2ra-1562/19 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea plătilor salariale

2ra-1562/19 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea plătilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1562/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: Gr. Dașchevici, A. Panov, L. Bulgac

ÎNCHEIERE

27 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Alexandru Cazacu,

reprezentat de avocatul Alexandru Vasilachi,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Alexandru Cazacu către

IP „Agenția Servicii Publice” cu privire la anularea ordinului, restabilirea în funcție,

încasarea salariului pe perioada absențelor forțate de la serviciu și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de IP „Agenția Servicii Publice” și casată hotărârea din 05

septembrie 2018 și hotărârea suplimentară din 15 octombrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 06 iunie 2017, Alexandru Cazacu, din numele și în interesele căruia

acționează prin mandat avocatul Alexandru Vasilachi, a depus cerere de chemare

în judecată către ÎS „CRIS „Registru”, solicitând: anularea ordinului ÎS „CRIS

„Registru” nr. 138p din 16 martie 2017, prin care s-a dispus încetarea contractului

individual de muncă nr. 4699 din 10 mai 2011, iar reclamantul a fost concediat în

temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii; obligarea pârâtului să îl restabilească

pe Cazacu Alexandru în funcția de ajutor al consilierului directorului general

securitate, pază tehnică și transportări în cadrul ÎS „CRIS „Registru”, cu

introducerea modificărilor corespunzătoare în statele de personal a întreprinderii;

încasarea salariului pentru perioada absențelor forțate de la locul de muncă;

încasarea despăgubirilor morale în cuantum de 100000 de lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii a indicat că, la 10 mai 2011, în baza contactului

individual de muncă cu nr. 4699, a fost angajat în cadrul ÎS „CRIS „Registru”, în

funcția de vice-director al departamentului de documentare. În continuare, dat fiind

faptul că, a dat dovadă de profesionalism, responsabilitate și competență în

1

exercitarea obligațiilor de serviciu, reclamantul a fost avansat în funcții, după cum

urmează:

- În baza Acordului suplimentar nr. 4699/1 din 05 iulie 2011 privind

efectuarea unor modificări a contractului individual de muncă nr. 4699,

reclamantul a fost transferat în funcția de ajutor al vice-directorului general

securitate și monitorizare (la nivel de director departament), pe perioadă de până la

data de 10 mai 2013, cu salariul de bază în mărime de 9 999 de lei.

- În baza Acordului suplimentar nr. 4699/2 din 05 octombrie 2012 privind

efectuarea unor modificări a contractului individual de muncă nr. 4699,

reclamantul a fost transferat în funcția de ajutor al vice-directorului general (la

nivel de director departament), pentru o perioadă de până la data de 10 mai 2013,

cu salariul de bază în mărime de 11 500 de lei.

- În baza Acordului suplimentar nr. 4699/3 din 08 mai 2013 privind

efectuarea unor modificări a contractului individual de muncă nr. 4699, s-a

modificat durata contractului pentru un termen nedeterminat.

Dat fiind faptul că, dânsul a manifestat profesionalism și dorința de a munci,

i-au fost acordate diferite premii bănești pentru indicii înalți în muncă și rezultatele

obținute în exercitarea funcției, fapt ce denotă nivelul înalt de pregătire al

reclamantului și devotamentul acestuia față de munca exercitată.

La 09 martie 2015, pârâtul i-a adus la cunoștință Acordul suplimentar nr.

4699/4 privind efectuarea unor modificări la contractul individual de muncă nr.

4699, conform căruia reclamantul a fost transferat în funcția de ajutor al

consilierului directorului general securitate, pază tehnică și transportări securizate,

cu salariul de 11 500 de lei, însă din motive incerte, aici fiindu-i inclusă

reclamantului și perioada de probă (dacă părțile au convenit) de trei luni (din

martie 2015-10 iunie 2015) - aspect total nefondat, iar prin ordinul nr. 312p din 24

iunie 2015, pârâtul a considerat rezultatul perioadei de probă a lui Cazacu

Alexandru nesatisfăcător și a desfăcut contractul de muncă în baza art. 86 alin. (1)

lit. a) Codul muncii.

La 10 august 2015, reclamantul a contestat în instanța de judecată legalitatea

actelor enunțate, cu referire la perioada de probă și concedierea propriu-zisă.

Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 14 decembrie

2015, a fost anulat ordinul de concediere cu nr. 312-p din 24 iunie 2015, cu

restabilirea reclamantului în funcție și încasarea salariului pentru perioada

absențelor forțate.

Urmare a restabilirii în funcția deținută, după ce a revenit la locul de muncă,

reclamantul a fost în permanență persecutat și neîndreptățit, prin diferite mijloace

indirecte, iar, la 09 noiembrie 2016, pârâtul a emis ordinul cu nr. 539 cu privire la

modificarea statelor de personal, prin care a fost redusă funcția deținută de

reclamant (aceasta fiind unica funcție din cadrul secției care a fost redusă). Or, în

circumstanțele respective este evident faptul că, acțiunile pârâtului au un caracter

represiv asupra reclamantului, care a avut câștig de cauză în litigiul precedent, iar

prin încetarea relațiilor contractuale, pârâtul a dorit să-l pedepsească pe reclamant

pentru faptul că a îndrăznit să conteste legalitatea actelor emise de pârât.

2

Din cauza situației create, starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit

brusc, acesta fiind nevoit să facă mai multe consultări la medic și să primească

diferite cure de tratament.

La 16 martie 2017, prin scrisoarea nr. O1/839, i-au fost propuse câteva funcții

vacante, în mare parte care nici nu corespund gradului de calificare deținut de

reclamant (la nivel de director de departament), cum ar fi funcția de șofer,

inspector, expert etc., astfel, de fapt, reclamantul a fost luat în derâdere de către

pârât.

Pe respectiva scrisoare, reclamantul a făcut mențiunea că, informația care i s-a

propus este insuficientă pentru a putea face o opțiune, or, de fapt, la acea etapă în

cadrul ÎS „CRIS „Registru”, erau mult mai multe funcții vacante, care ar

corespunde nivelului reclamantului și pe care pârâtul ar fi obligat să i le propună,

însă intenționat nu i le-a propus, astfel, fiind compromisă toată procedura de

încetare a contractului individual muncă cu reclamantul. În aceeași zi,

reclamantului, i-a fost adus la cunoștință și ordinul nr. 138p privind

concedierea/încetarea contractului individual de muncă nr. 4699, iar drept temei a

fost invocat art. 86 alin. (1) al Codul muncii privind reducerea numărului sau a

statelor de personal din unitate.

Pârâtul, prin acțiunile sale, atât prin cele ce au precedat declanșarea procedurii

de reducere a statelor de personal, precum și prin semnarea ordinului ÎS „CRIS

„Registru” nr. 138p din 16 martie 2016 privind concedierea reclamantului, a

acționat deliberat, ilegal și a sfidat insolent legislația muncii. Or, este evident faptul

că, reclamantul a fost supus unei concedieri ilegale și că acțiunile pârâtului au avut

anume acest scop, iar reducerea statelor de personal a fost inițiată în scopul

motivării formale a acestei concedieri.

În speță, sunt inexistente în fapt oricare premise de ordin juridic sau

economic, ce ar fi motivat inițierea unor astfel de măsuri întreprinse de reducere a

statelor de personal.

Astfel, conform Anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 770 din 20

octombrie 1994, pentru aprobarea unor acte normative vizând funcționarea Legii

cu privire la întreprinderea de stat, prin care s-a aprobat Regulamentul-model al

Consiliului de administrație al întreprinderii de stat, cât și prin pct. 9 subpct. 11)

din Regulamentul Consiliului de administrație al ÎS „CRIS „Registru”, aprobat

prin ordinul MTIC nr. 15 din 29 februarie 2016, se stabilește că este de competența

Consiliului de administrație al întreprinderii de stat aprobarea, la propunerea

Administratorului, în conformitate cu legislația, a structurii organizațional-

economice, a componenței numerice a întreprinderii, a fondului sau a normativelor

de retribuire a muncii angajaților.

Consiliul de administrație al ÎS „CRIS „Registru”, prin pct. 3.1 din Procesul-

verbal nr. 9 din 03 octombrie 2013, a decis de a aproba majorarea efectivului-

limită de la 1 930 până la 1 945 unități ale statelor de personal, iar acest indice al

activității economice a rămas neschimbat până în prezent.

În continuare, prin scrisoarea directorului general al ÎS „CRIS „Registru” nr.

01/608 din 02 martie 2016, adresată Consiliului de administrație, prin care s-a

solicitat aprobarea unor modificări în structura organizațional-economică a

întreprinderii, se motivează necesitatea acestora prin considerația recomandărilor

3

expuse în cadrul certificării întreprinderii conform standardelor ISO 9001:2013 și

27001:2006, în privința necesității divizării unor funcții între subdiviziunile ÎS

„CRIS „Registru”, care nu au ca impact modificarea numărului de state sau

disponibilizarea personalului.

Totodată, conform pct. 7 al Procesului-verbal nr. 1 al ședinței din 02 martie

2016, Consiliul de administrație al ÎS „CRIS „Registru” a decis conform pct.:

7.1. A aproba structura organizatorică a întreprinderii de stat „Centrul

Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, conform anexei nr. 1, fără

modificarea numărului existent al statelor de personal (1945 unități), precum și

fără disponibilizarea angajaților;

7.2. A abroga structura organizatorică a Întreprinderii de Stat „Centrul

Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, aprobată de Consiliul de

administrație al întreprinderii, conform Procesului-verbal nr. 6 din 14 iulie 2015.

Deci, reieșind din cele expuse este evident faptul că, directorul general în

calitate de administrator al întreprinderii nu a avut niciun temei juridic sau

economic de a declanșa procedura de disponibilizare, reducere a numărului statelor

de personal, deoarece, în adresarea sa către Consiliul de administrație a indicat că,

statele de personal nu vor fi reduse, iar de către Consiliul de administrație s-a

indicat neadmiterea disponibilizării angajaților.

Potrivit art. 7 și 8 ale Legii nr. 146 din 16 iunie 1994 cu privire la

întreprinderea de stat, atribuțiile consiliului de administrare și atribuțiile

administratorului sunt clar delimitate, respectiv, din norma material citată, deciziile

consiliului de administrare (ca de administrare, format din reprezentanți ai

autorităților publice centrale) sunt obligatorii pentru executare de către

administrator. În speța dată, fiind evident faptul că, administratorul întreprinderii

și-a depășit atribuțiile funcționale, reducerea numărului total al unităților din statele

de personal ale întreprinderii, fiind ilegală și contrară legislației muncii.

În așa fel, consideră că a fost concediat nelegitim, iar pârâtul/angajatorul nu a

respectat în privința acestuia cele statuate de legiuitor la articolele 86-88, 183

Codul muncii, care reglementează aspectele procedurale privind concedierea

salariaților în legătură cu reducerea statelor de personal la unitate. Or, pârâtul era în

drept să concedieze reclamantul/salariații de la unitate în legătură cu reducerea

numărului de personal, conform art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii, doar cu

condiția respectării inalienabile a prevederilor art. 88 alin. (1) Codul muncii, aspect

ignorant în totalitate de către pârât și anume, conform art. 88 alin. (1) lit. a) Codul

muncii, este specificat că, angajatorul va emite un ordin (dispoziție, decizie,

hotărâre), motivat din punct de vedere juridic sau economic, cu privire la lichidarea

unității ori reducerea numărului statelor de personal.

Prin urmare, reieșind din adresările directorului general al ÎS „CRIS

„Registru” din 02 martie 2016, a Procesului-verbal nr. 1 al ședinței din 02 martie

2016 a Consiliului de administrație al ÎS „CRIS „Registru”, nu se stabilește că ar fi

existat vreo cauză de ordin juridic sau economic ce ar motiva reducerea numărului

sau a statelor de personal, ce ar fi temei de declanșare a procedurii de reducere a

numărului statelor de personal, decizii ce sunt exclusiv de competența organelor de

conducere a persoanei juridice, adică a Consiliului de Administrare și/sau a

Fondatorului întreprinderii, în aceste circumstanțe fiind evidentă ilegalitatea

4

ordinului contestat, deoarece nu este motivat conform acestei norme de drept din

punct de vedere juridic sau economic.

Potrivit art. 88 alin. (1) lit. b) Codul muncii, angajatorul va emite un ordin

(dispoziție, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea, sub semnătură a salariaților

cu 2 luni înainte de lichidarea unității ori de reducerea numărului sau a statelor de

personal. În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi

preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse. Însă

până la emiterea unui asemenea ordin, angajatorul trebuia să selecteze minuțios

salariații care urmează să fie preavizați, ținând cont de dreptul lor preferențial de a

fi lăsați în funcție în conformitate cu dispozițiile art. 183 Codul muncii.

Astfel, având în vedere faptul în care s-a dispus reorganizarea secției unde

activa reclamantul, angajatorul era obligat de a evalua, în conformitate cu

dispozițiile art. 183 Codul muncii, dreptul preferențial al fiecărui angajat din cadrul

structurii reorganizate de a fi lăsați la lucru, ținând cont de calificarea și

productivitatea muncii acestora, precum și de criteriile indicate la alin. (2) art. 183

Codul muncii, în cazul stabilirii unei egale calificări și productivității muncii.

Angajatorul avea obligația legală, potrivit art. 88 alin. (1) lit. b), 183 Codul

muncii, de a propune reclamantului un alt loc de muncă în subdiviziunile create cu

menținerea intactă a competențelor funcționale, iar, mai întâi de toate, angajatorul

era obligat de a propune un loc de muncă, ținându-se cont de specialitatea,

profesia, calificarea, funcția pe care a deținut-o, condiție de bază a art. 49 alin. (1)

lit. dl) și art. 68 alin. (2) lit. f) Codul muncii, reieșind din obligația angajatorului de

a respecta condițiile contractului individual de muncă (CIM) și de a-i oferi

salariatului un loc de muncă prevăzut de CIM (art. 10 lit. b) și d) Codul muncii).

Doar în cazul lipsei unui loc de muncă necesar (conform specialității, profesiei,

calificării funcției), salariatului preavizat îi poate fi propusă orice altă muncă

vacantă existentă în cadrul unității.

Astfel, procedura de preavizare nu a fost precedată de oricare măsuri

îndreptate spre respectarea dreptului preferențial al salariatului de a fi lăsat la lucru,

în conformitate cu dispoziția art. 183 Codul muncii, respectiv, pârâtul are obligația

să probeze în instanță respectarea prevederilor art. 183 Codul muncii.

Conform art. 88 alin. (1) lit. c) Codul muncii, angajatorul odată cu preavizarea

în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal propune în scris

salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcție) în cadrul unității respective (cu

condiția că astfel de loc de muncă (funcție) există la unitate, iar salariatul preavizat

întrunește cerințele necesare pentru suplinirea acestuia. Or, este de menționat că,

angajatorul a încălcat această normă, respectiv și drepturile reclamantului

prevăzute de legislația muncii.

La data preavizării - 16 martie 2017, prin scrisorile nr. 01/839, de către pârât

au fost propuse reclamantului funcții vacante dintre care majoritatea se află în altă

localitate decât cea de domiciliere, cum ar fi expert în mun. Bălți, expert în orașul

Cahul, expert în orașul Cantemir, expert în orașul Ialoveni, expert în orașul Ștefan

Vodă, funcțiile propuse fiind mult mai inferioare funcției deținute care era la

nivelul de director de departament.

Totodată, pentru a da o apreciere acțiunilor ilegale ale angajatorului, este de

menționat că, în perioada de preavizare erau o mulțime de funcții vacante la nivelul

5

funcției deținute și calificării profesionale, - funcții de șef de Birou de evidență și

documentare ș.a., funcții însă care nu au fost propuse, acțiuni săvârșite cu

premeditare pentru a-i propune reclamantului funcții pe care sigur nu le va putea

accepta.

Astfel, atât la data preavizării, cât și în cursul perioadei de preavizare, inclusiv

la data concedierii reclamantului, la unitate au existat mai multe funcții vacante

care, însă de către angajator intenționat nu i-au fost propuse, funcții care

corespundeau calificării reclamantului. Or, obligația legală a angajatorului este de

a propune toate locurile de muncă vacante existente la unitate, nefiind îndeajuns

propunerea unui singur loc, precum și propunerea nu este unică, urmează a fi

reînnoită, pe toată perioada de preaviz, la apariția locurilor vacante noi.

Conform prevederilor art. 89 Codul muncii, salariatul eliberat ilegal din

serviciu poate fi restabilit în locul de muncă prin negocieri directe cu angajatorul,

iar în caz de litigiu, prin hotărârea instanței de judecată. La examinarea litigiului

individual de muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat

dovedească legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu

a salariatului, aspect ce a fost ignorat de către pârât.

Totodată, conform art. 90 Codul muncii:

(1) În cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat

nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat

acestuia.

(2) Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului constă în:

a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență

forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu al salariatului

pentru această perioadă;

b) compensarea cheltuielilor suplimentare legate de contestarea transferului

sau a eliberării din serviciu (consultarea specialiștilor, cheltuielile de judecată etc.);

c) compensarea prejudiciului moral cauzat salariatului.

Prin cererea adresată instanței de fond, la 18 mai 2018, reclamantul Cazacu

Alexandru și-a concretizat cerințele înaintate către „Agenția Servicii Publice”,

solicitând anularea ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr. 138p din 16 martie 2017,

privind încetarea contractului individual de muncă nr. 4699 din 10 mai 2011, prin

care reclamantul a fost concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii;

obligarea pârâtului să-l restabilească pe Cazacu Alexandru în funcția de ajutor al

consilierului directorului general securitate, pază tehnică și transportări în cadrul ÎS

„CRIS „Registru”, cu introducerea modificărilor corespunzătoare în statele de

personal al întreprinderii; încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la

locul de muncă (conform salariului mediu lunar), începând cu data de 17 martie

2017 până la data emiterii hotărârii judecătorești; a prejudiciului moral în sumă de

100 000 de lei și a cheltuielilor legate de examinarea pricinii.

Prin hotărârea din 05 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea de chemare în judecată înaintată de Cazacu Alexandru a fost admisă

parțial, fiind dispusă anularea ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr. 138p din 16

martie 2017 privind încetarea contractului de muncă nr. 4699 din 10 mai 2011, prin

care reclamatul a fost concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii; s-a

restabilit Cazacu Alexandru în funcția deținută anterior de ajutor al consilierului

6

directorului general securitate, pază tehnică și transportări; s-a încasat din contul

pârâtului IP „Agenția Servicii Publice”, succesorul în drepturi a ÎS „CRIS

„Registru”, în beneficiul reclamantului Cazacu Alexandru, salariul pentru absența

forțată de la muncă, calculat pentru perioada din 17 martie 2017 până la data de 05

septembrie 2018, reieșind din salariul mediu lunar al salariatului, în mărime de

205510, 24 de lei, cu deducerea din suma adjudecată a tuturor plăților, taxelor

aferente bugetului de stat și bugetului asigurărilor sociale, cât și repararea

prejudiciului moral în mărime de un salariu mediu lunar de 12088, 84 de lei.

Prin hotărârea suplimentară din 15 octombrie 2018, a fost admisă cererea cu

privire la încasarea de la IP „Agenția Servicii Publice” a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 5000 de lei.

În justificarea soluției prima instanță a reținut că, raportând normele legale

aplicabile litigiului la circumstanțele cauzei, instanța remarcă că ÎS „Cris Registru”

nu a respectat întru totul procedura de concediere a lui Alexandru Cazacu, în cazul

reducerii numărului sau a statelor de personal, prevăzută de art. 88 alin. (1) Codul

muncii, și fără respectarea prevederilor art. 183 Codul muncii.

Instanța de judecată a considerat relevant de a menționa că, reducerea

numărului sau a statelor de personal trebuie să fie reală și efectivă, și nu doar un

pretext pentru înlăturarea nejustificată a unor persoane indezirabile, iar acest fapt

urmează a fi confirmat prin ordinul cu privire la reducerea numărului de personal și

aprobarea noilor state de personal. Noile state de personal urmează a fi aprobate

până la începerea evenimentelor ce țin de reducerea numărului de personal. Faptul

reducerii numărului sau a statelor de personal se determină prin confruntarea

datelor din statele de personal ale unității cu materialele privitoare la micșorarea

fondului de salarizare, precum și documentele privitoare la modificarea

caracterului sau a volumului de producție care au condus la schimbările în

componența personalului angajat.

Împotriva hotărârii instanței de fond, la 27 septembrie 2018, a declarat apel IP

„Agenția Servicii Publice”, solicitând casarea hotărârii și emiterea unei noi hotărâri

de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de IP „Agenția Servicii Publice”.

S-a casat hotărârea din 05 septembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și hotărârea suplimentară din 15 octombrie 2018, fiind pronunțată o nouă

hotărâre, prin care s-a respins integral acțiunea înaintată de Cazacu Alexandru, ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că, concluzia instanței de fond

vizavi de temeinicia parțială a acțiunii înaintate de Cazacu Alexandru, Colegiul o

consideră incorectă, deoarece contravine circumstanțelor de fapt stabilite, rezultă

din aprecierea greșită a probelor administrate și aplicarea eronată a normelor de

drept material.

Prin acțiunea în cauză, reclamantul Cazacu Alexandru, a contestat legalitatea

ordinului ÎS „CRIS „Registru” nr. 138p din 16 martie 2017, prin care s-a dispus

încetarea contractului individual de muncă nr.4699 din 10.05.2011, cu acordurile

ulterioare, încheiat între întreprindere (actualmente subdiviziune a IP „Agenția

7

Servicii Publice” f. d. 51, 53), în calitate de angajator, și Cazacu Alexandru, în

calitate de salariat.

Contractul de muncă a încetat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) Codul muncii -

în legătură cu reducerea numărului statelor de personal din unitate.

La judecarea cauzei s-a stabilit că, ÎS „CRIS „Registru” a respectat toate

prevederile legale atât la emiterea ordinului contestat, cât și cadrul procedurii

premergătoare concedierii reclamantului.

Prin urmare, instanța de apel a considerat nefondate afirmațiile reclamantului,

precum că ordinul contestat nu este argumentat din punct vedere juridic și

economic, cât și alegațiile reclamantului vizavi de faptul, că concedierea lui din

serviciu are un caracter represiv, în scopul de răfuială cu reclamantul care anterior

a avut câștig de cauză într-un litigiu soluționat prin hotărâre judecătorească

irevocabilă (f. d. 19-22).

Totodată, instanța de apel a considerat că ordinul care face obiectul acestei

acțiuni este legal și întemeiat, iar pretențiile invocate de reclamant în acest sens nu

sunt întemeiate, respectiv, sunt nefondate și pretențiile privitoare la restabilirea în

funcția redusă, achitarea salariului pentru perioada absențelor forțate de la serviciu

și încasarea despăgubirilor morale.

La 20.06.2019, Alexandru Cazacu, reprezentat de avocatul Alexandru

Vasilachi, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este pasibilă de a

fi casată, fiind evident că instanța doar a preluat motivele expuse de intimat, fără a

intra în esența problemei, fără a se lua în considerație principiul contradictorialității

și principiul egalității armelor într-un proces civil, prin ce recurentul a fost lipsit de

un proces echitabil. Instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor circumstanțelor

expuse de prima instanță în susținerea hotărârii emise, a examinat superficial

cauza, sarcina probațiunii fiind pusă pe recurent și nu pe angajator-intimat așa după

cum instituie prevederile legale.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

La 26.07.2019, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință la cererea de

recurs, prin care a solicitat ca recursul declarat să fie considerat inadmisibil, or,

decizia instanței de apel este una legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 11

aprilie 2019 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 15 mai

2019 (f. d. 18, Vol. II). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 11 aprilie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Alexandru Cazacu, reprezentat de avocatul Alexandru Vasilachi,

neîntemeiat și care urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

8

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Alexandru Cazacu, reprezentat de avocatul

Alexandru Vasilachi, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea recursului ca fiind

admisibil.

9

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către Alexandru Cazacu, reprezentat de

avocatul Alexandru Vasilachi.

Astfel, Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Alexandru Cazacu,

reprezentat de avocatul Alexandru Vasilachi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Maria Ghervas

10