2ra-583/19 — constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei, constatarea violării art. 6 par. 1 CEDO si încasarea prejudiciului moral

2ra-583/19 — constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei, constatarea violării art. 6 par. 1 CEDO si încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-583/19

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Buiucani (jud. E. Cojocari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

D E C I Z I E

22 mai 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de către Pavel Tomșa și Constantin Pojoga,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Pavel Tomșa și

Constantin Pojoga împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei, constatarea

violării art. 6 par. 1 CEDO și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Pavel Tomșa și Constantin Pojoga și s-a menținut hotărârea din

27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 23 ianuarie 2018, Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la

constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei, constatarea

violării art. 6 par. 1 CEDO și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la data de 7 decembrie 2012 s-au

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Gulevitr” privind încasarea datoriilor salariale și a prejudiciului moral. Prin hotărârea

din 26 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea reclamanților a fost

respinsă. La 13 martie 2017, Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au depus cerere de apel

împotriva hotărârii primei instanțe, prin care au solicitat casarea acesteia cu pronunțarea

unei noi hotărârii de admitere a acțiunii. Prin încheierea din 17 mai 2017 a Curții de Apel

Chișinău a fost respinsă cererea privind repunerea în termen a apelului, acesta fiind

restituit ca tardiv. La data de 9 iunie 2017, Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au declarat

recurs împotriva încheierii instanței de apel, solicitând casarea acesteia cu emiterea unei

noi încheieri de repunere în termenul de declarare a apelului sau de restituire a cauzei

1

spre judecare în instanța de apel. Prin decizia din 30 august 2017 a Curții Supreme de

Justiție a fost respins recursul declarat de Pavel Tomșa și Constantin Pojoga și s-a

menținut încheierea din 17 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău.

Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au menționat că, cauza civilă sus specificată a fost

examinată în instanțele judecătorești într-un termen de patru ani, opt luni și 24 zile, pe

când acesta urma să fie soluționată în cel mult câteva luni.

Reclamanții au afirmat că, din cauza tergiversării examinării cauzei pe un termen

îndelungat au suportat suferințe psihice, fiind stresați și fizic, au fost umiliți și obosiți

reieșind din necesitatea de a sta multe zile în șir sub ușile instanțelor de judecată în

așteptarea examinării cauzei, ședințele de judecată fiind amânate la intervale mari de

timp.

Au solicitat constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei,

constatarea violării art. 6 par. 1 din CEDO și încasarea prejudiciului moral în cuantum de

20 000 de Euro/pentru fiecare reclamant.

Prin hotărârea din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea

depusă de către Pavel Tomșa și Constantin Pojoga a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Pavel Tomșa și Constantin Pojoga și s-a menținut hotărârea din 27 iunie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 25 ianuarie 2019 Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au declarat recurs împotriva

deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului au indicat că, consideră hotărârile contestate neîntemeiate și

ilegale, deoarece la adoptarea acestora instanțele de judecată au interpretat eronat

dispozițiile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 cu privire la repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei,

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

Au menționat că, acțiunea care a fost examinată într-un termen îndelungat, obiect al

cărui este încasarea datoriilor salariale, are o însemnătate mare pentru ei, circumstanțe ce

nu au fost luate în considerare de către instanțele de judecată.

Au explicat că, decizia instanței de apel este una nemotivată, concluziile fiind expuse

într-o formă evazivă, incertă, neavând putere de convingere, fără a fi dată o apreciere

cuvenită pretențiilor formulate noi în raport cu materialele existente la dosar, precum și a

normelor de drept ce reglementează acest aspect, fapt ce contravine prevederilor art. 239,

241 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Mai mult, în opina recurenților remarca instanței de apel din decizie precum că

reclamanții/apelanții au acceptat în mod tacit tărăgănarea examinării cauzei nu

corespunde realității, deoarece, pe parcursul examinării cauzei au depus două cereri de

recuzare, în care în mod special s-a invocat motivele tărăgănării, însă acestea au fost

respinse.

Au explicat că, instanța ierarhic inferioară, judecând apelul declarat a trecut în mod

superficial asupra circumstanțelor pricinii, fără a examina legalitatea și temeinicia

hotărârii în raport cu regulile și legislația ce guvernează litigiul în cauză.

2

În drept, și-au întemeiat recursul în temeiul dispozițiilor art. 118 alin. (3), 239-240,

373, 429-432, 436-437, 445 alin. (1) lit. b), c) din Codul de procedură civilă și art. 6 alin.

(1) din CEDO.

Recurenții au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărârii prin care acțiunea să fie admisă

integral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 13 noiembrie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurenți la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 25 ianuarie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 27 februarie 2019, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

cererea de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea recursului careva referințe nu au parvenit.

Prin încheierea din 27 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de

către Pavel Tomșa și Constantin Pojoga, a fost considerat admisibil, fiind transmis în

Colegiul lărgit pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 și art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului, verificând în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către

intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul declarat de Pavel Tomșa și Constantin Pojoga, urmează a fi

admis cu casarea deciziei din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii

din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, instanța

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 2 alin. (1) și (2) din Legea privind repararea de către stat a

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21

aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei poate adresa în instanță de judecată o cerere de

chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului

cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația

3

procesuală civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi

imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Astfel, prin prisma normelor de drept citate supra, doar întârzierile imputabile

autorităților judiciare competente pot avea ca consecință eventuala constatare a depășirii

unui termen rezonabil în care trebuia să fie judecată cauza, iar aprecierea și repararea

prejudiciului cauzat prin încălcarea termenului rezonabil, se face luând în considerare

încălcările comise din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea

de reparare a prejudiciului.

Art. 13 CEDO prevede că, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute

de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe

naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în

exercitarea atribuțiilor lor oficiale.

Prin urmare, la data de 23 ianuarie 2018, Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au

înaintat prezenta acțiune împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova,

solicitând constatarea încălcării dreptului la examinare în termen rezonabil a cauzei,

constatarea violării art. 6 par. 1 CEDO și încasarea prejudiciului moral.

Instanțele ierarhic inferioare au emis hotărârile sus menționate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție, analizând situația de fapt în prezenta cauză, în raport cu înscrisurile anexate la

dosar, coroborate cu normele de drept material pertinente cauzei, menționează că este

neîntemeiată concluzia primei instanțe, menținută prin decizia instanței de apel, prin care

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Pavel Tomșa și Constantin

Pojoga împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova.

În favoarea concluziei date se reține următoarele.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr.87 din 21 aprilie 2011,

sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a lipsei

suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi

suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și

cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

În susținerea poziției sale de respingere a pretențiilor, Ministerul Justiției a Republicii

Moldova a invocat raportul motivat privind modul de respectare a termenului rezonabil

de examinare a cauzei civile la cererea de chemare în judecată depusă de către Pavel

Tomșa și Constantin Pojoga împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gulevitr” cu

privire la încasarea datoriilor salariale și a prejudiciului moral, prezentat de Judecătoria

Chișinău, sediul Centru.

Din raportul sus enunțat anexat la materialele cauzei se denotă că, la data de 7

decembrie 2012 Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au depus cerere de chemare în

judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gulevitr”, prin care au solicitat

încasarea datoriilor salariale și a prejudiciului moral (f.d.10-11).

4

Tot, din același raport rezultă că, cauza civilă nr. 2-350/14 a lui Pavel Tomșa și

Constantin Pojoga a fost repartizată judecătorului Valeriu Efros, ulterior, fiind primită pe

rol și fixată ședința de judecată pentru data de 19 februarie 2013.

În ședința de judecată din 19 februarie 2013 s-au prezentat reclamanții Pavel Tomșa

și Constantin Pojoga, precum și reprezentantul pârâtului Ion Guzun, care a solicitat

amânarea examinării cauzei, demersul acestuia fiind admis cu amânarea ședinței pentru

data de 16 aprilie 2013.

La ședința din 16 aprilie 2013, s-au prezentat participanții la proces, instanța de

judecată dispunând amânarea ședinței pentru data de 12 iunie 2013, din motivul acordării

reclamanților termen pentru a lua cunoștință de actele anexate la materialele dosarului,

precum și reprezentantul pârâtului Dumitru Josan a fost obligat de a pregăti în scris

referință asupra cererii de chemare în judecată.

La data de 12 iunie 2013, în cadrul ședinței de judecată s-au prezentat reclamanții

Pavel Tomșa și Constantin Pojoga. Însă, nu s-a prezentat reprezentantul pârâtului, care a

depus cerere de amânare a ședinței, astfel examinarea cauzei fiind amânată pentru data de

3 septembrie 2013.

În ședința de judecată din 3 septembrie 2013 s-au prezentat reclamanții Pavel Tomșa

și Constantin Pojoga, reprezentanții pârâtului Dumitru Josan și Guzun Ion. Instanța de

judecată a acordat termen părții reclamante de a face cunoștință cu referința înaintată,

fiind amânată examinarea cauzei pentru data de 8 noiembrie 2013.

La ședința de judecată din 8 noiembrie 2013 s-au prezentat toți participanții la proces.

În cadrul acestei ședințe reclamantul Pavel Tomșa a înaintat cerere de recuzare

judecătorului Valeriu Efros, care a fost respinsă ca neîntemeiată, examinarea cauzei fiind

stabilită ulterior pentru data de 17 decembrie 2013.

În cadrul ședinței de judecată din 17 decembrie 2013 s-au prezentat toți participanții

la proces. Au fost anexate la materialele cauzei referința prezentată de către

reprezentantul pârâtului și unele înscrisuri precum listele de plată ale salariaților. A fost

admis demersul reclamantului Pavel Tomșa de a-i fi acordat termen de a lua cunoștință

de referința și înscrisurile prezentate, fiind amânată examinarea cauzei pentru data de 21

februarie 2014.

La ședința de judecată din 21 februarie 2014 s-au prezentat toți participanții la proces.

De către reclamanții Pavel Tomșa și Constantin Pojoga a fost depusă cerere de recuzare a

judecătorului Valeriu Efros, care prin încheierea din 26 februarie 2014 a fost respinsă ca

neîntemeiată, examinarea cauzei fiind stabilită pentru data de 27 mai 2014.

În ședința de judecată din 27 mai 2014 s-au prezentat toți participanții la proces, iar

instanța a admis demersul participanților de a fi invitat în calitate de martor contabilul

Aurica Stamati, în legătură cu ce s-a anunțat întreruperea ședinței pentru data de 26 iunie

2014.

La ședința de judecată din 26 iunie 2014 nu s-au prezentat reprezentantul

reclamanților și reclamantul Pavel Tomșa, care a depus prin intermediul cancelariei

cerere de amânare a ședinței de judecată, din motiv de boală. În legătură cu faptul dat, cît

și din motivul aflării judecătorului în concediu anual de odihnă s-a anunțat întreruperea

ședinței de judecată până la data de 17 septembrie 2014.

5

La ședința de judecată din 17 septembrie 2014 s-au prezentat toți participanții la

proces. Reclamanții au înaintat cerere privind suspendarea procesului până la

soluționarea de către Procuratura Centru mun. Chișinău, a plângerii referitor la

prezentarea de către Societatea cu Răspundere Limitată „Gulevitr” în instanță a unor

documente cu semne de falsificare. Instanța de judecată a admis demersul înaintat, fiind

dispusă suspendarea examinării cauzei.

La data de 21 decembrie 2015, în legătură cu numirea judecătorului Valeriu Efros în

funcție de judecător la Curtea de Apel Chișinău, a fost dispusă redistribuirea aleatorie a

cauzei prin Intermediul Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor, aceasta fiind

repartizată repetat judecătorului Irina Maxim.

La 24 decembrie 2015 judecătorul Irina Maxim a acceptat în procedură cererea de

chemare în judecată, stabilind ședința pentru data de 11 martie 2016. Întrucât, la data de

11 martie 2016 judecătorul Irina Maxim se afla în concediu anual de odihnă, examinarea

cauzei a fost amânată pentru data de 20 aprilie 2016.

Ulterior, la data de 28 martie 2016, conform art. 124 alin. (1) din Codul muncii,

judecătorului Irina Maxim i s-a acordat concediu de maternitate.

Prin încheierea președintelui interimar al Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13

aprilie 2016 a fost dispusă redistribuirea aleatorie a cauzei prin intermediul Programului

Integrat de Gestionare a Cauzelor, aceasta fiind repartizată judecătorului Sergiu Stratan.

La 25 aprilie 2016 judecătorul Sergiu Stratan a acceptat în procedură cererea de

chemare în judecată depusă de către Pavel Tomșa și Constantin Pojoga cu privire la

încasarea datoriilor salariale și a prejudiciului moral, ședința de judecată fiind stabilită

pentru data de 1 iunie 2016.

Ulterior, ședința de judecată din 1 iunie 2016 nu a avut loc, deoarece, conform

hotărârii Guvernului nr. 674 din 31 mai 2016 ziua de 1 iunie 2016 s-a considerat zi de

odihnă, în legătură cu aceasta fiind modificată data ședinței de judecată pentru 6 iulie

2016.

La ședința de judecată din 6 iulie 2016 s-au prezentat reclamanții, dar nu s-a prezentat

reprezentantul pârâtului, care prin intermediul cancelariei a depus cerere de amânare a

examinării cauzei. Instanța a admis demersul acestuia, ședința de judecată fiind amânată

pentru data de 14 septembrie 2016.

Ședința de judecată preconizată pentru data de 14 septembrie 2016 nu a avut loc,

întrucât judecătorul Sergiu Stratan se afla la un seminar, examinarea cauzei fiind amânată

pentru data de 28 septembrie 2016.

În ședința de judecată din 28 septembrie 2016 s-a prezentat reprezentantul

reclamanților, care a solicitat acordarea unui termen în vederea depunerii cererii de

concretizare dactilografiate. Nu s-a prezentat reprezentantul pârâtului. În legătură cu

solicitarea reprezentantului reclamanților, ședința de judecată a fost amânată pentru data

de 31 octombrie 2016.

La ședința de judecată din 31 octombrie 2016 s-au prezentat reclamanții Pavel Tomșa

și Constantin Pojoga, însă nu s-au prezentat reprezentantul reclamanților și nici

reprezentantul pârâților. În cadrul acestei ședințe, reclamanții au solicitat amânarea

examinării cauzei din motivul absenței avocatului acestora și ținând cont de faptul că din

6

partea reclamaților a fost depusă cererea de concretizare a cerințelor, instanța de judecată

a dispus amânarea examinării cauzei pentru data de 29 noiembrie 2016.

La ședința de judecată din 29 noiembrie 2016 s-a prezentat reclamantul Pavel Tomșa.

Nu s-au prezentat reclamantul Constantin Pojoga, reprezentantul reclamanților cât și cel

al pârâtului. Întrucât reprezentantul reclamanților lipsea, cât și reclamantul Pavel Tomșa

se simțea rău, la cererea acestuia, examinarea cauzei a fost amânată, următoarea ședință

de judecată fiind stabilită pentru data de 16 ianuarie 2017.

La ședința de judecată din 16 ianuarie 2017 nu s-au prezentat reclamanții, care au

solicitat instanței examinarea cauzei în lipsă, nu s-a prezentat nici reprezentantul

pârâtului fiind înștiințat legal, instanța a dispus examinarea cauzei în lipsa participanților,

finalizând cercetarea judecătorească, a anunțat întrerupere până la data de 26 ianuarie

2017 pentru a oferi posibilitatea participanților de a se pregăti de etapa susținerilor orale.

La ședința de judecată din 26 ianuarie 2017 participanții la proces nu s-au prezentat,

fiind pronunțat dispozitivul hotărârii.

La data de 13 martie 2017 Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii instanței de fond, în aceeași zi cauza fiind expediată în

adresa Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 17 mai 2017 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea lui

Pavel Tomșa și Constantin Pojoga cu privire la repunerea în termenul de declarare a

apelului și s-a restituit cererea de apel ca fiind depusă în afara termenului legal.

La data de 09 iunie 2017 Pavel Tomșa și Constantin Pojoga au depus cerere de recurs

la Curtea Supremă de Justiție, care la data de 9 august 2017 a fost repartizată

judecătorului Mariana Pitic.

Prin decizia din 30 august 2017 a Curții Supreme de Justiție a fost respins recursul

declarat de Pavel Tomșa și Constantin Pojoga cu menținerea încheierii din 17 mai 2017 a

Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din Codul de procedură civilă, orice

persoană interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul

stabilit de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și

interesele legitime.

Convenția Europeană a Drepturilor Omului la art. 6 § 1 prevede că orice persoană are

dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei

sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie

asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.

Însăși necesitatea examinării pricinii într-un termen rezonabil reiese și din dispozițiile

Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești nr.87 din 21 aprilie 2011, cât și din art. 4 din Codul de procedură

civilă, care notează că sarcinile procedurii civile constau în judecarea justă, în termen

rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor încălcate sau contestate, a libertăților și a

intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice și asociațiilor lor, ale autorităților

publice și ale altor persoane care sunt subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale,

de muncă și ale altor raporturi juridice, precum și în apărarea intereselor statului și ale

7

societății, în consolidarea legalității și a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de

încălcare a legii.

Respectiv, prin adoptarea normelor naționale și aderarea la CEDO statul și-a asumat

obligația de a organiza un sistem judiciar în așa fel încât acesta să răspundă tuturor

exigențelor acestor norme, inclusiv de a soluționa orice litigiu într-un termen rezonabil,

dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile judiciare.

Deși legislația națională nu oferă o descifrare a noțiunii de „termen rezonabil”,

instanța consideră că prin impunerea respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea

actului de justiție atât legislația națională, cât și cea internațională subliniază importanța

faptului că justiția trebuie să fie administrată fără întârzieri de natură de a-i compromite

eficacitatea și credibilitatea, statul fiind responsabil pentru activitatea ansamblului

serviciilor sale, inclusiv ale instanțelor de judecată.

Se reține că în cazul în care speța implică o anumită complexitate, trebuie menținut

„justul echilibru” între exigențele celerității procedurilor judecătorești și principiul

general al bunei administrări ai justiției (cauza Boddaert c. Belgiei, decizia cu privire la

admisibilitate din 12 octombrie 1992).

Art. 192 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, prevede că cauzele civile se

judecă în primă instanță în termen rezonabil. Criteriile de determinare a termenului

rezonabil sunt: complexitatea cauzei, comportamentul participanților la proces, conduita

instanței judecătorești și a autorităților relevante, importanța procesului pentru cel

interesat. Respectarea termenului rezonabil de judecare a cauzei se asigură de către

instanță. Cauzele privind încasarea pensiei de întreținere, apărarea drepturilor și

intereselor minorului, repararea prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale

sau prin altă vătămare a sănătății ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor

normative, a hotărârilor, acțiunilor sau inacțiunilor autorităților publice, ale altor organe

și organizații, ale persoanelor oficiale și funcționarilor publici se judecă de urgență și în

mod prioritar.

Obligarea respectării unui astfel de termen pentru înfăptuirea actului justiției atât

normele naționale cât și cele internaționale invocă administrarea justiției fără întârzieri

neconforme de natură a-i compromite eficacitatea și responsabilitatea, statul fiind

responsabil pentru activitatea autorităților publice, inclusiv ale instanțelor judecătorești.

Totodată, conform jurisprudenței de referință degajată de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina

circumstanțelor cauzei, ținând cont de următoarele criterii: complexitatea cauzei,

comportamentul reclamantului și al autorităților relevante și importanța cauzei pentru

reclamant (cauza Frydlender c. Franței, hotărârea Marei Camere din 27 iunie 2000).

În speță, se precizează că acțiunea civilă nr. 2-350/14 depusă de către Pavel Tomșa și

Constantin Pojoga împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Gulevitr” cu privire la

încasarea datoriilor salariale și a prejudiciului moral, nu este una complexă, la

examinarea litigiului nu au fost implicați un număr mare de părți, miza pentru reclamanți

este una înaltă reieșind din obiectul litigiului.

În condițiile date se reține că, termenul de examinare a acțiunii, la cererea de chemare

în judecată depusă de către Pavel Tomșa și Constantin Pojoga împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Gulevitr” cu privire la încasarea datoriilor salariale și a

8

prejudiciului moral (7 decembrie 2012 – 30 august 2017), nu a fost unul rezonabil,

demonstrând un caracter temporal excesiv.

Mai mult, instanța de recurs constată că, în prezenta cauză urmează de aplicat legea

ținând cont dintre proporționalitatea dreptului la judecarea cauzei într-un termen

rezonabil și drepturile procesuale a părților, or termenul de 4 ani și 8 luni de examinare a

unei cauze civile de o astfel de categorie este un termen exagerat, care în mod evident

aduce atingere drepturilor părților la proces, în special reclamanților.

Cât privește invocările instanțelor de judecată precum că termenul este justificat

întrucât însuși părțile la proces au contribuit la tergiversarea cauzei prin faptul că din vina

acestora au fost amânate ședințe de judecată, fiind depuse în acest sens cereri de amânare,

Colegiul judiciar le apreciază critic, or, conform art. 9 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea

procesului.

Conform art.183 alin. (1) din Codul de procedură civilă, după ce primește cererea de

chemare în judecată, judecătorul pregătește cauza pentru dezbateri judiciare, pentru a

asigura judecarea ei justă și promptă, iar în temeiul art. 61 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună credință de

drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste

drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Respectiv, în analiza celor relevate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia constatării încălcării

dreptului lui Pavel Tomșa și Constantin Pojoga la examinarea cauzei civile, ce constituie

un litigiu de muncă, în termen rezonabil.

În continuare, se menționează prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21

aprilie 2011, care statuează că în urma constatării încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la

bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a

cheltuielilor de judecată.

Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi

imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Prejudiciul

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară indiferent de

vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de

executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.

Conform art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, mărimea reparației

prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei

sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se stabilește de

instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în cadrul

căreia a fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile invocate de reclamant, de

complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de

9

urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata încălcării și

de importanța procesului pentru reclamant.

Colegiul lărgit menționează că, odată cu înaintarea acțiunii, în prezenta speță Pavel

Tomșa și Constantin Pojoga au pretins și la compensarea prejudiciului moral în mărime

de 20 000 de Euro/pentru fiecare reclamant.

La caz, instanța de recurs reține că, cuantumul prejudiciului moral pretins de către

Pavel Tomșa și Constantin Pojoga în sumă de 20 000 de Euro/pentru fiecare reclamant

este vădit disproporționat și excesiv în raport cu criteriile stabilite și principiul general al

echității.

Or, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o

satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acesta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Totodată, la determinarea cuantumului prejudiciului moral se ține cont de miza

(interesul) pentru reclamant, care relevă importanța sau scopul pentru persoana care

pretinde violarea dreptului său la un termen nerezonabil.

Având în vedere că specificul cauzei civile nr. 2-350/14 se referă la litigiile de

muncă, în speță miza pentru reclamanții Pavel Tomșa și Constantin Pojoga viza doar

însăși examinarea cauzei civile, interesul acestora rezumându-se doar la soluționarea cât

mai rapidă a unei acțiuni aflate pe rolul instanței de judecată.

Ținând cont de cele relatate și având în vedere principiile compensării echitabile și

rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate, starea de stres și frustrare

cauzate lui Pavel Tomșa și Constantin Pojoga, instanța de recurs dispune de a încasa din

contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul reclamanților/recurenților prejudiciul moral

în mărime de 6 000 de lei/pentru fiecare reclamant, sumă care, în opinia instanței, poate fi

considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă persoanelor vătămate, la

caz reclamanților Pavel Tomșa și Constantin Pojoga.

Cât privește pretenția reclamanților/recurenților privind constatarea violării art. 6 par.

1 CEDO, instanța de recurs o consideră neîntemeiată, întrucât instanțele de judecată au

examinat cauza nr. 2-350/14 sus invocată sub toate aspectele, au verificat și au apreciat

corect probele prezentate, au creat participanților la proces, condiții obiective și

echitabile, pentru exercitarea drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se

încadrează în asigurarea părților dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin

art. 6 al Convenției Europene pentru apărarea a Drepturilor Omului.

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție constată că, soluțiile instanțelor ierarhic inferioare sunt rezultatul

unei interpretări incorecte a normelor de drept material și procedural, bazate pe

aprecierea eronată a probelor din dosar și, concluzionează de a admite recursul declarat

10

de Pavel Tomșa și Constantin Pojoga, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Pavel Tomșa și Constantin Pojoga.

Se casează decizia din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

27 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de către Pavel Tomșa și Constantin Pojoga împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării dreptului

la examinare în termen rezonabil a cauzei, constatarea violării art. 6 par. 1 CEDO și

încasarea prejudiciului moral, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care se admite parțial

acțiunea lui Pavel Tomșa și Constantin Pojoga.

Se constată încălcarea dreptului lui Pavel Tomșa și Constantin Pojoga la examinare în

termen rezonabil a cauzei civile nr. 2-350/14, la acțiunea acestora împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Gulevitr” cu privire la încasarea datoriilor salariale și a

prejudiciului moral.

Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Pavel Tomșa

suma de 6 000 (șase mii) de lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin încălcarea

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile.

Se încasează din contul bugetului de stat gestionat de Ministerul Finanțelor prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Constantin

Pojoga suma de 6 000 (șase mii) de lei cu titlu de prejudiciul moral cauzat prin încălcarea

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile.

În rest pretențiile se resping ca fiind neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

11