2ds-53/18 — cu privire la încasarea datoriei, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ds-53/18

ÎNCHEIERE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând cererea Tatianei Sîrbu cu privire la emiterea unei încheieri

suplimentare

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale de

Gestionare a Fondului Locativ – 21 împotriva Tatianei Sîrbu cu privire la încasarea

datoriei

și cererea reconvențională a Tatianei Sîrbu împotriva Întreprinderii Municipale

de Gestionare a Fondului Locativ – 21 cu privire la repararea prejudiciului moral

constată:

La 26 februarie 2015, ÎMGFL – 21 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Sîrbu, intervenient accesoriu SA „Termocom” (succesor în

drepturi a „CET nr. 2”) cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului personal deschis la

ÎMGFL – 21 pe numele Tatianei Sîrbu, SA „Termocom” a livrat energie termică.

A comunicat că pârâta nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată pentru

perioada 1 ianuarie 2006 - 1 septembrie 2014 la energia termică constituie suma de

4433,75 de lei, fapt ce se confirmă prin informația cu privire la calcularea și achitarea

serviciilor locativ-comunale respective.

Având în vedere prevederile art. 10, 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191

din 19 februarie 2002, a menționat că proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să

achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Reieșind din prevederile art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, a indicat că ÎMGFL

– 21 este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără respectarea

procedurii de soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară, pârâții fiind

informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației (somației) prin care se

atenționează despre executarea obligațiilor, pârâta nu și-a executat aceste obligații

până în prezent.

1

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 514, 530, 572, 575, 617

alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 59, 60 Codul cu privire la locuințe, art. 28, 70 alin. (1),

166, 167, 248, 131 alin. (4) CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Tatiana Sîrbu în beneficiul

ÎMGFL – 21 cu titlu de datorie suma de 4433,75 de lei, a tuturor cheltuielilor de

judecată și a taxei de stat în mărime de 270 de lei.

La 28 martie 2016, Tatiana Sîrbu a depus cerere reconvențională împotriva

ÎMGFL – 21, intervenient accesoriu SA „Termocom” (succesor în drepturi a „CET

nr. 2”) cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că reieșind din prevederile

art. 267 alin. (1) Cod civil, cerința din acțiunea depusă de ÎMGFL – 21 cu privire la

încasarea datoriei pentru perioada de 1 ianuarie 2006 – 25 februarie 2012 urmează a

fi respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului general de prescripție.

Având în vedere prevederile art. 116 alin. (1), (2) CPC, a remarcat că ÎMGFL –

21 nu a solicitat repunerea în termen.

Astfel, calculul prezentat de ÎMGFL – 21 este unul neîntemeiat și eronat.

A relatat că apartamentul în cauză i-a fost repartizat ei prin dispoziția Primăriei

mun. Chișinău nr. 359-d din 2 iunie 2009, iar calculele prezentate de ÎMGFL – 21 și

ordinele de încasarea a numeralului nr. 67871030 încep din luna mai 2009 și indică

datoria în sumă de 4433,75 de lei.

Cu referire la prevederile art. 118 alin. (1) și 119 alin. (1) CPC, a menționat că

ÎMGFL – 21 nu a demonstrat sub nicio formă temeinicia acțiunii și nu a anexat probe

ce ar justifica pretinsa datorie.

A evidențiat că prin cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL – 21,

sunt divulgate și datele cu caracter personal fără a avea consimțământul ei, fapt ce

contravine prevederilor art. 3 din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția

datelor cu caracter personal.

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1), 18, 33 din Legea menționată și

art. 1422 alin. (1), 1423 Cod civil, a accentuat că prin publicarea datelor cu caracter

personal de către ÎMGFL – 21, i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de 5000

de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 56, 60, 166-167, 186 CPC,

art. 1422, 1423 CPC.

A solicitat admiterea cererii reconvenționale, încasarea din contul ÎMGFL – 21

a prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei și a cheltuielilor de judecată, precum

și respingerea cererii de chemare în judecată înaintate de ÎMGFL – 21 ca fiind

neîntemeiată și depusă în afara termenului de prescripție.

Prin hotărârea din 2 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată a ÎMGFL – 21 ca fiind neîntemeiată.

A fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a Tatianei Sîrbu.

Au fost încasate de la ÎMGFL – 21 în beneficiul Tatianei Sîrbu cu titlu de

cheltuieli de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 100 de lei.

În rest, au fost respinse pretențiile din cererea reconvențională ca fiind

neîntemeiate.

2

Prin decizia din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de ÎMGFL – 21 și menținută hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea din 25 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost considerat

inadmisibil recursul declarat de ÎMGFL – 21.

La 31 iulie 2018, Tatiana Sîrbu a depus cerere cu privire la emiterea unei

încheieri suplimentare la încheierea din 25 iulie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

În motivarea acesteia a invocat că prin referința din 20 iulie 2018, dânsa a

solicitat declararea recursului înaintat de ÎMGFL – 21 ca inadmisibil și încasarea

cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 de lei, anexând în acest sens mandatul Seria

MA nr. 0464722 din 12 iulie 2018 eliberat avocatului Angela Pogolșa și bonul de

plată cu seria XL nr. 629617/10.

Instanța de recurs însă a omis să se expună referitor la cererea cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată, odată cu declararea recursului ca inadmisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge cererea cu

privire la emiterea unei încheieri suplimentare din considerentele ce urmează.

Într-adevăr, în conformitate cu art. 250 alin. (1) CPC, instanța care a pronunțat

hotărârea emite, din oficiu sau la cererea participanților la proces, o hotărâre

suplimentară dacă:

a) nu s-a pronunțat asupra unei pretenții formulate de către părți sau de către

intervenientul principal;

b) rezolvând problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată,

bunurile ce urmează a fi remise sau acțiunile pe care pârâtul trebuie să le

îndeplinească;

c) nu a rezolvat problema repartizării între părți a cheltuielilor de judecată ori a

omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, specialiștilor, interpreților

sau reprezentanților cu privire la cheltuielile de judecată a căror compensare li se

cuvine.

În același timp, în conformitate cu prevederile art. 433 CPC, care

reglementează temeiurile inadmisibilității recursului, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Raportând la caz aceste prevederi legale, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție notează că legiuitorul, nu

acordă instanței de recurs, care se expune printr-o încheiere cu privire la temeiurile

inadmisibilității recursului, dreptul de a soluționa și alte chestiuni, inclusiv cu privire

la încasarea cheltuielilor de judecată.

3

În susținerea acestei concluzii vin și prevederile art. 440 alin. (1) CPC, care

expres stipulează că în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile

prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o

încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite

conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul

recursului.

Distinct de cele menționate, având în vedere că prin încheierea din 25 iulie

2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul depus de ÎMGFL – 21, a fost declarat ca

inadmisibil, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 250 CPC, în sensul emiterii unei

încheieri suplimentare cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată, ce țin de

depunerea referinței la cererea de recurs.

Pentru toate aceste considerente, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge cererea

depusă de Tatiana Sîrbu cu privire la emiterea unei încheieri suplimentare cu privire

la încasarea cheltuielilor de judecată.

În conformitate cu art. 250, art. 269-270 CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se respinge cererea Tatianei Sîrbu cu privire la emiterea unei încheieri

suplimentare, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ – 21 împotriva Tatianei Sîrbu cu privire

la încasarea datoriei și cererea reconvențională a Tatianei Sîrbu împotriva

Întreprinderii Municipale de Gestionare a Fondului Locativ – 21 cu privire la

repararea prejudiciului moral.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

4