3ra-23/20 — declararea nulitătii refuzului, recalcularea pensiei si achitarea pe viitor a pensiei,

3ra-23/20 — declararea nulitătii refuzului, recalcularea pensiei si achitarea pe viitor a pensiei, (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-23/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Toderaș, Gh. Liulca, E. Bejenaru)

D E C I Z I E

8 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul: Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii: Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Ion Muruianu împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

declararea nulității refuzului, recalcularea pensiei și achitarea pe viitor a pensiei,

împotriva deciziei din 23 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 21 martie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 14 ianuarie 2019, Ion Muruianu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la declararea nulității refuzului,

recalcularea pensiei și achitarea pe viitor a pensiei.

În motivarea acțiunii, concretizată pe parcursul examinării cauzei, reclamantul a

indicat că activează în funcția de judecător din anul 1990, iar în prezent este judecător la

Curtea de Apel Chișinău. Din anul 2004 deține gradul superior de calificare al

judecătorilor, în anul 2007 prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova a fost

numit în funcție de Președinte al Curții Supreme de Justiție pe un termen de 4 ani și a

exercitat acest mandat până în anul 2012.

A menționat că începând cu anul 2007 primește pensia de judecător în mărime de

80% din salariul lunar al Președintelui Curții Supreme de Justiție, stabilită în temeiul

art. 32 Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului.

A explicat că pârâta Casa Națională de Asigurări Sociale permanent sfidează

drepturile tuturor pensionarilor din țară, inclusiv al magistraților care au dobândit

dreptul la pensie și, în particular, al subsemnatului-reclamant. Acest fapt este notoriu și

se observă din motorul de căutare a paginilor electronice al instanțelor de judecată

1

privind multiplele litigii judiciare intentate și câștigate de pensionari, în raport cu Casa

Națională de Asigurări Sociale.

În opinia reclamatului, Casa Națională de Asigurări Sociale nesocotește vehement și

prevederile art. 120 din Constituție care proclamă că este obligatorie respectarea

hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești, precum și executarea lor. Mai mult, se

deduce convingerea că toți angajații pârâtei ori sunt total incompetenți, ori sunt grav

afectați de rea-credință, dat fiind faptul că aceștia, în contradicție cu principiile de drept

unanim recunoscute cu privire la puterea lucrului judecat și autoritatea lucrului judecat

„res judicata pro veritate habetur” (lucrul judecat e considerat ca exprimând adevărul),

ignoră, cu desăvârșire, hotărârile judecătorești și jurisprudența națională unitară în litigii

similare și chiar identice.

Reclamantul a relatat că prin hotărârea din 12 iunie 2014 a Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău a fost admisă integral acțiunea reclamantului Ion Muruianu împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale; s-a recunoscut ilegală decizia nr. X-01 din 18

aprilie 2014 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău privind

refuzul în recalcularea pensiei lui Ion Muruianu; a fost obligată Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a recalcula și achita pensia lui Ion

Muruianu pentru vechimea în muncă, începând cu 1 ianuarie 2014 conform Legii nr. 37

din 7 martie 2013, în cuantum de 80% din salariul mediu lunar al Președintelui Curții

Supreme de Justiție în funcție, ținîndu-se cont de indexarea salariului; s-a obligat Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a recalcula și achita pensia

lui Ion Muruianu în același mod, reieșind din salariul mediu lunar achitat Președintelui

Curții Supreme de Justiție în funcție, ținându-se cont de indexarea salariului, în

conformitate cu prevederile art.4 și art. 5 din Legea privind salarizarea judecătorilor nr.

328 din 23 decembrie 2013, începând 1 aprilie 2015 și de la 1 aprilie 2016, ținându-se

cont de salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2015 și respectiv anul

2016, astfel până când salariul judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin”. Prin

hotărârea suplimentară din 18 iulie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău a fost

obligată Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a recalcula și

achita pensia lui Ion Muruianu privind vechimea în muncă, în sumă de 16 224 de lei,

începând cu 1 ianuarie 2014 conform Legii nr. 37 din 7 martie 2013, în cuantum de 80%

din salariul lunar al Președintelui Curții Supreme de Justiție, care în prezent constituie

suma de 20 280 lei”. Prin decizia din 13 ianuarie 2015 a Curții de Apel Bălți a fost

respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și au fost menținute

integral hotărârile Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 12 iunie 2014 și din 18 iulie

inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale. Casa Națională de

Asigurări Sociale fiind obligată, prin hotărâri judecătorești irevocabile și prin lege, să

calculeze și să achite corect pensia subsemnatului, Casa Națională de Asigurări Sociale,

în mod nelegal și abuziv, începând cu 1 aprilie 2015 și până în prezent nu a calculat și

nu a achitat reclamantului cuantumul pensiei în corelație cu mărimea salariului lunar al

Președintelui Curții Supreme în exercițiu. Este notoriu și incontestabil faptul că, în

această perioadă, salariul lunar al Președintelui Curții Supreme în exercițiu a fost în

mărime după cum urmează: anul 2015 – 27 000 de lei; anul 2016 – 30 300 de lei; anul

2017 – 33 600 de lei; anul 2018 – 36 900 de lei. Respectiv, pensia reclamantului urma a

fi calculată și achitată lunar în proporție de 80% din aceste valori și era egală după cum

2

urmează: anul 2015(27 000 x 80%) = 21 600 de lei x 12 = 259 200 de lei; anul 2016(30

300 x 80%) = 24 240 de lei x 12 = 290 880 de lei; anul 2017(33 600 x 80%) = 26 880

lei x 12 = 322 560 de lei; anul 2018(36900 x 80%) = 29 520 de lei x 12 = 354 240 de

lei.

Însă, pentru perioadă respectivă Casa Națională de Asigurări Sociale ilegal și eronat

a calculat și achitat reclamantului pensie după cum urmează: anul 2015 = 202 475, 52

de lei; anul 2016 = 269 450, 40 de lei; anul 2017 = 265 584 de lei; anul 2018 = 266 220

de lei.

Reclamantul a invocat că ținând cont de salariul lunar al Președintelui Curții

Supreme în exercițiu și pensia efectiv achitată, se atestă că Casa Națională de Asigurări

Sociale a admis intenționat restanță la plata pensiei reclamantului, după cum urmează:

anul 2015 = 56 724, 48 de lei (259 200 – 202 475,52); anul 2016 = 21 429, 60 de lei

(290 880 – 269 450,40); anul 2017 = 56 976 de lei (322 560 – 265 584,00); anul 2018 =

88 020 de lei (35 4240 – 266 220).

A afirmat că din culpa Casei Naționale de Asigurări Sociale pentru toată perioada

indicată supra nu i-a fost achitată pensia în mărime de 223 150, 08 de lei.

A precizat că, aceste acțiuni a Casei Naționale de Asigurări Sociale sunt vădit

ilegale și vin în contradicție flagrantă cu prevederile art. III Legea art. 60 din 4 aprilie

2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, care stabilesc cert, explicit

și pe înțelesul tuturor că judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să

activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea stabilită până la data

intrării în vigoare a prezentei legi. La fel, este indubitabil faptul că dispoziția art. 32 din

Legea cu privire la statutul judecătorului(citată supra), reglementează clar că pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu.

A notat că aceste prevederi legale, care sunt hotărâtoare pentru calcularea și

achitarea corectă a pensiei reclamantului și, implicit, pentru soluționarea justă a

prezentului litigiu, îmbracă o formă suficient previzibilă și nu poartă nici un element de

obscuritate. Deci, este vizibil aspectul că legiuitorul, prin aceste două legi, nu face nici o

diferență între judecătorul-pensionar aliat în funcție, al cărui drept de pensie a fost

obținut și pus în plată sub imperiul legii vechi și judecătorul-pensionar demisionat, și nu

impune careva limitări retroactive magistraților-pensionari, care continuă să

înfăptuiască justiție.

Reclamantul a susținut că privită din acest punct de pornire, este sfidătoarea

atitudinea Casei Naționale de Asigurări Sociale în privința judecătorilor-pensionari în

funcție, or, ultima interpretează legea doar pe înțelesul ei și o tălmăcește cu deviere de

la ceea ce este normal și corect, fără nici o justificare acceptabilă. Se creează impresia

că pârâta, din varii motive, nu reușește să studieze până la capăt Legea nr. 60 din 4

aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, ori, în caz contrar

ar fi priceput textul și spiritul introdus de organul legislativ în art. III din această normă

legală, care statuează că judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să

activeze în funcția de judecător, vor primi pensie în mărimea stabilită până la data

intrării în vigoare a prezenței legi. În plus, pârâta ar urma să cunoască că Primul

Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale din 4 noiembrie 1950, art. 1 prevede că orice persoană fizică sau juridică

are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa

3

decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile

generale ale dreptului internațional. La rândul său, Constituția Republicii Moldova prin

art. 46, art. 47 garantează dreptul de proprietate și de asistență socială, iar conform

prevederilor legale pertinente dreptul la pensie este unul perpetuu și imprescriptibil.

Concomitent, așa cum a arătat CEDO și Curtea Constituțională a Republicii Moldova,

în jurisprudența lor notorie, dreptul la pensie, care este efectiv în plată, este un drept de

proprietate ocrotit de CEDO și de Constituție, care nu poate fi anihilat.

Ion Muruianu a relevat că, caracterul vădit ilicit al acțiunilor Casei Naționale de

Asigurări Sociale este confirmat recent și de jurisprudența națională, în special, prin

încheierea din 14 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție (Dosarul nr.3ra-l524/18)

prin care a fost declarat inadmisibil recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale și au fost menținute hotărârea din 5 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Bălți, adoptate în

cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Nina

Cernat către Casa Națională de Asigurări Sociale, având un obiect juridic de litigiu

absolut identic cu pricina reclamantului.

Reclamantul a mai adăugat că a recepționat răspunsul nr. M-2763 din 9 ianuarie

2019 oferit de pârâtă la cererea prealabilă, pe care îl apreciază ca fiind unul derizoriu și

lipsit de importanță juridică. Mai mult ca atât, răspunsul la cererea prealabilă denotă

faptul că pârâta manifestă un nihilism juridic pronunțat, prin negarea radicală a unui

sistem de valori.

Reclamantul Ion Muruianu a solicitat declararea ilegalității acțiunilor Casei

Naționale de Asigurări Sociale privind refuzul în recalcularea și plata pensiei, obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula și de a achita corect pensia începând

cu 1 aprilie 2015 și pe viitor, din mărimea salariului lunar al Președintelui Curții

Supreme în exercițiu, încasarea din contul pârâtei a pensiei necalculate și neachitate în

mărime de 223 150,08 lei, pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2015 și 31 decembrie

2018.

Prin hotărârea din 21 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Ion Muruianu. S-a recunoscut ilegal refuzul nr. M-

2763/18 din 9 ianuarie 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale. S-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale de a efectua recalcularea cuantumului pensiei lui Ion

Muruianu, începând cu 1 aprilie 2015 și pe viitor, din mărimea salariului lunar al

Președintelui Curții Supreme de Justiție în exercițiu. S-a încasat de la Casa Națională de

Asigurări Sociale în beneficiul lui Ion Muruianu, pensia necalculată și neachitată pentru

perioada 1 aprilie 2015 – 31 decembrie 2018, în sumă de 223 150 de lei.

Prin decizia din 23 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul declarat de

Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva hotărârii din 21 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La data de 15 august 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale prin intermediul

oficiului poștal a depus recurs, fiind ulterior completat prin recursul suplimentar din 19

septembrie 2019 împotriva deciziei din 23 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia contestată, deoarece

instanța de apel la emiterea acesteia nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea cauzei, a aplicat eronat normele de drept material

și procedural, precum și a interpretat în mod eronat legea materială aplicabilă speței.

4

A remarcat că la art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative, este prevăzut că judecătorii care beneficiază de plata

pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător vor primi pensie în mărimea

stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei lei.

A menționat că la capitolul dat s-a expus și Ministerul Justiției prin scrisoarea nr.

03/3250 din 3 aprilie 2015. În scrisoarea menționată ministerul de resort a explicat că se

recalculează pensiile stabilite până la data de 16 mai 2014 (data intrării în vigoare a

Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014) judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din

funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă. Iar, pensiile stabilite până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014 judecătorilor care activează în

continuare în funcție de judecător nu se mai supun recalculării în temeiul art. 32 alin.(1)

din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995. Odată ce au fost

abrogate prevederile art. 32 din Legea nr. 544/1995, ce admiteau recalcularea pensiei

judecătorului ținându-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exercițiu

sau modificării/creșterii salariului odată cu numirea acestuia în altă funcție superioară

celei deținute, pensia judecătorilor care se află în exercițiul funcției nu mai are

fundamentare legală de a fi recalculată odată cu majorarea salariului. Dreptul la

recalcularea pensiei fiind rezervat doar judecătorilor demisionați și judecătorilor

eliberați din funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă, precum și indică art.

32 alin. (3) din Legea nr. 544/1995.

În opinia recurentei nu pot fi reținute argumentele instanței de apel referitor la faptul

că art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 nu se atribuie la Legea nr. 544/1995, or, la

caz legislatorul s-a referit anume la această categorie de funcționari de stat – judecători,

activitatea cărora este reglementată de Legea cu privire la statutul judecătorului. Prin

urmare, specificarea concretă, prin lege a unor chestiuni ce ține de drepturile de

pensionare a judecătorilor, nu poate fi interpretat altfel decât prevede legislația în

vigoare.

A afirmat că instanțele inferioare au admis cerința reclamantului/intimatului fără a

aprecia dacă calculul prezentat este veridic și întemeiat, or, calculul dat rezultă din

prezentarea eronată a salariului lunar al Președintelui Curții Supreme de Justiție,

deoarece pe perioadele respective salariul este de : anul 2015 – 22 529 de lei; anul 2016

– 27 665 de lei; anul 2017 – 30 504 lei; anul 2018 – 36 250 de lei.

A enunțat că aceasta este informație oficială, respectiv nu este clar de ce s-a operat

cu astfel de sume eronate.

A mai adăugat că pentru anul 2015, 2016 intimatului deja i-a fost recalculată pensia

din salariul lunar al Președintelui Curții Supreme de Justiție, respectiv opinează ca fiind

ilegală obligarea de achita dublu diferența la pensie pentru aceiași perioadă.

Recurenta a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel cu

emiterea unei noi decizii.

Prin referința depusă la data de 10 octombrie 2019 și referințele suplimentare din 14

ianuarie 2020 și respectiv 2 martie 2020 Ion Muruianu a solicitat ca recursul depus de

către Casa Națională de Asigurări Sociale să fie declarat inadmisibil.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii

Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ, prezentul cod a intrat în

vigoare la 1 aprilie 2019.

5

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura de contencios

administrativ dedusă judecății în prezenta speță urmează a fi judecată prin prisma

dispozițiilor Codului administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116

din 19 iulie 2018, pe când în partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale în

vigoare la momentul emiterii actului administrativ, și anume, a Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie 2019).

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel în termen

de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un

termen mai mic.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 23 iulie 2019, iar

recurenta a recepționat-o la data de 7 august 2019, fapt confirmat prin avizul de recepție

de recepție/livrare (f.d.128).

Astfel, recursul depus la data de 19 august 2019, este în termen.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, examinând admisibilitatea recursului, l-a numit pentru

judecare în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (3) din Codul administrativ în

completul de 5 judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge recursul, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: respinge

recursul.

Totodată, conform art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în privința

existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ,

pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se

aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

La rândul său, în corespundere cu art. 219 alin. (1) – (3) Cod administrativ, instanța

de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor

legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

6

Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă,

explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii

stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale

litigiului care nu au fost discutate de participanții la proces.

Din suportul probatoriu anexat la materialele cauzei se denotă cu certitudine că Ion

Muruianu activează în funcția de judecător din anul 1990, în prezent este judecător la

Curtea de Apel Chișinău, iar din 2004 deține gradul superior de calificare al

judecătorilor. În anul 2007, prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova, a fost

numit în funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție pe un termen de 4 ani, acest

mandat l-a executat până în anul 2012.

Totodată, s-a constatat că începând cu anul 2007 Ion Muruianu primește pensie de

judecător în mărime de 80% din salariul lunar al Președintelui Curții Supreme de

Justiție, stabilită în temeiul art. 32 din Legea nr. 544-XIII din 20 iulie 1995 cu privire la

statutul judecătorului.

La data de 3 decembrie 2018 Ion Muruianu s-a adresat către Casa Națională de

Asigurări Sociale cu cererea prealabilă, prin care a solicitat recalcularea pensiei

începând cu data de 1 aprilie 2015 în temeiul Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013,

Legii nr. 37 din 7 martie 2013 și a Legii nr. 60 din 4 aprilie 2014 (f.d.9-12).

Prin răspunsul nr. M-2763/18 din 9 ianuarie Casa Națională de Asigurări Sociale l-a

informat pe Ion Muruianu despre refuzul recalculării pensiei în temeiul art. 3 din Legea

nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (f.d.37).

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ

nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru a obține anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual, prin

care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terț,

emise de: autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei legi.

În temeiul art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019), persoana care se consideră vătămată

într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită

de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul

prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ

competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei

cauzate.

Art. 16 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (în vigoare până la 1 aprilie 2019) prevede că, cererea prin care se solicită

anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în

termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de

la: data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut

de lege pentru soluționarea acesteia.

7

Astfel, la data de 14 ianuarie 2019, Ion Muruianu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, solicitând declararea

ilegalității acțiunilor Casei Naționale de Asigurări Sociale privind refuzul în

recalcularea și plata pensiei, obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale de a

recalcula și de a achita corect pensia începând cu 1 aprilie 2015 și pe viitor, din

mărimea salariului lunar al Președintelui Curții Supreme în exercițiu, încasarea din

contul pârâtei a pensiei necalculate și neachitate în mărime de 223 150,08 lei, pentru

perioada cuprinsă între 1 aprilie 2015 și 31 decembrie 2018.

Instanțele ierarhic inferioare fiind investite cu judecarea prezentei cauze au ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu argumentele invocate în recurs,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră corectă soluția instanței de apel și a primei instanțe privind admiterea

acțiunii depuse de Ion Muruianu ca fiind întemeiată.

Or, în conformitate cu art. III din Legea nr. 60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea

și completarea unor acte legislative, în vigoare de la data de 16 mai 2014, judecătorii

care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de judecător, vor

primi pensie în mărimea stabilită până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Conform art. 32 alin. (l) și (3) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544

din 20 iulie 1995, judecătorul care a atins vârsta de 50 de ani și are o vechime în muncă

de cel puțin 20 de ani, dintre care cel puțin 12 ani și 6 luni a activat în funcția de

judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporție de 55% din

salariul mediu lunar, iar pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de

ani - de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu lunar. Pensia

judecătorului se recalculează ținându-se cont de mărimea salariului lunar al

judecătorului în exercițiu. Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condițiile alin.(l)

se calculează și se plătește doar judecătorilor demisionați și judecătorilor eliberați din

funcție în legătură cu atingerea plafonului de vârstă.

La capitolul dat se menționează că prin hotărârea din 12 iunie 2014 și hotărârea

suplimentară din 18 iulie 2014 a Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău devenite

irevocabile prin încheierea din 7 iulie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost admisă

integral acțiunea reclamantului Ion Muruianu. S-a recunoscut ilegală decizia nr. X-01

din 18 aprilie 2014 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău

privind refuzul în recalcularea pensiei lui Ion Muruianu. S-a obligat Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a recalcula și achita pensia lui Ion

Muruianu pentru vechimea în muncă, începând cu 1 ianuarie 2014 conform Legii nr. 37

din 7 martie 2013, în cuantum de 80% din salariul mediu lunar al Președintelui Curții

Supreme de Justiție în funcție, ținându-se cont de indexarea salariului. S-a obligat Casa

Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a recalcula și achita pensia

lui Ion Muruianu în același mod, reieșind din salariul mediu lunar achitat Președintelui

Curții Supreme de Justiție în funcție, ținându-se cont de indexarea salariului, în

conformitate cu prevederile art. 4 și art. 5 din Legea privind salarizarea judecătorilor nr.

328 din 23 decembrie 2013, începând 1 aprilie 2015 și de la 1 aprilie 2016, ținându-se

cont de salariul mediu lunar pe economie prognozat pentru anul 2015 și respectiv anul

2016, astfel până când salariul judecătorilor vor fi plătite în cuantum deplin. S-a obligat

8

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Buiucani mun. Chișinău de a recalcula și achita

pensia lui Ion Muruianu privind vechimea în muncă, în sumă de 16 224 de lei, începând

cu 1 ianuarie 2014 conform Legii nr. 37 din 7 martie 2013, în cuantum de 80% din

salariul lunar al Președintelui Curții Supreme de Justiție, care în prezent constituie suma

de 20 280 lei (f.d.20-25).

În conformitate cu prevederile art. 101 din Legea privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013, salariile de funcție ale judecătorilor și

procurorilor stabilite în condițiile art. 1 se reexaminează anual de la data de 1 aprilie.

Prin urmare, în speță instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit că recalcularea

pensiei judecătorului urmează să se efectueze reieșind din cuantumul dreptului

patrimonial dobândit, la caz, ținându-se cont de mărimea salariului lunar al președintelui

Curții Supreme de Justiție în exercițiu, fără careva limitări.

În temeiul art. 4 alin.(3) lit. b) și art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la 1

decembrie 2018), salariul de funcție al judecătorului din cadrul Curții Supreme de

Justiție se stabilește în cuantum de 5, 0 salarii medii pe economie pentru judecătorul

care are o vechime în muncă în funcția de judecător de peste 16 ani, iar pentru

exercitarea funcției de președinte sau de vicepreședinte al instanței judecătorești,

judecătorul beneficiază de un spor calculat în raport procentual față de salariul de

funcție în cuantum: de 20 % pentru exercitarea funcției de președinte al Curții Supreme

de Justiție.

Prin prisma dispozițiilor art. 10 lit. a)- c) din Legea privind salarizarea judecătorilor

și procurorilor nr. 328 din 23 decembrie 2013 (în vigoare până la 1 decembrie 2018),

prevederile art. 4 din prezenta lege se pun în aplicare după cum urmează: de la 1

ianuarie 2014, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite in cuantum de 80% din

salariile de funcție prevăzute la articolul 4; de la 1 aprilie 2015, salariile de funcție ale

judecătorilor vor fi plătite în cuantum de 90% din salariile de funcție prevăzute la

articolul 4; de la 1 aprilie 2016, salariile de funcție ale judecătorilor vor fi plătite in

cuantum deplin conform articolului 4.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide a fi justă și întemeiată soluția instanțelor inferioare privind obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să-i recalculeze și achite pensia intimatului, în

corespundere cu prevederile art. 32 alin.(1) din Legea cu privire la statutul

judecătorului, în mărime de 80%, reieșind din salariul mediu lunar al Președintelui

Curții Supreme de Justiție în exercițiu.

Totodată, se reține că instanța de apel corect a considerat irelevantă trimiterea la caz

a apelantului Casa Națională de Asigurări Sociale referitor la faptul că intimatul nu

beneficiază de dreptul la recalcularea pensiei, reieșind din salariul judecătorului în

exercițiu pentru perioadă dedusă speței, la prevederile art. III din Legea nr. 60 din 4

aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, care stipulează că,

judecătorii care beneficiază de plata pensiei, dar continuă să activeze în funcția de

judecător, beneficiază de mărimea pensiei stabilită până la data intrării în vigoare a

prezentei legi, adică 16 mai 2014.

Or, la data intrării în vigoare a legii menționate, reclamantul/intimatul deja beneficia

de dreptul la pensie în mărime de 80% din salariul judecătorului în exercițiu, prin

9

urmare, norma invocată de către recurentă nu este aplicabilă speței, întrucât nu are efect

retroactiv, or, în speță reclamantul a obținut un ”bun” în sensul art. 1 Protocol nr. 1

CEDO, adică ”un drept” înainte de adoptarea și intrarea în vigoare a art. III din Legii nr.

60 din 4 aprilie 2014 pentru modificarea și completarea unor acte legislative (publicată

în Monitorul Oficial nr. 115-119/304 din 16 mai 2014).

Respectiv, la acest segment nu pot fi reținute nici alegațiile recurentei invocate în

cererea de recurs precum că odată ce au fost abrogate prevederile art. 32 din Legea nr.

544/1995, ce admiteau recalcularea pensiei judecătorului ținându-se cont de mărimea

salariului lunar al judecătorului în exercițiu sau modificării/creșterii salariului odată cu

numirea acestuia în altă funcție superioară celei deținute, pensia judecătorilor care se

află în exercițiul funcției nu mai are fundamentare legală de a fi recalculată odată cu

majorarea salariului, deoarece acestea contravin circumstanțelor de fapt și de drept

menționate mai sus.

În continuare, instanța de recurs remarcă că întru consolidarea soluțiilor instanțele

de judecată întemeiat au ținut cont de și de Hotărârile Curții Constituționale prin care

aceasta s-a expus asupra dreptului la pensie a anumitor categorii de salariați, inclusiv și

a judecătorilor.

În această ordine de idei, Curtea Constituțională prin hotărârea nr. 4 din 27 ianuarie

2000 privind controlul constituționalității unor prevederi din legile care reglementează

asigurarea cu pensii a judecătorilor, procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și

funcționarilor publici, a prevăzut că, la adoptarea unor legi noi și a altor acte juridice

este inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului judecătorului, consfințit în

Legea cu privire la statutul judecătorului.

Tot, în jurisprudența Curții Constituționale s-a menționat că un drept social poate fi

obiectul protecției constituționale garantate de art. 46 și, respectiv, art. 1 din Protocolul

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului numai în cazul când dreptul social

respectiv este dobândit și are o valoare economică. Un drept patrimonial dobândit ar

însemna dreptul la pensia ce se află în plată, care deja are o valoare economică și astfel

constituie un drept de proprietate al persoanei (HCC nr.27 din 20 decembrie 2011).

În hotărârea nr. 25 din 27 iulie 2017 Curtea Constituțională a stipulat că stabilirea

unor garanții materiale ale independenței judecătorului rezidă, în primul rând, în faptul

că ele trebuie să reflecte înaltul statut al judecătorului. De aceea garanțiile materiale ale

independenței judecătorului, stabilite de stat, trebuie să fie asigurate și să se respecte

necondiționat. Este absolut inadmisibil de a diminua protecția juridică a statutului

judecătorului în procesul adoptării unor legi noi.

Prin hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011 Curtea Constituțională a remarcat

Recomandarea CM/Rec(2010)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre cu

privire la judecători: independența, eficiența și responsabilitățile (adoptată la 17

noiembrie 2010, la cea de-a 1098-a întâlnire a delegaților miniștri), conform căreia: “53.

Regulile principale ale regimului de remunerare pentru judecători profesioniști trebuie

stabilite prin lege. 54. Remunerarea judecătorilor trebuie să fie pe măsura rolului și

responsabilităților lor și să aibă un nivel suficient pentru a-i face imuni la orice presiune

menită să influențeze deciziile. Trebuie să existe garanții pentru menținerea unei

remunerații rezonabile în caz de boală, concediu de maternitate sau de paternitate,

precum și pentru plata unei pensii pentru limită de vîrstă, care ar trebui să fie raportate

în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exercițiu. Trebuie introduse

10

dispoziții legale specifice care să instituie o măsură de protecție împotriva unei reduceri

a remunerației care ar viza în mod specific judecătorii”.

Principiul de bază consfințit de Curtea Constituțională în hotărârile sale adoptate la

acest subiect este că diminuarea cuantumului pensiei calculate, precum și restricțiile la

plata pensiilor, stabilite judecătorilor în modul prevăzut de lege, contravin Constituției,

principiilor fundamentale despre independența organelor judiciare, consfințite în

rezoluțiile Adunării Generale a ONU nr. 40 din 29 noiembrie 1985 si nr. 146 din 13

decembrie 1985, precum si Carta Europeană cu privire la statutul judecătorului,

conform căreia cuantumul pensiei judecătorului trebuie să fie, cât de apropiat posibil de

nivelul ultimei sale remunerări.

În corespundere cu art. 4 alin. (2) din Constituția Republicii Moldova, dacă există

neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului

la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementările

internaționale.

În acest sens, art. 7 din Codul civil, statuează că dacă prin tratatul internațional la

care Republica Moldova este parte sunt stabilite alte dispoziții decât cele prevăzute de

legislația civilă, se vor aplica dispozițiile tratatului internațional.

Drept urmare, se constată că instanța de apel just a respins argumentul Casei

Naționale de Asigurări Sociale precum că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 52

din 27 iunie 2017 s-a constatat constituționalitatea art. III al Legii nr. 60 din 4 aprilie

2014 pentru modificarea si completarea unor acte legislative, respectiv acesta urmează a

fi aplicat în forma în care există, or, prin hotărârea menționată Curtea în pct. 25

subliniază că noile prevederi legale se vor aplica numai pentru viitor și numai pentru

persoanele care au solicitat acordarea pensiei după intrarea acestora în vigoare, fără a se

aduce atingere drepturilor de pensie stabilite anterior.

În concluzie, se denotă că norma dată nu poate fi aplicată la caz intimatului, care de

fapt a dobândit dreptul la pensie anterior.

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit notează că instanța de apel a

examinat principalele întrebări juridice puse în prezenta acțiune și s-a pronunțat în mod

detaliat în privința fiecărui argument invocat pe marginea cererii de chemare în

judecată. Totuși, pentru a nu ignora observațiile recurentei și circumstanțele speciale ale

cauzei (a se vedea, în contrast, Bochan vs Ucraina, 3 mai 2007, parag. 84), instanța de

judecată a reexaminat problema de drept și a fost de acord cu raționamentul instanței de

apel, care a fost completat în faza de recurs pentru a înlătura orice dubiu cu privire la

legalitatea actelor judecătorești.

În esență, punctul de vedere al recurentei oferit în această fază nu a putut modifica

concluziile anterioare (a se vedea Ruminski vs Suedia, 2 mai 2017, parag. 32 – 33).

Pe baza celor prezentate, instanța de recurs constată că instanța de apel a determinat

corect caracterul raportului juridic dintre părți și legile aplicabile soluționării pricinii, cu

completările de rigoare.

Astfel, observațiile recurentei au fost ascultate, iar instanța de apel a răspuns la toate

argumentele esențiale ale cauzei (a se vedea deciziile de inadmisibilitate în cauzele

Victor Harovschi vs Moldova, 18 noiembrie 2008; Fundația pentru Copii Speranța vs

Moldova, 17 octombrie 2017 sau Calancea și alții vs. Moldova, 6 februarie 2018, parag.

20, 34 – 35).

11

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

respinge recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și art. 258 alin. (3) din Codul

administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale.

Se menține decizia din 23 iulie 2020 a Curții de Apel Bălți, în cauza în contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Muruianu împotriva

Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la declararea nulității refuzului,

recalcularea pensiei și achitarea pe viitor a pensiei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Victor Burduh

Nicolae Craiu

12