3ra-43/20 — Contestarea actului adminsitrativ

3ra-43/20 — Contestarea actului adminsitrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-43/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (T.Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A.Gheorghieș, A.Toderaș, E.Bejenaru)

D E C I Z I E

22 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Iurie Cotruță împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului, recalcularea și achitarea pe viitor a pensiei,

împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind

menținută hotărârea din 1 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 15 decembrie 2018, Iurie Cotruță a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea

ilegalității refuzului, recalcularea și achitarea pe viitor a pensiei.

În motivarea acțiunii a indicat că din 19 iunie 1991 pînă în luna decembrie 2012

a activat în funcția de judecător la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, iar prin

decretul Președintelui RM nr. 410-VII din 13 decembrie 2012 a fost numit judecător

la Curtea de Apel Chișinău, unde activează pînă în prezent, avînd un stagiu de

judecător de 27 de ani.

Din 14 aprilie 2012 i-a fost stabilită pensia pentru vechimea în muncă în

mărime de 80% din salariu de funcție a judecătorului, care periodic a fost recalculată

reieșind din majorarea treptată a salariului judecătorului în exercițiu din instanța

respectivă conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 544 din 20.07.1995 cu privire

la statutul judecătorului și conform prevederilor art. 461 din Legea nr. 156 din

14.10.1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat, ultima dată fiindu-i

recalculată la 1 ianuarie 2014 în mărime de 11 627,20 de lei lunar.

Ulterior, Casa Națională de Asigurări Sociale a încetat de a recalcula pensia,

continuînd achitarea pensiei în mărime de 11 627,20 de lei lunar.

La 15 noiembrie 2018 s-a adresat Casei Naționale de Asigurări Sociale cu o

cerere prealabilă în care a indicat dezacordul cu modul în care i se plătește pensia și

1

a solicitat recalcularea și achitarea diferenței de pensie neplătită ilegal pentru

perioada de timp 1 aprilie 2015 pînă la 1 noiembrie 2018 în sumă de 200 000 lei, iar

începînd cu 1 noiembrie 2018 și pe viitor de a recalcula și achita lunar pensia,

conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului în mărime de 80% din salariul lunar de funcție.

Prin răspunsul nr. C-2638/18 din 7 decembrie 2018 a Casei Naționale de

Asigurări Sociale, pe care l-a recepționat la 13 decembrie 2018, i s-a refuzat în

satisfacerea cerințelor din cererea prealabilă, indicînd că, conform art. III al Legii

pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 60 din 4 aprilie 2014,

judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de

judecător vor primi pensie în mărimea stabilită pînă la data intrării în vigoare a

prezentei legi. Pensiile stabilite pînă la intrarea în vigoare a legii nr. 60 din 4 aprilie

2014 judecătorilor care activează în continuare în funcția de judecător nu se

recalculează în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului

nr. 544 din 20 iulie 1995.

Totodată în răspuns s-a făcut referire și la explicațiile Ministrului Justiției nr.

03/3250 din 3 aprilie 2015, potrivit cărora se recalculează pensiile stabilite la data

de 16 mai 2014 doar judecătorilor demisionați.

A considerat ca fiind ilegal refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale

deoarece prevederile Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014 nu au relevanță. Dreptul la pensie

a fost dobândit pînă la intrarea în vigoare a prezentei legi și prevederile acesteia au

relevanță numai pentru situațiile care vor apărea pe viitor, din momentul intrării în

vigoare a prezentei legi, invocînd prevederile alin. (1) și (2), art. 6 din Codul civil.

Dispoziția art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 prevede expres că pensia

judecătorului se recalculează ținîndu-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu, fără careva limitări și fără ca legislatorul să facă diferența

între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați.

Prevederile legale cuprinse în art. III Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, potrivit cărora judecătorii care

beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor

primi pensie în mărimea stabilită pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi,

contravin art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului, în care au fost operate

modificări tot prin Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 și care are următorul cuprins:

pensia judecătorului se recalculează ținîndu-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu. Mai mult ca atît, art. III din legea nr. 60 din 4 aprilie 2014,

la care face referire Casa Națională de Asigurări Sociale, nu se atribuie la Legea nr.

544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, legislatorul omițînd să

indice care lege a fost modificată prin această normă.

Avînd în vedere principiul de bază, consfințit de Curtea Constituțională în

hotărîrile sale adoptate la acest subiect, potrivit cărora asigurarea cu pensii a

judecătorilor, este reglementată prin acte juridice speciale, unitare și obligatorii care

sunt Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr.

156 din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat pensiile

judecătorilor, consideră că art. III vizat supra nu poate fi aplicat separat.

Menționează că, tratarea în alt mod a prevederilor legale în baza cărora

judecătorii aflați în funcție au dreptul de a primi pensia în raport cu salariul lunar al

judecătorului în exercițiu contravine Constituției Republicii Moldova și tratatelor

internațional în domeniul dat.

2

Diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la plata

pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege, contravin art. 6, art. 16,

art. 43, art. 47, art. 54 și art. 116 din Constituție, principiilor fundamentale despre

independența organelor judiciare, consfințite în rezoluțiile Adunării Generale a

Organizației Națiunilor Unite nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13

decembrie 1985, precum și în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului,

potrivit căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie cît de aproape posibil

de nivelul ultimei sale remunerații.

În hotărîrea nr. 4 din 27 ianuarie 2000 a Curții Constituționale s-a statuat că la

elaborarea unor legi noi și a altor acte juridice, este inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statului judecătorului, întru respectarea principiului respectării

drepturilor dobîndite anterior în mod licit. Un drept social poate fi obiectul protecției

constituționale garantate de articolul 46 din Constituție, și respectiv art. 1 din

protocolul nr. 1 din convenția europeană a Drepturilor omului, numai în cazul cînd

dreptul social respectiv este dobîndit și are valoare economică.

Diminuarea cuantumului pensiei calculate precum și restricțiile la plata

pensiilor stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege contravin art. 6, 16, 43,

47, 54 și art. 116 din Constituție, în legătură cu ce consideră că Casa Națională de

Asigurări Sociale în mod neîntemeiat a încetat să-i recalculeze și să-i plătească

pensia în dependență de majorarea salariului judecătorului în exercițiu.

Avînd vechime în muncă în funcția de judecător de peste 27 ani, la caz sunt

aplicabile prevederile lit. b) alin. (3), art. 4 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013

privind salarizarea judecătorilor, precum și art. 10 din legea vizată.

Potrivit hotărârii Guvernului nr. 974 din 4 decembrie 2014, s-a aprobat

cuantumul salariului mediu pe economie, prognozat pentru anul 2015, în mărime de

4 500 de lei, pentru utilizare în modul stabilit de legislație, prin urmare, de la 1 aprilie

2015 pensia sa trebuia să fie în mărime de 13 932 de lei, calculată după formula (4

500 de lei x 4,3 salarii medii pe economie x 90%) x 80%, însă lui i s-a plătit pensia

în sumă de numai 11 627 de lei, diferența fiind de 2 305 lei pe lună. Respectiv, pentru

perioada 1 aprilie 2015 – 1 aprilie 2016 lui nu i s-a plătit pensia în sumă de 2 305 lei

x 12 luni = 27 660 de lei.

Prin hotărârea Guvenrului nr. 879 din 23 decembrie 2015 s-a aprobat

cuantumul salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul 2016, în

mărime de 5 050 lei, pentru utilizarea în modul stabilit de legislație, respectiv, prin

prisma prevederilor art. 32 Legea cu privire la statutul judecătorului, începînd cu 1

aprilie 2016, pensia urma să-i fie plătită în sumă de 17 372 de lei, calculată după

formula 5 050 lei x 4,3 salarii medii pe economie x 80%, însă, începînd cu 1 aprilie

2016 și pînă în luna noiembrie 2018 i s-a plătit pensia lunar în sumă de numai 11

627 de lei, diferența fiind de 5 745 de lei pe lună, respectiv, pentru perioada 1 aprilie

2016 – 1 noiembrie 2018 reclamantului nu i s-a plătit neîntemeiat pensia în sumă de

5 745 de lei x 30 luni =172 350 de lei.

În total, pentru perioada de timp 1 aprilie 2015 pînă la 1 noiembrie 2018, Casa

Națională de Asigurări Sociale în mod neîntemeiat nu i-a plătit pensia în sumă de 27

660 de lei + 172 350 de lei = 200 000 lei.

A solicitat Iurie Cotruță admiterea acțiunii; a recunoaște drept ilegal refuzul nr.

C-2638/18 din 7 decembrie 2018 a Casei Naționale de Asigurări Sociale; a obliga

Casa Națională de Asigurări Sociale de a recalcula și achita diferența de pensie

neplătită ilegal pentru perioada 1 aprilie 2015 – 1 noiembrie 2018 în sumă de 200

3

000 lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și achita pensia

pe viitor conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire

la statutul judecătorului în mărime de 80% din salariul lunar de funcție.

Prin încheierea din 19 decembrie 2018 a judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

s-a acceptat și s-a dat curs cererii de chemare în judecată depusă de Cotruță Iurie.

Prin hotărîrea din 1 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani acțiunea

a fost admisă, s-a recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale nr. C-2638/18 din 7 decembrie 2018, s-a obligat Casa Națională de Asigurări

Sociale să recalculeze și să achite lui Iurie Cotruță diferența de pensie pentru

perioada 1 aprilie 2015 – 1 aprilie 2016 în sumă de 27 660 de lei și pentru perioada

1 aprilie 2016 – 1 noiembrie 2018 în sumă de 172 350 de lei; s-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite lui Cotruță Iurie, începînd

cu data 1 noiembrie 2018 pe viitor, pensia în conformitate cu art. 32 alin. (1) din

legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului, în cuantum de

80% din salariul mediu lunar de funcție.

Prin încheierea din 12 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție, s-a strămutat

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de către

Iurie Cotruță împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului, recalcularea și achitarea pe viitor a pensiei, la

Curtea de Apel Bălți pentru judecare în ordine de apel.

Prin decizia din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărîrii din 1 martie 2019

a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

La 15 octobmrie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

recurs împotriva deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea cererii de recurs a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată deoarece instanța de apel nu a anlizat multilateral actele normative și

legislația în vigoare ce reglementează acest gen de litigii precum și nu au fost

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei.

A remarcat că la art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, este prevăzut că judecătorii care beneficiază de

plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în

mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

A menționat că la capitolul dat s-a expus și Ministerul Justiției prin scrisoarea

nr. 03/3250 din 3 aprilie 2015. În scrisoarea menționată ministerul de resort a

explicat că se recalculează pensiile stabilite până la data de 16 mai 2014 (data intrării

în vigoare a Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014) judecătorilor demisionați și judecătorilor

eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă. Iar, pensiile

stabilite până la intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014 judecătorilor

care activează în continuare în funcție de judecător nu se mai supun recalculării în

temeiul art. 32 alin.(1) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20

iulie 1995.

Odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544/1995, ce

admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului

lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu

numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care

se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată

4

cu majorarea salariului. Dreptul la recalcularea pensiei fiind rezervat doar

judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea

plafonului de vârstă, precum și indică art. 32 alin. (3) din Legea nr. 544/1995.

Consideră că, nu pot fi reținute argumentele instanței de apel referitor la faptul

că art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 nu se atribuie la Legea nr. 544/1995,

or, la caz legislatorul s-a referit anume la această categorie de funcționari de stat –

judecători, activitatea cărora este reglementată de Legea cu privire la statutul

judecătorului. Prin urmare, specificarea concretă, prin lege a unor chestiuni ce ține

de drepturile de pensionare a judecătorilor, nu poate fi interpretat altfel decât prevede

legislația în vigoare.

A solicitat Casa Națională de Asigurări Sociale admiterea cererii de recurs,

casarea deciziei instnaței de apel cu pronunțarea unei noi decizii.

La 24 decembrie 2019, Iurie Cotruță a depus referință prin care a solicitat

respingerea cererii de recurs cu menținerea deciziei din 24 septembrie 2019 a Curții

de Apel Bălți.

Examinând recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 1 aprilie 2019.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura

de contencios administrativ dedusă judecății în prezenta speță urmează a fi judecată

prin prisma dispozițiilor Codului administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin

Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, pe când în partea materială urmează a fi aplicate

prevederile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ, și anume, a

Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 1

aprilie 2019).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 24 septembrie

2019, iar recurentul a recepționat-o la data de 11 octombrie 2019, fapt confirmat prin

avizul de recepție de recepție/livrare nr. DS3118122422AS (f.d.117). Astfel,

recursul depus prin intermediul oficiului poștal la data de 15 octombrie 2019, este în

termen.

5

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție, examinând admisibilitatea recursului, l-a numit pentru

judecare în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (3) din Codul administrativ în

completul de 5 judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

recursul, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge

recursul.

Totodată, conform art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ,

pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura

în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1) – (3) Cod administrativ,

instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor

probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile

de solicitare a probelor înaintate de participanți.

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii

stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale

litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se denotă cu certitudine că

din anul 1991 Iurie Cotruță activează în funcția de judecător, iar în prezent este

judecător la Curtea de Apel Chișinău. Începând cu 14 aprilie 2012 Iurie Cotruță

primește pensie de judecător în mărime de 80% din salariul de funcție a

judecătorului, stabilită în temeiul art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu

privire la statutul judecătorului.

La data de 15 noiembrie 2018 Iurie Cotruță s-a adresat către Casa Națională de

Asigurări Sociale cu cerere prealabilă, prin care a solicitat recalcularea pensiei

începând cu data de 1 aprilie 2015 (f.d.9-11).

Prin răspunsul nr. C-2638/18 din 7 decembrie 2018 Casa Națională de

Asigurări Sociale l-a informat pe Iurie Cotruță despre refuzul recalculării pensiei în

temeiul art. 3 din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative (f.d.13).

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către

o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

6

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente

pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

ce i-a fost cauzată.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), obiect al acțiunii în

contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și

individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane,

inclusiv al unui terț, emise de: autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în

sensul prezentei legi.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu

este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate.

Art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019) prevede că, cererea prin care se solicită

anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată

în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge

de la: data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului

prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia.

Astfel, la data de 15 decembrie 2018, Iurie Cotruță a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitînd admiterea

acțiunii; a recunoaște drept ilegal refuzul nr. C-2638/18 din 7 decembrie 2018 a

Casei Naționale de Asigurări Sociale; a obliga Casa Națională de Asigurări Sociale

de a recalcula și achita diferența de pensie pentru perioada 1 aprilie 2015 – 1

noiembrie 2018 în sumă de 200 000 lei; obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale de a recalcula și achita pensia pe viitor conform prevederilor art. 32 din

Legea nr. 544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului în mărime de 80%

din salariul lunar de funcție

Instanțele ierarhic inferioare fiind investite cu judecarea prezentei cauze au

ajuns la concluzia temeiniciei acțiunii.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în

recurs, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră corectă soluția instanței de apel și a primei

instanțe privind admiterea acțiunii depuse de Iurie Cotruță ca fiind întemeiată.

Or, în conformitate cu art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare de la data de 16 mai

2014, judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția

de judecător, vor primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a

prezentei legi.

Conform art. 32 alin. (l) și (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr.

544 din 20 iulie 1995, judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime

în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în

funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de

55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea

7

de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu. Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condițiile

alin.(l) se calculează și se plătește doar judecătorilor demisionați și judecătorilor

eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

În conformitate cu prevederile art. 101 din Legea privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, salariile de funcție ale

judecătorilor și procurorilor stabilite în condițiile art. 1 se reexaminează anual de la

data de 1 aprilie.

Prin urmare, în speță instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit că

recalcularea pensiei judecătorului urmează să se efectueze reieșind din cuantumul

dreptului patrimonial dobândit, la caz, ținându-se cont de mărimea salariului lunar

al judecătorului în exercițiu, fără careva limitări.

În temeiul art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la 1 decembrie 2018),

salariul de funcție al judecătorului din cadrul curții de apel se stabilește în cuantum

de 4,3 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă în

funcția de judecător de peste 15 ani.

Prin prisma dispozițiilor art. 10 lit. a) – c) din Legea privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la 1

decembrie 2018), prevederile art. 4 din prezenta lege se pun în aplicare după cum

urmează: de la 1 ianuarie 2014, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite in

cuantum de 80% din salariile de funcție prevăzute la articolul 4; de la 1 aprilie 2015,

salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90% din salariile de

funcție prevăzute la articolul 4; de la 1 aprilie 2016, salariile de funcție ale

judecătorilor vor fi plătite in cuantum deplin conform articolului 4.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție conchide a fi justă și întemeiată soluția instanțelor inferioare privind

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și achite pensia

intimatului, în corespundere cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la

statutul judecătorului, în mărime de 80%, reieșind din salariul mediu lunar al

judecătorului Curții de Apel în exercițiu.

Totodată, se reține că instanța de apel corect a considerat irelevantă trimiterea

la caz a apelantului Casa Națională de Asigurări Sociale referitor la faptul că

intimatul nu beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei, reieșind din salariul

judecătorului în exercițiu pentru perioadă dedusă speței, la prevederile art. III din

Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, care stipulează că, judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar

continuă să activeze în funcția de judecător, beneficiază de mărimea pensiei stabilită

până la data intrării în vigoare a prezentei legi, adică 16 mai 2014.

Or, la data intrării în vigoare a legii menționate, reclamantul/intimatul deja

beneficia de dreptul la pensie în mărime de 80% din salariul judecătorului în

exercițiu, prin urmare, norma invocată de către recurentă nu este aplicabilă speței,

întrucât nu are efect retroactiv, or, în speță reclamantul a obținut un „bun” în sensul

art. 1 Protocol nr. 1 CEDO, adică „un drept” înainte de adoptarea și intrarea în

vigoare a art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și

8

completarea unor acte legislative (publicată în Monitorul Oficial nr. 115-119/304

din 16 mai 2014).

Respectiv, la acest segment nu pot fi reținute nici alegațiile recurentei invocate

în cererea de recurs precum că odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea

nr. 544/1995, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii

salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia

judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a

fi recalculată odată cu majorarea salariului, deoarece acestea contravin

circumstanțelor de fapt și de drept menționate mai sus.

În continuare, instanța de recurs remarcă că întru consolidarea soluțiilor

instanțele de judecată întemeiat au ținut cont de și de Hotărârile Curții

Constituționale prin care aceasta s-a expus asupra dreptului la pensie a anumitor

categorii de salariați, inclusiv și a judecătorilor.

În această ordine de idei, Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 4 din 27

ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii și funcționarilor publici, a prevăzut că, la adoptarea unor legi noi și a

altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului

judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul judecătorului.

Tot, în jurisprudența Curții Constituționale s-a menționat că un drept social

poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din

Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului numai în cazul când

dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică. Un drept

patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o

valoare economică și astfel constituie un drept de proprietate al persoanei (HCC

nr.27 din 20 decembrie 2011).

În hotărârea nr. 25 din 27 iulie 2017 Curtea Constituțională a stipulat că

stabilirea unor garanții materiale ale independenței judecătorului rezidă, în primul

rând, în faptul că ele trebuie să reflecte înaltul statut al judecătorului. De aceea

garanțiile materiale ale independenței judecătorului, stabilite de stat, trebuie să fie

asigurate și să se respecte necondiționat. Este absolut inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului în procesul adoptării unor legi noi.

Prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011, Curtea Constituțională a remarcat

Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu

privire la judecători: independența, eficiența și responsabilitățile (adoptată la 17

noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaților miniștri), conform căreia:

„Regulile principale ale regimului de remunerare pentru judecători profesioniști

trebuie stabilite prin lege. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului

și responsabilităților lor și să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice

presiune menită să influențeze deciziile. Trebuie să existe garanții pentru menținerea

unei remunerații rezonabile în caz de boală, concediu de maternitate sau de

paternitate, precum și pentru plata unei pensii pentru limită de vîrstă, care ar trebui

să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exercițiu.

Trebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o măsură de protecție

împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod specific judecătorii”.

Principiul de bază consfințit de Curtea Constituțională în hotărârile sale

adoptate la acest subiect este că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum

9

și restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege,

contravin Constituției, principiilor fundamentale despre independența organelor

judiciare, consfințite în rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 40 din 29 noiembrie

1985 si nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum si Carta Europeană cu privire la

statutul judecătorului, conform căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie,

cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

În corespundere cu art. 4 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, dacă

există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale

ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au

reglementările internaționale.

În acest sens, art. 7 din Codul civil, pînă la operarea modificărilor prin Legea

nr. 133 din 15 noiembrie 2018, în vigoare din 1 martie 2019, statuează că dacă prin

tratatul internațional la care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte

dispoziții decât cele prevăzute de legislația civilă, se vor aplica dispozițiile tratatului

internațional.

Drept urmare, se constată că instanța de apel just a respins argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că prin Hotărârea Curții Constituționale nr.

52 din 27 iunie 2017 s-a constatat constituționalitatea art. III al Legii nr. 60 din 4

aprilie 2014 pentru modificarea si completarea unor acte legislative, respectiv acesta

urmează a fi aplicat în forma în care există, or, prin hotărârea menționată Curtea în

pct. 25 subliniază că noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai

pentru persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în

vigoare, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

În concluzie, se denotă că norma dată nu poate fi aplicată la caz intimatului,

care de fapt a dobândit dreptul la pensie anterior.

Or, remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului și

responsabilităților lor și să aibă un nivel suficient pentnru a-i face imuni la orice

presiune menită să influențeze deciziile. Trebuie să existe garanții pentur menținerea

unei remunerații rezonabile în caz de boală precum și pentru plata unei pensii pentru

limită de vîrstă, care ar trebui să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de

remunerare a judecătorilor în exercițiu.

În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a relevat că este inadmisibilă de a

diminua protecția juridică a statutului judecătorului în procesul adoptării unor legi

noi. Noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai față de

persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare,

fără a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

De asemenea, Curtea Constituțională a menționat că un drept social poate fi

obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din

Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului numai în cazul când

dreptul social respectiv este dobândit și are o valoare economică. Un drept

patrimonial dobândit ar însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o

valoare economică și astfel constituie un drept de proprietate al persoanei.

Având în vedere că dreptul social, cu privire la beneficierea de pensie pentru

vechime în muncă, inclusiv și recalcularea acesteia, a fost dobândit de către

judecătorii în funcție anterior modificărilor din 04 aprilie 2014 (în vigoare din 16

mai 2014) operate la art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului, aceste situații juridice urmează a fi analizate prin prisma

10

principiul ultraactivității legii vechi, și anume a art. 32 alin. (1) și (3) din Legea cu

privire la statutul judecătorului în redacția de până la 16 mai 2014.

Or, faptele juridice încheiate fie, după caz, săvârșite sau produse înainte de

intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute

de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. De

altfel, legea nouă nu poate atribui efectele sale proprii situațiilor juridice trecute și

nici faptelor juridice din care ele provin, adică nu le poate atribui efecte pe care

acestea nu le puteau produce sub imperiul legii sub care s-au format, fie că este vorba

de efecte produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, fie că este vorba de

efectele produse după intrarea în vigoare a legii noi.

De fapt, recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă conform salariului

judecătorului în exercițiu, precum și plata integrală a acesteia judecătorului care

continuă sa activeze în această funcție, sunt considerate facta praeterita (faptele

constitutive, modificatoare sau extinctive de situații juridice realizate în întregime

înainte de intrarea în vigoare a legii noi, precum și efectele produse de acea situație

juridică, vor fi reglementate de legea veche), ca urmare a recunoașterii și acordării

lor în temeiul art. 32 alin. (1) și (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului în

redacția de până la 16 mai 2014, adică sunt niște drepturi definitiv câștigate, care

sunt protejate de principiul neretroactivității legii.

Pentru toate aceste argumente, se atestă fără echivoc că dispozițiile Legii

pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 60 din 4 aprilie 2014

trebuie interpretate în sensul că drepturile acordate în temeiul art. 32 alin. (1) și (3)

din Legea cu privire la statutul judecătorului în redacția de până la 16 mai 2014,

vor fi luate în considerare la recalcularea pensiei pentru vechime în muncă a

judecătorilor în funcție.

De asemenea, însăși în Decizia Curții Constituționale nr. 52 din 27 iunie 2017,

prin care s-a constatat constituționalitatea art. III al Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, și anume în pct. 25 se

decelează că noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai pentru

persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără

a se aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

Din considerentele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție notează că instanța de apel a

examinat principalele întrebări juridice puse în prezenta acțiune și s-a pronunțat în

mod detaliat în privința fiecărui argument invocat pe marginea cererii de chemare în

judecată.

Totuși, pentru a nu ignora observațiile recurentei și circumstanțele speciale ale

cauzei (a se vedea, în contrast, Bochan vs Ucraina, 3 mai 2007, parag. 84), instanța

de judecată a reexaminat problema de drept și a fost de acord cu raționamentul

instanței de apel, care a fost completat în faza de recurs pentru a înlătura orice dubiu

cu privire la legalitatea actelor judecătorești.

În esență, punctul de vedere al recurentei oferit în această fază nu a putut

modifica concluziile anterioare (a se vedea Ruminski vs Suedia, 2 mai 2017, parag.

32 – 33).

Pe baza celor prezentate, instanța de recurs constată că instanța de apel a

determinat corect caracterul raportului juridic dintre părți și legile aplicabile

soluționării cauzei, cu completările de rigoare.

11

Astfel, observațiile recurentei au fost ascultate, iar instanța de apel a răspuns la

toate argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în

cauzele Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii

Speranța vs Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs. Moldova, 6

februarie 2018, parag. 20, 34 – 35).

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a respinge recursul depus de către Casa Națională de Asigurări

Sociale.

În conformitate cu art. 247, art. 248 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 258 alin.

(3) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se menține decizia din 24 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, emisă în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de către

Iurie Cotruță împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului, recalcularea și achitarea pe viitor a pensiei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

12