2r-38/19 — validarea actului juridic si recunoasterea dreptului de proprietate

Dosarul nr.2r-38/2019

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (O. Jamba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc)

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Constantin Toma,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Toma

împotriva Verei Belous privind validarea actului juridic și recunoașterea dreptului

de proprietate,

împotriva încheierii din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-

a respins cererea de repunere în termen și s-a restituit cererea de apel depusă de

către Constantin Toma,

c o n s t a t ă :

La 06 august 2018 Constantin Toma, reprezentat de avocatul Diomid

Gherman, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Verei Belous privind

validarea contractului de vînzare-cumpărare a terenului agricol din extravilanul

XXX, număr cadastral XXX din 12 mai 2000, recunoașterea dreptului de

proprietate asupra terenului agricol număr cadastral XXX, cu suprafața de 1,3538

ha, cît și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de avocatul Diomid Gherman în interesele

lui Constantin Toma împotriva Verei Belous cu privire la validarea actului juridic

și recunoașterea dreptului de proprietate, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 26 octombrie 2018 Constantin Toma, a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, solicitînd

repunerea în termen a apelului și casarea integrală a hotărîrii instanței de fond cu

emiterea unei noi hotărîri privind admiterea integrală a acțiunii.

La 04 noiembrie 2018 Constantin Toma, a declarat apel motivat împotriva

hotărârii din 20 septembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central.

1

Prin încheierea din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins

cererea de repunere în termen a apelului și s-a restituit cererea de apel depusă de

Constantin Toma, ca fiind depusă tardiv.

La 23 noiembrie 2018 Constantin Toma, a declarat recurs împotriva încheierii

din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitînd casarea încheierii

contestate, repunerea în termenul de atac, casarea hotărîrii primei instanțe cu

examinarea cauzei în fond și admiterea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că a doua zi după pronunțarea dispozitivului

hotărîrii și anume la 21 septembrie 2018, avocatul Diomid Gherman a solicitat

eliberarea hotărîrii motivate.

Cu avocatul său a încheiat contract de asistență juridică unde ultimul urma să-

i reprezinte interesele doar în prima instanță, iar despre contestarea hotărîrii urma

să decidă în dependență de motivele invocate în hotărîre.

A menționat că așa cum nu a recepționat hotărîrea motivată nici el și nici

avocatul său, a depus apel preventiv la 26 octombrie 2018 crezând că termenul de

atac este de 30 de zile. Totodată, avocatul în cererea de eliberare a hotărîrii

motivate a indicat că va depune apel motivat după primirea hotărîrii motivate.

Hotărîrea motivată avocatul Diomid Gherman a recepționat-o la 31 octombrie

2018 după care a și fost depus apelul motivat cu solicitarea de repunere în termen a

apelului.

A susținut că hotărîrea motivată pînă în prezent nu a recepționat-o și că

instanța de fond era obligată să expedieze hotărîrea în adresa sa și nu numai în

adresa avocatului.

Consideră că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia de a respinge cererea

privind repunerea în termen a cererii de apel și de a restitui apelul or, prin

restituirea cererii de apel i se încalcă dreptul la apărare.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Din materialele cauzei rezultă că încheierea instanței de apel a fost pronunțată

la 12 noiembrie 2018 și expediată participanților la proces la 13 noiembrie 2018,

fiind recepționată de către recurent la 20 noiembrie 2018, respectiv recursul

declarat la 23 noiembrie 2018 a fost depus în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului

și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinînd recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul neîntemeiat și care

urmează a fi respins din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) Cod de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare

2

datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

În conformitate cu art. 113 Cod de procedură civilă, dreptul de a efectua actul

de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit

de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Din actele cauzei s-a stabilit că la examinarea cauzei în prima instanță

reclamantul Constantin Toma a fost reprezentat de avocatul Diomid Gherman,

ambii fiind citați legal în ședințele de judecată, avocatul participând nemijlocit în

ședințele de judecată din 03 septembrie 2018 și 20 septembrie 2018 (f.d. 18-19),

iar la data de 20 septembrie 2018 a fost pronunțat dispozitivul hotărârii

Judecătoriei Soroca, sediul Central. Tot la 20 septembrie 2018 copia dispozitivului

hotărîrii a fost înmânată atît reclamantului Constantin Toma, cît și avocatului

Diomid Gherman, fapt confirmat prin dovada de înmînare a copiei de pe

dispozitivul hotărîrii (f.d. 23-24).

Așa fiind, termenul de declarare a apelului a început să curgă de la 21

septembrie 2018, ziua imediat următoare datei cînd a fost pronunțat dispozitivul

hotărârii primei instanțe și a expirat la data de 22 octombrie 2018, aceasta fiind

ultima zi de depunere a apelului.

Contrar normelor procedurale enunțate mai sus, cererea de apel împotriva

hotărârii primei instanțe a fost depusă de recurent și înregistrată abia la 26

octombrie 2018 (f.d. 29), respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art. 362

alin. (1) Cod de procedură civilă.

Constantin Toma odată cu depunerea apelului împotriva hotărârii primei

instanțe nu a prezentat careva probe în confirmarea imposibilității îndeplinirii

actului procedural în interiorul termenului prevăzut de lege.

Potrivit art. 116 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură civilă, persoanele care,

din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot

fi repuse în termen de către instanță.

Cererea de repunere în termen se depune la instanța judecătorească care

efectuează actul de procedură și se examinează în ședință de judecată.

Participanților la proces li se comunică locul, data și ora ședinței. Neprezentarea

lor însă nu împiedică soluționarea repunerii în termen.

La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc

imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură

care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate

documentele respective etc.).

Astfel, având cunoștință despre existența hotărârii contestate, recurentul urma

să întreprindă toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului (Van Harn vs Germany, nr.7557/03 din 11

septembrie 2007), de a-și proteja dreptul de acces la instanță și de a îndeplini actele

procedurale în termenii prevăzuți de lege, fapt ignorat de acesta și care în

consecință a generat omiterea neîntemeiată a termenului prescris la depunerea

apelului or, prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ca

urmare a expirării termenului de atac incontestabil ar leza principiul securității

raporturilor juridice.

3

Colegiul menționează că nu poate fi reținut argumentul recurentului, precum

că nu a avut posibilitate de a declara apel în termen deoarece nu a recepționat

hotărîrea motivată, iar avocatul său a recepționat hotărîrea motivată abia la 31

octombrie 2018, asta în contextul în care potrivit procesului-verbal al ședinței de

judecată din 20 septembrie 2018, atît recurentul Constantin Toma personal, cât și

avocatul acestuia Diomid Gherman, au fost prezenți și au cunoscut despre emiterea

hotărîrii, respectiv, având cunoștință despre pronunțarea dispozitivului hotărîrii,

recurentul urma să conteste hotărârea primei instanțe în termenul stabilit de lege.

La fel, Colegiu menționează că nu pot fi reținute argumentele recurentului

precum că fiind adresată cerere de eliberare a hotărârii motivate de către avocatul

său Diomid Gherman la 21 septembrie 2018, ultimul a recepționat-o la 31

octombrie 2018, iar personal hotărârea motivată nu i-a fost eliberată, din care

motiv a omis termenul de depunere a cererii or, art. 362 alin. (1) Cod de procedură

civilă, nu condiționează termenul de 30 de zile de declarare a apelului din data

aducerii la cunoștință a dispozitivului hotărârii, dar din data pronunțării

dispozitivului hotărârii.

Mai mult, potrivit art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, participanții la

proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale.

Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz

se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Instanța de apel întemeiat a conchis asupra necesității respingerii cerinței de

repunere în termen a cererii de apel, în cazul în care nu au fost prezentate motive

întemeiate pentru repunerea în termen.

Soluția de respingere a cererii de repunere în termen este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea

nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămânerea

irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise

în instanța de fond și în așa mod ar implica încălcarea principiului securității

raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (03 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reglementări similare au fost statuate de către înalta Curte și în cauzele

Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova, Melnic vs Moldova, în care s-a menționat

că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de

către părți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat

dreptul la un proces echitabil.

Curtea a admis că revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra

repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o

marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru

care au acceptat repunerea în termen. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui

4

să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în

principiul autorității de lucru judecat.

Prin urmare, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis

încheierea din 12 noiembrie 2018, deoarece apelantul nu și-a exercitat fără motive

întemeiate drepturile sale procedurale, iar în consecință Curtea de Apel Bălți a

curmat în mod legal orice abuz din partea acestuia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a fi reținute și

prevederile art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, care statuează că,

sancțiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept

procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de

neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în

caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural.

Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare

caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are

interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanței

judecătorești, ale participanților la proces, cît și ale persoanelor legate de

activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii, constau în anularea

actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în

termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul

îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea

amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

Reieșind din cele menționate și având în vedere faptul că încheierea instanței

de apel este întemeiată și legală, iar argumentele indicate de recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și a menține

încheierea Curții de Apel Bălți.

În conformitate cu art. 427 lit. a), 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Constantin Toma.

Se menține încheierea din 12 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Constantin Toma împotriva

Verei Belous privind validarea actului juridic și recunoașterea dreptului de

proprietate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

5