2ra-426/18 — constatarea incalcarii dreptului la examinare in termen rezonabil a cauzei si incasarea prejudiciului moral

2ra-426/18 — constatarea incalcarii dreptului la examinare in termen rezonabil a cauzei si incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-426/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani

Judecător: O. Cojocaru

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Minciuna, L. Popova, A. Pahopol

Î N C H E I E R E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Luiza Gafton

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Onișcenco Iurii

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, prin care au fost

respinse apelurile declarate de către Onișcenco Iurii și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 19 ianuarie 2017,

c o n s t a t ă :

La 19 octombrie 2016, Onișcenco Iurii a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM cu privire la constatarea încălcării dreptului

la examinarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 22 ianuarie 2009 de către Procuratura

Generală în privința reclamantului a fost pornită cauza penală nr. 2009036101 în

temeiul art. 195 alin. (2) al Codului penal, cauza penală fiind în aceeași zi expediată

pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală Procuraturii Anticorupție.

A invocat că la 25 aprilie 2009, Procuratura Anticorupție a pus reclamantul

sub învinuire, iar ulterior în luna mai 2009 cauza penală a fost expediată pentru

judecare în fond Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău.

A afirmat că la 11 mai 2009 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a primit

cauza în procedură. Judecarea cauzei în prima instanță a avut loc de la 11 mai 2009

până la 30 septembrie 2014, fiind examinată mai mult de 5 ani.

A susținut că în perioada acestor ani instanța a audiat 13 martori, precum și au

fost efectuate alte acțiuni procesuale, iar mai multe ședințe de judecată se amânau,

din diferite motive.

1

Reclamantul a mai reiterat că, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a încălcat

dreptul său de a-i fi examinată cauza în termen rezonabil, din motiv că perioada de

examinare a cauzei a fost excesiv de lungă.

A solicitat constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a

cauzei penale în privința sa și încasarea prejudiciului moral în mărime de 5 000 000

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 19 ianuarie 2017 a

fost admisă parțial acțiunea.

S-a constatat încălcarea dreptului lui Onișcenco Iurii la examinare în termen

rezonabil a cauzei.

S-a încasat din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova în beneficiul lui Onișcenco Iurii prejudiciul moral în sumă de

20 000 lei.

În rest, pretenția lui Onișcenco Iurii cu privire la încasarea prejudiciului moral

a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, au fost respinse

apelurile declarate de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de către

Onișcenco Iurii și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 19 ianuarie 2017.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 2 alin. (1) și (2)

al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 cu privire la repararea de către stat a prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, orice persoană

fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată

privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin

această încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală

civilă. Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot

fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Instanța de apel a constatat că termenul de judecare a cauzei a fost extins

datorită comportamentului părților, inclusiv a inculpatului, care a schimbat de mai

multe ori avocatul, respectiv fiind acordate termene pentru ca aceștia să ia cunoștință

cu dosarul și să asigure o apărare eficientă inculpatului.

A reiterat că pentru aprecierea respectării termenului rezonabil în perioada de

referință urmează a fi supuse aprecierii comportamentul părților și al autorităților

relevante și miza pentru reclamant, criterii relevate în practica CEDO (Josan §18,

Mazepa § 42. Holomiov § 137 cu referințe).

Curtea de Apel Chișinău a notat că prima instanță a ajuns la o concluzie justă

și întemeiată, precum că, la judecarea cauzei penale în privința inculpatului

Onișcenco Iurii, a fost încălcat termenul rezonabil de examinare a cauzei, însă

2

cuantumul prejudiciului moral solicitat de reclamant este excesiv în raport cu

circumstanțele stabilite.

În consecință, instanța de apel a conchis că, deși a fost constatată încălcarea

termenului rezonabil de judecare a cauzei, faptul dat este imputabil în parte și

apelantului Onișcenco Iurii, căruia îi sunt opozabile cererile de amânare depuse de

avocații acestuia și neprezentarea avocaților în 11 ședințe de judecată.

Astfel, cerința acestuia privind încasarea prejudiciului moral, corect a fost

admisă parțial, în limita sumei de 20 000 lei, ce reprezintă o sumă corectă, rațională

și echitabilă, fiind stabilită în așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă

a prejudiciului moral cauzat, ca să fie menținut echilibrul între daunele efectiv

pricinuite și suma acordată.

La 17 iulie 2017, Onișcenco Iurii, reprezentat de avocatul Guțan Marcel, a

declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei contestate cu emiterea unei noi

hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 27 septembrie 2017 recursul

declarat de către Onișcenco Iurii, reprezentat de avocatul Guțan Marcel a fost

considerat inadmisibil.

La 17 ianuarie 2018 Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei contestate cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că potrivit raportului anexat se reține faptul

că, cauza a fost examinată în mai multe instanțe de judecată naționale în termen

rezonabil și în strictă conformitate cu prevederile legale.

A menționat că instanțele de judecată pe parcursul examinării cauzei date au

ținut cont de principiul contradictorialității și egalității părților în drepturi

procedurale, creând condiții egale pentru exercitarea drepturilor lor.

A semnalat un comportament intolerabil din partea participanților la proces

care au fost antrenați în proces, or, potrivit raportului nominalizat se constată că

comportamentul părților a împiedicat examinarea cu celeritate a cauzei.

A susținut că cauza penală în privința lui Onișcenco Iurii a avut un nivel înalt

de complexitate, au fost conexate mai multe cauze penale și a fost nevoie de a

recurge la concluziile experților.

A reiterat că în ipoteza în care părțile au contribuit în mare măsură la

prelungirea procesului, acest fapt poate să conducă instanța europeană la respingerea

plângerii sub aspectul depășirii termenului rezonabil.

Concomitent, cu referire la termenul de declarare a recursului a relatat

recurentul că decizia contestată a instanței de apel i-a fost comunicată abia la 15

ianuarie 2018, când a luat cunoștință cu materialele cauzei.

Prin referința depusă la 1 martie 2018, Onișcenco Iurii a solicitat respingerea

recursului depus de către Ministerul Justiției al RM, ca fiind neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Ministerul Justiției al RM este inadmisibil din considerentele ce urmează.

3

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Conform prevederilor art. 433 lit. b) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) și alin. (2) CPC, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Termenul

de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

După cum atestă actele cauzei, și anume din procesul-verbal al ședinței

instanței de apel din 26 aprilie 2017 (f. d. 35 – 36, vol. II), rezultă că la data

respectivă din partea recurentului Ministerului Justiției al RM s-a prezentat Pantea

Daniel, în ședința instanței de apel a fost dispusă amânarea examinării cauzei pentru

data de 17 mai 2017, iar faptul înștiințării sale, reprezentantul Ministerului Justiției

al RM a confirmat prin semnarea recipisei anexate la materialele cauzei (f. d. 34,

vol. II).

În consecință, însă, la ședința de judecată a instanței de apel din 17 mai 2017,

data emiterii și deciziei contestate, reprezentantul recurentului Ministerului Justiției

al RM, Pantea Daniel, deși a fost citat legal, nu s-a prezentat, nu a invocat motivele

neprezentării și nu a solicitat amânarea ședinței pentru o altă dată, survenind astfel,

efectele neprezentării în ședință de judecată a părților și a reprezentanților,

specificate la art. 379 alin. (1) CPC.

La capitolul dat se impune raportarea că copia deciziei redactate din 17 mai

2017, a fost expediată de către Curtea de Apel Chișinău în adresa tuturor

participanților la proces, inclusiv și recurentului Ministerul Justiției al RM la

5 iunie 2017, fapt ce se confirmă prin copia scrisorii de însoțire nr. 9908-4 din

aceeași dată (f. d. 49, vol. II).

Cu toate acestea, însă, cererea de recurs a fost depusă de către Ministerul

justiției doar la 17 ianuarie 2018.

Mai mult că, recurentul Ministerul Justiției al RM nu a invocat motive

întemeiate care ar demonstra depunerea recursului în termen, sau omiterii acestuia

din motive justificate, or odată ce recurentul avea la cunoștință despre examinarea

cauzei în instanța de apel, fapt confirmat prin recipisa semnată de reprezentantul

recurentului Ministerului Justiției al RM, Pantea Daniel, depunând recursul peste un

termen de 8 luni de la această dată, urma să justifice neîndeplinirea actului procesual

în termenul prescris de lege.

În atare ordine de idei, nu poate fi reținut argumentul recurentului Ministerul

Justiției al RM precum că decizia instanței de apel din 17 mai 2017 i-a fost

comunicată abia la 15 ianuarie 2018 atunci când a luat cunoștință cu materialele

cauzei, or recurentul nu a adus probe justificative în acest sens, circumstanțele în

care invocările recurentului în acest sens sunt considerate declarative.

În acest context, urmează a fi elucidat că recurentul Ministerul Justiției al RM

nu s-a aflat în imposibilitate de a lua cunoștință cu materialele cauzei anterior datei

de 15 ianuarie 2018, fapt ce l-au omis neîntemeiat.

4

În același timp actele cauzei reflectă că la 17 iulie 2017 Onișcenco Iurii,

reprezentat de avocatul Guțan Marcel, a declarat recurs împotriva aceleași decizii a

Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, care a fost expediat în adresa Ministerului

Justiției al RM cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

timp de o lună de la data primirii acesteia, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire nr. 2ra-1722/17 din 16 august 2017 (f. d. 86, vol. II).

Totodată se reține faptul că prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 27

septembrie 2017 recursul declarat de către Onișcenco Iurii, reprezentat de avocatul

Guțan Marcel a fost considerat inadmisibil, încheiere care de asemenea a fost

expediată în adresa Ministerului Justiției al RM la 27 septembrie 2017, ceea ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire din aceeași dată (f. d. 91, vol. II).

Respectiv în cauza din speță nu poate fi invocată necomunicarea deciziei

instanței de apel.

În acestea condiții, și ținând cont de perioada de timp scursă de la data emiterii

deciziei contestate și până la data depunerii recursului, și anume 8 luni, invocarea de

către recurent a faptului că nu i-a fost comunicată decizia instanței de apel adoptată

este lipsită de convingere.

Or, potrivit și jurisprudenței CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea

contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)), fiind înștiințat legal despre

ședința de judecată din 17 mai 2017, recurentul Ministerul Justiției al RM avea

obligația de a urmări desfășurarea procesului în care este implicat ca parte, mai ales

în situația în care urma a fi examinat apelul depus anume de către acesta.

Nu mai puțin, însă, se impune raportarea la cele constatate și faptul că

recurentul urma să întreprindă măsurile necesare, după cum sugerează și

jurisprudența CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanță (Van Harn

versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), fapt însă ignorat de către

acesta, ce a generat omiterea termenului la depunerea recursurilor.

Astfel, în condițiile acestui text, contrar susținerilor recurentului, deși, la

materialele dosarului nu există o mențiune expresă privind recepționarea de către

recurent Ministerul Justiției al RM a deciziei Curții de Apel Chișinău din 17 mai

2017, însă, reieșind din circumstanțele enunțate în raport cu normele legale

procedurale indicate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că tergiversarea depunerii unui

recurs dovedește doar un pasivism din partea recurentului și o atitudine superficială

față de obligațiile procesuale ca părți în proces.

În consecință, pentru toate aceste considerente este cert că, depunând cererea

de recurs împotriva deciziei instanței de apel peste un termen mai mare de 8 luni,

recurentul a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în

legislația națională.

La caz, instanța de recurs notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de

5

atac, a deciziei judecătorești emise în instanța de apel și ar leza, în acest mod,

principiul securității raporturilor juridice.

Așa fiind, în speța de referință Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008),

Curtea Europeană a reiterat cu titlu de principiu general că deși, în speță nu era vorba

despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma

admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite,

ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat

drepturile reclamanților la un proces echitabil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că,

recursul împotriva deciziei instanței de apel a fost depus în afara termenului legal,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către

Minsterul Justiției al RM, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. b), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Luiza Gafton

Tamara Chișca-Doneva

6