2rc-16/19 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rc-16/19

Prima instanță: Judecătoria Orhei (sediul Telenești), (jud. V. Stihi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. E. Clim, S. Iorgov, M. Moraru)

D E C I Z I E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând recursul declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo” reprezentată de

avocatul Silviu Burlacu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Papaprint”

împotriva SRL „Vitalitifruct-Expo” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere, penalității și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost restituită cererea de apel depusă de SRL „Vitalitifruct-Expo” împotriva

hotărârii din 18 mai 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul Telenești),

con st ată:

La 10 februarie 2017, SRL „Papaprint” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Vitalitifruct-Expo” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere, penalității și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 18 mai 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul Telenești),

acțiunea a fost admisă.

La 04 iunie 2018 (prin oficiul poștal), SRL „Vitalitifruct-Expo” a depus apel

nemotivat împotriva hotărârii menționate, solicitând casarea hotărârii cu emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 31 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel cererii de apel din 04 iunie 2018, acordându-i apelantei, SRL

„Vitalitifruct-Expo” un termen de 15 zile de la recepționarea încheierii pentru

înlăturarea neajunsurilor și depunerea unei cereri suplimentare de apel cu indicarea

motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, probelor invocate în

susținerea apelului, precum și anexarea dovezii de plată a taxei de stat. Totodată,

apelantei s-a explicat că, în caz de neîndeplinire în termenul stabilit a indicațiilor

din prezenta încheiere, cererea de apel nu se va considera depusă și împreună cu

actele anexate va fi restituită.

Prin încheierea din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost

restituită cererea de apel depusă de SRL „Vitalitifruct-Expo” împotriva hotărârii

1

din 18 mai 2018 a Judecătoriei Orhei (sediul Telenești).

La 15 decembrie 2018, SRL „Vitalitifruct-Expo” reprezentată de avocatul

Silviu Burlacu a declarat recurs împotriva încheierii din 02 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia cu repunerea societății în termenul de

înlăturare a neajunsurilor.

În motivarea poziției sale, recurenta a indicat că, a luat cunoștință de

încheierile instanței de apel abia la 11 decembrie 2018 de la executorul

judecătoresc, motivând aceasta prin faptul că nu i-a fost expediat actul judecătoresc

la adresa poștală cunoscută de partea adversă precum și de instanță.

Mai mult, a indicat că verificând numărul trimiterii poștale efectuate de către

instanța de apel în adresa societății recurente, a constatat că de fapt această

trimitere nu există, or careva informație pe site-ul www.posta.md în privința

trimiterii cu nr. DS2100477193AS la fel nu este.

La 07 februarie 2019, SRL „Papaprint” reprezentată de avocatul Cristina

Ermurachi a depus o referință la recursul declarat de SRL „Vitalitifruct-Expo”,

solicitând respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.

În conformitate cu art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 02

octombrie 2018, expediată părților la 10 octombrie 2018, fără a se cunoaște cu

certitudine despre recepționarea acesteia de către părți, iar recursul a fost declarat

la 15 decembrie 2018, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul în termen.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe

baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței

la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Astfel, recursul s-a examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă

data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Colegiul judiciar a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse

în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței controlul actelor judecătorești contestate. Mai mult, nici un participant nu

a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza

Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza

Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs

Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33 – 34).

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs, referință, și

prevederile legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL

„Vitalitifruct-Expo” urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural

civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

2

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Potrivit art. 16 al Codului de procedură civilă, neexecutarea nemotivată a

actelor judecătorești, dispozițiilor, cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări

legale, precum și lipsa de considerație față de judecată, atrag răspunderea

prevăzută în prezentul cod și în alte legi.

În corespundere cu art. 100 alin. (1) al Codului de procedură civilă, actele de

procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin poștă, cu scrisoare recomandată și cu aviz de primire, iar conform

art. 110 al aceleiași legi, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de

judecată (judecător), în interiorul căruia participanții la proces și alte persoane

legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură

ori să încheie un ansamblu de acte.

Potrivit art. 113 al Codului de procedură civilă, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța judecătorească (judecător).

Prin prisma normelor de drept citate, raportate la înscrisurile speței, Colegiul

constată că, SRL „Vitalitifruct-Expo” depunând la 04 iunie 2018 cerere de apel,

avea obligația ca această cerere să corespundă exigențelor legii, obligație indicată

atât în încheierea instanței de apel, cât și stabilită expres de legea procesuală.

Astfel, prevederile art. 365 al Codului de procedură civilă impun oricare

cerere de apel cu niște condiții de formă și conținut, care și în lipsa indicației

instanței de apel, urmează a fi respectate de orice justițiabil.

Totodată instanța de recurs reține prevederile art. 67 al Codului civil, potrivit

căruia, persoana juridică are un sediu, indicat în actele de constituire. Stabilirea și

schimbarea sediului sînt opozabile terților din momentul înregistrării de stat.

Adresa poștală a persoanei juridice este cea de la sediu.

Din materialele cauzei reiese cu certitudine că, SRL „Vitalitifruct-Expo” își

are sediul în r. Telenești, s. Chiștelnița, adresă la care pe parcursul examinării

cauzei a fost expediată toată corespondența.

Într-adevăr, legislația civilă nu impune limite ca o persoană juridică să poată

avea și alte adrese pentru corespondență, însă acestea urmând a fi cunoscute atât de

părți, cât și de către instanța de judecată.

Este de notat că în contractul de prestări servicii din 26 noiembrie 2014,

precum și în confirmarea prestării serviciilor, ambele acte semnate de către

conducerea SRL „Vitalitifruct-Expo”, este indicată adresa: mun. Chișinău, str.

Calea Orheiului, 20/1, et. 3.

Deși, și la această adresă a fost expediată corespondența adresată SRL

„Vitalitifruct-Expo”, ca și în cazul expedierii scrisorilor la sediul indicat în

Registrul persoanelor juridice, acestea au rămas nereclamate de ultima.

În această ordine de idei, Colegiul trage concluzia că, instanța de apel și-a

îndeplinit obligația pozitivă de comunicare a actului de procedură emis și i-a

comunicat recurentei încheierea prin care nu s-a dat curs apelului.

Colegiul apreciază critic alegațiile recurentei ce țin de faptul că instanța a

ezitat să expedieze corespondența la adresa: mun. Chișinău, str. Calea Orheiului,

115/1, or această adresă nu a fost comunicată nici instanței și nici părții adverse.

În același context, contradictorialitatea declarațiilor recurentei în privința

3

sediului și adresei poștale al acesteia, este susținută de faptul că prin încheierea din

12 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani), la demersul

reprezentatului SRL „Vitalitifruct-Expo”, avocatului Silviu Burlacu, cauza civilă

menționată supra a fost strămutată la Judecătoria Orhei (sediul Telenești) conform

competenței teritoriale în corespundere cu sediul persoanei juridice.

În fine, fiind cunoscut cu certitudine sediul persoanei juridice indicat în

Registrul persoanelor juridice, orice schimbare al acestuia fără comunicarea despre

acest fapt persoanelor interesate și/sau instanței de judecată, fără modificarea

datelor în această privință din Registrul persoanelor juridice, nu poate fi opozabil

celor ce acționând cu bună-credință au efectuat schimb de corespondență indicând

adresele cunoscute a SRL „Vitalitifruct-Expo”.

Totodată, este irelevant argumentul recurentei cu privire la lipsa datelor

despre expedierea scrisorilor în adresa SRL „Vitalitifruct-Expo” pe site-ul

www.posta.md, or controlul legalității efectuat de către instanța de recurs nu se

răsfrânge asupra acestor date.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la

proces de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale, SRL

„Vitalitifruct-Expo” urma să depună cererea de apel în conformitate cu exigențele

legii precum și să înlăture neajunsurile stipulate în încheierea din 31 iulie 2018 a

Curții de Apel Chișinău în termenul și modul stabilit de lege.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza

SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie

1998).

În baza celor constatate, Colegiul notează că există o proporționalitate

rezonabilă între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit în situația în care nu a

fost efectuată înlăturarea neajunsurilor stabilite, iar soluția instanței de restituire a

apelului nu poate fi privită, în principiu, ca o restricție asupra dreptului de acces la

un tribunal.

Luând în considerație cele indicate mai sus, Colegiul apreciază recursul

declarat de SRL „Vitalitifruct-Expo”, ca unul neîntemeiat și care necesită a fi

respins, cu menținerea încheierii din 02 octombrie 2018Curții de Apel Chișinău.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către SRL „Vitalitifruct-Expo” reprezentată

de avocatul Silviu Burlacu.

Se menține încheierea din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Papaprint”

împotriva SRL „Vitalitifruct-Expo” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere, penalității și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

5