2ra-325/19 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-325/19 — anularea ordinelor, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru perioada lipsei forțate de la serviciu, repararea prejudiciului moral, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-325/19

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) G. Cazacu

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) V. Negru, A. Malîi, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sergiu Pânzaru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu

Pânzaru împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la

anularea ordinelor, restabilirea în funcție echivalentă celei deținută anterior,

încasarea salariului mediu lunar pentru perioada lipsei forțate de la serviciu,

repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de Sergiu Pânzaru și s-a menținut hotărârea din 3

mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă :

La 18 aprilie 2017 Sergiu Pânzaru a depus cerere de chemare în judecată,

ulterior concretizată (f.d. 124), împotriva ÎS „CRIS „Registru” (succesor în

drepturi și obligații IP „Agenția Servicii Publice”), prin care a solicitat:

- anularea ordinilor directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 735p din

23 noiembrie 2016, nr. 755p din 1 decembrie 2016, nr. 803p din 28 decembrie

2016 și nr. 23p din 16 ianuarie 2017, ca fiind ilegale, neîntemeiate și emise cu

încălcarea procedurii stabilite;

- restabilirea în cadrul IP „Agenția Servicii Publice”, în funcție echivalentă

celei deținute anterior.

- încasarea salariului mediu lunar pentru perioada de absență forțată de la

serviciu;

- încasarea de la IP „Agenția Servicii Publice” a sumei de 10 000 lei cu titlu

de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat;

- compensarea cheltuielilor de judecată.

Motivele cererii de chemare în judecată, astfel după cum au fost expuse de

reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

Prin ordinul directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 357p din 8 iunie

2016 „Cu privire la preavizarea salariatului în legătură cu reducerea funcției din

1

statele de personal”, reclamantul a fost preavizat sub semnătură la 14 iunie 2016,

despre faptul că funcția de șef-adjunct al Secției evidență și documentare a

populației Rîșcani, mun. Chișinău a Subdiviziunilor teritoriale ale Direcției acte de

identitate și evidență a populației a Departamentului registrelor informaționale de

stat din statele de personal se reduce.

Prin ordinul directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 735p din 23

noiembrie 2016 „Cu privire la încetarea contractului individual de muncă cu

salariații”, contractul individual de muncă nr. 2821/1 din 14 august 2008 încheiat

cu Sergiu Pânzaru a încetat începând cu data de 30 noiembrie 2016.

Ca urmare, Sergiu Pânzaru a fost concediat din funcția de șef-adjunct al

Secției evidență și documentare a populației Rîșcani, mun. Chișinău a

Subdiviziunilor teritoriale ale Direcției acte de identitate și evidență a populației a

Departamentului registrelor informaționale de stat al ÎS „CRIS „Registru” în

temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, în legătură cu reducerea numărului

sau a statelor de personal din unitate.

Prin ordinul directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 755p din 1

decembrie 2016 „Cu privire la modificarea ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr. 735p

din 23 noiembrie 2016”, a fost modificată data încetării contractului individual de

muncă în 6 decembrie 2016.

Prin ordinul directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 803p din 28

decembrie 2016 „Cu privire la modificarea ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr. 735p

din 23 noiembrie 2016”, a fost modificată data încetării contractului individual de

muncă cu reclamantul în 28 decembrie 2016.

Prin ordinul directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 23p din 16

ianuarie 2017 „Cu privire la modificarea ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr. 735p

din 23 noiembrie 2016”, a fost modificată dată încetării contractului individual de

muncă cu reclamantul în 18 ianuarie 2017.

Ordinele menționate supra au fost aduse la cunoștință reclamantului sub

semnătură la data de 19 ianuarie 2017.

Reclamantul a menționat că consideră ordinul directorului general al ÎS

„CRIS „Registru” nr. 735p din 23 noiembrie 2016 și toate ordinele subsecvente

acestuia, neîntemeiate, ilegale și care urmează a fi anulate.

În acest sens, a invocat că pârâtul nu a respectat prevederile art. 88 alin. (1)

din Codul muncii și, prin urmare, a emis un ordin ilegal și neîntemeiat.

Totodată, contrar prevederilor art. 88 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, pârâtul

n-a motivat ordinul nr. 735p din 23 noiembrie 2016 nici din punct de vedere

juridic, nici economic.

A relatat că în toate secțiile de evidență și documentare a populației din

Republica Moldova în care există funcția de șef-adjunct, doar în oficiul din

sectorul Rîșcani, mun. Chișinău această funcție a fost redusă.

Mai mult, în serviciul eliberarea actelor de identitate Drochia a ÎS „CRIS

„Registru”, cu un număr de angajați de două ori mai mic ca în sectorul Rîșcani,

mun. Chișinău, funcția de șef-adjunct nu a fost redusă, nefiind reduse funcțiile de

șef-adjunct al Secțiilor de evidență și documentare a populației a ÎS „CRIS

„Registru” în sectorul Centru, mun. Chișinău și în Bălți, unde sunt câte două

funcții de șef-adjunct.

2

La fel, consideră că la emiterea ordinului contestat, pârâtul nu a respectat nici

prevederile art. 88 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, deoarece, la momentul

preavizării reclamantului, în cadrul Secției evidență și documentare a populației

Rîșcani, mun. Chișinău a Subdiviziunilor teritoriale ale Direcției acte de identitate

și evidență a populației a Departamentului registrelor informaționale de stat, au

existat funcții vacante.

Astfel, prin ordinul directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 466p din

29 iulie 2016, xxxxx a fost numită în funcția de inspector superior.

Ulterior, în luna octombrie 2016, xxxxx a fost transferată în aceeași funcție în

Secția evidență și documentare a populației Orhei a Subdiviziunilor teritoriale ale

Direcției acte de identitate și evidență a populației a Departamentului registrelor

informaționale de stat, fapt ce denotă că reducerea funcției de șef-adjunct al Secției

evidență și documentare a populației Rîșcani, mun. Chișinău a fost efectuată nu din

careva scopuri financiare sau organizatorice, ci doar cu scopul de a-l concedia pe

reclamant.

A mai indicat că la emiterea ordinului de concediere, pârâtul nu a respectat

nici prevederile art. 88 alin. (2) din Codul muncii, deoarece după expirarea

termenului de preavizare de două luni, acesta nu a emis ordinul (dispoziția, decizia,

hotărîrea) de concediere a salariatului.

Astfel, ordinul directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 357p din 8

iunie 2016 „Cu privire la preavizarea salariatului în legătură cu reducerea funcției

din statele de personal”, a fost adus la cunoștință la 14 iunie 2016, iar ordinul

directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 735p „Cu privire la încetarea

contractului individual de muncă cu salariații”, prin care contractul individual de

muncă nr. 2821/1 din 14 august 2008 încheiat cu Sergiu Pânzaru a încetat, a fost

emis abia la 23 noiembrie 2016.

Reclamantul consideră că prin concedierea sa ilegală, pe lângă cauzarea

prejudiciului material, i s-a cauzat și un prejudiciu moral considerabil. Or, activând

în funcția de șef-adjunct al Secției evidență și documentare a populației Rîșcani,

mun. Chișinău a Subdiviziunilor teritoriale ale Direcției acte de identitate și

evidență a populației a Departamentului registrelor informaționale de stat a ÎS

„CRIS „Registru” începând cu 3 februarie 2005 și până la concediere, pe parcursul

activității nu a avut careva sancțiuni disciplinare.

La 23 februarie 2018 reclamantul a depus cerere de concretizare a pretențiilor,

menționând că, prin Hotărîrea Guvernului nr. 314 din 22 mai 2017 privind

constituirea Agenției Servicii Publice, ÎS „CRIS „Registru” a fost reorganizată,

prin fuziune cu succesorul de drepturi și obligații, IP „Agenția Servicii Publice” în

subordinea Guvernului.

Astfel că, ÎS „CRIS „Registru” urmează a fi substituită în calitatea sa

procesuală de pârât cu IP „Agenția Servicii Publice”.

Prin hotărârea din 3 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cererea

de chemare în judecată înaintată de Sergiu Pânzaru împotriva IP „Agenția Servicii

Publice” cu privire la anularea ordinelor, restabilirea în funcție echivalentă celei

deținută anterior, încasarea salariului mediu lunar pentru perioada lipsei forțate de

la serviciu, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

s-a respins ca neîntemeiată.

3

În motivarea soluției adoptate, prima instanță a conchis că ordinile

directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 735p din 23 noiembrie 2016, nr.

755p din 1 decembrie 2016, nr. 803p din 28 decembrie 2016 și nr. 23p din 16

ianuarie 2017 sunt legale și emise în conformitate cu prevederile art. 88 alin. (1)

din Codul muncii.

În sensul dat, cu referire la prevederile art. 86 alin. (2) din Codul muncii,

instanța a menționat că ordinul directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr. 23p

din 16 ianuarie 2017 „Cu privire la modificarea ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr.

735p din 23 noiembrie 2016”, prin care s-a stabilit data încetări contractului

individual de muncă la 18 ianuarie 2017, a fost emis în termenul de 2 luni,

conform art. 88 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, având în vedere perioadele de

aflare a reclamantului Sergiu Pânzaru în concediu medical și detașării în

componența consiliului electoral de circumscripție de nivelul al II-lea constituit pe

perioada desfășurării alegerilor pentru funcția de Președinte al Republicii Moldova

din 30 noiembrie 2016.

La 4 mai 2018, Sergiu Pânzaru a declarat apel împotriva hotărârii instanței de

fond, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de

chemare în judecată să fie admisă integral.

Prin decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Sergiu Pânzaru și s-a menținut hotărârea din 3 mai 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 30 noiembrie 2018 Sergiu Pânzaru a declarat recurs împotriva deciziei din

19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului, reiterând circumstanțele de fapt și de drept expuse în

prima instanță și instanța de apel, recurentul a invocat că decizia instanței de apel

este neîntemeiata și ilegală, deoarece instanța nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a interpretat eronat legea.

Prin referința din 5 februarie 2019 IP „Agenția Servicii Publice” a solicitat

respingerea recursului declarat de către Sergiu Pânzaru.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul menționează că recursul împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău a fost declarat la 30 noiembrie 2018, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

5

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Sergiu Pânzaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Sergiu Pânzaru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6