestarea actului administrativ si obligarea recalculării pensiei pentru vechimea in munca (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-254/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: L. Holevițcaia)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

D E C I Z I E

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Ion Onica împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță

Serviciul de Protecție și Pază de Stat cu privire la contestarea actului administrativ,

obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

hotărârii din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 13 februarie 2019 reclamantul Ion Onica, reprezentat de avocatul Eugeniu

Musteață a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei Naționale de

Asigurări Sociale, persoană terță Serviciul de Protecție și Pază de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în

muncă (f.d. 3-5).

În motivarea acțiunii, reclamantul Ion Onica, reprezentat de avocatul Eugeniu

Musteață a indicat că, la 15 iulie 2003, a demisionat din cadrul structurilor de forță

și din această dată beneficiază de pensie în temeiul Legii asigurării cu pensii a

militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

Reclamantul a menționat că începând cu 16 septembrie 2003, s-a angajat în

sectorul civil, unde a activat în perioada 16 septembrie 2003 - 22 iulie 2010;

27 septembrie 2010 – 26 martie 2011; 29 iunie 2011 – 27 iunie 2015, astfel că

potrivit art. 18 alin. (7) al Legii nr.619 din 31 octombrie 1995 și pct. 8 lit. j) din

Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, această perioadă se echivalează

în jumătate cu serviciu special.

1

Reclamantul a punctat că la 08 septembrie 2016 s-a reangajat în cadrul

Serviciului de Protecție și Pază de Stat, iar la 30 noiembrie 2018 s-a eliberat de la

serviciu.

Reclamantul a notat că prin informația Brigăzii de poliție cu destinație

specială „Fulger” din 24 ianuarie 2019, se confirmă că a participat în perioada

02 martie 1992 – 06 august 1992, la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității

teritoriile și independenței Republicii Moldova, în componența Brigăzii de poliție

cu destinație specială a Ministerului Afacerilor Interne, iar conform pct. 7 lit. f) și

pct. 8 lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, această

perioadă se calculează cu avantaje și anume, trei luni vechime în muncă pentru o

lună de serviciu.

Reclamantul a subliniat că în temeiul circumstanțelor invocate și a

prevederilor art. 61 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, a solicitat

recalcularea pensiei, iar prin răspunsul nr. 0-2784/18 din 14 decembrie 2018, Casa

Națională de Asigurări Sociale i-a comunicat că pentru stabilirea pensiei trebuie să

prezinte acte suplimentare. Astfel, prin cererea din 19 decembrie 2018, a prezentat

actele solicitate, cu excepția ordinului de eliberare din serviciu care este secret și se

prezintă extrasul acestuia la solicitare direct organului de pensionare. Cu toate

acestea, din motive necunoscute Casa Națională de Asigurări Sociale nu i-a

comunicat răspunsul său în termenul de 30 zile conform art. 15 alin. (1) al Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Reclamantul a precizat că prin refuzul de a soluționa cererea prealabilă

pârâtul i-a încălcat dreptul la recalcularea pensiei stabilite la alin. (1) al art. 61 din

Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, or legislatorul a prevăzut expres că

recalcularea pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură

cu punerea în aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate

la momentul recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta

ulterior acte suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea

se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data de

punerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a

prezentei legi. O interpretare diferită a normei sus invocate este inadmisibilă,

deoarece contravine principiului securității raporturilor juridice degajat de

art. 6 din Convenția europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, în parte ce ține de previzibilitatea legii în corelare cu

principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a

Comunităților Europene (de exemplu cauzele Facini Dori v Recre, 1994, Foto-

Frost v Hauptzollant Lübeck. Ost, 1987), principiul încrederii legitime impune ca

legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă, prin urmare să nu fie

interpretabilă și folosită împotriva părții slabe.

Reclamantul a învederat că din obiectul acțiunii rezultă că urmărește obținerea

unei pensii mai bune, drept garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție. Așadar,

chiar dacă dreptul la pensie, nu este un drept de sine stătător, consacrat și apărat ca

atare de Constituție și CEDO, grație caracterului patrimonial al prestațiilor sociale,

a fost asimilat de către Curte, în anumite condiții, unui drept de proprietate (proces

denumit „socializare a noțiunii de bunuri”), iar, în consecință, protecția dreptului la

2

pensie oferită de art. 47 din Constituție, este „condimentată” cu protecția oferită de

art. 46 din Constituție și art. 1 al Protocolului 1 al CEDO. Mai mult, consideră că

poate vorbi de un ”grad dublu” de protecție a dreptului la pensie, atât din

perspectiva dreptului fundamental consfințit în art. 47 din Constituție, art. 22 din

Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 12 din Carta Socială Europeană

Revizuită, art. 9 din Pactul Internațional privind Drepturile Economice, Sociale și

Culturale, cât și din perspectiva dreptului de proprietate garantat prin dispozițiile

art. 46 din Constituție si art. 1 Protocolul 1 al CEDO.

Reclamantul a invocat că în cauza SRL „Dacia” vs Moldova, Curtea a

menționat că o lipsire de proprietate poate fi justificată dacă se dovedește că

aceasta este, inter alia, „în interes public” și „în condițiile prevăzute de lege”.

Totodată, orice ingerință în dreptul de proprietate trebuie, de asemenea, să

corespundă cerinței de proporționalitate.

Reclamantul a relevat că statul trebuie să dispună de motive întemeiate pentru

a pune în funcțiune orice ingerință privind dreptul la proprietate, aceasta urmând a

fi nu doar legală și urmărind un scop legitim de protecție a interesului general, dar

și necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp rezonabilă și

proporțională, adică cel mai bine plasată să asigure un echilibru just între interesele

general și individual implicate la caz. Nu este suficient ca o măsură privativă de

proprietate să urmărească un obiectiv legitim „de utilitate publică”; trebuie să

existe un raport rezonabil, de proporționalitate între mijloacele utilizate în scopul

vizat, un „just echilibru” între exigențele interesului general și imperativele

drepturilor fundamentale ale individului, echilibru rupt dacă persoana în cauză a

suportat „o sarcină specială și exorbitantă” (cauza Sporrong și Lonnroth c. Suediei

23 septembrie 1982). Astfel, este de părere că, o interpretare abuzivă în defavoarea

părții slabe a circumstanțelor de fapt și a prevederilor legale ce stabilesc

recalcularea pensiei, duce în mod inevitabil la încălcarea nu numai a prevederilor

legale naționale, dar și a tratatelor internaționale la care Republica Moldova face

parte.

Reclamantul a indicat că pârâta nejustificat nu a luat în considerație perioada

08 septembrie 2016 - 30 noiembrie 2018, ca circumstanță generatoare pentru

recalcularea pensiei, contrar prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 1544-XII

din 23 iunie 1993, ori coroborat cu prevederilor pct. 4 lit. a) din Hotărârea

Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, recalcularea pensiei se va efectua pentru

perioada precedentă pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare, media

lunară pentru stabilirea pensiei se face din ultimele 12 luni calendaristice

precedente concedierii.

Pe parcursul examinării cauzei, reclamantul și-a concretizat cerințele, astfel că

conform ultimei cereri de concretizare (f.d. 102-103), a solicitat recunoașterea ca

fiind ilegale inacțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale, manifestate prin

neoferirea răspunsului la cererea din 19 decembrie 2018, în termenul prevăzut de

lege; anularea deciziei Oficiului teritorial Chișinău, Centru al Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. 91/2019/2093 din 26 februarie 2019, aprobată la 04 martie

2019; recunoașterea ca fiind ilegale inacțiunile Casei Naționale de Asigurări

Sociale, manifestate prin neexaminarea cererii prealabile din 15 martie 2019, fapt

comunicat prin scrisoarea Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. O-707/19 din

3

10 aprilie 2019; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua

recalculul pensiei pentru vechimea în serviciu, reieșind din media lunară pentru

ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din cadrul Serviciului de

Protecție și Pază de Stat la 30 noiembrie 2018, cu includerea în vechimea în

serviciu a tuturor perioadelor confirmate neincluse, după cum urmează:

16 septembrie 2003 – 22 iulie 2010; 27 septembrie 2010 – 26 martie 2011;

29 iunie 2011 – 27 iunie 2015 care, în temeiul art. 18 alin. (7) al Legii nr. 619 din

31 octombrie 1995 și pct. 8 lit. j) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie

1994, se echivalează în jumătate cu serviciul special; 08 septembrie 2016 -

30 noiembrie 2018, serviciul din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat.

Prin hotărârea din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de Ion Onica. Astfel, a fost anulată decizia Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. 91/2019/2093 din 26 februarie 2019, aprobată la

04 martie 2019 și obligată Casa Națională de Asigurări Sociale de a efectua

recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu lui Ion Onica, reieșind din media

lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din cadrul

Serviciului de Protecție și Pază de Stat la 30 noiembrie 2018. În rest, acțiunea lui

Ion Onica, a fost respinsă. Totodată, a fost încasat din contul Casei Naționale de

Asigurări Sociale a Republicii Moldova în beneficiul lui Ion Onica suma de

4000 de lei cu titlu de asistență juridică. În rest, cerința de compensare a

cheltuielilor asistenței juridice, a fost respinsă.

Prin decizia din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din

19 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 17 decembrie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat împotriva deciziei din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii.

Ulterior, la 03 ianuarie 2020 a depus recurs motivat împotriva deciziei din

11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului, recurenta Casa Națională de Asigurări Sociale a

invocat că instanța de apel nu a analizat multilateral actele normative și legislația în

vigoare ce reglementează astfel de litigii.

Recurenta a punctat că art. 2 din Legea nr. 1544-XII din 23 iunie 1993,

stabilește expres momentul apariției dreptului la pensie a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Recurenta a notat că prevederile art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993,

reglementează dreptul la recalcularea pensiei stabilite anterior și situațiilor în care

recalcularea poate fi efectuată. Prin urmare, recalcularea pensiilor stabilite anterior

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare a prezentei legi se

efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul recalculării în organele de

pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte suplimentare (ce nu au fost

prezentate la stabilirea inițială a pensiei) ce i-ar acorda dreptul la majorarea

pensiei, recalcularea se va efectua pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru

4

12 luni de la data depunerii actelor suplimentare și nu mai devreme de data punerii

în aplicare a prezentei legi.

Recurenta a invocat că din prevederile legale menționate, rezultă cert că

dreptul la pensie apare o singură dată după eliberarea din serviciu, cu dreptul de a

fi recalculată în condițiile legii. Mai mult, Legea nu prevede dreptul la recalcularea

pensiei după o eventuală reangajare în serviciul și după eliberarea din serviciu,

adică pensia să fie recalculată din veniturile obținute după stabilirea pensiei,

precum pretinde intimatul. Or, la caz de fapt intimatul dorește stabilirea unei noi

pensii din salariul (solda) obținut în ultimele 12 luni de la eliberarea din serviciu

decembrie 2017 – noiembrie 2018, conform noului Certificat despre întreținere

bănească nr. 37 din 11 decembrie 2018 prezentat de către intimatul Ion Onica.

Recurenta a subliniat că Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, nu admite o

stabilire repetată a pensiei sau recalcularea în forma invocată de intimat. La

prezentarea certificatelor de salariu pentru perioada decembrie 2017 - noiembrie

2018, intimatul de fapt dorește să i se includă atât în stagiul de cotizare cât și în

calculul pensiei suma salariului obținut după stabilirea inițială a acesteia, ceea ce

contravine legislației de pensionare. Astfel, având în vedere că intimatul era deja

beneficiar de pensie pentru vechime în muncă stabilită potrivit Legii nr. 1544 din

23.06.1993, temei de drept pentru stabilirea din nou a pensiei cu includerea în

vechimea în muncă a stagiului de cotizare obținut după stabilirea inițială a pensiei,

reieșind din media lunară din ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii

din 30 noiembrie 2018 nu există, deoarece legea de pensionare menționată nu

admite așa ceva.

Recurenta a evidențiat că pretenția intimatului de a i se stabili din nou pensia

prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii în muncă obținute după data

realizării dreptului la pensie - 15 iulie 2003, nu are temei legal de admitere. Or, din

sensul legii de pensionare - Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, nu se deduce în

niciun fel că militarii, persoanele din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne, au dreptul la stabilirea din nou a pensiei când au fost reîncadrați

în funcție și au mai obținut o oarecare vechime în muncă. În caz, contrar ar reieși

că subiecții menționați ar avea, teoretic, dreptul la nenumărate stabiliri repetate a

pensiei.

Recurenta a relatat că conform art. 7 Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993,

militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne, precum și funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare, și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri,

familiilor lor care au concomitent dreptul la diferite pensii de stat li se stabilește o

singură pensie, la alegerea lor. În așa mod, intimatul putea pretinde la stabilirea din

nou a pensiei doar în cazul în care dispunea de dreptul la diferite pensii - dreptul de

opțiune. Însă, la cazul dedus judecății astfel de circumstanțe nu sau constatat,

intimatul prezentând stabilirea din nou a aceiași categorie de pensie de care este

deja beneficiar.

Recurenta a menționat că pe perioada activității în cadrul Serviciului de

Protecție și Pază de Stat, Ion Onica nu a participat în nici un fel la achitarea

contribuțiilor de asigurări sociale și transferul acestora la bugetul asigurărilor

5

sociale de stat, deoarece, angajații instituțiilor de forță până la 01 ianuarie 2017 nu

au fost persoane asigurate și nu au contribuit la bugetul asigurărilor sociale de stat.

Recurenta a relevat că cheltuielile de judecată pentru asistența juridică

pretinse de intimat în cuantum de 4000 de lei, sunt neîntemeiate, deoarece

intimatul nu a demonstrat necesitatea achitării acestor cheltuieli, aportul real al

avocatului la soluționarea cauzei, timpul de muncă depus de avocat, aptitudinile

speciale necesare pentru acordarea asistenței juridice și în ce măsură munca

avocatului în cauza dată i-a limitat capacitatea de a lucra cu alte dosare.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ, prezentul cod a intrat

în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Respectiv, procedura de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta

speță urmează a fi judecată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al

Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, pe când în

partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul

emiterii actului administrativ, și anume, a Legii contenciosului administrativ nr.

793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

Ținând cont de complexitatea cauzei, de problemele invocate în cererea de

recurs și de dezvoltarea unui consens jurisprudențial, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a considerat prin

prisma art. 247 Cod administrativ care indică că Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședința de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces,

dacă în speță există circumstanțe ce ar dicta necesitatea audierii participanților la

proces.

Astfel, în cadrul ședinței instanței de recurs cu participarea pârților din 21 mai

2020, reprezentantul recurentei Casa Națională de Asigurări Sociale – Olesea

Reguș a susținut recursul înaintat și a solicitat admiterea acestuia în sensul declarat,

reiterând motivele de drept și de fapt indicate în cererea de recurs motivată.

Reprezentantul intimatului Ion Onica, avocatul Eugeniu Mustață și

reprezentantul intervenientului accesoriu Serviciului de Protecție și Pază de Stat –

Denis Duminică, în cadrul ședinței instanței de recurs au solicitat respingerea

recursului cu menținerea deciziei instanței de apel, pe care o consideră legală și

întemeiată, indicând că motivele expuse în recurs sunt declarative și fără suport

probator.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

6

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul depus la 17 decembrie 2019 de Casa

Națională de Asigurări Sociale (f.d.166167-172), este în termen, or, decizia

instanței de apel a fost adoptată la 11 decembrie 2019 (f.d. 150-165).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ a numit recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale pentru

examinare în complet de 5 judecători.

Audiind explicațiile participanților la proces, studiind materialele dosarului,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii, de respingere a

acțiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și

emite o nouă decizie.

Totodată, conform art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1) – (3) Cod administrativ,

instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza

tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de

cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată

depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare,

depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea

tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de

judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost

discutate de participanții la proces.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că la 15 iulie 2003, Ion Onica a

demisionat din cadrul structurilor de forță și din această dată beneficiază de pensie

în temeiul Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544- XII din 23 iunie 1993.

Începând cu 16 septembrie 2003, Ion Onica s-a angajat în sectorul civil, unde a

activat în perioada 16 septembrie 2003 – 22 iulie 2010; 27 septembrie 2010 –

26 martie 2011; 29 iunie 2011- 27 iunie 2015. Ulterior, la 08 septembrie 2016, Ion

Onica s-a reangajat în cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat, iar la

30 noiembrie 2018, s-a eliberat de la serviciu.

7

La 05 decembrie 2018 Ion Onica a înaintat o cerere prealabilă către Casa

Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat recalcularea pensiei pentru

vechimea în serviciu, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de

Stat la 30 noiembrie 2016 - 30 noiembrie 2018 (f.d. 7).

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. O-2784/18 din

14 decembrie 2018, s-a invocat prevederile art. 2, 48, 49 ale Legii nr. 1544-XII din

23 iunie 1993 și indicat că instituțiile de forță sînt organe abilitatea pentru

eliberarea calculului vechimii în serviciu și a soldei bănești, pentru fiecare

beneficiar de pensie, menționând totodată că, pentru stabilirea unui drept pretins,

urmează să depună cerere cu actele necesare (buletin de identitate, ordin de

eliberare din serviciu, carnet de muncă, solda bănească) (f.d. 8).

La 19 decembrie 2018 Ion Onica a depus cerere privind prezentarea actelor

solicitate, anexând actele, cu excepția ordinului de eliberare din serviciu, care este

secret (f.d. 9-23).

În rezultat, la 13 februarie 2019 reclamantul Ion Onica, reprezentat de

avocatul Eugeniu Musteață a depus cerere de chemare în judecată împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Serviciul de Protecție și Pază de Stat

cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei

pentru vechime în muncă (f.d. 3-5).

În continuare, instanța de recurs evidențiază că pe parcursul examinării cauzei

în instanța de fond și anume la 26 februarie 2019 Oficiul teritorial - Chișinău,

Centru al Casei Naționale de Asigurări Sociale a emis decizia privind refuzul

stabilirii pensiei nr. 91/2019/2093, aprobată la 04 martie 2019, menționând că

dreptul la pensie apare o singură dată, după eliberarea din serviciu. Totodată, a

indicat că legea nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie, după o

eventuală angajare în serviciul militar (f.d. 77, 94).

Drept urmare, la 12 iunie 2019 Ion Onica a depus cerere de concretizare a

pretențiilor și a solicitat recunoașterea ca fiind ilegale inacțiunile Casei Naționale

de Asigurări Sociale, manifestate prin neoferirea răspunsului la cererea din

19 decembrie 2018, în termenul prevăzut de lege; anularea deciziei Oficiului

teritorial Chișinău, Centru al Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. 91/2019/2093 din 26 februarie 2019, aprobată la 04 martie 2019; recunoașterea

ca fiind ilegale inacțiunile Casei Naționale de Asigurări Sociale, manifestate prin

neexaminarea cererii prealabile din 15 martie 2019, fapt comunicat prin scrisoarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. O-707/19 din 10 aprilie 2019; obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua recalculul pensiei pentru

vechimea în serviciu, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de

Stat la 30 noiembrie 2018, cu includerea în vechimea în serviciu a tuturor

perioadelor confirmate neincluse, după cum urmează: 16 septembrie 2003 –

22 iulie 2010; 27 septembrie 2010 – 26 martie 2011; 29 iunie 2011 – 27 iunie 2015

care, în temeiul art. 18 alin. (7) al Legii nr. 619 din 31 octombrie 1995 și pct. 8 lit.

j) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, se echivalează în

jumătate cu serviciul special; 08 septembrie 2016 - 30 noiembrie 2018, serviciul

din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat.

8

Fiind investită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță prin hotărârea din

19 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a admis parțial acțiunea

depusă de Ion Onica. Astfel, a anulat decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. 91/2019/2093 din 26 februarie 2019, aprobată la 04 martie 2019 și a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea pensiei pentru

vechimea în serviciu lui Ion Onica, reieșind din media lunară pentru ultimele

12 luni calendaristice precedente concedierii din cadrul Serviciului de Protecție și

Pază de Stat la 30 noiembrie 2018. În rest, acțiunea lui Ion Onica, a fost respinsă.

Totodată, a încasat din contul Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova în beneficiul lui Ion Onica suma de 4000 de lei cu titlu de asistență

juridică. În rest, cerința de compensare a cheltuielilor asistenței juridice, a fost

respinsă.

Curtea de Apel Chișinău examinând apelul declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale a conchis asupra necesității respingerii acestuia și menținerii

hotărîrii din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că soluția

dată de către instanțele judecătorești este greșită.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) al Legii contenciosului

administrativ (în vigoare la data adoptării actului care se contestă în speță),

contenciosul administrativ ca instituție juridică are drept scop contracararea

abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor

persoanei în spiritul legii, ordonarea activității autorităților publice, asigurarea

ordinii de drept.

Totodată, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) din aceiași Lege, persoana

care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă, sau nu

a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze

instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte

a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Iar, art. 224 alin. (1) lit. f) Cod administrativ, prevede expres că examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sunt îndeplinite

condițiile de adoptare a unei hotărîri prevăzute la lit. a)-e).

Colegiul reține că, la caz, obiect al examinării prezentei cauze în instanța de

contencios administrativ îl constituie verificarea legalității deciziei Oficiului

teritorial Chișinău, Centru al Casei Naționale de Asigurări Sociale

nr. 91/2019/2093 din 26 februarie 2019, aprobată la 04 martie 2019 și cerința

subsecventă de obligare a autorității pârâte de a efectua recalcularea pensiei

reclamantului Ion Onica. Celelalte cerințe, formulate în pct. 2, 4 în cererea de

concretizare a pretențiilor (f.d. 102-103), nu constituie obiect separat al

contenciosului administrativ, deoarece cererea din 19 decembrie 2018 (pct.2), este

depusă anterior actului administrativ din 26 februarie 2019 - obiect al

contenciosului administrativ, iar cerința de recunoaștere a ilegalității inacțiunilor

9

(pct.4) vizează o cerere adresată autorității pârâte ulterior, deja după ce dosarul era

pe rolul instanței de judecată și nu afectează dreptul reclamantului la recalcularea

pensiei.

Totodată, Colegiul lărgit reiterează că Casa Națională de Asigurări Sociale a

invocat ca temei de refuz în stabilirea unei noi pensii a reclamantului Ion Onica

pentru vechimea în muncă, faptul că dreptul la pensie apare o sigură dată după

concedierea de la serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii, condiții ce

nu se atestă la caz, or, legea nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie

după restabilirea la serviciu în serviciul militar, după cum a invocat, interpretat și

solicitat reclamantul Ion Onica inițial în cererea prealabilă, iar mai apoi în prezenta

acțiune.

În corespundere cu art. 1 alin. (1) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și

a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544-XII din 23 iunie 1993 (în redacția în vigoare la data depunerii de către

intimat a cererii de recalculare a pensiei și la data emiterii actului administrativ

contestat), militarii care satisfac serviciu prin contract, persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne beneficiază de dreptul la pensie

viageră pentru vechime în muncă, dacă au vechimea respectivă în serviciu militar

și în organele afacerilor interne.

Conform art. 2 alin. (1) și (2) din Legea asigurării cu pensii a militarilor și a

persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr.

1544-XII din 23 iunie 1993, militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne care au dreptul la pensie li se stabilește pensie

după eliberare din serviciu. Persoanelor din corpul de ofițeri și din corpul de

comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor interne cărora li s-a

prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu

militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne și care au dreptul

la pensie în conformitate cu art.13 lit. a) din prezenta lege li se acordă, de la data

emiterii ordinului privind prelungirea termenului de aflare în serviciu, pensie în

mărime de 50 procente din suma pensiei cuvenite.

Iar, în corespundere cu art. 7 în coroborare cu art. 48 din Legea asigurării cu

pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor

afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, militarilor, persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, familiilor lor care au

concomitent dreptul la diferite pensii de stat li se stabilește o singură pensie, la

alegerea lor.

Pensiile militarilor în termen, ale militarilor care au îndeplinit serviciul prin

contract, ale persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne și sistemului penitenciar, ale ofițerilor de protecție și colaboratorilor

organelor securității statului, Centrului Național Anticorupție și ale membrilor

familiilor acestora se stabilesc de către Casa Națională de Asigurări Sociale, în

modul stabilit de Guvern.

Conform art. 50 alin. (1) lit. b) din aceeași Lege, pensiile se stabilesc pentru

militarii care au îndeplinit serviciu prin contract, pentru persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne - de la data eliberării din

serviciu, dar nu mai devreme de ultima zi în care au fost asigurați cu soldă.

10

În contextul normelor enunțate, reiese că legislatorul a stipulat concret

momentul apariției dreptului pentru primirea pensiei militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne.

Sub acest aspect și având în vedere că din data de 15 iulie 2003 Ion Onica

beneficiază de dreptul la pensie militară pentru vechime în muncă, în temeiul art. 2

alin. (1) al Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, prin aplicarea regulilor de

interpretare corectă a normelor sus-indicate, este evident că instanțele de judecată,

examinând cauza, greșit au concluzionat despre necesitatea admiterii acțiunii lui

Ion Onica. Or, deși ultimul, începând cu data de 16 septembrie 2003, s-a angajat în

sectorul civil, unde a activat în perioada 16 septembrie 2003 – 22 iulie 2010;

27 septembrie 2010 – 26 martie 2011; 29 iunie 2011- 27 iunie 2015, iar, ulterior la

08 septembrie 2016 s-a reangajat în cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat,

iar la 30 noiembrie 2018 și s-a eliberat de la serviciu, aceste circumstanțe nu pot

constitui drept temei pentru stabilirea/recalcularea unei noi pensii pentru vechime

în muncă, prin includerea la stabilirea acesteia a vechimii de muncă obținute după

data realizării dreptului la pensie pentru vechime în muncă – 15 iulie 2003.

Aceasta deoarece dreptul la pensie pentru vechimea în muncă apare o dată, și

anume, după eliberarea din serviciu cu dreptul de recalculare în condițiile legii.

Astfel, ținând cont de faptul că din solicitările expuse în cererea de chemare în

judecată, obiectul acțiunii ține de dreptul persoanei la recalcularea pensiei, drept ce

face parte din categoria drepturilor sociale, iar Curtea Europeană a Drepturilor

Omului a asimilat dreptul la prestații sociale unui drept de proprietate, în sensul

articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană, Colegiul pentru a nu leza

dreptul lui Ion Onica la proprietate va analiza temeiurile de recalculare a pensiei

prin prisma prevederilor art. 61 alin. (1) din Legea asigurării cu pensii a militarilor

și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne

nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, care reglementează expres că recalcularea pensiilor

stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în aplicare

a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul

recalculării în organele de pensionare. Dacă pensionarul va prezenta ulterior acte

suplimentare ce i-ar acorda dreptul la majorarea pensiei, recalcularea se va efectua

pentru perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor

suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi.

Din sensul logico-juridic al normei art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie

1993, rezultă cert și expres trei situații în care pensia pentru vechimea în serviciu

stabilită anterior urmează a fi recalculată, și anume: 1) existența documentelor

aflate la organele de pensionare la momentul recalculării pensiei; 2) prezentarea

ulterioară a actelor suplimentare ce ar acorda persoanei dreptul la majorarea

pensiei până la stabilirea pensiei, iar recalcularea pensiei se va efectua pentru

perioada precedentă, dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor

suplimentare și nu mai devreme de data punerii în aplicare a prezentei legi;

3) recalcularea pensiei se efectuează în cazul în care persoanelor din corpul de

ofițeri și din corpul de comandă (cu excepția celui inferior) al organelor afacerilor

interne li s-a prelungit peste limita de vârstă termenul de aflare în serviciul militar.

11

La materialele dosarului însă nu sunt anexate probe din care să rezulte că la

15 iulie 2003, lui Ion Onica i-a fost stabilită pensia la prelungirea peste limita de

vârstă a termenului de aflare în serviciu în condițiile articolului 2 alin. (2) din

Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs consideră întemeiate

argumentele recurentei precum că situația reclamantului Ion Onica nu cade sub

incidența art. 61 din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, deoarece Legea

nominalizată nu prevede stabilirea repetată a dreptului la pensie pentru vechime în

muncă după restabilirea la serviciu în serviciul militar, or, din sensul Legii nr. 1544

din 23 iunie 1993 nu se deduce în niciun fel că militarii, persoanele din corpul de

comandă și din trupele organelor afacerilor interne, au dreptul la stabilirea repetată

a mărimii pensiei în cazul în care au fost reangajați și au mai obținut o oarecare

vechime în muncă, în caz contrar, ar reieși că subiecții menționați ar avea, teoretic,

dreptul la nenumărate stabiliri sau repetate majorări ale pensiei.

În așa mod, Ion Onica putea pretinde la stabilirea unei noi mărimi a pensiei,

doar în cazul în care dispunea de dreptul la diferite pensii, însă, în speța dedusă

judecății, astfel de circumstanțe nu s-au constatat, reclamantul/intimat a pretins din

nou la aceiași categorie de pensie, de care beneficiază din 15 iulie 2003.

La fel, această concluzie derivă și din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998

privind sistemul public de pensie, care de asemenea nu admite stabilirea din nou a

aceiași categorie de pensie.

Respectiv, decizia privind refuzul stabilirii pensiei nr. 91/2019/2093, emisă la

26 februarie 2019 de către Oficiul teritorial - Chișinău, Centru al Casei Naționale

de Asigurări Sociale și aprobată la 04 martie 2019 este legală și temeiuri de a fi

anulată nu există, ceea ce impune de a constata că cerințele lui Ion Onica cu privire

la recunoașterea ca ilegală și anularea deciziei de refuz nr. 91/2019/2093 și

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a efectua recalculul pensiei

pentru vechimea în serviciu, reieșind din media lunară pentru ultimele 12 luni

calendaristice precedente concedierii din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de

Stat la 30 noiembrie 2018, cu includerea în vechimea în serviciu a tuturor

perioadelor confirmate neincluse, după cum urmează: 16 septembrie 2003 –

22 iulie 2010; 27 septembrie 2010 – 26 martie 2011; 29 iunie 2011 – 27 iunie 2015

care, în temeiul art. 18 alin. (7) al Legii nr. 619 din 31 octombrie 1995 și pct. 8 lit.

j) din Hotărârea Guvernului nr. 78 din 21 februarie 1994, se echivalează în

jumătate cu serviciul special; 08 septembrie 2016 - 30 noiembrie 2018, serviciul

din cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat, sunt neîntemeiate, motiv pentru

care recursul urmează a fi admis, actele judecătorești contestate casate, iar acțiunea

urmează a fi respinsă.

Or, Ion Onica nu se încadrează în categoria persoanelor ce ar putea să

beneficieze de recalcularea pensiei pentru vechimea în serviciu conform Legii nr.

1544 din 23 iunie 1993, având în vedere faptul că acestuia anterior i-a fost stabilită

pensie pentru vechimea în muncă și este deja beneficiar de pensie pentru vechime

în muncă stabilită conform Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că atunci când pensia a fost

stabilită la 15 iulie 2003 conform Legii nr. 1544-XII din 23 iunie 1993, Ion Onica

12

nu este în drept de a solicita Casei Naționale de Asigurări Sociale stabilirea unei

noi pensii pentru vechime în muncă.

Or, la caz, instanțele de judecată obligând Casa Națională de Asigurări

Sociale de a reexamina și stabili din nou mărimea pensiei lui Ion Onica, reieșind

din media lunară pentru ultimele 12 luni calendaristice precedente concedierii din

cadrul Serviciului de Protecție și Pază de Stat la 30 noiembrie 2018, nu au luat în

considerare prevederile legale expuse supra, și anume, că recalcularea mărimii

pensiilor stabilite anterior militarilor, persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne și familiilor acestora în legătură cu punerea în

aplicare a prezentei legi se efectuează în temeiul documentelor aflate la momentul

recalculării în organele de pensionare.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră neîntemeiat argumentul

instanțelor ierarhic inferioare precum că Ion Onica fiind reîncadrat în serviciul

militar, prin contract după stabilirea pensiei inițiale, i se permite stabilirea și

actualizarea din noi a mărimii pensiei, în baza vechimii cumulate pentru toate

perioadele serviciului militar, deoarece acesta contravine normelor citate, or,

recalcularea pensiilor stabilite anterior, poate avea loc în cazul în care este

prelungit peste limita de vârstă, stabilită de legislație, termenul de aflare în serviciu

militar prin contract sau în serviciu în organele afacerilor interne, condiție care nu

se atestă la caz.

Cu toate acestea, reclamantul Ion Onica poate beneficia ulterior conform

Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din

trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993 în coroborare cu

Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 privind sistemul public de pensie, la

momentul depunerii cererii, de stabilire a pensiei pentru limita de vârstă în condiții

generale unde în stagiu de cotizare vor fi incluse toate perioadele contributive.

În consecință, instanța de recurs menționează că jurisprudența nu este

imuabilă ci, din contră, progresivă în esență, iar acest fapt se confirmă prin decizia

din 28 februarie 2020 a Curții Supreme de Justiție (nr. 3ra-10/20), din care rezultă

revirimentul practicii judiciare în acest sens, or dreptul la pensie pentru vechimea

în muncă apare o dată, și anume, după eliberarea din serviciu cu dreptul de

recalculare în condițiile legii.

Finalmente, ținând cont de prevederile art. 94 Cod de procedură civilă,

instanța de recurs consideră necesar de a respinge cerința reclamantului Ion Onica

cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 7000 de lei,

or compensarea acestora poate fi dispusă doar dacă reclamantul are câștig de cauză

total sau parțial.

Așadar, circumstanțele descrise permit instanței de recurs să conchidă că atât

prima instanță, cât și instanța de apel au aplicat eronat prevederile legii, motiv din

care actele judecătorești de dispoziție, nu pot fi menținute, iar cererea de chemare

în judecată depusă de către Ion Onica urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.

13

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o nouă decizie cu privire la respingerea acțiunii în contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Onica.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c) și alin. (2) și art. 258 alin. (3) ale

Codului administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se casează integral decizia din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 19 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, și se emite o

nouă decizie prin care:

Se respinge ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

Ion Onica împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, persoană terță Serviciul

de Protecție și Pază de Stat cu privire la contestarea actului administrativ, obligarea

recalculării pensiei pentru vechime în muncă și încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Victor Burduh

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

14