3ra-575/19 — contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă

3ra-575/19 — contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-575/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: L. Bagrin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)

ÎNCHEIERE

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Nicolae Caramelea împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea recalculării și

achitării pensiei pentru vechimea în muncă,

împotriva deciziei din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii

Moldova și a fost menținută hotărârea din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 18 iunie 2018, Nicolae Caramelea a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea recalculării și achitării pensiei pentru vechimea în

muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că a activat în organele procuraturii în

perioada anilor 1971 - 2002, având o vechime în muncă de peste 18 ani.

A susținut că în anul 1998, în conformitate cu Legea cu privire la Procuratură nr.

118 din 14 martie 2003, în vigoare la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru

vechime în muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar, potrivit funcției

deținute, pe care o primea regulat, cu respectarea principiului recalculării pensiei la

fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu, ce a durat până

la sfârșitul anului 2011.

De asemenea, a menționat reclamantul că potrivit art. 34 alin. (6) din Legea cu

privire la Procuratură nr. 118 din 14 martie 2003, procurorii pensionați beneficiau de

dreptul de recalculare a pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu.

1

A afirmat că dispozițiile art. 73 alin. (8) din Legea cu privire la Procuratură nr.

294 din 25 decembrie 2008, stipulau că procurorii pensionați de asemenea beneficiază

de dreptul de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă odată cu majorarea

generală a salariului procurorilor în exercițiu, astfel încă odată fiindu-i reconfirmat prin

lege dreptul la recalcularea pensiei în mărime de 80 % din salariul procurorului în

exercițiu conform funcției deținute, dobândit legal în anul 1998.

Totodată, prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în sectorul

bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35% începând cu 01 ianuarie 2013.

Potrivit Legii nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor

acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul de funcție al procurorului se

stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform Legii privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 și Legii cu privire la

Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, ținând-se cont de nivelul procuraturii în care

își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în funcția de procuror.

A notat că, conform art. 52 din Legea privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, la salariul de funcție al procurorului

adjunct al procurorului-șef al procuraturii teritoriale i se atribuie un spor calculat în

raport procentual față de salariul de funcție în mărime de 7 %, condiții întrunite de

către reclamant.

A indicat că, Casa Națională de Asigurări Sociale din motive neîntemeiate, la

momentele respective, nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel lipsindu-l de dreptul

dobândit în anul 1998 de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea pensiei cu

aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a fiecărui an.

La data de 21 mai 2018, s-a adresat cu cerere prealabilă la Casa Națională de

Asigurări Sociale, întru restabilirea în dreptul de a beneficia de principiul recalculării

pensiei în legătură cu majorarea salariului procurorului în funcție conform prevederilor

Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din 23

decembrie 2005, în vigoare din 05 aprilie 2013 și Legii cu privire la Procuratură nr. 3

din 05 februarie 2016.

Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-1128/18 din 11 iunie

2018, cererea prealabilă a fost respinsă pe motiv că prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011

pentru modificarea și completarea unor acte legislative a fost modificat art. 73 din

Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008 și abrogate alineatele

(3)-(10) din acest articol. Respectiv, începând cu 01 iulie 2011, procurorii, cu excepția

procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind sistemul public de

pensii nr. 156 din 14 octombrie 1998. Prin urmare, pârâta a conchis că la caz nu există

niciun temei legitim de a-i recalcula pensia.

Consideră că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale este ilegal și

neîntemeiat, pârâta la examinarea cererii prealabile nu a determinat corect raportul

juridic litigios, deoarece prevederile Legii nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate alin. (3)-(10) ale art. 73

din Legea cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, nu sunt aplicabile

la cazul speței, având în vedere faptul că în conformitate cu prevederile Legii cu

privire la Procuratură nr. 902 din 29 ianuarie 1992, Legii cu privire la Procuratură nr.

118 din 14 martie 2003, ajustată la Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din

2

20 iulie 1995 și Legii cu privire la Procuratură nr. 294 din 25 decembrie 2008, în

calitate de procuror în demisie, deține dreptul la toate înlesnirile, garanțiile,

recompensele și suplimentele prevăzute pentru judecător.

Mai mult ca atât, procurorii pensionații până la adoptarea Legii nr. 118 din 14

martie 2003, primeau pensiile conform Legii cu privire la statutul judecătorului nr. 544

din 20 iulie 1995.

A invocat că prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula

pensia i-a fost încălcat dreptul legal dobândit la momentul stabilirii pensiei și nu poate

fi restrâns pe viitor.

A menționat că argumentul pârâtei precum că drepturile de pensioare a

procurorilor sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea privind pensiile de

asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, care însă nu prevăd faptul că

pensiile procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării

generale a salariului procurorilor, nu poate fi reținut, deoarece norma de drept enunțată

a intrat în vigoare la 01 iulie 2011, pe când reclamantul beneficiază de pensie din anul

1998.

În contextul expus, Nicolae Caramelea a solicit să fie recunoscut neîntemeiat

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. C-1128/18 din 11 iunie 2018,

repunerea în drept lezat de recalculare a pensiei pentru vechime în muncă în

dependență de majorarea generală a salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont

de funcția deținută și data ieșirii la pensie, obligarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale să-i achite pensia pentru vechime în muncă reieșind din salariul achitat

Procurorului adjunct al procurorului-șef a procuraturii teritoriale în exercițiul funcției,

precum și să-i recalculeze și să-i achite pensia pentru vechimea în muncă ținând cont

de majorarea generală a salariului procurorului în funcție începând cu 05 aprilie 2013,

după creșterea salariului cu 35 % și începând cu 01 august 2016, după creșterea

salariului conform art. 60 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie

2016 (în vigoare din 01 august 2016), pe toată perioada de pensionare, reieșind din

funcția deținută.

Prin hotărârea din 27 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă integral și au fost recunoscute ca neîntemeiate deciziile Casei

Naționale de Asigurări Sociale nr. C-1128/18 din 11 iunie 2018 și nr. C-1128/18 din

04 iulie 2018 și a fost repus Nicolae Caramelea în dreptul lezat de recalculare a pensiei

pentru vechime în muncă în dependență de majorarea generală a salariului procurorului

în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie. A fost obligată

Casa Națională de Asigurări Sociale să-i achite lui Nicolae Caramelea pensia pentru

vechime în muncă reieșind din salariul achitat Procurorului adjunct al procurorului-șef

a procuraturii teritoriale în exercițiul funcției. A fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să recalculeze și să achite pensia pentru vechime în muncă lui

Nicolae Caramelea, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului în exercițiu,

cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a salariului procurorului în

exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută și data ieșirii la pensie. Recalcularea de

efectuat începând cu 05 aprilie 2013, după creșterea salariului cu 35 % și continuând

cu 01 august 2016, după creșterea salariului conform art. 60 din Legea cu privire la

Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 (în vigoare din 01 august 2016) și pe toată

perioada de pensionare, reieșind din funcția deținută.

3

Prin decizia din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea din 27

septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluția prin faptul că

Nicolae Caramelea, activând în funcția de procuror și având vechime în muncă de

peste 18 ani, întrunește condițiile prevăzute de lege pentru recalcularea pensiei pentru

vechimea în muncă ținând cont de majorarea salariului procurorului începând cu 05

aprilie 2013 și majorarea ulterioară de la 01 august 2016, însă, Casa Națională de

Asigurări Sociale incorect i-a respins în recalcularea pensiei, stabilindu-i mărimea

pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la data de 01 aprilie a

fiecărui an.

Totodată, instanțele de judecată au considerat că este neîntemeiat argumentul

Casei Naționale de Asigurări Sociale precum că drepturile de pensionare a procurorilor

sunt reglementate de prevederile art. 462 din Legea cu privire la pensiile de asigurări

sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998, deoarece această normă a fost introdusă

prin Legea nr. 56 din 09 iunie 2011, în vigoare din 01 iulie 2011, pe când Nicolae

Caramelea a obținut dreptul la pensie începând cu anul 1998.

Drept consecință, refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale privind

recalcularea și achitarea pensiei lui Nicolae Caramelea pentru vechime în muncă

reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului adjunct al procurorului-șef a

procuraturii teritoriale, cu recalcularea acesteia în cazul majorării generale a salariului

procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, a

fost apreciat ca fiind ilegal și neîntemeiat, ce lezează un drept al reclamantului

prevăzut de lege.

La data de 12 martie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din

30 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 27 septembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii ca neîntemeiată.

În susținerea recursului a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de

apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, cu

interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

A indicat că prin art. VIII din Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, a fost abrogat alin. (8) al art. 73 din Legea nr. 294

din 25 decembrie 2008, care prevedea dreptul procurorilor la recalcularea pensiei

pentru vechime în muncă și a indemnizației viagere în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

Astfel, a afirmat că noua redacție a art. 73, în vigoare de la 01 iulie 2011, prevede

că procurorii, cu excepția procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii

privind pensiile de asigurări sociale de stat nr. 156 din 14 octombrie 1998. Respectiv,

art. 462 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998 nu prevede faptul că pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

Prin urmare, recurenta a susținut că începând cu data de 01 iulie 2011, pensia

procurorilor nu se mai recalculează, dar se indexează anual la data de 01 aprilie

conform art. 13 din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

4

Prin referința depusă la 05 aprilie 2019, Nicolae Caramelea a solicitat declararea

recursului inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede astfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 30 ianuarie

2019.

Decizia instanței de apel redactată integral a fost publicată pe pagina web a

Curții de Apel Chișinău la 26 februarie 2019 și a fost expediată în adresa părților la

data de 28 februarie 2019, potrivit scrisorii de însoțire nr. 2342 (f.d. 136), la

materialele cauzei lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, depus la data de 12 martie 2019 de Casa Națională de Asigurări

Sociale, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

5

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul depus de Casa

Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale, ca inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și

art. 270 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

7