3ra-681/19 — contestarea actului administrativ.

3ra-681/19 — contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-681/19

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (O. Jamba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (D. Corolevschi, D. Stănilă, A. Corcenco)

Î N C H E I E R E

05 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

examinând admisibilitatea recursului depus de către Crestian Mihail,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de către Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat împotriva Consiliului

com. Regina Maria, r-nul Soroca, intervenient accesoriu Crestian Mihail cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul depus de către Crestian Mihail și s-a menținut hotărârea din 15 iunie

2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central

c o n s t a t ă:

La 06 martie 2018, Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a depus cerere

de chemare în judecată, cu concretizările ulterioare, împotriva Consiliului com. Regina

Maria, r-nul Soroca cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 11 decembrie 2017, Consiliul

com. Regina Maria, r-nul Soroca, cu trimitere la prevederile art. 14 alin. (1) și (2) din

Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, Codului

civil, art. 9 alin. (1) și (3), și art. 12 din Legea cu privire la arenda în agricultură nr.

198 din 15 mai 2003, a emis decizia nr. 17/6, prin care s-a decis modificarea

capitolului I pct. 4 al contractului de arendă a terenului ocupat de iaz nr. ***** din 01

aprilie 2011, încheiat între Primăria com. Regina Maria, r-nul Soroca și Crestian

Mihail, și anume referitor la termenul contractului de arendă, stabilit de 15 ani.

În conformitate cu prevederile art. 64 din Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală și ale Regulamentului cu privire la organizarea și

funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de stat, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, a efectuat un control privind legalitatea

actului administrativ contestat în rezultatul căruia a depistat că acesta contravine

legislației în vigoare.

1

La 24 ianuarie 2018, a înaintat Consiliului com. Regina Maria, r-nul Soroca,

notificarea nr. 1304/OT -08, solicitând abrogarea în termen de 30 de zile a deciziei nr.

9

17/6 din 11 decembrie 2017 „Cu privire la modificarea contractului de arendă nr.

***** din 01 aprilie 2011”, ca fiind emisă ilegal.

Prin scrisoarea nr. 64 din 19 februarie 2018, Consiliul com. Regina Maria, r-nul

Soroca i-a comunicat că respectiva notificare a fost inclusă în ordinea de zi a ședinței

din 12 ianuarie 2018, care a fost pusă în discuție, și din cauza neîntrunirii cvorumului

necesar de voturi, aceasta a fost respinsă.

Consideră reclamantul că decizia nr. 17/6 din 11 decembrie 2017 „Cu privire la

modificarea contractului de arendă nr. ***** din 01 aprilie 2011”, a fost emisă de către

Consiliul com. Regina Maria, r-nul Soroca, cu încălcarea prevederilor legislației în

vigoare, în special ale art. 52 din Legea privind actele normative ale Guvernului și ale

altor autorități ale administrației publice centrale și locale nr. 317 din 18 iulie 2003, (în

vigoare până la 12 iulie 2018), care stipulează că clauza de emitere stabilește temeiul

legal de emitere a actului normativ.

Or, pârâtul nu a stabilit corect temeiul legal ce a servit pentru emiterea actului

administrativ contestat.

La fel, au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (2) din Legea cu privire la arenda

în agricultură nr. 198 din 15 mai 2003, (în vigoare până la 01 martie 2019), potrivit

cărora, partea care intenționează să prelungească contractul de arendă este obligată să

solicite avizul celeilalte părți cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului

contractului.

Iar, art. 915 alin. (2) din Codul civil, în vigoare până la 01 martie 2019, prevede

că, cu 3 luni înainte de expirarea arendei, arendatorul informează printr-un preaviz

arendașul despre nedorința de a prelungi contractul de arendă.

A notat reclamantul că conform Capitolului I pct. 4 din contractul de arendă a

terenului ocupat de iaz nr. ***** din 01 aprilie 2011, termenul de valabilitate a

contractului de arendă este de 15 ani, începând cu 01 aprilie 2011 – până la 01 aprilie

2026.

Cu toate că, în contractul de arendă a terenului ocupat de iaz nr. ***** din 01

aprilie 2011, s-a indicat că acesta este valabil până la 01 aprilie 2026, totuși pârâtul

ilegal și neîntemeiat a modificat termenul de valabilitate al acestuia până la 11

decembrie 2032, prelungindu-l, începând cu 11 decembrie 2017, încă cu 15 ani.

Afară de aceasta, actul administrativ contestat a fost emis cu încălcarea

procedurii, or, la momentul supunerii proiectului deciziei la dezbateri, acesta trebuia să

fie însoțit de o notă informativă și de avizele sau rapoartele comisiilor de specialitate

ale consiliului local, și adus la cunoștința consilierilor până la ședință consiliului.

În contextul expus a cerut Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat

admiterea acțiunii și anularea deciziei nr. 17/6 din 11 decembrie 2017 „Cu privire la

modificarea contractului de arendă nr. ***** din 01 aprilie 2011 emisă de către

Consiliul com. Regina Maria, r-nul Soroca.

Prin încheierea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, a fost

introdus în proces în calitate de intervenient accesoriu Crestian Mihail.

Prin hotărârea din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, acțiunea a

fost admisă și s-a anulat decizia nr. 17/6 din 11 decembrie 2017 „Cu privire la

modificarea contractului de arendă nr. ***** din 01 aprilie 2011 emisă de către

Consiliul com. Regina Maria, r-nul Soroca.

2

Prin decizia din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul depus

de către Crestian Mihail și s-a menținut hotărârea din 15 iunie 2018 a Judecătoriei

Soroca, sediul Central.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au motivat soluțiile prin faptul

că reieșind din prevederile art. 9 din Legea cu privire la arenda în agricultură,

prelungirea termenului contractului de arendă operează exclusiv în cazul expirării

termenului contractului, însă, la actele cauzei nu se constată o astfel de expirare a

termenului contractului de arendă, în condițiile în care acesta, semnat la 01 aprilie

2011, își are valabilitate până la 01 aprilie 2026.

Mai mult ca atât, la modificarea clauzei referitoare la termenul contractului,

pârâtul era obligat să solicite avizul celeilalte părți cu cel puțin 30 de zile înainte de

expirarea termenului contractului, ceea ce la caz nu se atestă.

Prin urmare, la situația din 11 decembrie 2017, nu a existat necesitatea să se

intervină cu asemenea modificări în contractul de arendă, care continue să fie valabil

până la 01 aprilie 2026, or, începând cu data emiterii actului administrativ contestat, a

început să curgă un nou termen de valabilitate a contractului de arendă, majorat

neîntemeiat încă cu 15 ani, adică până la 11 decembrie 2032.

De asemenea, au constatat instanțele de judecată că actul administrativ contestat a

fost emis cu încălcarea procedurii stabilite de lege, în special a celei prevăzute de art.

22 alin. (1) din Legea privind administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie

2006, care stipulează că, problemele de pe ordinea de zi a ședinței consiliului local se

examinează de către acesta dacă sunt însoțite de avizul sau raportul comisiei de

specialitate a consiliului și, după caz, de raportul sau avizul primăriei și/sau al

subdiviziunii de resort a serviciului public descentralizat sau a celui desconcentrat,

precum și de sinteza recomandărilor recepționați în cadrul consultării publice.

Respectiv, decizia nr. 17/6 din 11 decembrie 2017 „Cu privire la modificarea

contractului de arendă nr. ***** din 01 aprilie 2011, a fost emisă de către Consiliul

com. Regina Maria, r-nul Soroca în lipsa avizului comisiei de specialitate și în lipsa

consultărilor publice.

Deși la materialele cauzei se atestă avizul comisiei pentru agricultură, indicat a fi

unul pozitiv, totuși din acesta nu se poate distinge faptul că acesta a fost acordat anume

asupra proiectului deciziei nr. 17/6 din 11 decembrie 2017, precum și care au fost

membrii acelei comisii și cine sunt semnatarii avizului.

Totodată, din informația nr. 18 din 23 ianuarie 2018, oferită de către Primarul

com. Regina Maria, r-nul Soroca, rezultă că nu există o notă informativă și nici un

proces-verbal al comisiei de specialitate pentru agricultură pentru actul administrativ

contestat.

La 01 aprilie 2019, Crestian Mihail a depus recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din 17 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Bălți și a hotărârii din 15 iunie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, cu

emiterea unei hotărâri noi de respingere a acțiunii.

În susținerea recursului Crestian Mihail a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 24 aprilie 2019, în adresa Oficiului Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat și

Consiliului com. Regina Maria, r-nul Soroca au fost expediate copiile recursului depus

de către Crestian Mihail cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referințelor.

3

La 18 mai 2019, Oficiul Teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a depus referință,

solicitând să fie declarat inadmisibil recursul depus de către Crestian Mihail, cu

menținerea deciziei din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți și a hotărârii din 15

iunie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, pe care le consideră legale și

întemeiate, invocând că instanțele de judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios

toate circumstanțele, care au importanță pentru soluționarea justă a prezentei spețe,

dând o apreciere corectă suportului probatoriu al cauzei.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul depus de

către Crestian Mihail este inadmisibil, din motivele ce succed.

În debut, Colegiul învederează că, în data de 01 aprilie 2019 a intrat în vigoare

Codul administrativ al Republicii Moldova, aprobat prin Legea nr. 116 din 19 iulie

2018, fapt ce rezultă din art. 257 alin. (1) al acesteia.

Conform art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în contenciosul

administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se

aplică corespunzător prevederile Codului de procedură civilă, cu excepția art. 169-171.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului aliniat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Prin urmare, condițiile de admisibilitate a recursurilor depuse împotriva deciziilor

pronunțate de curțile de apel, în calitate de instanțe de apel, cât și hotărârile pronunțate

de curțile de apel, în cauzele de contencios administrativ, vor fi verificate prin prisma

normelor în vigoare până la intrarea in vigoare a Codului administrativ, și respectiv

încă valabile la momentul emiterii deciziei contestate cu recurs și depunerii cererii de

recurs.

Astfel, conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei din 17 ianuarie 2019 a Curții de

Apel Bălți a fost expediată în adresa lui Crestian Mihail la 25 februarie 2019,

recepționată de către recurent la 05 martie 2019 (f.d. 134-135).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 01 aprilie 2019.

Totodată, în conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

4

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

Conform art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și

temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului,

propunerile respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Crestian Mihail, completul

de admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt

similare alegațiilor inserate în cerere de apel, asupra cărora Curtea de Apel Bălți s-a

pronunțat deja în modul corespunzător.

Astfel, se deduce că cererea de recurs de facto este o transpunere a motivelor din

cererea de apel.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate,

deoarece recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea

de recurs, formulată în memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate,

limitându-se doar la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în

ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere

a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

5

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita

la o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386

alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se

regăsesc în art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Crestian Mihail nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de către

instanțele de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de

depunere a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul depus de către Crestian

Mihail nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural,

iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și

nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Crestian Mihail a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și

de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis

mutandis „Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23

octombrie 1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul

de acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii

din perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție

în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea

nr.58580/00 din 11 aprilie 2005, §65-67)

6

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanțele de judecată

ierarhic inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, au verificat și au apreciat

corect probele prezentate, au aplicat și au interpretat elocvent normele de drept

material și procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în

temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de către Crestian Mihail împotriva deciziei din 17

ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 195 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și art. 433 lit.

a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul depus de către Crestian Mihail împotriva deciziei

din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Mariana Pitic

7