3ra-67/20 — obligarea recalculării si achitării pensiei pentru vechimea în muncă

3ra-67/20 — obligarea recalculării si achitării pensiei pentru vechimea în muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-67/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Gheorghieș, A. Toderaș, E. Bejenaru)

DECIZIE

23 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de către Anatolie Minciuna împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu

privire la obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

constată:

La data de 25 ianuarie 2019 Anatolie Minciuna a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea

recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, activează în funcția de judecător

la Curtea de Apel Chișinău.

A menționat că, începând cu data de 02 noiembrie 2010, i-a fost stabilită

pensia pentru vechimea în muncă în mărime de 80% din salariu de funcție al

judecătorului Curții de Apel Chișinău.

A susținut că, asigurarea cu pensii a judecătorilor este reglementată prin acte

juridice speciale, unitare și obligatorii și, anume, Legea nr. 544-XIII din 20 iulie

1995 cu privire la statutul judecătorului și Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998

privind pensiile de asigurări sociale de stat.

A afirmat că, reglementarea juridică a asigurării cu pensii a judecătorilor se

face exclusiv prin legile menționate, dar nu prin alte legi. Legile menționate nu

prevăd reducerea cuantumului pensiei stabilite judecătorilor. Careva restricții în

acest sens nu se regăsesc nici tratatele internaționale în domeniul dat, la care

1

Republica Moldova este parte.

A relevat că, modul de calculare a pensiei unui judecător, care beneficiază de

acest drept, a fost reglementat de art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului

și art. 461 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat.

A mai relevat că, prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 decembrie

2011 au fost declarate neconstituționale art. 32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului și art. 461 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, iar

drept urmare, prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 au fost abrogate articolele

enunțate.

A notat că, prin Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, art. 32 alin. (1) din Legea cu privire la statutul

judecătorului are următorul cuprins: Judecătorul care a atins vîrsta de 50 de ani și

are o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni

a activat în funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în

proporție de 55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă

peste vechimea de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul

mediu lunar. Pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

A specificat că, dispoziția art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului

statuează clar că, pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva limitări și fără ca legislatorul

să facă diferență între judecătorii aflați în funcție și cei demisionați.

A considerat că, la adoptarea Legii menționate, legislatorul s-a ghidat de

Hotărârea Curții Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000, prin care s-a statuat că,

la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul

judecătorului, întru respectarea principiului respectării drepturilor dobândite anterior

în mod licit. Totodată, Hotărârea Curții Constituționale nr. 27 din 20 noiembrie 2011

prevede că, un drept social poate fi obiectul protecției constituționale garantate de

art. 46 din Constituție și, respectiv, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția

Europeană, numai în cazul cînd dreptul social respectiv este dobândit și are valoare

economică.

A declarat că, în temeiul cadrului legal viza, recalcularea pensiei, care i-a fost

deja stabilită, urmează a fi efectuată din cuantumul dreptului patrimonial dobândit

și, anume, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului Curții de Apel

Chișinău, aflat în exercițiu, fără careva limitări.

A invocat că, conform art. 4 alin. (3) lit. a) și b) din Legea nr. 328 din 23

decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor, salariul de funcție al judecătorului

din cadrul curții de apel se stabilește în cuantum de: 4,0 salarii medii pe economie

pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de judecător de până la 15

ani; 4,3 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă

în funcția de judecător de peste 15 ani.

A menționat că, are o vechime în muncă de judecător de 27 de ani.

2

A susținut că, la data de 12 iulie 1991 a fost numit în funcția de judecător la

Judecătoria populară din raionul Octombrie, or. Chișinău prin Hotărârea

Parlamentului RM nr. 643 din 11 iulie 1991, iar la data de 12 iunie 2001 a fost numit

în funcția de judecător până la atingerea plafonului de vârstă prin Decretul

Președintelui RM nr. 77-III din 12 iunie 2001. Ulterior, la data de 04 martie 2008,

prin Decretul Președintelui RM nr. 1534 din 28 februarie 2008, a fost numit prin

transfer în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău, unde activează până la

moment.

A afirmat că, prin prisma prevederilor art. 32 din Legea cu privire la statutul

judecătorului, conform cărora pensia judecătorului se recalculează ținându-se cont

de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu, fără careva limitări,

coroborate cu art. 4 alin. (3) din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind

salarizarea judecătorilor, începând cu data de 01 aprilie 2016, pensia sa constituie

80% din salariul de funcție al judecătorului în exercițiu, însă i-a fost calculată și

achită lunar pensia în cuantum mai mic, adică în cel de până la data de 01 aprilie

2015.

A declarat că, începând cu data de 01 aprilie 2015 până în prezent, pensia sa

urma a fi calculată și achitată în cuantum de 80% din salariile de funcție prevăzute

la art. 4 Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013, însă, de fapt, pensia se achită în

cuantum mai mic.

A considerat că, prevederile, care se conțin în art. III din Legea nr.60 din 04

aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, conform cărora

judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de

judecător vor primi pensie în mărimea stabilită pînă la data intrării în vigoare a

prezentei legi, urmează a fi aplicate în coroborare cu prevederile art. 32 din Legea

cu privire la statutul judecătorului, care a fost modificări tot prin Legea nr. 60 din 04

aprilie 2014.

A invocat că, art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 nu se referă la Legea

cu privire la statutul judecătorilor, legislatorul omițând să indice care lege a fost

modificată prin această normă.

A notat că, diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la

plata pensiilor stabilite judecătorilor în modul prevăzut în lege contravin art. 6, 16,

43, 47, 54 și 116 din Constituție, principiilor fundamentale despre independența

organelor judiciare, consfințite în rezoluțiile Adunării Generale a Organizației

Națiunilor Unite nr. 40 din 29 noiembrie 1985 și nr. 146 din 13 decembrie 1985,

precum și în Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului, conform căreia

cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie, cât de apropiat posibil de nivelul

ultimei sale remunerări.

A relevat că, în scopul soluționării acestui litigiu pe cale extrajudiciară, la data

de 06 decembrie 2018 s-a adresat la Casa Națională de Asigurări Sociale cu o cerere

prealabilă, la care, în termenul prevăzut de lege, nu a primit nici un răspuns.

A solicitat obligarea pârâtei de a-i recalcula și de a-i achita pensia pentru

vechimea în muncă, începând cu data de 01 aprilie 2015 până în prezent, precum și

3

de a-i recalcula și de a-i achita pensia pe viitor, în corespundere cu prevederile art.32

din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, ținându-se cont de mărimea salariului lunar

al judecătorului în exercițiu.

Prin hotărârea din 07 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

acțiunea depusă de către Anatolie Minciuna a fost admisă și a fost obligată Casa

Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite lui Anatolie Minciuna

pensia pentru vechimea în muncă, începând cu data de 01 aprilie 2015, în

corespundere cu art. 32 din Legea nr. 544 din 20 iulie 1995, ținând-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Prin decizia din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

La data de 08 noiembrie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și pronunțarea unei noi decizii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe sunt neîntemeiate, deoarece a fost interpretată în mod eronat legea

materială aplicabilă la caz.

A menționat că, intimatul, beneficiar de pensie conform Legii nr. 544-XIII din

20 iunie 1995 cu privire la statutul judecătorului, continuă să activeze până în prezent

în funcția de judecător la Curtea de Apel Chișinău.

A susținut că, la data de 16 mai 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 60 din 04

aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, prin care a fost

modificată și completată Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul

judecătorului.

A afirmat că, Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 au fost modificate, în speță,

reglementările legale care prevăd asigurarea judecătorilor (celor aflați în demisie, cît

și celor ce se află în exercițiul funcției) cu pensie.

A relevat că, art. 32 din Legea cu privire la statutul judecătorului, în redacția

Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014, prevede că, pensia pentru vechime în muncă stabilită

în condițiile alin. (1) se calculează și se plătește doar judecătorilor demisionați și

judecătorilor eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vîrstă.

A mai relevat că, la art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative este prevăzut că, judecătorii, care

beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător, vor

primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

A invocat că, la acest capitol s-a expus și Ministerul Justiției prin scrisoarea

nr. 03/3250 din 03 aprilie 2015, din care rezultă că, pensiile, stabilite până la intrarea

în vigoare a Legii nr. 60 din 04 aprilie 2014 judecătorilor, care activează în

continuare în funcție de judecător, nu se mai supun recalculării în temeiul art. 32

alin. (1) din Legea cu privire la statutul judecătorului.

A declarat că, odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea cu privire

la statutul judecătorului, care admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se

cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii

salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia

4

judecătorilor, care se află în exercițiul funcției, nu mai are fundamentare legală de a

fi recalculată odată cu majorarea salariului. Dreptul la recalcularea pensiei a fost

rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din funcție în

legătură cu atingerea plafonului de vîrstă, precum și indică art. 32 alin. (3) din Legea

cu privire la statutul judecătorului.

La 12 noiembrie 2019 recursul a fost notificat intimatului Anatolie Minciuna,

cu înștiințarea despre depunerea referinței (f. d. 113), însă ultimul nu și-a valorificat

dreptul procedural și nu a depus referință.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge

recursul.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

recursul din următoarele considerente.

Din materialele dosarului rezultă că, începând cu 12 iulie 1991, Anatolie

Minciuna a activat în funcția de judecător la Judecătoria populară din raionul

Octombrie, or. Chișinău, iar în prezent activează la Curtea de Apel Chișinău, în

baza decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1534 din 28 februarie 2008.

La 02 noiembrie 2020 Anatolie Minciuna a dobândit dreptul la pensie pentru

vechimea în funcție de judecător, fiindu-i stabilită pensia pentru vechime în muncă

în mărime de 80% din salariul de funcție de judecător al Curții de Apel Chișinău.

Ulterior, la 06 decembrie 2018 Anatolie Minciuna s-a adresat cu cerere

prealabilă la Casa Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat recalcularea

5

și achitarea pensiei pentru perioada 01 aprilie 2015 - 01 aprilie 2016 și, respectiv,

perioada 01 aprilie 2016 până la modificarea salariului mediu pe economie pe

republică, în conformitate cu prevederile legale, însă în termenul prevăzut de lege

nu a primit nici un răspuns.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, Anatolie Minciuna a

solicitat obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și de a-i

achita pensia pentru vechimea în muncă, începând cu data de 01 aprilie 2015 până

în prezent, precum și de a-i recalcula și de a-i achita pensia pe viitor, în corespundere

cu prevederile art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995, ținându-se cont de

mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, obligând Casa Națională de Asigurări Sociale să

recalculeze și să achite lui Anatolie Minciuna pensia pentru vechimea în muncă,

începând cu data de 01 aprilie 2015, în corespundere cu art. 32 din Legea nr. 544 din

20 iulie 1995, ținând-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia,

considerând hotărârea primei instanțe legală și întemeiată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu

legislația în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că,

soluția dată de către instanțele judecătorești este corectă.

Conform art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV

din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate

publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a

obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a

fost cauzată.

Conform art. 16 alin. (1) din Legea enunțată, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu

este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un

răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios

administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și

repararea pagubei cauzate.

Conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire

la statutul judecătorului, judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime

în muncă de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în

funcția de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de

55% din salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea

de 20 de ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu.

6

Conform art. 1 din Legea nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor (abrogată la 01 decembrie 2018), prezenta lege

reglementează modul și condițiile de salarizare a judecătorilor și procurorilor,

inclusiv cuantumul salariilor de funcție ale acestora, instituind un sistem unitar de

salarizare a judecătorilor și procurorilor bazat pe salariul mediu pe economie realizat

în anul precedent celui de gestiune drept unitate de referință.

Conform art. 4 alin. (3) din Legea enunțată, salariul de funcție al judecătorului

din cadrul curții de apel se stabilește în cuantum de: 4,0 salarii medii pe economie

pentru judecătorul care are o vechime în muncă în funcția de judecător de pînă la 15

ani; b) 4,3 salarii medii pe economie pentru judecătorul care are o vechime în muncă

în funcția de judecător de peste 15 ani.

Art. 10 din aceeași Lege reglementează că, prevederile art.4 din prezenta lege

se pun în aplicare după cum urmează: a) de la 1 ianuarie 2014, salariile de funcție

ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 80% din salariile de funcție prevăzute

la articolul 4; b) de la 1 ianuarie 2015, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi

plătite în cuantum de 90% din salariile de funcție prevăzute la articolul 4; c) de la 1

aprilie 2016, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin

conform articolului 4.

După cum a fost constatat, intimatul activează în funcția de judecător începând

cu 12 iulie 1991, iar începând cu 04 martie 2008, acesta activează în funcția de

judecător la Curtea de Apel Chișinău. La moment, Anatolie Minciuna are o vechime

în muncă de peste 27 de ani, iar începând cu 02 noiembrie 2010, acesta beneficiază

de pensie pentru vechime în muncă în mărime de 80% față de salariul funcției de

judecător la Curtea de Apel Chișinău.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că, intimatul a dobândit dreptul la pensie în

condițiile sus-enunțate, respectiv, pensia acestuia urmează a fi recalculată în

dependență de salariul deținut la moment în funcția de judecător al Curții de Apel

Chișinău.

Prin urmare, instanța de recurs consideră că, este justă și întemeiată soluția

instanțelor ierarhic inferioare privind obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale

de a recalcula și de a achita lui Anatolie Minciuna pensia pentru vechimea în muncă,

începând cu data de 01 aprilie 2015, în corespundere cu art. 32 din Legea nr. 544-

XIII din 20 iulie 1995, ținând-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în

exercițiu.

Nu poate fi reținut argumentul invocat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale precum că, intimatul nu beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei,

reieșind din salariul judecătorului în exercițiu pentru perioadă dedusă speței, făcând

trimitere la prevederile art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, care stipulează că, judecătorii care

beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător,

beneficiază de mărimea pensiei stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei

legi, adică la 16 mai 2014. Or, la data intrării în vigoare a Legii menționate, intimatul

7

deja beneficia de dreptul la pensie în mărime de 80% din salariul judecătorului în

exercițiu, prin urmare, norma invocată de către recurentă nu este aplicabilă speței,

întrucât nu are efect retroactiv. În speță, Anatolie Minciuna a obținut un „bun” în

sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, adică „un drept” înainte de

adoptarea și intrarea în vigoare a art. III din Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative (publicată în Monitorul Oficial al

RM nr. 115-119/304 din 16 mai 2014).

De asemenea, nu pot fi reținute nici afirmațiile recurentei precum că, odată ce

au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544/1995, ce admiteau recalcularea

pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în

exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție

superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu

mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului,

deoarece acestea contravin circumstanțelor de fapt și de drept menționate mai sus.

În continuare, instanța de recurs remarcă că, întru consolidarea soluțiilor,

instanțele judecătorești întemeiat au ținut cont și de hotărârile Curții Constituționale,

prin care aceasta s-a expus asupra dreptului la pensie a anumitor categorii de

salariați, inclusiv și a judecătorilor.

În această ordine de idei, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 4 din 27

ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care

reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor

Procuraturii și funcționarilor publici, a prevăzut că, la adoptarea unor legi noi și a

altor acte juridice este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului

judecătorului, consfințit în Legea cu privire la statutul judecătorului.

La fel, în jurisprudența Curții Constituționale s-a menționat că, un drept social

poate fi obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din

Primul Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale numai în cazul când dreptul social respectiv

este dobândit și are o valoare economică. Un drept patrimonial dobândit ar însemna

dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică și, astfel,

constituie un drept de proprietate al persoanei (HCC nr. 27 din 20 decembrie 2011).

În hotărârea nr. 25 din 27 iulie 2017 Curtea Constituțională a stipulat că,

stabilirea unor garanții materiale ale independenței judecătorului rezidă, în primul

rând, în faptul că ele trebuie să reflecte înaltul statut al judecătorului. De aceea

garanțiile materiale ale independenței judecătorului, stabilite de stat, trebuie să fie

asigurate și să se respecte necondiționat. Este absolut inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului în procesul adoptării unor legi noi.

Prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 Curtea Constituțională a remarcat

Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu

privire la judecători: independența, eficienta și responsabilitățile (adoptată la 17

noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaților miniștri), conform căreia:

„53. Regulile principale ale regimului de remunerare pentru judecători profesioniști

trebuie stabilite prin lege. 54. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura

8

rolului și responsabilităților lor și să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la

orice presiune menită să influențeze deciziile. Trebuie să existe garanții pentru

menținerea unei remunerații rezonabile în caz de boală, concediu de maternitate sau

de paternitate, precum și pentru plata unei pensii pentru limită de vîrstă, care ar trebui

să fie raportate în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exercițiu.

Trebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o măsură de protecție

împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod specific judecătorii”.

Principiul de bază consfințit de Curtea Constituțională în hotărârile sale

adoptate la acest subiect este că, diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum

și restricțiile la plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege,

contravin Constituției, principiilor fundamentale despre independența organelor

judiciare, consfințite în rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 40 din 29 noiembrie

1985 și nr. 146 din 13 decembrie 1985, precum și în Carta Europeană cu privire la

statutul judecătorului, conform căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie

cât de apropiat posibil de nivelul ultimei sale remunerări.

Conform art. 4 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, dacă există

neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale

omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au

reglementările internaționale.

În acest sens, art. 7 din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019)

statuează că, dacă prin tratatul internațional la care Republica Moldova este parte

sunt stabilite alte dispoziții decât cele prevăzute de legislația civilă, se vor aplica

dispozițiile tratatului internațional.

În concluzie, se denotă că, art. III din Legea nr. 60 din 04 aprilie 2014 pentru

modificarea si completarea unor acte legislative nu poate fi aplicat la caz intimatului,

care, de fapt, a dobândit dreptul la pensie anterior.

Prin urmare, instanța de recurs constată că, instanța de apel a determinat corect

caracterul raportului juridic dintre părți și legile aplicabile soluționării cauzei, cu

completările de rigoare. Astfel, observațiile recurentei au fost ascultate, iar instanța

de apel a răspuns la toate argumentele esențiale ale cauzei (cauzele Victor Harovschi

versus Moldova, 18 noiembrie 2008, Fundația pentru Copii Speranța versus

Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții versus Moldova, 06 februarie

2018, parag. 20, 34, 35).

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul și de a menține deciziei instanței de apel și hotărârea primei

instanțe.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale.

9

Se menține decizia din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți și hotărârea

din 07 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de către Anatolie Minciuna

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la obligarea recalculării și

achitării pensiei pentru vechimea în muncă.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Mariana Pitic

10