3ra-756/20 — cu privire la anularea actului administrativ

3ra-756/20 — cu privire la anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-756/20

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul central – G. Tocaiuc

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – A. Gheorghieș, E. Bejenaru, A. Toderaș

ÎNCHEIERE

29 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Consiliul raional

Soroca,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat împotriva Consiliul raional

Soroca cu privire la anularea deciziei nr. 31/18 din 11 iunie 2019 „Cu privire la darea

în locațiune”,

împotriva deciziei din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a respins

cererea de apel declarată de către Consiliul raional Soroca împotriva hotărârii din 23

octombrie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul central,

constată:

La 20 august 2019 Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a depus cerere

de chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva

Consiliului raional Soroca, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 31/18 din 11

iunie 2019 „Cu privire la darea în locațiune”.

În motivarea acțiunii Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a indicat că

la data de 11 iunie 2019 de către Consiliul raional Soroca a fost adoptată decizia nr.

31/18 „Cu privire la darea în locațiune”, menționând că în rezultatul controlului de

legalitate s-a constatat că decizia în cauză este ilegală.

Prin notificarea nr. 1304/OT9 – 95 din 03 iulie 2019 adresată Consiliului raional

Soroca s-a solicitat abrogarea deciziei nr. 31/18 din 11.06.2019 „Cu privire la darea

în locațiune”, pe motiv că este ilegală, cu informarea în termen de 30 zile despre

rezultatele examinării notificării. Prin scrisoarea președintelui raionului Soroca nr.

i02/1/1-20/467 din 18 iulie 2019 s-a comunicat că notificarea a fost examinată, iar

solicitarea abrogării deciziei nr. 31/18 din 11 iunie 2019 ,,Cu privire la darea în

locațiune” s-a considerat neîntemeiată, fără a fi anexată o decizie a Consiliului

raional Soroca, menționând că art. 68 alin. (3) și alin. (4) al Legii nr. 436 din

28.12.2006 privind administrația publică locală, prevede că în termen de 30 de zile

1

de la data primirii notificării, autoritatea locală emitentă trebuie să modifice sau să

abroge actul contestat.

A indicat că, în cazul în care, în termenul stabilit la art. 68 alin. (3), autoritatea

locală emitentă și-a menținut poziția sau nu a reexaminat actul contestat, Oficiul

teritorial al Cancelariei de Stat poate sesiza instanța de contencios administrativ în

termen de 30 de zile de la data primirii notificării refuzului de a modifica sau de a

abroga actul contestat sau în cazul tăcerii autorității locale emitente în termen de 60

de zile de la data notificării cererii de modificare sau de abrogare a actului în cauză.

A specificat că decizia în cauză este ilegală pe motiv că în clauza de emitere a

deciziei nominalizate nu este stabilit corect temeiul legal, fapt ce contravine art. 44

alin. (1) și (2) al Legii nr. 100 din 22.12.2017 cu privire la actele normative.

Art. 43 alin. (1) lit. d) al Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația

publică locală, indică că pornind de la domeniile de activitate ale autorităților

administrației publice locale de nivelul al doilea stabilite la art. 4 alin. (2) din Legea

privind descentralizarea administrativă, consiliul raional în teritoriul administrat

decide, în condițiile legii, în privința actelor juridice de administrare privind bunurile

domeniului public al raionului, precum și serviciile publice de interes raional.

În conformitate cu art. 77 al Legii nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația

publică locală bunurile proprietate publică a unității administrativ-teritoriale se

supun inventarierii anuale, iar rapoartele asupra situației acestora se prezintă

consiliului respectiv. Actele juridice de administrare și de dispoziție privind bunurile

proprietate publică a unității administrativ-teritoriale se încheie cu persoanele fizice

și persoanele juridice de drept privat prin licitație publică, organizată în condițiile

legii, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege. Pentru încheierea actelor

juridice de dispoziție privind bunurile proprietate publică a unității administrativ-

teritoriale cu persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat este necesară

întocmirea raportului de evaluare, de către evaluator, cu cel mult 2 ani până la data

desfășurării licitației, cu excepția cazurilor stabilite expres prin lege.

Articolul 11 al Legii nr. 303 din 30.11.2018 privind bugetul de Stat pentru anul

2019 indică că determinarea cuantumului minim al chiriei bunurilor proprietate

publică se prezintă în anexa nr. 9. Astfel, se scutesc de plata chiriei (exceptând plata

serviciilor comunale): a) autoritățile/instituțiile bugetare finanțate de la bugetul de

stat și uniunile de creație - pentru încăperile închiriate de la alte autorități/instituții

bugetare finanțate de la bugetul de stat, precum și de la întreprinderile de stat al căror

fondator este autoritatea ierarhic superioară acestora, fără drept de sublocațiune; b)

întreprinderile de stat al căror fondator este Administrația Națională a

Penitenciarelor pentru încăperile închiriate de la instituțiile din cadrul sistemului

penitenciar. Consideră că Consiliul raional Soroca a adoptat Decizia nr. 31/18 din

11.06.2019 „Cu privire la darea în locațiune”, cu încălcarea prevederilor legislației

în vigoare.

Prin hotărârea din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul central, s-

a admis cererea de chemare în judecată înaintată de către Oficiul teritorial Soroca al

Cancelariei de Stat. S-a anulat decizia Consiliului raional Soroca nr. 31/18 din

11.06.2019 „Cu privire la darea în locațiune” ca fiind ilegală. (f.d. 20, 26-28)

În conformitate cu prevederile art. 232 alin. (1) din Codul administrativ

Consiliul raional Soroca, în termen, la 14 noiembrie 2019 a depus apel motivat

2

împotriva hotărârii din 23 octombrie 2019 a Judecătoriei Soroca, sediul central. (f.d.

23-24)

Prin decizia din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți s-a respins cererea de

apel declarată de către Consiliul raional Soroca împotriva hotărârii din 23 octombrie

2019 a Judecătoriei Soroca, sediul central. ( f.d. 62, 63-70)

Instanțele în motivarea soluției sale au reținut că prin decizia nr. 31/18 din 11

iunie 2019 „Cu privire la darea în locațiune”, Consiliul raional Soroca a decis de a

permite Secției Cultură și Turism Soroca darea în locațiune a spațiului neutilizat cu

suprafața de 11,2 m.p. din incinta Palatului de Cultură Soroca, însă, Secția Cultură

și Turism Soroca se află în gestiunea administrației publice locale de nivelul doi,

fiind subordonată Consiliului raional în domeniile administrare și asigurare

financiară. În clauza de abordare a deciziei contestate nu este stabilit corect temeiul

legal, fapt ce contravine prevederilor stipulate în art. 44 alin. (1) și (2) al Legii nr.

100 din 22 decembrie 2017 cu privire la actele normative.

Instanțele au menționat că Consiliul raional Soroca la data de 12 decembrie

2019 a adoptat decizia nr. 4/14 „Cu privire la modificarea deciziei Consiliului

raional nr. 31/18 din 11.06.2019 „Cu privire la darea în locațiune”, prin care

modifică clauza emiterii deciziei nr. 31/18 din 11.06.2019 cu includerea art. 77 din

Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administrația publică locală, iar partea

dispozitivă în pct. 2 a deciziei s-a completat cu sintagma „desfășurarea licitației cu

strigare” în conformitate cu Regulamentul nr. 483/2008. (f.d. 37)

Ulterior, prin decizia Consiliului raional Soroca nr. 1/22 din 06.02.2020 „Cu

privire la abrogarea unor decizii a Consiliului raional Soroca” s-a decis de a abroga

decizia Consiliului raional Soroca nr. 31/18 din 11.06.2019 „Cu privire la darea în

locațiune”. S-a abrogat decizia Consiliului raional Soroca nr. 4/14 din 12.12.2019

„Cu privire la modificarea deciziei nr. 31/18 din 11.06.2019 „Cu privire la darea în

locațiune”. (f.d. 46)

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 18 iunie 2020 Consiliul raional

Soroca a depus recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 02 iunie

2020 a Curții de Apel Bălți, cu pronunțarea unei noi decizii. (f.d. 72-73)

În motivarea recursului recurentul a invocat că nu este de acord cu decizia

instanței de apel, deoarece nu au fost cercetate și constatate în fapt circumstanțele

importante și probele existențe la materialele cauzei, iar obiectul litigiului nu există

din februarie 2020.

A menționat că la 06 februarie 2020 prin decizia nr. 1/22 a fost abrogată decizia

Consiliului raional Soroca nr. 31/18 din 11 iunie 2019 „Cu privire la darea în

locațiune”, fapt despre care a fost informată instanța de apel, însă, prin decizia

instanței de apel s-a dispus de a respinge apelul, ceea ce este incorect, deoarece

decizia contestată este abrogată încă la 06 februarie 2020.

La 27 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Oficiului

teritorial Soroca al Cancelariei de Stat copia recursului declarat de către Consiliul

raional Soroca împotriva deciziei din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți. (f.d. 77)

Completul specializat relevă că Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat

a recepționat copia recursului expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat

la materialele dosarului. (f.d. 79)

La 14 iulie 2020 Oficiul teritorial Soroca al Cancelariei de Stat a depus

3

referință, solicitând respingerea recursului înaintat de către Consiliul raional Soroca,

cu menținerea în vigoare a deciziei din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți. (f.d. 80-

81)

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs și în referință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că prin Legea nr. 116 din data de

19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În

conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de

apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a Codului

administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța de

recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Instanța de apel a pronunțat decizia la data de 02 iunie 2020 în lipsa

reprezentantului Consiliului raional Soroca.

Din materialele dosarului rezultă că instanța de apel a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei motivate, însă probe care ar confirma

recepționarea acesteia la materialele cauzei nu este. (f.d. 71)

Consiliul raional Soroca a depus recursul la data de 18 iunie 2020. Astfel,

obligația de contestare în termen a fost îndeplinită.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

4

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

5

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Consiliul raional Soroca se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

6