- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 22 septembrie 2022
- Stat pârât
- UKR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Vasylkov împotriva Ucrainei
Traducere în română Auto
CAUZA CU VASYLKOV v. UKRAINE (Declarația nr. 77801/13) HOTĂRÂREA STASBOURG 22 septembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Vasylkov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Lado Chanturia, președinte, Ganna Yudkivska, Mattias Guyomar, judecători și Martina Keller, Grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nu. 77801/13) împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 27 noiembrie 2013 de către un național ucrainean, dl Valeriy Oleksandrovych Vasylkov, născut în 1956 și care locuiește în Kyiv („reclamantul”), reprezentat în fața Curții de către dl A.O.
Ivanov, avocat practicant în Kyiv; hotărârea de a notifica plângerea referitoare la presupusul nereclamat care nu informează reclamantul cu privire la o audiere în instanță de apel în timp util, prezentată în temeiul articolului 6 din Convenție, guvernului ucrainean („Guvernul”), reprezentată de agentul lor de acțiune, dna O. Davydchuk, a Ministerului Justiției, și de a declara restul cererii inadmisibil; Observațiile părților; după deliberarea în particular la 28 aprilie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la o chestiune de proces echitabil ridicată în temeiul articolului 6 din Convenție în ceea ce privește procedurile de infracțiune administrativă împotriva reclamantului, care a fost acuzat de conducere sub influența alcoolului.
La 15 iulie 2013, Curtea de district Svyatoshynskyy din Kyiv a condamnat reclamantul de încălcare a normelor privind traficul rutier și a suspendat permisul de conducere pentru un an. Reclamantul a apelat. La 15 august 2013, registrul Curții de apel Kyiv a redactat o convocare la audierea instanței de apel, care urmează să aibă loc la 21 august 2013. Guvernul și reclamantul nu sunt de acord cu data în care citațiile menționate anterior au fost trimise și primite de către solicitant. August 2013 și a primit-o la 22 august 2013. Guvernul a declarat că citațiile au fost „emise” la 15 august 2013 și au fost trimise de post obișnuit, dar nu a fost posibil să se verifice data primirii sale, deoarece dosarul relevant a fost distrus din cauza expirării perioadei de limitare pentru depozitarea sa.
La 21 august 2013, Curtea de Apel a organizat audierea în absența reclamantului, a examinat dovezile pe care le-a contestat și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Curtea a reexaminat înregistrarea infracțiunii administrative, declarațiile doi martori, raportul unui ofițer de poliție și o descriere scrisă a evenimentelor de către dl A. Curtea de apel a concluzionat că reclamantul nu s-a opus rezultatelor testului de alcool, în timp ce el a declarat contrar în avizul său de recurs și a prezentat două declarații scrise de martor în acest sens. Reclamantul a susținut, de asemenea, că ofițerii de poliție nu au respectat normele relevante și nu l-au remis la un spital pentru examinare.
În plus, el a susținut că nu a consumat alcool în noaptea în cauză. Aceste circumstanțe factuale au fost stabilite fără ca reclamantul să fie prezent. În decizia sa, instanța de apel nu a verificat dacă reclamantul a fost informat de audiere; acesta a observat doar că nu a apărut la audiere. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 al Convenției că a fost informat cu privire la audierea instanței de apel în cazul său în ziua de după ce a avut loc. Curtea a constatat că garanțiile consemnate în partea penală a articolului 6 sunt aplicabile în procedurile de infracțiune administrativă care conduc la suspendarea unui permis de conducere (de exemplu, a se vedea Slobodyan c. Ucraina [Comitet], nr. 2511/16, § 17, 9 decembrie 2021, precum și cazurile citate în acest caz).
Nu există motive să se depărteze de această concluzie în acest caz. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Principiile generale privind dreptul de a participa la o audiere au fost rezumate în Hermi c. Italia ([GC], nr. 18114/02, §§ 58-67, CEDO 2006-XII). Având în vedere că Curtea de Apel are competența de a revizui cazul atât în ceea ce privește faptele, cât și în ceea ce privește legea (a se vedea Luchania c. Ucraina) , nr. 16347/02, § 33, 9 iunie 2011) și că a examinat dovezile pe care le-a contestat reclamantul (a se vedea punctul 5 de mai sus), Curtea consideră că participarea reclamantului la ședință a fost importantă pentru echitatea generală a procedurii.
10. Curtea remarcă că legislația națională a impus ca reclamantul să fie notificat audierii instanței de apel cu trei zile în avans. Nu este interzisă o audiere în absența unei părți, cu excepția cazurilor în care există motive valabile pentru neapariția sau în care instanța nu dispune de informații că persoana în cauză a fost notificată în mod corespunzător audierii (a se vedea Salogub c. Ucraina) [Comitetul] (dec.), nr. 21971/10, § 20, 10 decembrie 2019). 11. Reclamantul și Guvernul au furnizat versiuni contradictorii ale evenimentelor. Reclamantul a afirmat că a primit convocarea trimisă de postul obișnuit în ziua de la audiere a instanței de apel.
El a furnizat o copie a unui plic trimis de Curtea de Apel din Kyiv, cu timbru de oficiu poștal cu o dată de expediere din 20 august 2013, și o scrisoare de la adjunctul șef al Departamentului de Sud al Oficiului Postal Kyiv din 23 septembrie 2013, confirmand, după examinarea plicului în cauză, că Curtea de Apel din Kyiv a fost expeditorul, reclamantul a fost destinatarul și data de expediere a scrisorii prin posturi obișnuite a fost de 20 august 2013. În plus, adjunct-chef a indicat că termenul de livrare a scrisorilor prin post obișnuit în cadrul lui Kyiv a fost de trei zile. Guvernul a susținut că convocarea a fost „eliberată” în ziua în care a fost redactată, adică, 15 august 2013. Ei au dat o evaluare critică a conținutului scrisorii adjunct-chefului, deoarece nu au avut cunoștință de ce plic a fost examinat.
În plus, nu a fost posibil să se verifice data primirii convocărilor din cauza distrugerii dosarului. 12. Curtea remarcă că guvernul nu a susținut că reclamantul ar fi putut participa la alte proceduri în așteptare în fața Curții de Apel din Kyiv și, prin urmare, ar fi putut primi corespondență de la instanța respectivă care nu a avut legătură cu cazul în cauză. În lipsa unor astfel de argumente, Curtea constată că scrisoarea trimisă de Curtea de Apel din Kyiv cu privire la prezenta procedură și, într-adevăr, ar fi putut conține o convocare la ședință. Se pare că versiunea evenimentelor reclamantului este coerentă și concordantă cu dovezile pe care le-a prezentat. Prin urmare, Curtea constată că reclamantul nu a fost notificat în mod corespunzător audierea instanței de apel și nu a putut să își apere poziția în fața instanței respective, fapt care a afectat negativ dreptul la o audiere echitabilă.
13. Prin urmare, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție. Reclamantul a solicitat 5.000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale și 2,720 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 15. Guvernul a susținut că sumele de mai sus sunt exorbitante și nesubstanțiate. 16. Având în vedere documentele în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului 900 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale și 850 EUR care acoperă costurile și cheltuielile pentru procedurile dinaintea Curții, plus orice impozit care poate fi percepubil pentru reclamant.
că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) faptul că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 900 EUR (noi sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 850 EUR (opt sute și cincizeci de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție.
Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 22 septembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul de Curte. Martina Keller Lado Chanturia Președintele adjunct al grefierului
FIFTH SECTION
CASE OF VASYLKOV v. UKRAINE (Application no. 77801/13) JUDGMENT STRASBOURG 22 September 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Vasylkov v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of: Lado Chanturia, President, Ganna Yudkivska, Mattias Guyomar, judges, and Martina Keller, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 77801/13) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 27 November 2013 by a Ukrainian national, Mr Valeriy Oleksandrovych Vasylkov, born in 1956 and living in Kyiv (“the applicant”), who was represented before the Court by Mr A.O.
Ivanov, a lawyer practising in Kyiv; the decision to give notice of the complaint concerning the alleged failure to inform the applicant about an appellate court hearing in a timely manner, raised under Article 6 of the Convention, to the Ukrainian Government (“the Government”), represented by their then acting Agent, Ms O. Davydchuk, of the Ministry of Justice, and to declare the remainder of the application inadmissible; the parties’ observations; Having deliberated in private on 28 April 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The application concerns an issue of fair trial raised under Article 6 of the Convention in relation to administrative-offence proceedings against the applicant, who was charged with driving under the influence of alcohol.
On 15 July 2013 the Svyatoshynskyy District Court of Kyiv convicted the applicant of breaching road traffic rules and suspended his driving licence for one year. The applicant appealed.
On 15 August 2013 the registry of the Kyiv Court of Appeal drafted a summons to the appellate court hearing, to be held on 21 August 2013.
The Government and the applicant disagree about the date when the above-mentioned summons was sent and received by the applicant. The applicant stated that the document had been sent by ordinary post on 20 August 2013 and he had received it on 22 August 2013. The Government stated that the summons had been “issued” on 15 August 2013 and had been sent by ordinary post, but it was not possible to verify the date of its receipt, as the relevant case file had been destroyed on account of the expiry of the limitation period for its storage. 5 . On 21 August 2013 the Kyiv Court of Appeal held the hearing in the applicant’s absence, examined the evidence which he had contested and upheld the first-instance court’s decision. The court re-examined the record of the administrative offence, the statements of two witnesses, the report of a police officer and a written description of the events by Mr A. The appellate court found it to be established that the applicant had not objected to the alcohol test results, whereas he had stated the contrary in his notice of appeal and submitted two written witness statements in that connection. The applicant also contended that the police officers had not observed the relevant rules and had failed to refer him to a hospital for examination. Moreover, he submitted that he had not consumed alcohol on the night in question. Those factual circumstances had been established without the applicant being present. In its decision, the appellate court did not verify whether the applicant had been informed of the hearing; it only observed that he had not appeared at the hearing. That decision was final.
THE COURT’S ASSESSMENT
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 § 1 OF THE CONVENTION
6. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that he had been informed of the appellate court hearing in his case the day after it had taken place.
The Court has found that the guarantees enshrined in the criminal limb of Article 6 are applicable in administrative-offence proceedings leading to the suspension of a driving licence (see, for instance, Slobodyan v. Ukraine [Committee], no. 2511/16, § 17, 9 December 2021, and the cases cited therein). There is no reason to depart from that conclusion in the present case.
The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.
The general principles concerning the right to participate in a hearing have been summarised in Hermi v. Italy ([GC], no. 18114/02, §§ 58-67, ECHR 2006-XII). Given that the Kyiv Court of Appeal had jurisdiction to review the case both as to the facts and as to the law (see Luchaninova v. Ukraine , no. 16347/02, § 33, 9 June 2011) and that it examined evidence which the applicant contested (see paragraph 5 above), the Court takes the view that the applicant’s participation in the hearing was important for the overall fairness of the proceedings.
The Court notes that the national law required the applicant to be notified of the appellate court’s hearing three days in advance. A hearing in the absence of a party is not barred, save in cases where there are valid reasons for the non-appearance or where the court has no information that the person in question was duly notified of the hearing (see Salogub v. Ukraine [Committee] (dec.), no. 21971/10, § 20, 10 December 2019).
The applicant and the Government provided conflicting versions of the events. The applicant asserted that he had received the summons sent by ordinary post the day after the appellate court hearing had taken place. He provided a copy of an envelope sent to him by the Kyiv Court of Appeal, bearing a post office stamp with a dispatch date of 20 August 2013, and a letter from the deputy head of the South Department of the Kyiv Post Office dated 23 September 2013 confirming, following an examination of the envelope in question, that the Kyiv Court of Appeal was the sender, the applicant was the recipient and the dispatch date of the letter by ordinary post was 20 August 2013. In addition, the deputy head indicated that the time-limit for the delivery of letters by ordinary post within Kyiv was three days. The Government contended that the summons had been “issued” on the day it was drafted, that is, 15 August 2013. They gave a critical assessment of the contents of the deputy head’s letter, as they had no knowledge of what envelope had been examined. In addition, it was not possible to verify the date of receipt of the summons on account of the destruction of the case file.
The Court notes that the Government did not argue that the applicant might have participated in other proceedings pending before the Kyiv Court of Appeal and therefore might have received correspondence from that court which was unrelated to the present case. In the absence of any such argument, the Court finds that the letter sent by the Kyiv Court of Appeal related to the present proceedings and indeed might have contained a summons to the hearing. It appears that the applicant’s version of events is coherent and concordant with the evidence which he produced. The Court therefore finds that the applicant was not duly notified of the appellate court hearing and could not effectively defend his position before that court, a fact which has adversely affected his right to a fair hearing.
There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
14. The applicant claimed 5,000 euros (EUR) in respect of non-pecuniary damage and EUR 2,720 in respect of costs and expenses incurred before the Court.
The Government submitted that the above sums were exorbitant and unsubstantiated.
Having regard to the documents in its possession, the Court considers it reasonable to award the applicant EUR 900 in respect of non-pecuniary damage and EUR 850 covering costs and expenses for the proceedings before the Court, plus any tax that may be chargeable to the applicant. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 900 (nine hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (ii) EUR 850 (eight hundred and fifty euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; Dismisses the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 22 September 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Martina Keller Lado Chanturia Deputy Registrar President