- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 august 2022
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Inadmisibil
Peksak împotriva Turciei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 39619/21 Ali Efendi PEKSAK împotriva Türkiye Curtea Europeană a Drepturilor Omului Secțiunea a doua, care are loc la 30 august 2022 într-un comitet compus din Branko Lubarda, președinte, Jovan Ilievski Diana Sârcu, judecători, și Dorothee von Arnim, graffière de secțiune cererea n 39619/21 împotriva Republicii Türkiye și al cărui resortisant al acestui stat, dl Ali Efendi Peksak, născut în 1969 și deținut la Istanbul, a sesizat Curtea la 8 iulie 2021 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea se referă la acuzații conform cărora, din cauza unei dureri dentare, reclamantul nu ar fi fost tratat medical suficient în perioada 4-7 decembrie 2017, în timp ce … În ceea ce privește obiecțiunile reclamantului întemeiate pe articolele 2, 3, 7, 8, 14, 15, 17 și 18 din convenție, având în vedere formularea și substanța acestora (Radomilja și alții [GC], n 37685/10 și 22768//12, § 126, 20 martie 2018, și Nasrettin Aslan și Zeki Aslan c. Turcia, n 17850/11, § 33, 30 august 2016), Curtea le examinează numai sub aspectul articolului 3 din Convenție.
Curtea reamintește că principiile generale privind obligațiile autorităților naționale de a proteja sănătatea persoanelor private de libertate, precum și monitorizarea și administrarea asistenței medicale adecvate au fost rezumate, printre altele, în Hotărârile Kudła c. Polonia ([GC], n 30210/96, § 94, CEDO 2000 XI), Valašinas c. Lituania 44558/98, § 98, CEDH 2001 VIII).În ceea ce privește tratamentul dentar al persoanelor private de libertate principiile generale au fost rezumate, în special, în hotărârea V.D. c. România 7078/02, § 92, 16 februarie 2010). Curtea ia notă de faptul că reclamantul indică în formularul său de reculegere că a avut o durere dentară între 4 și 7 decembrie 2017. Pentru a calma durerea sa, a luat analgezice.
La 6 decembrie 2017, în lipsa unui dentist, el a consultat un medic generalist la domiciliu, care i-a administrat alte analgezice. Întotdeauna, potrivit spuselor sale, el a putut consulta un dentist la 7 decembrie 2017 care diagnosti a avut nevoie de o radiografie pentru a putea oferi îngrijirea medicală necesară pentru a-i vindeca dintele. În consecință, dentistul a ordonat transferul reclamantului către serviciul medical competent al spitalului. Având în vedere aceste constatări, Curtea concluzionează că, în perioada 4-7 decembrie 2017, reclamantul a putut consulta doi medici, inclusiv un dentist care i-a acordat reclamantului asistența stomatologică necesară. Prin urmare, este evident că persoana care solicită asistență stomatologică este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (1) litera (a) și art. 4 din convenție.
Reclamantul invocă, de asemenea, o încălcare a articolului 6 și a articolului 13 din convenție, având în vedere durata procedurii inițiate în fața instanțelor naționale. Curtea constată, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care faptele în cauză intră în sfera sa de competență, că procedura inițiată în fața instanțelor naționale, inclusiv cea în fața Curții Constituționale, a durat trei ani și aproximativ cinci luni. 10. În consecință, cererea trebuie respinsă în temeiul articolului 4 din convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 22 septembrie 2022. Dorothee von Arnim Branko Lubarda Grefier Adjunct Președinte
DEUXIÈME SECTION
DÉCISION Requête n o 39619/21 Ali Efendi PEKSAK contre la Türkiye La Cour européenne des droits de l’homme deuxième section, siégeant le 30 août 2022 en un comité composé de : Branko Lubarda , président, Jovan Ilievski , Diana Sârcu , juges, et de Dorothee von Arnim, greffière adjointe de section , Vu : la requête n o 39619/21 contre la République de Türkiye et dont un ressortissant de cet État, M. Ali Efendi Peksak (« le requérant ») né en 1969 et détenu à Istanbul, a saisi la Cour le 8 juillet 2021 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (« la Convention »), Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : OBJET DE l’AFFAIRE
La requête concerne des allégations selon lesquelles, en raison d’une douleur dentaire, le requérant n’aurait pas été suffisamment pris en charge médicalement du 4 au 7 décembre 2017 alors qu’il était en détention à la maison d’arrêt de Kocaeli.
Le requérant allègue une violation des articles 2, 3, 6, 7, 8, 13, 14, 15, 17 et 18 de la Convention.
APPRÉCIATION DE LA COUR
3. Pour ce qui concerne les griefs du requérant tirés des articles 2, 3, 7, 8, 14, 15, 17 et 18 de la Convention, eu égard à la formulation et à la substance de ceux-ci ( Radomilja et autres c. Croatie [GC], n os 37685/10 et 22768/12, § 126, 20 mars 2018, et Nasrettin Aslan et Zeki Aslan c. Turquie , n o 17850/11, § 33, 30 août 2016), la Cour les examinera uniquement sous l’angle de l’article 3 de la Convention.
La Cour rappelle que les principes généraux concernant les obligations des autorités nationales de protéger la santé des personnes privés de liberté ainsi que le suivi et l’administration de soins médicaux appropriés ont été résumés, entre autres, dans les arrêts Kudła c. Pologne ([GC], n o 30210/96, § 94, CEDH 2000 ‑ XI), Valašinas c. Lituanie (n o 44558/98, § 98, CEDH 2001 ‑ VIII). Concernant le traitement dentaire des personnes privés de liberté les principes généraux ont été résumés, en particulier, dans l’arrêt V.D. c. Roumanie (n o 7078/02, § 92, 16 février 2010).
La Cour note que le requérant indique dans son formulaire de requête qu’il eut une douleur dentaire du 4 au 7 décembre 2017. Pour calmer sa douleur, il prit des antalgiques. Le 6 décembre 2017, en l’absence d’un dentiste, il consulta un médecin généraliste à l’infirmerie de la maison d’arrêt qui lui administra d’autres antalgiques. Toujours, selon ses dires, il put consulter un dentiste le 7 décembre 2017 qui diagnostiqua un abcès nécessitant une radiographie pour pouvoir prodiguer les soins médicaux nécessaires afin de soigner sa dent. Le dentiste ordonna en conséquence le transfert du requérant au service médical compétent de l’hôpital.
Au vu de ces constatations, la Cour conclut que, durant la période du 4 au 7 décembre 2017, le requérant a pu consulter deux médecins dont un dentiste qui a prodigué au requérant les soins dentaires nécessaires.
Il s’ensuit que le grief du requérant tiré d’un manque d’accès à des soins dentaires est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention.
Le requérant allègue également une violation des article 6 et 13 de la Convention en raison de la durée de la procédure engagée devant les juridictions nationales.
La Cour constate, au vu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant que les faits litigieux relèvent de sa compétence, que la procédure engagée devant les juridictions nationales, y compris celle devant la Cour constitutionnelle, a duré trois ans et cinq mois environ.
Il s’ensuit que la requête doit être rejetée en application de l’article 35 § 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Fait en français puis communiqué par écrit le 22 septembre 2022. Dorothee von Arnim Branko Lubarda Greffière adjointe Président