CASE OF KHRUS AND OTHERS v. UKRAINE

CASE OF KHRUS AND OTHERS v. UKRAINE (CtEDO, 2023)

CAUZUL CU QUINTA SECȚIUNE DE KHRUS ȘI ALȚII v. UKRAINE (Aplicații nr. 38328/14 și 4 altele – a se vedea tabelul adăugat) JUDGMENT STRASBOURG 2 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Khrus și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), în calitate de comitet compus din: Stéphanie Mourou-Vikström , Președintele Lado Chanturia, Mykola Gnatovskyy , judecători și Martina Keller, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere: cererile împotriva Ucrainei depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către reclamanții enumerați în tabelul adăugat („reclamanții”) la diferitele date indicate în acest articol; hotărârea de a anunța plângerile prezentate la alineatele (1) și (2) de mai jos guvernului ucrainean („ Guvernul”), reprezentată cel mai recent de agentul lor, dna M. Sokorenko, și de a declara restul cererilor nr. 38328/14 și 28546/16 inadmisibil; observațiile părților; având deliberat în particular la 2 februarie 2023, Emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: OBIECTUL CAUZEI Reclamanții se plângeau, în special, în temeiul articolului 3 din Convenție, că au fost supuși de maltrat de către autoritățile de aplicare a legii și că plângerile lor conexe nu au fost investigate în mod eficient. Unele solicitanți au invocat, de asemenea, art. 3 și/sau articolele 6 și 13 din Convenția în ceea ce privește aceleași plângeri. O.V. Khrus (denumită în continuare „depunerea nr. 38328/14) se bazează în plus pe art. 5 § 1 din Convenție, plângând că a fost arestat la ora 18:25 la 2 septembrie 2011, în timp ce un raport de arestare a fost elaborat numai la ora 14:00 la data de 3 septembrie 2011. În plus, el se plângea în temeiul articolului 6 din Convenție că durata procedurii penale inițiate împotriva lui a fost excesivă și că libertatea sa de circulație a fost limitată pentru o perioadă de timp nejustificată, având în vedere o întreprindere de a nu absoarce pe care a fost obligat să-l acorde autorităților naționale în septembrie 2011. Datele relevante pentru cererile individuale sunt prezentate în detaliu în tabelele adăugate. EVALUAREA TRIBUNALULUI DE APLICAȚII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură hotărâre. Reclamanții au plâns, în temeiul diferitelor dispoziții ale Convenției, că au fost tratate rău de către poliție și că plângerile lor respective nu au fost investigate în mod corespunzător. Curtea, care este stăpână la caracterizarea care trebuie acordată în drept faptelor unui caz (a se vedea, printre altele, Barysheva c. Ucraina , nr. 9505/12, § 45, 14 martie 2017), constată că plângerile în cauză nu au fost examinate decât în temeiul articolului 3 din Convenție. Guvernul a susținut că plângerile formulate de dl O.V. Khrus (depunerea nr. 38328/14) au fost vădit nefondate și au susținut că dl M. M. Gryshchuk (depunerea nr. 28546/16) și-a ridicat plângerile în afara termenului de șase luni, calculat de la 26 de luni Decembrie 2014, a fost respinsă de Curtea de district Khmelnytskyi apelul său împotriva ultimei decizii de întrerupere a procedurii penale cu privire la acuzațiile sale de nedreptăți (a se vedea tabelul 2 anexat). Guvernul a susținut, de asemenea, că dl R.S. Zatolokin (denumită în continuare 31750/16) nu a epuizat măsurile interne, deoarece nu a apelat împotriva hotărârii din 21 de judecată. Decembrie 2016 pentru a întrerupe procedurile penale în ceea ce privește acuzațiile sale de maltratare. În cele din urmă, ei au susținut că plângerile dlui O.P. Strilletskyy (depunerea nr. 16810/17) și dl O.V. Popuriy (depunerea nr. 38328/17) au fost prematuri, deoarece investigațiile interne relevante au fost încă în curs de desfășurare. Revizuirea acestor obiecții în funcție de documentele disponibile și de principiile elaborate în jurisprudența sa (a se vedea, în special, Kaverzin c. Ucraina , nr. 23893/03, §§ 91-99 și 172-80, 15 mai 2012, și Belousov c. Ucraina , nr. 4494/07, § 48-49 și 56-58, 7 noiembrie 2013), Curtea consideră că acestea ar trebui respinse. Gryshchuk, care și-a depus cererea la 12 mai 2016, adică, în termen de șase luni de la notificarea deciziei finale în ceea ce privește cauza sa penală (13 noiembrie 2015), nu poate fi vinovat pentru așteptarea încheierii procesului său înainte de a-și prezenta plângeri în fața Curții. Curtea constată, de asemenea, că celelalte reclamante au oferit autorităților interne oportunități adecvate de a face față acuzațiilor lor, îndeplinind astfel obligația de a epuiza căile de recurs interne. Curtea consideră, de asemenea, că plângerile formulate de toate reclamanții nu sunt vădit nefondate în sensul art. (a) din Convenție și nu sunt inadmisibile din alte motive, prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Reexaminarea faptelor prezentului caz în lumina principiilor generale stabilite în jurisprudența sa (a se vedea Bouyid c. Belgia [GC], nr. 23380/09, §§§§) 81-90 și 114-23, CEHR 2015), Curtea consideră că reclamanții au formulat acuzații credibile privind maltraturile la nivel intern. Aceste afirmații au declanșat obligația autorităților naționale de a efectua investigații eficace și aprofundate în vederea stabilirii originii leziunilor reclamanților, precum și a identificării și pedepsirii persoanelor responsabile, în cazul în care acuzațiile de maltrat s-au dovedit a fi adevărate. Din documentele dinaintea Curții, se pare că investigațiile interne nu au reflectat un efort serios pentru a determina faptele relevante (a se vedea tabelele anexate pentru detalii). 10. Curtea constată că în Kaverzin (citată mai sus, §§§ 173-80) a constatat că reluarea autorităților de a asigura o investigație rapidă și aprofundată a plângerilor de tratament necorespunzătoare autorităților de poliție constituie o problemă sistemică în sensul articolului 46 din Convenție. Având în vedere circumstanțele prezentelor cereri și jurisprudența anterioară, Curtea consideră că fiecare dintre cererile prezente constituie un alt exemplu de neasigurare a unei anchete prompte și aprofundate. 11. Curtea constată în continuare că conturile reclamanților în ceea ce privește circumstanțele presupusului lor de netratat sunt detaliate și coerente. Deși unele dintre acuzații nu sunt confirmate de probe medicale sau de alte obiective, rezultatele anchetelor, având în vedere numeroasele deficiențe ale acestora, nu au respins afirmațiile reclamanților că au fost victime de maltrat de către ofițeri de aplicare a legii. În aceste circumstanțe și având în vedere onoarea statului pentru a oferi o explicație plauzibilă pentru leziunile suferite de persoanele sub controlul poliției (a se vedea Bouyid , citat mai sus § 83; a se vedea, de asemenea , prin exemplu , Adnalov v. Ucraina , nr. 10493/12 , § 45 , 27 noiembrie 2014; Kulik v. Ucraina , nr. 10397/10 , § 59 , 19 martie 2015; și Yaroshovets și alții v. Ucraina , nr. 74820/10 și altele 4, § 85, 3 decembrie 2015), Curtea concluzionează că responsabilitatea statului pentru maltraturile reclamanților este angajată. 12. Rezultatele de mai sus sunt suficiente pentru ca Curtea să stabilească că reclamanții au fost supuși unor maltraturi care trebuie clasificate ca inumane și degradante. 13. Prin urmare, Curtea concluzionează că prezentele plângeri dezvăluie încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește pretenția de răul tratament al reclamanților în cadrul membrelor sale procedurale și de fond. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE A CONVENȚIEILOR ÎN VERSAREA CAUZULUI-LAW 14. O.V. KHrus (depunerea nr. 38328/14) au prezentat plângeri suplimentare care au susținut, de asemenea, probleme în temeiul articolului 1 și art. 1 din Convenție, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul 1 anexat pentru detalii). 15. Având în vedere toate informațiile de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie următoarele încălcări: (a) o încălcare a art. 1 din Convenția în ceea ce privește plângerea reclamantului privind întârzierea în detenție la 2 septembrie 2011, având în vedere concluziile Curții din Smolik c. Ucraina (n. 11778/05, §§ 45-48, 19 ianuarie 2012), Grinenko c. Ucraina (n. 33627/06, §§ 74-78, 15 noiembrie 2012) și Belousov (menționate mai sus, § 85); și (b) o încălcare a articolului 6 1 din Convenția, având în vedere durata procedurii penale împotriva acestuia, având în vedere concluziile Curții din Pélissier și Sassi v. Franța ([GC], nr. 25444/94, § 67, CEDH 1999 II), Frydlender v. Franța ([GC], nr. 30979/96, § 43, CEDH 2000 VII) și Merit v. Ucraina (n. 66561/01, 30 martie 2004). În temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4, Khrus, având în vedere faptul că reclamantul nu a retras, cu documente adecvate, explicația Guvernului că întreprinderea contestată de abscond a fost ridicată în 2016 și, de asemenea, jurisprudența sa extinsă privind acest subiect (a se vedea Ivanov v. Ucraina , nr. 1507/02, 7 decembrie 2006; Nikiforenko v. Ucraina , nr. 14613/03, 18 februarie 2010; și, ca exemplu recent, Kopytets și Shtopko c. Ucraina [Comitetul], nr. 9706/19 și 9709/19, 17 octombrie 2019) și faptul că plângerea reclamantului privind durata procedurii penale, care este legată de prezenta plângere, a fost deja examinată în temeiul articolului 1 mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se adreseze prezentei plângeri, astfel cum a fost formulat de dl O.V. Khrus (a se vedea Centrul pentru Resurse Juridice în numele Valentin Câmpeanu c. România [GC], nr. 47848/08, § 156, CEHR 2014). APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 17. Reclamanții au depus doar cereri de satisfacție echitabilă în temeiul art. 41 din Convenție (a se vedea tabelele anexate pentru detalii). 18. Având în vedere documentele în posesia sa și jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamanților sumelor indicate în tabelele adăugate, respinzând restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. 19. Curtea consideră oportună faptul că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, decide să se alăture cererilor; declară plângerile referitoare la presupusele maltraturi prin lege ofițerii de aplicare și investigații ineficace în acest sens, formulate de toate reclamanții, precum și plângerile privind detenția ilegală și durata procedurii penale formulate de domnul O.V. Khrus în cererea nr. 38238/14, admisibile; că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenție, atât în temeiul membrelor sale de fond, cât și al membrelor sale de procedură, în ceea ce privește plângerile referitoare la maltrat formulate în toate cererile; susține că nu este necesară examinarea admisibilității și a meritelor plângerii în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 al Convenției formulate de domnul O.V. Khrus în aplicarea nr. 38328/14; că a existat o încălcare a articolului 5 1 din Convenție în ceea ce privește plângerea formulată de domnul O.V. Khrus în cererea nr. 38328/14; deține că a existat o încălcare a articolului 6 1 din Convenție în ceea ce privește plângerea formulată de domnul O.V. Khrus în cererea nr. 38328/14; deține litera (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelele adăugate, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale; respinge restul cererilor reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 2 martie 2023, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Martina Keller Stéphanie Mourou-Vikström Președintele adjunct al grefierului Apendice de cerere nr. 38328/14 de către dl Oleksandr Viktorovych Khrus Național ucrainean născut în 1983 și reședința în Zhytomyr Reprezentat de dl T.I. Kotsur, avocat practicant în Zhytomyr Lodged la 13 mai 2014 Faptele și documentele relevante pentru supuși probleme cheie de tratament (i) Contul reclamantului La aproximativ 18.25 p.m. la 2 septembrie 2011, reclamantul a fost arestat de către agenții Serviciului de Securitate al Ucrainei (“SBU”) la intrarea la șederea sa în Zhytomyr. Odată ce reclamantul, imobilizat, a fost întins pe podea, un ofițer SBU l-a lovit în cap. După ce a fost adus în cartierele SBU, reclamantul a fost păstrat în detenție neînregistrată și a fost supusă presiunei psihologice pentru a-l forța să mărturisească că a luat mită. La ora 14:00, la 3 septembrie 2011, după ce reclamantul a dat declarații de auto-incriminare, a fost elaborat un raport de arest și a fost lansat un proces penal împotriva acestuia. (ii) 3-5 septembrie 2011, raportează nr. 3120 (Zhytomyr regional expert în legislare): vânătăi sub ochiul stâng (2,5 cm x 1,5 cm) posibil susținute la data și în circumstanțele indicate de solicitant; (b) 7-13 septembrie 2011, înregistrări de tratament medical (Zhytomyr nr. 1 și 2 spitale de oraș): contuzie cerebrală. (iii) Rezultatele interne 28 martie 2014 (decizie de închidere a procedurilor penale, biroul procurorului Zhytomyr, departamentul de sferă militară): nici o dovadă că reclamantul a fost lovit în cap sau tratat rău în timpul arestării sale, care a avut loc la ora 18:00 la 2 septembrie 2011; de asemenea, nici o dovadă că o presiune psihologică a fost suferită după aceea. (iv) Alte informații relevante Potrivit raportului de arestare (procurorul regional Zhytomyr), reclamantul a fost arestat la 3 septembrie 2011, la ora 14:00. La 23 septembrie 2011, reclamantul a fost obligat să asigure o întreprindere care nu face obiectul abscondului, care includea obligația de a nu părăsi orașul său fără autorizarea autorităților de aplicare a legii. Potrivit reclamantului, această întreprindere încă se află. Potrivit Guvernului, aceasta și-a pierdut în mod automat validitatea la 29 februarie. 2016, atunci când sentința de închisoare a reclamantului (a fost anulată ulterior de Curtea Superioră Specializată la 6 octombrie 2016) a fost susținută în apel. La octombrie 2021, după mai multe runde de mandate, procedura penală împotriva reclamantului era încă în așteptare. (i) Statul nu a furnizat nicio explicație plauzibilă satisfăcătoare și convingătoare cu privire la originea rănilor documentate ale reclamantului și nu a refutat faptul că au fost cauzate de maltratare; nu există motive să se îndoiască de credibilitatea afirmațiilor reclamantului că a fost bolnav tratat (pentru exemple relevante, a se vedea Oleksiy Mykhayloylovych Zakharkin c. Ucraina , nr. 1727/04 §§ 61-62, 24 iunie 2010, și Dushka c. Ucraina , nr. 29175/04, § 48, 3 februarie 2011). (ii) Întârziere în instituirea procedurilor penale: plângere depusă la 3 septembrie 2011, poliția districtului Korolyovsky din Zhytomyr; proceduri deschise la 22 aprilie 2013 (oficiul procurorului Zhytomyr, departamentul de sferă militară) și mandatele repetate de reinvestire (de cel puțin patru ori) având în vedere deficiențele recunoscute de autoritățile interne (pentru exemple relevante, a se vedea Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin , citat mai sus §§ 69; Belousov v. Ucraina , nr. 4494/07, § 56, 7 noiembrie 2013; și Adnalov v. Ucraina , nr. 10493/12, § 50, 27 noiembrie 2014). (iii) Reclamantul nu a primit statutul de „victim” (pentru exemple relevante, a se vedea Yatsenko Ucraina , nr. 75345/01, § 47, 16 februarie 2012, și Zhyzitskyy Ucraina , nr. 57980/11, § 50, 19 februarie 2015). (iv) Cererea limitată în domeniul de aplicare și fără eforturi reale de a elucida originea leziunilor documentate (pentru exemple relevante, a se vedea Grinenko v. Ucraina , nr. 33627/06, § 62, 15 noiembrie 2012, și Kleutin c. Ucraina , nr. 5911/05 , § 68, 23 iunie 2016 . Just satisfăcătoare observații părților Reclamantul premiului Curții: prejudicii morale: 13.000 euro (EUR) Guvernul: reclamații dăunări exorbitante și nesubstanțiate dăunări nepecuniare EUR 13.000, după cum se solicită, plus orice cerere impozibilă nr. 28546/16 de dl Mykhaylo Mykhaylovych Gryshchuk Național ucrainean născut în 1979 și care rezidă în Yarmolyntsi Reprezentat de dl A.S. Kychenok, un avocat practicant în Kiev Lodged la 12 mai 2016 Faptele și documentele relevante pentru supuși probleme cheie de tratament (i) Contul reclamantului La 27 septembrie 2013, în primul rând într-o mașină și apoi în secția de poliție din districtul Pivdeno-Zakhidnyi din Khmelnytskyi, ofițerii de poliție au lovit, lovit și lovit în mod repetat reclamantul (deținut pe 26 septembrie 2013) cu truncheons, forțându-l să mărturisească că a deturnat mașina. (ii) Medical și alte dovezi (a) 27 septembrie 2013, înregistrează nr. 280 (centrul de detenție al poliției Khmelnytskyi (“ITT”): fără plângeri sau leziuni vizibile la sosire (10.50 p.m.); (b) septembrie 2013, înregistrează nr. 48051 (ambulantă Khmelnytskyi): contuzie a măduvei spinării; (c) 25 octombrie 2013, raportează nr. 1300 (Khmelnytskyi, Biroul regional de experți criminaliști): vânătăi pe umărul stâng și brațul drept care ar fi putut fi infliși la două până la patru zile înainte de examinarea la 28 septembrie 2013; (d) 12 august 2014, raportează nr. 980 (careași entitate): înregistrarea ambulanței lipsește credibilitate, deoarece nu a fost furnizată nici o altă dovadă obiectivă a prejudiciului spinării. (iii) Constatările interne Rănile ar fi putut pre-dada plasarea reclamantului în custodie. Nici o explicație a originii lor nu a fost avansată (decizia finală de încetare a procedurii: 4 decembrie 2014, apelurile reclamantului au fost respinse la 26 decembrie 2014 și 16 ianuarie 2015 de Curtea de District Khmelnytskyi și, respectiv, de Curtea Regională de Apel Khmelnyskyi). (iv) Alte informații relevante La 29 octombrie 2015, Curtea Supremă Specializată a respins apelul reclamantului împotriva condamnării sale pentru deturnarea unei mașini, după ce a respins, de asemenea, acuzațiile sale de rău tratament ca fiind nefondate. Decizia a fost notificată reclamantului, care a fost reținut, nu mai devreme de la 13 noiembrie 2015 (timbre de corespondență de intrare a instalației de detenție). (i) Statul nu a furnizat nicio explicație plauzibilă satisfăcătoare și convingătoare cu privire la originea rănilor documentate ale reclamantului și nu a refutat faptul că au fost cauzate de maltratare; nu există motive să se îndoiască de credibilitatea afirmațiilor reclamantului că a fost bolnav tratat (pentru exemple relevante, a se vedea Oleksiy Mykhayloylovych Zakharkin c. Ucraina , nr. 1727/04 §§ 61-62, 24 iunie 2010, și Dushka v. Ucraina , nr. 29175/04, § 48, 3 februarie 2011). (ii) Întârziere în instituirea procedurilor penale: plângere depusă: 28 septembrie 2013, Curtea de district Khmelnytskyi; proceduri formale deschise: 4 decembrie 2013, biroul procurorului regional Khmelnytskyi (pentru exemple relevante, a se vedea Oleksiy Mykhayloylovych Zakharkin , citată mai sus, §§ 69, și Savitskyy v. Ucraina , nr. 38773/05, § 105, 26 Iulie 2012). (iii) Concluzia rapidă că leziunile ar fi putut pre-dada întâlnirea cu poliția; nici o încercare de a determina originea leziunilor documentate sau de a oferi o explicație pentru discrepanța dintre diferitele documente medicale: concluziile rapoartelor de experți legaliști, dosarele ITT, și dosarele făcute de echipa ambulanței, care nu au fost intervievate (pentru exemple relevante, a se vedea Gordiyenko v. Ucraina , nr. 27620/09, §§ 94-96, 16 octombrie 2014, și Sadkov v. Ucraina , nr. 2187/05, § 96, 6 iulie 2017 . Just satisfacție Observații părților Premiul Tribunalului Solicitant: leziuni nepecuniare: 100.000 euro (EUR) Guvern: Nu există comentarii în termenul alocat prejudicii morale 15.000 EUR plus orice cerere taxabilă nr. 31750/16 de dl Roman Sergiyovych Zatolokin național ucrainean născut în 1976 și reședința în Khoroshevo Reprezentat de dna A.Y. Nikiforova, un avocat practicant în Kharkiv Lodged la 26 mai 2016 Facte și documente relevante pentru supuși probleme cheie de tratament (i) Contul reclamantului La 27 ianuarie 2015, în secția de poliție a districtului Shevchenkivskyi din Kharkiv, câțiva ofițeri de poliție au lovit reclamantul pe cap și stomac, l-au amenințat și l-au împins împotriva lor, forțând-l să mărturisească că a deturnat o mașină. (ii) Dovezi medicale și alte dovezi: (a) ianuarie-3 februarie 2015, dosarul spitalului inpatist (spitalul Meshchaninov): leziune capului; contuzie cerebrală, țesut cranian moale și contuzie perete abdominal; (b) 12 martie 2015, depozițiile A.B. și V.D., cunoștințele reclamantului, care au fost, de asemenea, interogate de către poliție la același etaj, indicând că l-au auzit plângând și că se simțea neîmpreună imediat după eliberarea lor comună (la 27 ianuarie 2015); (c) 24 aprilie-22 mai 2015, raportul nr. 1581 (Kharkiv regional forense biroul): leziunile diagnosticate în spital au fost susținute cel târziu la 29 ianuarie 2015, posibil în circumstanțele indicate de solicitant; (d) iunie 2016, raport nr. 326-KE/2016 (care este aceeași entitate): înregistrările de spitalizare ale reclamantului nu includ unele teste și examinări necesare pentru a confirma exactitatea diagnosticului său inițial și a determina gravitatea leziunilor sale. (iii) Rezultatele interne 21 decembrie 2016, ultima decizie de închidere a procedurilor penale inițiată la 12 februarie 2015 (oficiul procurorului regional Kharkiv): Nu există dovezi că reclamantul a fost tratat rău de poliție. Originea rănilor nu stabilite. (i) Statul nu a furnizat nicio explicație plauzibilă și convingătoare cu privire la originea rănilor documentate ale reclamantului și nu a refutat faptul că au fost cauzate de maltratamente; nu există motive să se îndoiască de credibilitatea argumentelor reclamantului, confirmată, de asemenea, prin declarații de martor că a fost bolnav tratat (pentru exemplele relevante, a se vedea Oleksiy Mykhayloylovych Zakharkin v. Ucraina , nr. 1727/04 , §§ 61-62, 24 iunie 2010, și Dushka v. Ucraina , nr. 29175/04 , § 48, 3 februarie 2011 . (ii) Remiteri repetate pentru reinvestire având în vedere deficiențele recunoscute de instanțe interne (pentru exemple relevante, a se vedea Belousov v. Ucraina , nr. 4494/07, § 56, 7 noiembrie 2013, și Adnalov v. Ucraina , nr. 10493/12, § 50, 27 noiembrie 2014). (iii) Nu apar un efort aprofundat de a colecta dovezi obiective, în special: nici o confruntare față în față între solicitant și ofițerii implicați de el în maltrat; nici alte etape pentru a concilia discrepanțele dintre conturile lor și pentru a verifica probabilitatea depunerii reclamantului; nici o încercare de a stabili originea leziunilor documentate (pentru exemple relevante, a se vedea Danilov v. Ucraina , nr. 2585/06 , § 70, 13 martie 2014, și A.N. v. Ucraina , nr. 13837/09 , §§ 67-70, 29 ianuarie 2015 . Just satisfacție Observații părților Premiul Tribunalului Solicitant: prejudicii morale: 100.000 euro (EUR) Guvern: reclamații daune exorbitante nonpecuniare EUR 15.000 plus orice cerere taxabilă nr. 16810/17 de dl Oleksandr Pavlovych Strilletskyy Național ucrainean născut în 1966 și care rezidă în Nikopol Reprezentat de dna G.V. Ovdiyenko, un avocat care practică în Kharkiv Lodged la 21 februarie 2017 Faptele și documentele relevante pentru supuși probleme cheie de tratament (i) Contul reclamantului Între 28 octombrie și 9 decembrie 2008, în numeroase ocazii reclamantului (arestat la 24 de ani) Octombrie 2008) a fost torturat și maltratat în diferite departamente de poliție din regiunile Zaporizhzhia și Kherson, de către mai mulți ofițeri de poliție, forțând-l să mărturisească că a comis multiple crime ca membru al unei asociații criminale. În special, reclamantul a fost lovit, lovit, strangulat cu un cord, supus la „agașul palestinian”; degetele sale au fost răsucite și prinși. De asemenea, el a fost amenințat în mod repetat că nepoata sa va fi, de asemenea, torturată. (ii) dovezi medicale și de altă natură: (a) 4-5 noiembrie 2008, raze X (spitalul Zaporizhia): fracturi proaspete de a 7-a și a 8-a coaste; (b) 2-18 septembrie 2015, raportează nr. 135/k ( biroul regional legistic Zaporizhia): fracturi au fost infligate nu mai mult de zece zile înainte de scanarea razei X; (b) 12-13 septembrie 2016, raportul nr. 3659 (care este aceeași entitate): leziuni ale gravitației intermediare (fracturi de a 7-a și a 8-a coaste) posibil susținute în circumstanțe și în perioada indicată de solicitant. (iii) Rezultatele interne (în prealabil, ancheta în așteptare, ultima actualizare a anului 14 ianuarie 2019): nu s-au colectat dovezi care indică faptul că reclamantul a suferit maltraturi de poliție. Nicio informație privind originea coastelor fracturate. (i) Statul nu a furnizat nici o explicație satisfăcătoare și convingătoare cu privire la originea rănilor reclamantului, care, potrivit documentelor medicale disponibile, au fost susținute în custodie, și nu a refutat faptul că au fost susținute în mâinile autorităților de aplicare a legii (pentru exemple relevante, a se vedea Oleksiy Mykhayloylovych Zakharkin c. Ucraina , nr. 1727/04, §§ 61-62, 24 iunie 2010, și Dushka v. Ucraina , nr. 29175/04, § 48, 3 februarie 2011). (ii) Întârziere în deschiderea unei anchete pe scară deplină (depusă la 25 noiembrie 2008, biroul procurorului Zaporizhzhia; ancheta lansată la 25 mai 2016), precedată de runde repetate de anchetă pre-investire (pentru exemple relevante, a se vedea mutatis mutandis Davydov și alții c. Ucraina , nr. 17674/02 și 39081/02, §§§ 310-12, 1 iulie 2010 și Chernega și alții c. Ucraina , nr. 74768/10, § 167, 18 iunie 2019). (iii) Lungimea totală a anchetei și a mandatelor repetate de reinvestire în vederea deficiențelor recunoscute de instanțele interne (pentru exemple relevante, a se vedea Belousov c. Ucraina , nr. 4494/07, § 56, 7 noiembrie 2013, și Adnalov c. Ucraina , nr. 10493/12, § 50, 27 noiembrie 2014). (iv) Nu apar un efort aprofundat de a colecta dovezi obiective, în special: nici o confruntare față în față între solicitant și ofițerii implicați de el în maltrat; nici alte etape pentru a concilia discrepanțele dintre conturile lor și pentru a verifica probabilitatea depunerii reclamantului; nici o încercare de a stabili originea leziunilor documentate (pentru exemple relevante, a se vedea Danilov c. Ucraina, nr. 2585/06, § 70, 13 martie 2014, și A.N. c. Ucraina , nr. 13837/09 , §§ 67-70, 29 ianuarie 2015 . Justă satisfacție Observații părților Reclamantul premiului Curții: prejudicii morale: 50 000 euro (EUR) Guvern: reclamații daune exorbitante nonpecuniare EUR 15.000 plus orice cerere taxabilă nr. 38238/17 de către dl Oleksandr Volodymyrovych Popuriy Național ucrainean născut în 1980 și reședința în Kramatorsk Reprezentat de dna A.Y. Nikiforova, un avocat care practică în Kharkiv Lodged la 22 mai 2017 Facturile și documentele relevante pentru supuși probleme cheie de tratament (i) Contul reclamantului În timpul nopții între 20 și 21 ianuarie 2016, prima dată în biroul său (Serviciul de migrație de stat Kramatorsk) și ulterior în sediile Serviciului de Securitate de Stat Kramatorsk, ofițerii de aplicare a legii au lovit și lovit în mod repetat reclamantul, l-au lovit cu o carte grea și l-au amenințat, forțându-l să incrimineze V.S., superiorul său, în infracțiuni legate de birou. (ii) Medical și alte dovezi (a) 25 ianuarie-1 februarie 2016, înregistrarea spitalului nr. 776 (spital Kramatorsk): tratament inpacient pentru leziuni cerebrale, contuzie cerebrală, pierdere acustă de neurosenzorie; (b) 27 ianuarie-12 aprilie 2016, raportează nr. 36 (spital de experți criminaliști Kramatorsk): leziuni minore (leziuni diagnosticate în spital, precum și abraziuni pe cap și un șold); infligerea cu o scădere nu este posibilă (iii) Rezultatele interne (în prealabil, ancheta în așteptare, ultima actualizare: 25 ianuarie 2021): nu a fost colectată nicio dovadă suficientă pentru a urmări orice ofițer pentru că a aplicat forța și pentru a inflige leziuni asupra reclamantului. (i) Statul nu a furnizat nicio explicație satisfăcătoare și convingătoare cu privire la originea rănilor reclamantului și nu a refutat faptul că au fost susținute în mâinile autorităților de aplicare a legii; nu există nici un motiv să se îndoiască de credibilitatea acuzațiilor reclamantului privind maltraturile (pentru exemple relevante, a se vedea Oleksiy Mykhayloylovych Zakharkin c. Ucraina , nr. 1727/04 §§61-62, 24 iunie 2010, și Dushka v. Ucraina , nr. 29175/04, § 48, 3 februarie 2011). (ii) Lungimea totală a anchetei și a mandatelor repetate pentru reinvestire (cel puțin nouă) având în vedere deficiențele recunoscute de instanțele interne (pentru exemple relevante, a se vedea Belousov v. Ucraina , nr. 4494/07, § 56, 7 noiembrie 2013, și Adnalov v. Ucraina , nr. 10493/12, § 50, 27 noiembrie 2014); (iii) Nu apar un efort aprofundat de a colecta dovezi obiective, în special: nicio confruntare față în față între solicitant și ofițerii implicați de el în maltrat; nici alte etape de conciliare a discrepanțelor dintre conturile lor și de verificare a probabilității depunerii reclamantului; nici o încercare de a stabili originea leziunilor documentate (pentru exemple relevante; Danilov c. Ucraina , nr. 2585/06 , § 70, 13 martie 2014, și A.N. c. Ucraina , nr. 13837/09 , §§ 67-70, 29 ianuarie 2015 . Just satisfacție Observații părților Solicitant: nepecuniare daune: 50.000 euro (EUR) Guvern: reclamații daune exorbitante nonpecuniare EUR 15.000 plus orice impozibil

FIFTH SECTION

CASE OF KHRUS AND OTHERS v. UKRAINE

(Applications nos. 38328/14 and 4 others – see appended table)

JUDGMENT

STRASBOURG

2 March 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Khrus and others v. Ukraine,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Committee composed of:

Stéphanie Mourou-Vikström

, President

,

Lado Chanturia,

Mykola Gnatovskyy

, judges

,

and Martina Keller,

Deputy Section Registrar,

Having regard to:

the applications against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by the applicants listed in the appended table (“the applicants”) on the various dates indicated therein;

the decision to give notice of the complaints summarised in paragraphs 1 and 2 below to the Ukrainian Government (“the Government”), represented most recently by their Agent, Ms M.

Sokorenko, and to declare the remainder of applications nos.

38328/14 and 28546/16 inadmissible;

the parties’ observations;

Having deliberated in private on 2 February 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

SUBJECT MATTER OF THE CASE

1.

The applicants complained, in particular, under Article

3 of the Convention, that they had been subjected to ill-treatment by law-enforcement authorities and that their related complaints had not been effectively investigated. Some applicants also relied on Article

3 and/or Articles 6 and

13 of the Convention in respect of the same complaints.

2.

Mr

O.V.

Khrus (application no.

38328/14) additionally relied on Article

5 §

1 of the Convention, complaining that he had been arrested at about 6.25

p.m. on 2 September 2011, whereas an arrest report had only been drawn up at 2

a.m. on 3

September

6 of the Convention that the length of the criminal proceedings initiated against him had been excessive and that his freedom of movement had been restricted for an unreasonably lengthy period in view of an undertaking not to abscond which he had been obliged to give to the national authorities in September 2011.

3.

The facts relevant to the individual applications are set out in detail in the appended tables.

THE COURT’S ASSESSMENT

JOINDER OF THE APPLICATIONS

4.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED ILL-TREATMENT AND LACK OF AN EFFECTIVE INVESTIGATION

5.

The applicants complained, under various Convention provisions, that they had been ill-treated by the police and that their respective complaints had not been properly investigated. The Court, which is master of the characterisation to be given in law to the facts of a case (see, among other authorities,

Barysheva v. Ukraine

, no.

9505/12, §

45, 14

March

2017), finds that the complaints in issue fall to be examined under Article 3 of the Convention only.

6.

The Government contended that the complaints raised by Mr

O.V.

Khrus (application no.

38328/14) were manifestly ill-founded. They further argued that Mr

M.M.

Gryshchuk (application no.

28546/16) had raised his complaints outside the six-month time-limit, calculated from 26

December 2014, the day when his appeal against the last decision to discontinue criminal proceedings concerning his allegations of ill-treatment had been rejected by the Khmelnytskyi District Court (see appended table 2 for details). The Government also submitted that Mr

R.S.

Zatolokin (application no.

31750/16) had not exhausted domestic remedies, as he had not appealed against the decision of 21

December

2016 to discontinue criminal proceedings in respect of his allegations of ill-treatment. Lastly, they contended that the complaints by Mr

O.P.

Striletskyy (application no.

16810/17) and Mr

O.V.

Popuriy (application no.

38328/17) were premature, as the relevant domestic investigations were still ongoing.

7.

Reviewing those objections in the light of the available documents and the principles developed in its case-law (see, in particular,

Kaverzin v.

Ukraine

, no.

23893/03, §§

91-99 and 172-80, 15

May

2012, and

Belousov v. Ukraine

, no.

4494/07, §§

48-49 and 56-58, 7

November

2013), the Court considers that they should be dismissed. In particular, it finds that Mr

M.M.

Gryshchuk, who lodged his application on 12 May 2016, that is, within six months of having been notified of the final decision in respect of his criminal case (13 November 2015), cannot be faulted for awaiting the completion of his trial before raising his complaints before the Court. The Court further finds that the remaining applicants provided the domestic authorities with appropriate opportunities to deal with their allegations, thus discharging their obligation to exhaust domestic remedies. The Court further considers that the complaints raised by all of the applicants are not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, and are not inadmissible on any other grounds. They must therefore be declared admissible.

8.

Reviewing the facts of the present case in the light of the general principles established in its case-law (see

Bouyid v.

Belgium

[GC], no.

23380/09, §§

81-90 and 114-23, ECHR 2015), the Court considers that the applicants raised credible allegations of ill-treatment at the domestic level. Those claims triggered an obligation on the part of the national authorities to carry out effective and thorough investigations with a view to establishing the origin of the applicants’ injuries as well as identifying and punishing those responsible, should the allegations of ill-treatment have proven to be true.

9.

From the documents before the Court, it appears that the domestic investigations did not reflect a serious effort to determine the relevant facts (see the appended tables for details).

10.

The Court notes that in

Kaverzin

(cited above, §§

173-80) it found that the reluctance of the authorities to ensure a prompt and thorough investigation into complaints of ill-treatment lodged against police authorities constituted a systemic problem for the purposes of Article

46 of the Convention. In view of the circumstances of the present applications and its previous case-law, the Court considers that each of the present applications constitutes another example of a failure to ensure a prompt and thorough investigation.

11.

The Court further finds that the applicants’ accounts as to the circumstances of their alleged ill-treatment are detailed and coherent. Even though some of the allegations are not corroborated by medical or other objective evidence, the results of the investigations, given their numerous shortcomings, did not disprove the applicants’ allegations that they had been victims of ill-treatment by law-enforcement officers. In these circumstances, and given the onus on the State to provide a plausible explanation for injuries sustained by persons under the control of the police (see

Bouyid

, cited above, §

83; see also, by way of example,

Adnaralov v. Ukraine

, no.

10493/12, §

45, 27

November 2014;

Kulik v. Ukraine

, no.

10397/10, §

59, 19

March 2015; and

Yaroshovets and Others v. Ukraine

, nos.

74820/10 and 4 others, §

85, 3

December 2015),

the Court concludes that the State’s responsibility for the applicants’ ill-treatment is engaged.

12.

The above findings are sufficient for the Court to establish that the applicants were subjected to ill-treatment which must be classified as inhuman and degrading.

13.

The Court therefore concludes that the present complaints disclose a breach of Article

3 of the Convention in respect of the applicants’ purported ill-treatment under both its procedural and substantive limbs.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

14.

Mr

O.V.

Khrus (application no.

38328/14) lodged further complaints which also raised issues under Article

5

§

1 and Article

6

§

1 of the Convention, given the relevant well-established case

‑

law of the Court (see appended table 1 for details).

15.

Having examined all the material before it, the Court concludes that these complaints are admissible and disclose the following violations:

(a)

a violation of Article

5

§

1 of the Convention as regards the applicant’s complaint concerning the delay in regularising his detention on 2

September 2011, in the light of the Court’s findings in

Smolik v.

Ukraine

(no.

11778/05, §§

45-48, 19 January 2012),

Grinenko v.

Ukraine

(no.

33627/06, §§

74-78, 15

November 2012) and

Belousov

(cited above, §

85); and

(b)

a violation of Article 6

§

1 of the Convention on account of the length of the criminal proceedings against him, in the light of the Court’s findings in

Pélissier and Sassi v.

France

([GC], no.

25444/94, §

67, ECHR

1999

‑

II),

Frydlender v.

France

([GC], no.

30979/96, §

43, ECHR

2000

‑

VII) and

Merit v.

Ukraine

(no.

66561/01, 30

March

2004).

OTHER COMPLAINTS

16.

As regards the remaining complaint raised by Mr

O.V.

Khrus under Article 2 of Protocol No.

4, having regard to the applicant’s failure to rebut, with appropriate documents, the Government’s explanation that the disputed undertaking not to abscond had been lifted in 2016, and also to its extensive case-law on the subject (see

Ivanov v.

Ukraine

, no.

15007/02, 7 December 2006;

Nikiforenko v.

Ukraine

, no.

14613/03, 18 February 2010; and, as a recent example,

Kopytets and Shtopko v.

Ukraine

[Committee], nos.

9706/19 and 9709/19, 17

October

2019) and the fact that the applicant’s complaint concerning the length of the criminal proceedings, which is linked to the present complaint, has already been examined under Article

6

§

1 above, the Court considers that there is no need to address the present complaint as raised by Mr

O.V.

Khrus (see

Centre for Legal Resources on behalf of Valentin Câmpeanu v. Romania

[GC], no.

47848/08, § 156, ECHR 2014).

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

17.

The applicants lodged just satisfaction claims under Article

41 of the Convention (see the appended tables for details).

18.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the applicants the sums indicated in the appended tables. It dismisses the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

19.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning alleged ill-treatment by law

‑

enforcement officers and ineffective investigations in that regard, raised by all the applicants, as well as the complaints concerning unlawful detention and length of the criminal proceedings raised by Mr

O.V.

Khrus in application no.

38238/14, admissible;

Holds

that there has been a violation of Article 3 of the Convention under both its substantive and procedural limbs in respect of the complaints concerning ill-treatment raised in all the applications;

Holds

that there is no need to examine the admissibility and merits of the complaint under Article

2 of Protocol No.

4 of the Convention raised by Mr

O.V.

Khrus in application no.

38328/14;

Holds

that there has been a violation of Article 5

§

1 of the Convention in respect of the complaint raised by Mr

O.V.

Khrus in application no.

38328/14;

Holds

that there has been a violation of Article 6

§

1 of the Convention in respect of the complaint raised by Mr

O.V.

Khrus in application no.

38328/14;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended tables, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

Dismisses

the remainder of the applicants’ claims for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 2 March 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Martina Keller

Stéphanie Mourou-Vikström

Deputy Registrar

President

APPENDIX

1.

Application no.

38328/14

by Mr

Oleksandr Viktorovych Khrus

Ukrainian national born in 1983 and residing in Zhytomyr

Represented by Mr

T.I.

Kotsur, a lawyer practising in Zhytomyr

Lodged on 13

May

2014

Facts and documents relevant to alleged ill-treatment

Key issues

(i)

Applicant’s account

At about 6.25 p.m. on 2 September 2011 the applicant was arrested by agents of the Security Service of Ukraine (“SBU”) at the entry to his residence in Zhytomyr. Once the applicant, immobilised, was lying on the floor, an SBU officer kicked him in the head. Having been brought to the SBU quarters, the applicant was kept in unrecorded detention and subjected to psychological pressure in order to force him to confess to having taken a bribe. At 2

a.m. on 3 September 2011, after the applicant had given self-incriminating statements, an arrest report was drawn up and criminal proceedings against him were launched.

(ii)

Medical and other evidence

(a)

3-5 September 2011, report no.

3120 (Zhytomyr regional forensic expert bureau): bruise under the left eye (2.5 cm x 1.5

cm) possibly sustained on the date and in the circumstances indicated by the applicant;

(b)

7-13 September 2011, inpatient treatment records (Zhytomyr no.

1 and 2 city hospitals): cerebral concussion.

(iii)

Domestic findings

28 March 2014 (decision to close criminal proceedings, Zhytomyr prosecutor’s office, military sphere department): no evidence that the applicant was kicked in the head or otherwise ill-treated during his arrest, which took place at about 6 p.m. on 2 September 2011; likewise no evidence that any psychological duress was suffered afterwards. No explanation as to the origin of documented injuries proposed.

(iv)

Other relevant information

According to the arrest report (Zhytomyr regional prosecutor’s office), the applicant was arrested on 3 September 2011, at 2

a.m.

On 23 September 2011 the applicant was obliged to give an undertaking not to abscond, which included an obligation not to leave his town without the authorisation of the law-enforcement authorities. According to the applicant, this undertaking still stands. According to the Government, it automatically lost its validity on 29

February

2016, when the applicant’s prison sentence (subsequently quashed by the Higher Specialised Court on 6 October

2016) was upheld on appeal.

As of October 2021, after several rounds of remittals, the criminal proceedings against the applicant were still pending.

(i)

The State provided no plausible satisfactory and convincing explanation as to the origin of the applicant’s documented injuries and did not disprove that they had been caused by ill-treatment; there is no reason to doubt the credibility of the applicant’s submissions that he had been ill

‑

treated (for relevant examples, see

Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin v.

Ukraine

, no.

1727/04, §§

61-62, 24

June

2010, and

Dushka v. Ukraine

, no.

29175/04, §

48, 3

February

2011).

(ii)

Delay in instituting criminal proceedings: complaint lodged on 3

September

2011, Korolyovskyi district police in Zhytomyr; proceedings opened on 22

April

2013 (Zhytomyr prosecutor’s office, military sphere department) and repeated remittals for reinvestigation (at least four times) in view of the shortcomings recognised by the domestic authorities (for relevant examples, see

Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin

, cited above, §§

68

‑

69;

Belousov v.

Ukraine

, no.

4494/07, §

56, 7

November

2013; and

Adnaralov v.

Ukraine

, no.

10493/12, §

50, 27

November

2014).

(iii)

The applicant was not accorded “victim” status (for relevant examples, see

Yatsenko

v.

Ukraine

, no.

75345/01, §

47, 16

February

2012, and

Zhyzitskyy

v.

Ukraine

, no.

57980/11, §

50, 19

February

2015).

(iv)

Inquiry limited in scope and without genuine effort to elucidate the origin of the documented injuries (for relevant examples, see

Grinenko v.

Ukraine

, no.

33627/06, §

62, 15 November 2012, and

Kleutin v.

Ukraine

, no.

5911/05, §

68, 23

June

2016).

Just satisfaction

Parties’ submissions

The Court’s award

Applicant:

Non-pecuniary damage:

13,000 euros (EUR)

Government:

Claims exorbitant and unsubstantiated

Non-pecuniary damage

:

EUR

13,000

as claimed, plus any tax chargeable

2.

Application no.

28546/16

by Mr

Mykhaylo Mykhaylovych Gryshchuk

Ukrainian national born in 1979 and residing in Yarmolyntsi

Represented by Mr

A.S.

Kychenok, a lawyer practising in Kyiv

Lodged on 12

May

2016

Facts and documents relevant to alleged ill-treatment

Key issues

(i)

Applicant’s account

On 27 September

2013, first in a car and then in the Pivdenno-Zakhidnyi district police station in Khmelnytskyi, police officers repeatedly punched, kicked and hit the applicant (detained on 26 September 2013) with truncheons, forcing him to confess that he had hijacked the car.

(ii)

Medical and other evidence

(a)

27 September 2013, record no. 280 (Khmelnytskyi police detention centre (“ITT”)): no complaints or visible injuries on arrival (10.50 p.m.);

(b)

28

September

2013, record no.

48051 (Khmelnytskyi ambulance): spinal cord contusion;

(c)

25 October 2013, report no.

1300 (Khmelnytskyi regional forensic expert bureau): bruises on left shoulder and right arm that could have been inflicted two to four days prior to the examination on 28 September 2013;

(d)

12 August 2014, report no. 980 (same entity): ambulance record lacks credibility, as no further objective evidence of a spinal injury has been provided.

(iii)

Domestic findings

Injuries could have pre-dated the applicant’s placement in custody. No explanation of their origin has been advanced (final decision to discontinue proceedings: 4 December 2014, applicant’s appeals dismissed on 26 December 2014 and 16 January 2015 by the Khmelnytskyi District Court and Khmelnyskyi Regional Court of Appeal respectively).

(iv)

Other relevant information

On 29 October 2015 the Higher Specialised Court dismissed the applicant’s appeal against his conviction for hijacking a car, having also rejected his ill-treatment allegations as ill-founded. The decision was notified to the applicant, who was detained, no earlier than on 13 November 2015 (entry correspondence stamp of the detention facility).

(i)

The State provided no plausible satisfactory and convincing explanation as to the origin of the applicant’s documented injuries and did not disprove that they had been caused by ill-treatment; there is no reason to doubt the credibility of the applicant’s submissions that he had been ill

‑

treated (for relevant examples, see

Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin v.

Ukraine

, no.

1727/04, §§

61-62, 24

June

2010, and

Dushka v. Ukraine

, no.

29175/04, §

48, 3

February

2011).

(ii)

Delay in instituting criminal proceedings: complaint lodged: 28 September 2013, Khmelnytskyi District Court; formal proceedings opened: 4

December 2013, Khmelnytskyi regional prosecutor’s office (for relevant examples, see

Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin

, cited above, §§

68

‑

69,

and

Savitskyy v.

Ukraine

, no.

38773/05, § 105, 26

July 2012).

(iii)

Hasty conclusion that the injuries could have pre-dated the encounter with the police; no attempt to determine the origin of the documented injuries or provide an explanation for the discrepancies between various medical documents: the conclusions of the forensic expert reports, the ITT files, and the records made by the ambulance team, who had not been interviewed (for relevant examples, see

Gordiyenko v.

Ukraine

, no.

27620/09, §§

94-96, 16

October

2014, and

Sadkov v.

Ukraine

, no.

21987/05, §

96, 6 July 2017).

Just satisfaction

Parties’ submissions

The Court’s award

Applicant:

Non-pecuniary damage:

100,000 euros (EUR)

Government:

No comments within the allocated time-limit

Non-pecuniary damage

:

EUR

15,000

plus any tax chargeable

3.

Application no.

31750/16

by Mr

Roman Sergiyovych Zatolokin

Ukrainian national born in 1976 and residing in Khoroshevo

Represented by Ms

A.Y.

Nikiforova, a lawyer practising in Kharkiv

Lodged on 26

May

2016

Facts and documents relevant to alleged ill-treatment

Key issues

(i)

Applicant’s account

On 27

January

2015, in the Shevchenkivskyi District Police station in Kharkiv, several police officers punched the applicant on the head and stomach, threatened him and pressed him against them, forcing him to confess to having hijacked a car.

(ii)

Medical and other evidence:

(a)

29

January-3

February

2015, inpatient hospital record (Meshchaninov hospital): head injury; cerebral concussion, soft cranial tissue and abdominal wall contusion;

(b)

12 March 2015, depositions by A.B. and V.D., the applicant’s acquaintances, who were also questioned by the police on the same floor, indicating that they had heard him cry and that he was feeling unwell immediately after their joint release (on 27 January 2015);

(c)

24 April-22 May 2015, report no. 1581 (Kharkiv regional forensic bureau): injuries diagnosed in the hospital were sustained no later than on 29 January 2015, possibly in the circumstances indicated by the applicant;

(d)

6

June

2016, report no.

326-KE/2016 (same entity): applicant’s hospitalisation records do not include some of the tests and examinations necessary to confirm accuracy of his initial diagnosis and determine gravity of his injuries.

(iii)

Domestic findings

21 December 2016, last decision to close criminal proceedings initiated on 12 February 2015 (Kharkiv regional prosecutor’s office): No evidence that the applicant was ill-treated by the police. Origin of the injuries not established.

(i)

The State provided no plausible satisfactory and convincing explanation as to the origin of the applicant’s documented injuries and did not disprove that they had been caused by ill-treatment; there is no reason to doubt the credibility of the applicant’s submissions, corroborated also by witness statements that he had been ill

‑

treated (for relevant examples, see

Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin v.

Ukraine

, no.

1727/04, §§

61-62, 24

June

2010, and

Dushka v.

Ukraine

, no.

29175/04, §

48, 3

February

2011).

(ii)

Repeated remittals for reinvestigation in view of the shortcomings recognised by the domestic courts (for relevant examples, see

Belousov v. Ukraine

, no.

4494/07, §

56, 7

November

2013, and

Adnaralov v.

Ukraine

, no.

10493/12, §

50, 27

November

2014).

(iii)

No appearance of a thorough effort to collect objective evidence, in particular: no face-to-face confrontations between the applicant and the officers implicated by him in the ill-treatment; no other steps to reconcile discrepancies between their accounts and verify the probability of the applicant’s submissions; no attempt to establish the origin of the documented injuries (for relevant examples, see

Danilov v.

Ukraine

, no.

2585/06, §

70, 13

March

2014, and

A.N. v. Ukraine

, no.

13837/09, §§

67-70, 29

January

2015).

Just satisfaction

Parties’ submissions

The Court’s award

Applicant:

Non-pecuniary damage:

100,000 euros (EUR)

Government:

Claims exorbitant

Non-pecuniary damage

:

EUR

15,000

plus any tax chargeable

4.

Application no.

16810/17

by Mr

Oleksandr Pavlovych Striletskyy

Ukrainian national born in 1966 and residing in Nikopol

Represented by Ms

G.V. Ovdiyenko, a lawyer practising in Kharkiv

Lodged on 21 February 2017

Facts and documents relevant to alleged ill-treatment

Key issues

(i)

Applicant’s account

Between 28

October and 9

December 2008, on numerous occasions the applicant (arrested on 24

October 2008) was tortured and ill-treated in various police departments in the Zaporizhzhia and Kherson Regions by several police officers, forcing him to confess to having committed multiple murders as a member of a criminal association. In particular, the applicant was punched, kicked, strangled with a cord, subjected to “Palestinian hanging”; his fingers were twisted and pinched. He was also repeatedly threatened that his niece would also be tortured.

(ii)

Medical and other evidence:

(a)

4-5

November

2008, x-ray (Zaporizhzhia hospital): fresh fractures of 7th and 8th ribs;

(b)

2-18

September

2015, report no.

135/k (Zaporizhzhia regional forensic bureau): the fractures were inflicted no more than ten days before the x-ray scan;

(b)

12-13 September 2016, report no. 3659 (same entity): injuries of intermediate gravity (fractures of 7th and 8th ribs) possibly sustained in the circumstances and during the period indicated by the applicant.

(iii)

Domestic findings

(preliminarily, investigation pending, last update 14 January 2019): no evidence has been collected indicating that the applicant suffered police ill-treatment. No information concerning origin of the fractured ribs.

(i)

The State provided no satisfactory and convincing explanation as to the origin of the applicant’s injuries, which, according to the available medical documents, were sustained in custody, and did not disprove that they had been sustained at the hands of the law-enforcement authorities (for relevant examples, see

Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin v.

Ukraine

, no.

1727/04, §§

61-62, 24

June

2010, and

Dushka v. Ukraine

, no.

29175/04, §

48, 3

February

2011).

(ii)

Delay in opening a full

‑

scale investigation (complaint lodged on 25 November 2008, Zaporizhzhia prosecutor’s office; investigation launched on 25 May 2016), preceded by repeated rounds of pre-investigation inquiry (for relevant examples, see,

mutatis mutandis

,

Davydov and Others v. Ukraine

, nos.

17674/02 and 39081/02, §§

310-12, 1

July

2010,

and

Chernega and Others v. Ukraine

, no.

74768/10, §

167, 18

June

2019).

(iii)

Overall length of investigation and repeated remittals for reinvestigation in view of the shortcomings recognised by the domestic courts (for relevant examples, see

Belousov v. Ukraine

, no.

4494/07, §

56, 7

November

2013, and

Adnaralov v.

Ukraine

, no.

10493/12, §

50, 27

November

2014).

(iv)

No appearance of a thorough effort to collect objective evidence, in particular: no face-to-face confrontations between the applicant and the officers implicated by him in the ill-treatment; no other steps to reconcile discrepancies between their accounts and verify the probability of the applicant’s submissions; no attempt to establish the origin of the documented injuries (for relevant examples, see

Danilov v.

Ukraine,

no.

2585/06, §

70, 13

March

2014, and

A.N. v. Ukraine

, no.

13837/09, §§

67-70, 29

January

2015).

Just satisfaction

Parties’ submissions

The Court’s award

Applicant:

Non-pecuniary damage:

50,000 euros (EUR)

Government:

Claims exorbitant

Non-pecuniary damage

:

EUR

15,000

plus any tax chargeable

5.

Application no.

38238/17

by Mr

Oleksandr Volodymyrovych Popuriy

Ukrainian national born in 1980 and residing in Kramatorsk

Represented by Ms

A.Y. Nikiforova, a lawyer practising in Kharkiv

Lodged on 22 May 2017

Facts and documents relevant to alleged ill-treatment

Key issues

(i)

Applicant’s account

During the night of 20 to 21 January 2016, first in his office (Kramatorsk State migration service) and subsequently in the Kramatorsk State Security Service premises, law-enforcement officers repeatedly punched and kicked the applicant, hit him with a heavy book and threatened him, forcing him to incriminate V.S., his superior, in office-related offences.

(ii)

Medical and other evidence

(a)

25 January-1 February 2016, hospital record no.

776 (Kramatorsk hospital): inpatient treatment for head injury, cerebral concussion, acute neurosensory hearing loss;

(b)

27 January-12 April 2016, report no. 36 (Kramatorsk forensic expert bureau): minor injuries (injuries diagnosed in the hospital as well as abrasions on the head and a hip); infliction by a fall not possible

(iii)

Domestic findings

(preliminarily, investigation pending, last update: 25 January 2021): no sufficient evidence to prosecute any officer for having applied force and inflicting injuries on the applicant has been collected.

(i)

The State provided no satisfactory and convincing explanation as to the origin of the applicant’s injuries and did not disprove that they had been sustained at the hands of the law-enforcement authorities; there is no reason to doubt the credibility of the applicant’s allegations of ill-treatment (for relevant examples, see

Oleksiy Mykhaylovych Zakharkin v. Ukraine

, no.

1727/04, §§

61-62, 24

June

2010, and

Dushka v.

Ukraine

, no.

29175/04, §

48, 3

February

2011).

(ii)

Overall length of investigation and repeated remittals for reinvestigation (at least nine) in view of the shortcomings recognised by the domestic courts (for relevant examples, see

Belousov v. Ukraine

, no.

4494/07, §

56, 7

November

2013, and

Adnaralov v.

Ukraine

, no.

10493/12, §

50, 27

November

2014);

(iii)

No appearance of a thorough effort to collect objective evidence, in particular: no face-to-face confrontations between the applicant and the officers implicated by him in the ill-treatment; no other steps to reconcile discrepancies between their accounts and verify the probability of the applicant’s submissions; no attempt to establish the origin of the documented injuries (for relevant examples,

Danilov v. Ukraine

, no.

2585/06, §

70, 13

March

2014, and

A.N. v.

Ukraine

, no.

13837/09, §§

67-70, 29

January

2015).

Just satisfaction

Parties’ submissions

The Court’s award

Applicant:

Non-pecuniary damage:

50,000 euros (EUR)

Government:

Claims exorbitant

Non-pecuniary damage

:

EUR

15,000

plus any tax chargeable