2ra-2189/19 — anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare

2ra-2189/19 — anularea ordinului privind aplicarea sancțiunii disciplinare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2189/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – N. Arabadji

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi

ÎNCHEIERE

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Stela Blanaru

împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la anularea ordinului

privind aplicarea sancțiunii disciplinare,

împotriva deciziei din data de 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, s-a

menținut hotărârea din data de 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 12 iulie 2016 Stela Blanaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Întreprinderii de Stat „Centrul Resurselor Informaționale de Stat Registru”, actual

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” (în continuare IP „Agenția Servicii Publice”),

prin care a solicitat anularea ordinului nr.8sc din 17 mai 2016 în partea aplicării sancțiunii

disciplinare inspectorului superior Stela Blanaru sub formă de avertisment și repararea

prejudiciului moral în mărime de 30 000,00 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată Stela Blanaru a indicat că activează în

cadrul IP „Agenția Servicii Publice” în funcția de inspector superior al SEDP Botanica,

mun. Chișinău.

Prin ordinul nr.8sc din 17 mai 2016, emis de către ÎS „Centrul Resurselor

Informaționale de Stat Registru” Stelei Blanaru pentru atitudine iresponsabilă față de

obligațiunile de serviciu, manifestată prin încălcarea prevederilor pct. 2.2, lit. a) ale

Regulamentului de ordine internă i s-a aplicat sancțiune disciplinară avertisment.

Reclamanta a invocat dezacordul cu ordinul privind aplicarea sancțiunii disciplinare,

în partea ce o vizează, considerându-l drept ilegal, emis cu încălcarea normelor în vigoare

și cu ignorarea prevederilor legislației muncii, menționând că la 19 februarie 2016 una din

colegele de serviciu a accesat datele cu caracter personal, prin sistemul utilizat la

perfectarea actelor în cadrul documentării populației, inclusiv prin intermediul actelor

accesate anterior de către Stela Blanaru, la exercitarea atribuțiilor de serviciu. În cadrul

1

anchetei de serviciu, colega de serviciu a recunoscut accesarea datelor în afara atribuțiilor

de serviciu, motivând acest fapt prin simpla curiozitate.

A mai menționat că temei pentru aplicarea sancțiunii disciplinare a servit și faptul

neraportării conducerii despre eventualele incidente și încălcări în sistemul de protecție a

informației și pentru utilizarea resurselor informaționale în alt scop decât cel ce ține de

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Stela Blanaru a susținut că resursele informaționale au fost accesate de aceasta doar

la îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, nu a dat nici un acord altor persoane să acceseze,

prin intermediul său date cu caracter personal, precum și nici nu a avut posibilitatea de a

raporta conducerii despre eventualele încălcări admise de alte persoane, în condițiile în

care nici nu a cunoscut despre astfel de încălcări.

În opinia reclamantei, la aplicarea sancțiunii disciplinare angajatorul a încălcat

prevederile art.206, alin. (5) din Codul muncii, ori la aplicarea sancțiunii disciplinare

angajatorul trebuie să țină cont de gravitatea abaterii disciplinare comise și de alte

circumstanțe obiective, or circumstanțele obiective denotă direct că faptele invocate au

fost în deplină concordanță cu prevederile legale și nu constituie abateri disciplinare.

De asemenea, angajatorul la emiterea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare a încălcat procedura de sancționare, ori ancheta de serviciu a fost efectuată cu

depășirea unei luni de la comiterii presupusei abateri disciplinare, ca rezultat și ordinul de

sancționare a fost emis cu depășirea termenul de o lună de zile din ziua constatării abaterii

disciplinare.

Prin hotărârea din data de 20 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a anulat ordinul nr.8sc din 17 mai 2016,

în partea aplicării sancțiunii disciplinare Stelei Blanaru, în rest s-a respins ca fiind

neîntemeiată cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la IP „Agenția Servicii

Publice” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 100 lei. (f.d. 132,133-137)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 12 septembrie 2018 a respins apelul

declarat de către IP „Agenția Servicii Publice”, a menținut hotărârea din data de 20

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a încasat de la IP „Agenția

Servicii Publice” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 75 lei ( f.d. 172,173-189)

Instanțele de judecată au concluzionat că pretenția Stelei Blanaru cu privire la

anularea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare este întemeiată, ori

angajatorul a efectuat ancheta de serviciu cu încălcarea procedurii prevăzută la art. 208

din Codul muncii, adică peste o lună de la data când a cunoscut de pretinsa abatere

disciplinară, ori aceasta a fost inițiată în baza notei de serviciu nr. 8824 din 24 februarie

2016 și s-a finalizat prin încheierea cu privire la rezultatele anchetei de serviciu din data

de 17 mai 2016.

De asemenea, instanțele de judecată au reținut că angajatul a aplicat sancțiunea

disciplinară cu încălcarea art. 209 din Codul muncii, or sancțiunea disciplinară se aplică

imediat după constatarea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de o lună din ziua

comiterii, în speță 23 februarie 2016, fiind ziua constatării abaterii disciplinare.

Referitor la pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral instanțele de judecată

au concluzionat că aceasta este neîntemeiată, ori prin prisma art. 329 din Codul muncii

angajatorul este obligat să repare prejudiciul moral cauzat salariatului în legătură cu

2

îndeplinirea de către acesta a obligațiilor de muncă, în cazul discriminării salariatului la

locul de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, în speță, Stela

Blanaru nu a dovedit faptul că prin emiterea ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare avertisment i-ar fi fost cauzate careva suferințe fizice sau psihice.

Subsecvent celor reținute instanțele de judecată au ajuns la concluzia de a încasa de

la IP „Agenția Servicii Publice” cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 22 august 2019 a depus recurs IP

„Agenția Servicii Publice”, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

insatnței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 194-199)

În motivarea recursului IP „Agenția Servicii Publice” a indicat că atât instanța de

fond cât și instanța de apel au interpretat greșit că angajatorul a depășit termenul de o lună

pentru depistarea încălcărilor, ori acest termen nu a fost depășit.

Mai mult, nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au adus nici un

contraargument cu privire la abaterea disciplinară comisă de către Stela Blanaru, iar

argumentele invocate de către IP „Agenția Servicii Publice” au rămas neexaminate.

IP „Agenția Servicii Publice” a susținut că ordinul nr.8sc din 17 mai 2016 cu privire

la aplicarea sancțiunii disciplinare Stelei Blanaru este emis în conformitate cu prevederile

legislației muncii și nu există temei de a fi anulat. Instanțele de judecată nu au luat în

considerație art.201 din Codul muncii, ori disciplina muncii este definită ca fiind obligația

tuturor salariaților de a respecta regulile de comportare stabilite de Codul muncii, cu alte

acte normative, cu convențiile colective, cu contractele colective și cu cele individuale de

muncă, precum și cu actele normative la nivel de unitate, inclusiv cu regulamentul intern

al unității.

La 30 octombrie 2019 Stela Blanaru a depus referință la recursul înaintat de către IP

„Agenția Servicii Publice”, prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Prin prisma prevederilor art. 100 alin. (1), coroborat cu art. 389 alin. (4) ale Codului

de procedură civilă, rezultă că comunicarea eficientă a hotărârii judecătorești poate fi

efectuată prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act, inclusiv

prin publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

Cu toate acestea, pentru a evita un formalism excesiv, urmează să se țină cont de

personalitatea celui ce contestă, dacă autoritatea publică a fost reprezentată de o persoană

cu studii în domeniul juridic sau de un avocat pe parcursul procedurilor judiciare.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără îndoială,

menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate

(cauzele Nicolae Popa versus România, 09 decembrie 2014, parag. 16, Tence versus

Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31). Mai mult, CtEDO a statuat că în cazul în care termenul

pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă considerabilă de timp, o astfel

de decizie poate încălca principiul securității juridice (cauzele Ponomaryov versus

3

Ucraina, 03 aprilie 2008, parag. 41, Ustimenko versus Ucraina, 20 octombrie 2015, parag.

47).

La caz, se constată că în instanța de apel IP „Agenția Servicii Publice” a fost

reprezentată de către șeful- adjunct al Direcției juridice Daniel Codrean în baza procurii

nr. 01/2345 din 18 aprilie 2018, valabilă pe un termen de un an. ( f.d. 156)

Prin procesul- verbal al Curții de Apel Chișinău rezultă că reprezentantul IP „Agenția

Servicii Publice”, Daniel Codrean, a fost prezent la ședința de judecată din data de 12

septembrie 2018. (f.d. 162-171)

La 12 septembrie 2018 Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei

contestate în prezența reprezentantului IP „Agenția Servicii Publice”, Daniel Codrean.

Decizia motivată a instanței de apel a fost publicată pe portalul național al instanțelor

de judecată la 27 septembrie 2018.

La 11 octombrie 2018 Curtea de Apel Chișinău, prin scrisoarea nr. 10037 a remis în

adresa participanților la proces copia deciziei contestate pentru cunoștință, inclusiv și în

adresa IP „Agenția Servicii Publice”.( f.d. 190)

Recursul a fost înaintat la data de 22 august 2019 de către IP „Agenția Servicii

Publice”. Reprezentantul recurentei a indicat că a depus cererea de recurs în termen, ori a

luat cunoștință cu decizia contestată la 12 august 2019 ca urmare a satisfacerii cererii din

05 august 2019, prin care reprezentantul IP „Agenția Servicii Publice” a solicitat de a face

cunoștință cu materialele dosarului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție la verificarea respectării art. 434, alin. (1) din Codul de procedură

civilă, va ține cont de principiul res judicata, care protejează caracterul definitiv al deciziei

Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2018, și de faptul că recurentul a fost

reprezentat de o persoană cu studii în domeniul juridic și care deține funcția de șef- adjunct

al Direcției juridice a Agenției Servicii Publice.

Conform jurisprudenței CtEDO (cauza Gurzhyy versus Ucraina 01 aprilie 2008),

reclamantul s-a plâns că nu a primit copiile hotărârilor judecătorești care i-au fost

transmise de instanța locală prin poștă obișnuită. Curtea a considerat că, a fost chemată să

examineze nu numai ce măsuri au fost luate de autoritățile judiciare pentru a se asigura că

reclamantului i-au fost comunicate cu promptitudine deciziile, dar și acțiunile pe care

reclamantul le-a luat pentru a se informa cu privire la evoluția procedurilor sale.

În acest context completul reține că reprezentantul recurentei Daniel Codrean a

formulat la 05 august 2019 o cerere, prin care a solicitat acordarea posibilității de lua

cunoștință cu materialele dosarului, cerere care a fost executată la 12 august 2019.

Cu toate acestea la 27 septembrie 2018 decizia Curții de Apel Chișinău din 12

septembrie 2018 a fost publicată pe portalul instanțelor naționale de judecată. Decizia dată

poate fi găsită pe www.cac.instante.justice.md, în compartimentul hotărâri, modulul de

căutare după numărul dosarului 02-2a-8406-17042018.

În ceea ce privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web sus- menționată,

instanța de recurs precizează că această modalitate este prevăzută expres în pct. 7 și 8 din

Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul național

al instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin

hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 658/30 din 10 octombrie 2017.

4

Conform acestor puncte, scopul existenței portalului național al instanțelor de

judecată îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru

cetățeni. Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina

web a Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile

instanței de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la data de 24 noiembrie 2017 și a fost

mediatizat pe larg datorită reintroducerii posibilității justițiabililor de a căuta hotărârea

judecătorească după numele părților pe dosar.

În plus, conform pct. 17 din același Regulament, hotărârile judecătorești, pronunțate

de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de Gestionare

a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în regim real.

Totuși instanța de recurs evidențiază că orice risc de eșec tehnic în transmiterea

documentelor prin această metodă, care este demonstrată, ar trebui să fie suportat de

autoritatea care a efectuat acțiuni de acest gen.

Cu titlu subsidiar, instanța de recurs notează că conform unei jurisprudențe constante,

instanțele de judecată publică, în mod sistematic, actele lor de dispoziție pentru o bună

administrare a justiției. De altfel, o atare posibilitate de a aduce la cunoștință hotărârile

judecătorești a fost completată prin Legea nr. 17 din 05 aprilie 2018, care este aplicată din

01 iunie 2018. Or, după modificări art. 389, alin. (4) din Codul de procedură civilă, decizia

integrală se întocmește în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și

se publică pe pagina web a instanței judecătorești.

Sub acest aspect, completul de judecată constată că nu există dubii cu privire la

veridicitatea informației prezentate mai sus și, anume, că, la data de 27 septembrie 2018

a fost publicată decizia din data de 12 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău pe pagina

web sus-citată.

În plus, un raționament aparte al instanței în susținerea poziției sale constă în faptul

că recurenta IP „Agenția Servicii Publice” a fost reprezentată în instanța de apel de către

șeful- adjunct al Direcției juridice Daniel Codrean în baza procurii nr. 01/2345 din 18

aprilie 2018, care este persoană împuternicită, în conformitate cu art. 80, 81 ale Codului

de procedură civilă, de a reprezenta și apăra interesele IP „Agenția Servicii Publice”,

precum și să apere în fața instanței judecătorești drepturile IP „Agenția Servicii Publice”,

acesta a fost în măsură să cunoască că, toate hotărârile judecătorești, cu excepțiile

prevăzute de Regulamentul sus-citat, sunt publicate pe portalul instanțelor de judecată. La

fel, acesta a cunoscut prevederile art. 434 din Codul de procedură civilă și modalitatea de

publicare a hotărârilor, iar, după caz, trebuia să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate.

Având în vedere cele menționate supra, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că termenul de declarare a

recursului a început să curgă de la data de 27 septembrie 2018 și a expirat la data de 27

noiembrie 2018.

Contrar celor stabilite, instanța de recurs reține că recursul a fost înregistrat în grefa

Curții Supreme de Justiție la data de 22 august 2019, mult prea târziu pentru a considera

că dreptul de recurs a fost exercitat în termen.

Exigențele cuprinse în art. 434, alin. (2) din Codul de procedură civilă, prevăd că

omiterea intervalului sus-menționat chiar și cu o singură zi nu poate constitui o excepție

5

de la regula generală, specificând clar că este un termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Suplimentar la cele expuse, având în vedere dovezile din dosar, instanța de recurs

subliniază că instanța de apel a publicat în mod eficient, în termen restrâns, decizia din

data de 12 septembrie 2018, iar lipsa unor acțiuni concrete de a afla soarta dosarului din

momentul pronunțării dispozitivului deciziei instanței de apel, până la momentul

depunerii cererii de recurs demonstrează că recurenta și reprezentantul acesteia nu au

depus suficientă diligență într-un timp rezonabil pentru a afla motivele respingerii apelului

său (cauza Karakutsya versus Ucraina, 16 februarie 2017, parag. 60, 61).

Instanța de recurs consideră că nerespectarea termenului de declarare a recursului a

fost cauzat în întregime de comportamentul IP „Agenția Servicii Publice”.

În aceeași ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că situații similare au fost deja

examinate în hotărârile Popov versus Moldova (nr. 2), (06 decembrie 2005, parag. 53),

Melnic versus Moldova (14 noiembrie 2006, parag. 40 și 41) sau Dacia SRL versus

Moldova (18 martie 2008, parag. 77), în care s-a constatat că prin neaducerea vreunui

motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural,

instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamantului la un proces

echitabil.

Luând în considerare cele invocate, completul Colegiului constată că IP „Agenția

Servicii Publice” a depus recursul în afara termenului de 2 luni prevăzut la art. 434, alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433, lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de

declarare prevăzut la articolul 434.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către IP „Agenția Servicii Publice” ca inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. b), 440, alin.

(1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

6