3ra-1095/19 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă

3ra-1095/19 — contestarea actului administrativ si obligarea recalculării pensiei pentru vechime în muncă (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-1095/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

04 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea cererii de recurs depusă de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Sofronie Balan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea recalculării pensiei pentru vechime în

muncă,

împotriva deciziei din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

constată:

La data de 01 august 2018 Sofronie Balan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Națională de Asigurări Sociale cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea recalculării pensiei pentru vechimea în muncă.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în perioada anilor 1968-2004 a

activat în organele procuraturii în diferite funcții.

A menționat că, începând cu anul 2004, în conformitate cu Legea cu privire

la Procuratură, în vigoare la acel moment, i-a fost stabilită pensia pentru vechime în

muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar, conform funcției deținute, pe care

o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului recalculării pensiei, la

fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu și a durat

aceasta până la sfârșitul anului 2011.

A susținut că, în corespundere cu prevederile art. 34 alin. (6) din Legea nr.118-

XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, procurorii pensionari beneficiau de

dreptul la recalcularea pensiei în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, drept pe care l-a dobândit la data de 20 octombrie 1998.

A afirmat că, conform art. 73 alin. (8) din Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie

2008 cu privire la Procuratură, procurorii pensionați, de asemenea, beneficiau de

1

recalculare a pensiei pentru vechime în muncă, odată cu majorarea generală a

salariului procurorului în exercițiu.

A relevat că, prin Legea nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 335-XVI din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de

salarizare în sistemul bugetar, salariul procurorului s-a majorat cu 35%, care se

achită începând cu data de 01 ianuarie 2013.

A invocat că, conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 01 august 2016 salariul

de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, conform

Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor

și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-se cont de

nivelul Procuraturii, în care își desfășoară activitatea și de vechimea în muncă în

funcția de procuror.

A mai invocat că, conform art. 51 alin. (2) lit. c) și 52 lit. e) din Legea nr. 328

din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, salariul de

funcție al procurorului din procuratura teritorială se stabilește în cuantum de 3,15

salarii medii pe economie pentru procurorul care are o vechime în muncă în funcția

de procuror de peste 12 ani, iar pentru exercitarea funcției de conducere, procurorul

beneficiază de următorul spor calculat în raport procentual față de salariul său de

funcție în cuantum de: 7% – pentru exercitarea funcției de adjunct al procurorului-

șef al procuraturii teritoriale.

A declarat că, Casa Națională de Asigurări Sociale, din motive necunoscute,

la data adoptării legilor respective, nu a efectuat recalcularea pensiei, astfel, lipsindu-

l de dreptul dobândit licit în anul 1998, de recalculare a pensiei, stabilindu-i mărimea

pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la 01 aprilie a

fiecărui an.

A relatat că, la data de 06 iunie 2018 s-a adresat la Casa Națională de Asigurări

Sociale cu cerere prealabilă privind recalcularea pensiei în legătură cu majorarea

salariului procurorului în funcție conform prevederilor legale, însă prin răspunsul

Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-1275/18 din 13 iunie 2017 cererea

prealabilă a fost respinsă.

A notat că, atît Legea nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, cît și cele anterioare (din 1992 și 2003) asigură reglementarea

garanțiilor sociale, una din ele fiind acordarea pensiei procurorului ca entitate de

demnitate publică la o anumită vârstă - 50 de ani, cu respectarea obligatorie a

principiului de recalculare a pensiei la fiecare creștere ordinară a salariului lunar al

procurorului în funcție.

A precizat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie 2000

privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii,

funcționarilor publici, a decis că, stipulările legii privind stabilirea unor garanții

materiale ale independenței procurorilor, judecătorilor trebuie să corespundă

înaltului statut de persoane cu demnitate publică. Aceeași instanță de jurisdicție

constituțională a indicat și pentru viitor organelor cu drept de inițiativă legislativă

2

că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice este inadmisibil de a diminua

protecția juridică a statutului judecătorului, procurorului. Totodată, Curtea

Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că, cuantumul pensiei stabilite

printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

A menționat că, Curtea Constituțională, prin hotărârea nr. 9 din 30 martie

2004, a statuat că, normele privind protecția de stat, asigurarea materială și socială,

inclusiv asigurarea cu pensii, consfințite în legile anterioare, nu pot fi anulate sau

modificate.

A susținut că, Curtea Constituțională, prin hotărârea enunțată, a menționat că,

dreptul subiectiv, constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel

născut sub imperiul unei legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării

unor fapte din trecut, cazurile contrare intrând în contradicție cu art. 22 din

Constituție. Conform regulii generale, legea nouă nu poate modifica regimul juridic

al dreptului anterior, îl poate suprima sau îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea

nouă nu poate desființa modalitatea prin care legea anterioară a instituit dreptul

respectiv și efectele lui.

A afirmat că, Curtea Constituțională, în hotărârea nr. 27 din 20 decembrie

2011, acceptând statuările Curții Europene pentru Drepturile Omului de asimilare a

dreptului la prestații sociale unui drept de proprietate în sensul art. 1 din Primul

Protocol adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, a concluzionat că, un drept social poate fi obiectul

protecției constituționale garantate de art. 46 din Constituție și, respectiv, art. 1 din

Primul Protocol adițional la Convenție numai în cazul cînd dreptul social respectiv

este dobândit și are o valoare economică.

A invocat că, calcularea și achitarea pensiei procurorilor pentru vechimea în

muncă, pensionați până la operarea modificărilor prin Legea nr. 56 din 09 iunie

2011, în vigoare din 01 iulie 2011, conform condițiilor stabilite de această lege, fără

o justificare obiectivă și rezonabilă, provoacă discriminarea acestora în raport cu alți

pensionari, foști colaboratori ai organelor procuraturii, care au obținut cîștig de

cauză pe aceleași temeiuri, având la bază aceleași circumstanțe, cît și în raport cu

actualii colaboratori ai procuraturii, care beneficiază de salarii mult mai favorabile

și avantajoase, în situația în care exercită atribuții similare celor care au fost

executate de către procurorii pensionați.

A solicitat recunoașterea ca fiind ilegală a deciziei Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. B-1275/18 din 29 iunie 2018, repunerea în dreptul lezat și

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și de a-i achita pensia

pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului în

exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, cu efectuarea

recalculării de fiecare dată din data de 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată

majorarea salariului procurorului în exercițiu.

Ulterior, Sofronie Balan a depus cerere de concretizare a pretențiilor,

solicitând suplimentar obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i

recalcula și de a-i achita pensia pentru vechimea în muncă conform prevederilor

3

Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 355 din

23 decembrie 2013 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, conform

cărora salariul procurorului cu vechimea în muncă de la 15 la 20 de ani a fost majorat

cu 35%, începând cu data de 01 aprilie 2013 până la data de 31 iulie 2016, obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i recalcula și de a-i achita pensia pentru

vechime în muncă conform art. XXIX din Legea nr. 152 din 01 iulie 2016, reieșind

din salariul mediu lunar achitat procurorului din procuratura teritorială (raională) în

exercițiu, care are o vechime în muncă de peste 12 ani, cu recalcularea începând cu

data de 01 august 2016, în mărime de 80% din suma de 14524,34 de lei, ce constituie

11619,72 de lei, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a-i efectua

recalcularea pensiei începând cu data de 01 aprilie 2017, având în vedere majorarea

salariului de la data de 01 aprilie 2017, ținându-se cont de modificările posterioare

ale legislației în cazul majorării generale a salariului procurorului în funcție și

încasarea de la Casa Națională de Asigurări Sociale cheltuielile de judecată în sumă

de 5000 de lei.

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de către Sofronie Balan a fost admisă parțial, a fost recunoscută ca

fiind ilegală decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-1275/18 din 29 iunie

2018, a fost repus Sofronie Balan în dreptul lezat, a fost obligată Casa Națională de

Asigurări Sociale să recalculeze și să achite lui Sofronie Balan pensia pentru

vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului raionului,

cu recalcularea acesteia, în cazul majorării generale a salariului procurorului în

exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie, cu efectuarea

recalculării de fiecare dată de 1 a lunii în care a fost și va fi efectuată majorarea

salariului procurorului în exerciți și a fost încasată de la Casa Națională de Asigurări

Sociale în beneficiul lui Sofronie Balan suma de 2500 de lei, cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță just a concluzionat că, intimatul

dispune de dreptul de a-i fi recalculată și achitată pensia pentru vechime în muncă,

reieșind din salariul mediu lunar achitat procurorului-șef al procuraturii teritoriale,

ținând cont de majorarea salariului procurorului, începând cu data de 01 aprilie 2013,

iar decizia Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. B-1275/18 urmează a fi anulată

ca fiind neîntemeiată.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, prima instanță just a conchis că,

chiar dacă Legea nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură a fost abrogată

prin Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008, Sofronie Balan a dobândit dreptul de a-i

fi stabilită pensia de procuror, la data întrunirii condițiilor privind pensionarea

procurorilor (atingerea vîrstei de 50 de ani, precum și stagiul de cotizare de cel puțin

12 ani 06 luni în funcția de procuror), care erau în vigoare la acel moment și, anume,

în anul 1998, așa cum, conform art. 6 alin. (1) și (2) din Codul civil, legea civilă nu

are caracter retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a

unei situații juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații

4

juridice stinse anterior.

Instanța de apel a menționat că, toate modificările operate ulterior în actele

legislative, care reglementează modul de calculare a pensiilor procurorilor, au efect

doar pentru persoanele (procurorii), care vor beneficia de pensii după punerea în

aplicare a modificărilor respective, aceste modificări neavând efect retroactiv,

conform regulilor generale de acțiune a legii în timp.

La data de 28 iunie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus recurs

nemotivat, iar la data de 25 iulie 2019 a depus recurs motivat împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii cu privire la respingerea

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel nu a studiat minuțios actele normative în vigoare,

care reglementează obiectul litigiului și nu a luat în considerare argumentele

recurentului.

A menționat că, începând cu data de 01 iulie 2011, drepturile de pensionare a

procurorilor au fost reglementate de prevederile art. 462 din Legea nr. 156 din 14

octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

A afirmat că, art. 462 din Legea enunțată nu prevedea faptul că, pensiile

procurorilor și indemnizațiile viagere se recalculează în cazul majorării generale a

salariului procurorilor.

A susținut că, începând cu data de 01 iulie 2011, pensia procurorilor nu se mai

recalculează, dar se indexează anual la 1 aprilie conform art. 13 din Legea nr. 156

din 14 octombrie 1998.

A specificat că, conform art. 33 din Legea nr. 156-XIV din 14 octombrie 1998,

recalcularea pensiei se efectuează numai în cazul apariției unor circumstanțe noi

referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc până la acordarea

drepturilor la pensie.

A declarat că, Legea nr. 56 din 09 iunie 2011 privind modificarea și

completarea unor acte legislative, prin care au fost abrogate prevederile art. 73 din

Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, ce reglementau

recalcularea pensiilor și indemnizațiilor viagere ale procurorilor, a fost obiectul

examinării sub aspectul constituționalității acesteia și prin Hotărârea nr. 27 din 20

noiembrie 2011 privind controlul constituționalității unor legi de modificare a

condițiilor de asigurare cu pensii și alte plăți sociale pentru unele categorii de

salariați, Curtea Constituțională a recunoscut ca fiind constituționale prevederile

Legii nr. 56 din 09 iunie 2011, care reglementează condițiile noi privind asigurarea

socială a procurorilor în exercițiu, cît și a celor în demisie.

A relevat că, noile prevederi legale au exclus posibilitatea recalculării pensiei

procurorului în demisie în dependență de majorarea salariului procurorului în

exercițiu, însă legislatorul a prevăzut și a acordat o substituire echitabilă (în limitele

posibilității resurselor financiare disponibile în buget) în acest sens prin faptul că,

pensia procurorilor se indexează anual la data de 01 aprilie, precum prevede art. 13

5

din Legea nr. 156 din 14 octombrie 1998.

Prin referința depusă la data de 06 august 2019 Sofronie Balan, reprezentat de

către avocatul Valentin Golubciuc, a solicitat respingerea recursului și menținerea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

Examinând admisibilitatea cererii de recurs, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează următoarele.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod

intră în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni de

acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până

la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Prin urmare, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție va aprecia condițiile de admisibilitate a recursului în

conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform

reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la data de 29 mai 2019 și a fost

expediată recurentului la data de 04 iulie 2019, respectiv, recursul motivat depus de

către Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 25 iulie 2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

6

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul depus de către Casa Națională de

Asigurări Sociale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității

constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

7

Totodată, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să

fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere,

la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri

(cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul depus de

către Casa Națională de Asigurări Sociale, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ

și art. 270 din Codul de procedură civilă, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

8