CASE OF KLOKOV v. UKRAINE

CAUZA DE CÂMPUL SECȚIONAL AL KLOKOV v. UKRAINE (Documentul nr. 65513/14) HOTĂRÂREA STASBOURG 30 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Klokov v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström , Președintele Lado Chanturia, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller , Secretarul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererea (nr. 65513/14) împotriva Ucrainei depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 26 septembrie 2014 de către un național ucrainean, dl Rostyslav Volodymyrovych Klokov („reclamantul”), care s-a născut în 1976 și locuiește în Kropyvnytskyy și care a fost reprezentat de dl S.P. Rabinovych, un avocat practicant în Lviv; hotărârea de a notifica plângerea în temeiul articolului 6 alineatul (3) litera (b) din Convenție guvernului ucrainean („Guvernul”), reprezentată în momentul material de agentul lor interimar, dna O. Davydchuk, și de a declara restul cererii inadmisibil; observațiile guvernului și absența oricărei observații ale reclamantului în răspuns; Având deliberat în particular la 9 martie 2023, pronunța următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Cauza Cauza se referă la plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 § 3 litera (b) din Convenție că nu i s-a acordat timp și facilități adecvate pentru a pregăti apărarea în cadrul procedurilor penale împotriva acestuia. În septembrie 2012 au fost înființate proceduri penale împotriva reclamantului cu suspiciune de a agrava apropierea greșită a proprietăților comune, falsificarea documentelor oficiale și spălarea banilor la ocuparea postului de director al unei companii locale de utilitate. După încheierea anchetei preliminare, la 6 Noiembrie 2012 reclamantul și avocatul său au primit acces la dosarul, care constă în opt volume și 6.893 pagini în total. Ei au fost informați că pot studia dosarul în fiecare zi pentru o perioadă nelimitată de timp. După cum a confirmat înregistrările semnate de reclamant și avocatul său, în perioada cuprinsă între 6 noiembrie și 11 noiembrie 2012 au studiat 3.477 pagini ale dosarului. [1] În fiecare zi, în perioada respectivă, investigatorul a scris un raport care declară că reclamantul și avocatul său își prelungeau în mod deliberat familiarizarea cu dosarul. a fost remarcat că avocatul a studiat de fapt mai multe materiale decât reclamantul, dar a refuzat să confirme acest lucru; că reclamantul a studiat același material de multe ori; că ambele au refuzat utilizarea oricărei asistențe tehnice (de exemplu, face fotocopie) chiar dacă investigatorul le-a informat explicit despre o astfel de posibilitate; și că durata familiarizării lor cu dosarul a variat de la patru la șase ore pe zi, chiar dacă au fost informate că ar putea fi nelimitate. [2] Reclamantul și avocatul său au fost avertizați de mai multe ori că, dacă nu și-ar schimba abordarea pentru studierea dosarului de caz, investigatorul va aplica instanței pentru a avea durata acestui proces limitată. Noiembrie 2012 Curtea de District Kirovograd Leninskyy („Curtea Leninskyy”), la cererea investigatorului, a stabilit un termen pentru ca reclamantul și avocatul său să termine studierea dosarului până la 16 noiembrie 2012. [3] În această hotărâre s-a remarcat că aceaceasta ar putea fi contestată în apel în termen de trei zile de la pronunțarea sa. La 15 noiembrie 2012, reclamantul a depus un astfel de recurs, subliniind că el și avocatul său au studiat deja o parte considerabilă a dosarului și că nu există motive pentru restricția în cauză. La 6 decembrie 2012, Curtea Regională de Apel („Curtea de Apel”) a respins apelul reclamantului fără examinare. Noiembrie 2012 dosarul a fost trimis Curtei de district Kirovskyy Kirovograd („Curtea Kirovsky”) pentru proces, iar în cursul unei audieri preliminare, această instanță ar trebui să examineze orice acuzații de nereguli. La 10 decembrie 2012, Curtea Kirovsky a inițiat procesul cu o audiere preliminară, în care a respins plângerea reclamantului ca fiind nespinsă. A declarat după cum urmează: „Argumentele apărării despre a nu avea suficient timp pentru a studia dosarul sunt refutate prin hotărârea [Curtea Leninsky] din 12 Noiembrie 2012, care a devenit finală și care a stabilit termenul la 16 noiembrie 2012 ca fiind suficient pentru [reclamantul și avocatul său] să studieze dosarul; după expirarea acestui termen, acestea sunt considerate că au studiat dosarul în conformitate cu [legea].” Prin urmare, el și avocatul său au studiat dosarul în perioada 12 decembrie 2012 până la 2 martie 2013 aproape în fiecare zi timp de aproximativ două ore pe zi. Procesul a continuat în timpul acestei perioade. 10. La 3 iunie 2013, Curtea Kirovsky a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la opt ani de închisoare, la trei ani de interdicție privind deținerea posturilor administrative și confiscarea proprietăților sale personale. El s-a plâns, printre altele, că nu i s-a acordat suficient timp pentru a studia dosarul după ancheta preliminară. El s-a plâns, de asemenea, că, chiar dacă i s-a dat acces suplimentar la dosar în timpul procedurii înainte de prima instanță, procesul său a continuat înainte de a termina de studiu dosarul. În plus, reclamantul a susținut că în această etapă el și avocatul său au fost obligați să studieze dosarul într-o cameră mică și slab iluminată fără nici o masă, ocupată de cinci până la douăsprezece persoane în orice moment. Reclamantul și avocatul său au avut în plus acces la dosarul, la cererea lor, de la 26 iunie la 17 iulie 2013, presupus în aceleași condiții proaste ca anterior. 13. La 18 octombrie 2013, Curtea de Apel a susținut condamnarea reclamantului, care nu a formulat comentarii cu privire la reclamațiile sale menționate mai sus (a se vedea punctul 11 de mai sus). 14. Reclamantul a reiterat plângerile sale într-un recurs asupra punctelor de drept. La 13 Februarie 2014 Curtea Superioră Specializată pentru Chestiuni Civile și Penale a constatat împotriva lui. Ca și instanța de apel, nu a formulat comentarii cu privire la acuzațiile reclamantului de restricții nejustificate în ceea ce privește familiarizarea sa cu dosarul. 16. Reclamantul s-a plâns că a existat o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 6 § 3 litera (b) din Convenție, în primul rând pentru că nu s-a alocat timp suficient pentru el și avocatul său pentru a se familiariza cu dosarul după încheierea anchetei preliminare și, în al doilea rând, din cauza condițiilor presupuse sărace în care au fost obligați să studieze dosarul în ocazii ulteriore. EVALUAREA TRIBUNALULUI 17. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 litera (a) din Convenție sau neadmisibilă din orice alt motiv. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Guvernul a susținut că, după cum s-a confirmat înregistrările privind familiarizarea cu dosarul semnat de către solicitant, el și avocatul său au studiat dosarul de mai multe ori. Guvernul a remarcat, de asemenea, că nu există dovezi care să susțină afirmația reclamantului cu privire la condițiile proaste pentru studierea dosarului în timpul procedurii judiciare. 19. Deși el și-a confirmat interesul de a-și continua cererea, reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la observațiile guvernului și a invitat Curtea să examineze cazul pe baza depunerilor sale anterioare și a materialelor disponibile. 20. Întrucât cerințele articolului 6 § 3 trebuie considerate ca aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 § 1, Curtea va examina plângerea în temeiul ambelor dispoziții luate împreună (a se vedea, de exemplu, Rook v. Germania , nr. 1586/15, §§ 45 și 55, 25 iulie 2019). 21. Principiile generale privind dreptul de a avea timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării au fost rezumate în, de exemplu, Gregačević c. Croația (nr. 58331/09, § 51, 10 iulie 2012). În evaluarea dacă acuzatul are timp adecvat pentru pregătirea apărării sale, trebuie avută o atenție deosebită la natura procedurii, precum și complexitatea cazului și stadiul procedurii (ibid.). 22. În ceea ce privește prezentul caz, Curtea remarcă că dosarul urmăririi a fost voluminos și examinarea acesteia necesită inevitabil o perioadă de timp substanțială (a se vedea punctul 3 de mai sus și compara Huseyn și alții c. Azerbaidjan , nr. 35485/05 și altele 3 § 176, 26 iulie 2011), cu atât mai mult, având în vedere că acuzațiile împotriva reclamantului în cauză au avut în vedere chestiuni financiare complexe (a se vedea punctul 35485/05 și altele § 176, 26 iulie 2011 ) Având în vedere faptul că reclamantul și avocatul său studiaseră aproximativ 580 de pagini în fiecare zi în perioada cuprinsă între 6 noiembrie și 11 noiembrie 2012, concluzia investigatorului că încearcă să retragă procesul pare a fi fost nefondată (a se vedea paragraful) 4 mai sus). Cu toate acestea, la 12 noiembrie 2012, Curtea Leninskyy a acordat cererea investigatorului de a avea timp ca reclamantul și avocatul său să studieze dosarul limitat la perioada care s-a încheiat la 16 noiembrie 2012 (a se vedea punctul 5 mai sus). Prin urmare, au avut doar cinci zile pentru a studia restul de 3.416 pagini (sau aproximativ 683 pagini pe zi), ceea ce, în opinia Curții, a fost insuficient. 24. De asemenea, Curtea ia act de faptul că nu a existat niciun răspuns la plângerea reclamantului în acest sens: în timp ce el a avut dreptul să depună un recurs și a făcut acest lucru, instanța de apel a respins-o fără a fi examinată din motivul că această chestiune va fi examinată de instanța de judecată, în timp ce aceasta din urmă se referă la faptul că restricția a fost stabilită printr-o hotărâre care a devenit finală (a se vedea paragrafele) 5-8 mai sus). 25. Este adevărat că reclamantul și avocatul său au primit acces suplimentar la dosarul în timpul procedurii judiciare (a se vedea punctele 9 și 12 mai sus). Totuși, procedurile nu au fost suspendate în aceste perioade. Cu alte cuvinte, reclamantul și avocatul său au trebuit să monteze apărarea înainte de a avea timp suficient pentru a studia toate materialele din dosarul. În plus, acuzațiile specifice și relevante ale reclamantului cu privire la condițiile inadecvate în care el și avocatul său au fost obligați să studieze dosarul în această etapă au rămas neadresate de către instanțele interne (a se vedea paragrafele) 11-15 de mai sus). Rezultă că restricția inițială la momentul în care reclamantul și avocatul său au permis să studieze dosarul anterior procesului nu a fost rectificată prin accesul lor suplimentar la dosar, în ocazii ulterioare. 26. În cele din urmă, Curtea nu acceptă argumentul Guvernului că reclamantul a avut timp suficient pentru a studia dosarul în mai multe ocazii doar din cauza faptului că a semnat înregistrările în acest sens (a se vedea punctul 18 de mai sus). În lipsa oricărei indicații contrare, semnarea unui dosar de familiarizare cu materialul din caz a părut a fi o formalitate procedurală care vizează documentarea faptului că persoana în cauză a avut într-adevăr acces la dosarul de caz, dar nu a urmat neapărat de la aceasta faptul că semnarea unui astfel de dosar ar putea, cumva, să ateste dacă timpul și facilitățile pentru astfel de acces sunt suficiente (compară) Hoseyn și alții , citat mai sus § 176. 27. Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu dispune de timp și de facilități suficiente pentru pregătirea apărării sale. 28. A fost, în consecință, o încălcare a articolului 6 §§ §§ 1 și 3 litera (b) din Convenție. În consecință, Curtea consideră că nu există nici un apel pentru a-l atribui pe acest cont. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declara cererea admisibilă; susține că a existat o încălcare a articolului 6 §§ 1 și 3 litera (b) din Convenție. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 30 martie 2023, în conformitate cu art. 6 §§ 1 și 3 litera (b) din Convenția. 2 și 3 din Regulamentul Curții. Martina Keller Stéphanie Mourou-Vikström Președintele Adjunct al Registrului [1] Cu alte cuvinte, aproximativ 580 de pagini pe zi. [2] Se pare că implică o durată maximă de opt ore pe zi, corespunzător orelor de muncă [3]. Se pare că volumul dosarului de caz rămas pentru a fi studiat a constituit 3.416 pagini. Cu alte cuvinte, reclamantul și avocatul său au fost așteptate să studieze 683 pagini pe zi.

FIFTH SECTION

CASE OF KLOKOV v. UKRAINE

(Application no. 65513/14)

JUDGMENT

STRASBOURG

30 March 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Klokov v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström

, President

,

Lado Chanturia,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the application (no.

65513/14) against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 26

September 2014 by a Ukrainian national, Mr

Rostyslav

Volodymyrovych

Klokov (“the applicant”), who was born in 1976 and lives in Kropyvnytskyy and who was represented by Mr

S.P. Rabinovych, a lawyer practising in Lviv;

the decision to give notice of the complaint under Article 6 § 3 (b) of the Convention to the Ukrainian Government (“the Government”), represented at the material time by their acting Agent, Ms O. Davydchuk, and to declare the remainder of the application inadmissible;

the Government’s observations and the absence of any comments from the applicant in reply;

Having deliberated in private on 9 March 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The case concerns the applicant’s complaint under Article 6 § 3 (b) of the Convention that he was not afforded adequate time and facilities to prepare his defence in criminal proceedings against him.

2

.

In September 2012 criminal proceedings were instituted against the applicant on suspicion of aggravated misappropriation of communal property, forgery of official documents and money laundering when occupying the post of director of a local communal utility company.

3

.

After the pre-trial investigation had been completed, on 6

November 2012 the applicant and his lawyer received access to the case file, consisting of twenty-eight volumes and 6,893 pages in total. They were informed that they could study the file every day for an unlimited period of time.

4

.

As confirmed by the records signed by the applicant and his lawyer, during the period from 6 November to 11 November 2012 they studied 3,477

pages of the case file.

[1]

Every day during that period the investigator wrote a report stating that the applicant and his lawyer had been deliberately protracting their familiarisation with the case file. It

was noted that the lawyer had in fact studied more material than the applicant but had refused to confirm that; that the applicant had studied the same material many times; that both of them had declined the use of any technical assistance (for example, making photocopies) even though the investigator had explicitly informed them of such a possibility; and that the duration of their familiarisation with the file varied from four to six hours per day even though they had been informed that it could be unlimited.

[2]

The applicant and his lawyer were warned several times that if they did not change their approach to studying the case file the investigator would apply to the court to have the duration of that process limited.

5

.

On 12

November 2012 the Kirovograd Leninskyy District Court (“the Leninskyy Court”), at the investigator’s request, set a time-limit for the applicant and his lawyer to finish studying the case file by 16

November 2012 at the latest.

[3]

It was noted in that ruling that it could be challenged on appeal within three days after its pronouncement.

6

.

On 15 November 2012 the applicant lodged such an appeal. He pointed out that he and his lawyer had already studied a considerable part of the case file and that there were no reasons for the restriction in question.

7

.

On 6 December 2012 the Kirovograd Regional Court of Appeal (“the Court of Appeal”) dismissed the applicant’s appeal without examination. It noted that on 17

November 2012 the case file had been sent to the Kirovograd Kirovskyy District Court (“the Kirovskyy Court”) for trial and that it was for that court to examine, during a preliminary hearing, any allegations of irregularities.

8

.

On 10 December 2012 the Kirovskyy Court started the trial with a preliminary hearing, during which it dismissed the applicant’s complaint as unsubstantiated. It held as follows:

“The arguments of the defence about not having had sufficient time for studying the case file are refuted by the ruling of [the Leninskyy Court] of 12

November 2012, which has become final and which established the time-limit at 16 November 2012 as sufficient for [the applicant and his lawyer] to study the case file; after the expiry of that time-limit they are therefore considered to have studied the case file in compliance with [the law].”

9

.

Subsequently, however, the applicant’s request for additional access to the case file was granted. As a result, he and his lawyer studied the file during the period from 12 December 2012 to 2 March 2013 almost every day for about two hours per day. The trial continued during that period.

10.

On 3 June 2013 the Kirovskyy Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to eight years’ imprisonment, three years’ prohibition on holding administrative posts and confiscation of his personal property.

11

.

The applicant challenged the above-mentioned judgment on appeal. He complained, among other things, that he had not been afforded sufficient time to study the case file after the pre-trial investigation. He also complained that, even though he had been given additional access to the file during the proceedings before the first-instance court, his trial had continued before he had finished studying the file. Furthermore, the applicant alleged that at that stage he and his lawyer had been obliged to study the file in a small and poorly lit room without any table, occupied by five to twelve persons at all times.

12

.

The applicant and his lawyer were additionally given access to the case file, at their request, from 26

June to 17 July 2013, allegedly in the same poor conditions as before.

13.

On 18 October 2013 the Court of Appeal upheld the applicant’s conviction. It did not comment on his complaints as set out above (see paragraph 11 above).

14.

The applicant reiterated his grievances in an appeal on points of law.

15

.

On 13

February 2014 the Higher Specialised Court for Civil and Criminal Matters found against him. Like the appellate court, it did not comment on the applicant’s allegations of undue restrictions in respect of his familiarisation with the case file.

16.

The applicant complained that there had been a violation of his rights under Article 6 § 3 (b) of the Convention, firstly because insufficient time had been allocated for him and his lawyer to familiarise themselves with the case file after the completion of the pre-trial investigation and secondly because of the allegedly poor conditions in which they had been obliged to study the file on later occasions.

THE COURT’S ASSESSMENT

17.

The Court notes that this complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention or inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

18

.

The Government submitted that, as confirmed by the records on familiarisation with the case file that had been signed by the applicant, he and his lawyer had studied the file several times. The Government also noted that there was no evidence in support of the applicant’s allegation of poor conditions for studying the file during the judicial proceedings.

19.

While he confirmed his interest in pursuing his application, the applicant did not comment on the Government’s observations and invited the Court to examine the case on the basis of his earlier submissions and the available material.

20.

As the requirements of Article 6 § 3 are to be seen as particular aspects of the right to a fair trial guaranteed by Article 6 § 1, the Court will examine the complaint under both provisions taken together (see, for example,

Rook v.

Germany

, no. 1586/15, §§ 45 and 55, 25 July 2019).

21.

The general principles concerning the right to have adequate time and facilities for the preparation of one’s defence have been summarised in, for example,

Gregačević v. Croatia

(no. 58331/09, § 51, 10 July 2012). When assessing whether the accused had adequate time for the preparation of his defence, particular regard must be had to the nature of the proceedings, as well as the complexity of the case and the stage of the proceedings (ibid.).

22.

Turning to the present case, the Court notes that the prosecution’s case file was voluminous and its examination inevitably required a substantial period of time (see paragraph 3 above and compare

Huseyn and Others v.

Azerbaijan

, nos. 35485/05 and 3 others, §

176, 26

July 2011), all the more so given that the charges against the applicant concerned complex financial issues (see paragraph

2 above).

23.

Having regard to the fact that the applicant and his lawyer had been studying about 580 pages every day during the period from 6 November to 11

November 2012, the investigator’s conclusion that they were attempting to protract the process appears to have been groundless (see paragraph

4 above). Nonetheless, on 12 November 2012 the Leninskyy Court granted the investigator’s application to have the time for the applicant and his lawyer to study the case file limited to the period ending on 16 November 2012 (see paragraph 5 above). As a result, they had only five days to study the remaining 3,416

pages (or about 683 pages per day), which, in the Court’s view, was insufficient.

24.

The Court also takes note of the fact that there was no response to the applicant’s complaint to that effect: while he had been entitled to lodge an appeal and did so, the appellate court dismissed it without examination on the grounds that the matter would be examined by the trial court, whereas the latter, in turn, referred to the fact that the restriction had been set by a ruling which had become final (see paragraphs

5-8 above).

25.

It is true that the applicant and his lawyer were given additional access to the case file during the judicial proceedings (see paragraphs

9 and 12 above). The proceedings were not, however, adjourned during those periods. In other words, the applicant and his lawyer had to mount the defence before having had sufficient time to study all the material in the case file. Furthermore, the applicant’s specific and pertinent allegations about the inadequate conditions in which he and his lawyer had been obliged to study the file at that stage remained unaddressed by the domestic courts (see paragraphs

11-15 above). It follows that the initial restriction on the time allowed for the applicant and his lawyer to study the case file prior to the trial was not rectified by their additional access to the file on later occasions.

26.

Lastly, the Court does not accept the Government’s argument that the applicant had sufficient time to study the case file on several occasions merely owing to the fact that he had signed records to that effect (see paragraph 18 above). In the absence of any indication to the contrary, signing a record on familiarisation with the material in the case file appeared to be a procedural formality aimed at documenting the fact that the person concerned was indeed given access to the case file, but it did not necessarily follow from this that the signing of such a record could somehow attest in any way whether the time and facilities for such access were sufficient (compare

Huseyn and Others

, cited above, § 176).

27.

In the light of all the above considerations, the Court considers that the applicant did not have sufficient time and facilities for the preparation of his defence.

28.

There has accordingly been a violation of Article

6 §§ 1 and 3

(b) of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

29.

The applicant did not submit a claim for just satisfaction. Accordingly, the Court considers that there is no call to award him any sum on that account.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Declares

the application admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 6 §§ 1 and 3 (b) of the Convention.

Done in English, and notified in writing on 30 March 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Stéphanie Mourou-Vikström

Deputy Registrar

President

[1]

In other words, about 580 pages per day.

[2]

Apparently implying a maximum duration of eight hours per day, corresponding to working hours.

[3]

It appears that the volume of the case file remaining to be studied amounted to 3,416 pages. In other words, the applicant and his lawyer were expected to study 683 pages per day.