2rh-221/18 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2rh-221/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (judecător E. Galușceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători N. Budăi, I. Muruianu și V. Efros)

Instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (judecători I. Sîrcu, N. Vascan și L. Gafton)

Î N C H E I E R E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând cererea de revizuire depusă de Stanislav Gontar și Vera Gontar,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de „Termoelectrica“

S.A., acționând în interesele Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău, împotriva lui Stanislav

Gontar, Verei Gontar, Carolinei Gontar și a lui Vadim Gontar cu privire la

încasarea datoriei de bază și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 22 august 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin

care recursul declarat de Stanislav Gontar și Vera Gontar împotriva deciziei din

15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost considerat inadmisibil,

c o n s t a t ă :

La 24 ianuarie 2017, „Termoelectrica“ S.A., acționând în interesele

Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Stanislav Gontar, Verei Gontar, Carolinei Gontar și a lui Vadim Gontar cu privire

la încasarea, în mod solidar a datoriei de bază în sumă de 3 967, 34 lei și a

cheltuielilor de plată a taxei de stat în sumă de 270 de lei (f.d. 4-6).

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin contractul nr. 6001 din

02 octombrie 2006 de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă, încheiat între

„Termocom“ S.A. în procedura planului (în prezent, „Termoelectrica“ S.A.) și

Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate, dar la data de 03 ianuarie 2017, a

acumulat datorii în sumă de 32 508 290, 89 lei.

Reclamanta a invocat că Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău a prestat servicii de

gospodărire comunală, și anume de alimentare cu energie termică a tuturor

proprietarilor, chiriașilor și locatarilor ai încăperilor locuibile și nelocuibile din

blocurile locative gestionate.

1

Totodată, reclamanta a menționat că în cazul neachitării serviciilor de

alimentare cu energie termică, Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău are dreptul, și chiar

obligația de a acționa consumatorii în judecată, pentru a-și stinge datoria față de

„Termoelectrica“ S.A.

Astfel, reclamanta a subliniat că Stanislav Gontar, Vera Gontar, Carolina

Gontar și Vadim Gontar au acumulat față de Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău o

datorie la consumul de energie termică în sumă de 3 967, 34 lei în perioada

01 octombrie 2011 – 30 noiembrie 2016, dar Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău nu i-a

acționat în instanță.

Astfel, reclamanta a considerat, în temeiul art. 599 alin. (1) al Codului civil,

că este îndreptățit să înainteze o acțiune oblică împotriva lui Stanislav Gontar,

Verei Gontar, Carolinei Gontar și a lui Vadim Gontar.

Reclamanta a declarat că acești consumatori sunt proprietarii X și au

beneficiat fără întreruperi de serviciile comunale nominalizate.

Mai mult, reclamanta a specificat că acest apartament este deconectat

integral de la sistemul centralizat de încălzire, din care considerent, calculul

datoriei a fost efectuat în baza pct. 81 din Anexa nr. 7 la Regulamentul cu privire la

modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru

fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora

de la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002.

Reclamanta a notat că se prezumă obligația respectivilor consumatori de a fi

în mod solidar responsabili de datoria acumulată, având în vedere natura serviciilor

de care au beneficiat.

Prin hotărârea din 19 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

acțiunea înaintată de „Termoelectrica“ S.A., acționând în interesele Î.M.G.F.L. nr.

1 din Chișinău, a fost admisă integral (f.d. 100-104). S-a încasat în beneficiul

Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău, în mod solidar, din contul lui Stanislav Gontar,

Verei Gontar, Carolinei Gontar și a lui Vadim Gontar, suma de 3 967, 34 lei cu

titlu de datorie pentru consumul energiei termice. S-a încasat în beneficiul

„Termoelectrica“ S.A., în mod solidar, din contul lui Stanislav Gontar, Verei

Gontar, Carolinei Gontar și a lui Vadim Gontar, suma de 270 de lei cu titlu de

compensare a cheltuielilor de plată a taxei de stat.

La 10 iulie 2017, Stanislav Gontar și Vera Gontar au declarat apel împotriva

hotărârii din 19 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central (f.d. 95).

Prin decizia din 15 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 145-154),

apelul declarat de Stanislav Gontar și Vera Gontar a fost respins și hotărârea primei

instanțe a fost menținută (f.d. 145-154).

La 11 iunie 2018, Stanislav Gontar și Vera Gontar au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea integrală a acesteia și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată (f.d.

160-162).

La 13 august 2018, Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus un supliment

la recurs (f.d. 176).

2

Prin încheierea din 22 august 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Stanislav Gontar și Vera Gontar a fost declarat inadmisibil (f.d. 197-

201).

La 20 septembrie 2018, Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus cerere de

revizuire împotriva încheierii din 22 august 2018 a instanței de recurs, solicitând

casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel (f.d. 207-

210).

În motivarea cererii de revizuire, revizuienții au invocat temeiul stipulat la

art. 449 lit. b) al Codului de procedură civilă.

Cu toate acestea, revizuienții au indicat că „Termoelectrica“ S.A. nu mai este

în drept să acționeze în instanță de drept comun în interesele Î.M.G.F.L. nr. 1 din

Chișinău, având în vederea că aceasta este în proces de insolvabilitate, reafirmând

astfel logica argumentelor expuse în cererea de recurs.

La 19 noiembrie 2018, Stanislav Gontar și Vera Gontar au depus un

supliment la cerere de revizuire, invocând tardivitatea acțiunii înaintate de

„Termoelectrica“ S.A (f.d. 249-250).

Verificând încheierea supusă revizuirii în raport cu criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea de revizuire depusă

de Stanislav Gontar și Vera Gontar este inadmisibilă, pentru motivele ce se succed.

În corespundere cu articolul 452 alin. (11) al Codului de procedură civilă,

dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de Justiție

sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea participanților la

proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire consideră necesară

prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea lor.

Astfel, Colegiul judiciar a decis examinarea cererii de revizuire fără

înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei și orei ședinței pe pagina

web a Curții Supreme de Justiție, or este inoportună invitarea participanților la

proces, întrucât argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței controlul actului judecătoresc

contestat. Mai mult, niciun participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale

(a se vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda,

hotărârea din 19 aprilie 2007, § 72 – 75, cauza Eriksson vs Suedia, hotărârea din

12 aprilie 2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08 noiembrie

2016, § 33 – 34).

Posibilitatea revizuirii prevăzute de Capitolul XXXIX din Codul de

procedură civilă reprezintă o procedură excepțională. Prin urmare, cererile de

revizuire a hotărârilor judecătorești trebuie supuse unei analize stricte.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de procedură civilă,

după ce examinează cererea de revizuire, instanța poate emite încheierea de

respingere a cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Art. 446 al Codului de procedură civilă stabilește că pot fi supuse revizuirii

hotărîrile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor instanțelor

judecătorești, în condițiile prezentului capitol. Încheierile de încetare a procesului

3

conform art.265 lit.c) și d), precum și cele prin care se respinge acțiunea ca fiind

tardivă conform art.1861 pot fi supuse revizuirii. Încheierile judecătorești care nu

se referă la fondul cauzei, precum și deciziile emise în privința acestora nu se

supun revizuirii. În aceste cazuri, încheierile de inadmisibilitate a revizuirii nu se

supun niciunei căi de atac.

Astfel, în urma modificărilor operate prin Legea nr. 17 din 05 aprilie 2018 la

art. 446 și 448 al Codului de procedură civilă, încheierile judecătorești care nu se

referă la fondul cauzei, nu se supun revizuirii. În același context, legislatorul a

exclus competența Curții Supreme de Justiție de a examina cererile de revizuire

împotriva deciziilor curților de apel în privința cărora Curtea Supremă de Justiție s-

a pronunțat printr-o încheiere asupra inadmisibilității.

Art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă prevede că încheierea de

inadmisibilitate nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Colegiul indică că prin încheierea din 22 august 2018 a Curții Supreme de

Justiție, a fost considerată inadmisibilă cererea de recurs depusă de Stanislav

Gontar și Vera Gontar, în baza temeiul prevăzut la articolul 433 lit. a) din Codul de

procedură civilă. Astfel, recurenții Stanislav Gontar și Vera Gontar au respectat

cerințele specificate la art. 433 lit. a1) – d) din Codul de procedură civilă, iar

completul de admisibilitate nu a avut obiecții în această parte.

Competența instanțelor superioare de a casa și de modifica hotărârile

judecătorești obligatorii și executorii ar trebui exercitată pentru corectarea erorilor

judiciare. Această competență trebuie exercitată astfel încât să facă, atât cât este

posibil, un echilibru echitabil între interesele unui individ și nevoia de a asigura

eficiența sistemului judiciar (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Nikitin vs Rusia,

hotărârea din 20 iulie 2004, § 54-61; cauza SC „Textinc” SA vs România, hotărâre

din 6 februarie 2018, § 24).

Or, conform jurisprudenței constante a CtEDO, îndepărtarea de la principiul

securității juridice este justificată doar când este impusă de circumstanțe cu

caracter substanțial și convingător (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Ryabykh

vs Rusia, hotărârea din 24 iulie 2003, § 52; cauza Pravednaya vs Rusia, hotărârea

din data de 18 noiembrie 2004, § 25; cauza Giuran vs România, hotărârea din 21

iunie 2011, § 30).

Drept consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că încheierea 22 august 2018 a Curții Supreme

de Justiție nu poate fi contestată în procedură de revizuire, iar instanța nu este

competentă de a examina cererea de revizuire formulată de Stanislav Gontar și

Vera Gontar.

Colegiul relevă că deși legislatorul nu a exemplificat împrejurările când o

instanță de revizuire trebuie să pronunțe o încheiere de respingere a cererii de

revizuire ca fiind inadmisibilă, dar practica judiciară constantă, denotă că o cerere

de revizuire poate fi declarată inadmisibilă, atunci când nu a fost depusă în

termenele prevăzute la art. 450 al Codului de procedură civilă sau a fost declarată

de persoanele care nu sunt în drept să facă declare revizuire, când nu sunt

respectate condițiile de formă din art. 451 alin. (1) și (3) al Codului de procedură

4

civilă sau în cazul în care revizuirea este depusă împotriva unui act ce nu se supune

revizuirii.

Colegiul menționează că legislatorul nu a prevăzut o împuternicire expresă a

instanței de revizuire de control judiciar asupra încheierii de inadmisibilitate, iar

cererea de revizuire depusă de Stanislav Gontar și Vera Gontar este declarată

împotriva încheierii din 22 august 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin care

recursul declarat de Stanislav Gontar și Vera Gontar a fost declarat inadmisibil.

Respectiv, cererea de revizuire depusă de Stanislav Gontar și Vera Gontar

este declarată împotriva unui act ce nu se supune revizuirii.

Reieșind din cele menționate supra și din prevederile art. 446, 451 alin. (1)

lit. a) al Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că revizuirea depusă de

Stanislav Gontar și Vera Gontar urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Stanislav

Gontar și Vera Gontar împotriva încheierii din 22 august 2018 a Curții Supreme de

Justiție, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

„Termoelectrica“ S.A., acționând în interesele Î.M.G.F.L. nr. 1 din Chișinău,

împotriva lui Stanislav Gontar, Verei Gontar, Carolinei Gontar și a lui Vadim

Gontar cu privire la încasarea datoriei de bază și a cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5