2ra-1401/18 — cu privire la încasarea datoriei, repararea prejudiciului moral

prima instanță: A. Miron dosarul nr. 2ra-1401/18

instanța de apel: M. Guzun, I. Cotruță, L. Pruteanu

ÎNCHEIERE

25 iulie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Luiza Gafton

Nina Vascan

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ – 21

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Municipale

de Gestionare a Fondului Locativ – 21 împotriva Tatianei Sîrbu cu privire la

încasarea datoriei

și cererea reconvențională a Tatianei Sîrbu împotriva Întreprinderii

Municipale de Gestionare a Fondului Locativ – 21 cu privire la repararea

prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017 prin care

a fost respins apelul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a

Fondului Locativ – 21 și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

din 2 martie 2017

constată:

La 26 februarie 2015, ÎMGFL – 21 a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Sîrbu, intervenient accesoriu SA „Termocom” (succesor în

drepturi a „CET nr. 2”) cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că în baza contractului personal deschis la

ÎMGFL – 21 pe numele Tatianei Sîrbu, SA „Termocom” a livrat energie termică.

Comunică că pârâta nu a achitat serviciile prestate, iar datoria formată pentru

perioada 1 ianuarie 2006 - 1 septembrie 2014 la energia termică constituie suma de

4433,75 lei, fapt ce se confirmă prin informația cu privire la calcularea și achitarea

serviciilor locativ-comunale respective.

Având în vedere prevederile art. 10, 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191

din 19 februarie 2002, susține că proprietarii, chiriașii locuințelor sunt obligați să

achite la timp serviciile locativ-comunale, inclusiv consumul de energie termică.

Reieșind din prevederile art. 617 alin. (2) lit. a) Cod civil, menționează că

ÎMGFL – 21 este în drept să înainteze cererea de chemare în judecată fără

1

respectarea procedurii de soluționare prealabilă a pricinii pe calea extrajudiciară,

pârâții fiind informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației (somației)

prin care se atenționează despre executarea obligațiilor, pârâta nu și-a executat

aceste obligații până în prezent.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 512, 514, 530, 572, 575,

617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 59, 60 Codul cu privire la locuințe, art. 28, 70

alin. (1), 166, 167, 248, 131 alin. (4) CPC.

Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Tatiana Sîrbu în beneficiul

ÎMGFL – 21 cu titlu de datorie suma de 4433,75 lei, a tuturor cheltuielilor de

judecată și a taxei de stat în mărime de 270 lei.

La 28 martie 2016, Tatiana Sîrbu a depus cerere reconvențională împotriva

ÎMGFL – 21, intervenient accesoriu SA „Termocom” (succesor în drepturi a „CET

nr. 2”) cu privire la repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că reieșind din prevederile

art. 267 alin. (1) Cod civil, cerința din acțiunea depusă de ÎMGFL – 21 cu privire la

încasarea datoriei pentru perioada de 1 ianuarie 2006 – 25 februarie 2012 urmează

a fi respinsă ca fiind depusă cu omiterea termenului general de prescripție.

Având în vedere prevederile art. 116 alin. (1), (2) CPC, remarcă că ÎMGFL –

21 nu a solicitat repunerea în termen.

Consideră că calculul prezentat de ÎMGFL – 21 este unul neîntemeiat și

eronat.

Relatează că apartamentul în cauză i-a fost repartizat ei prin dispoziția

Primăriei mun. Chișinău nr. 359-d din 2 iunie 2009, iar calculele prezentate de

ÎMGFL – 21 și ordinele de încasarea a numeralului nr. 67871030 încep din luna

mai 2009 și indică datoria în sumă de 4433,75 lei.

Cu referire la prevederile art. 118 alin. (1) și 119 alin. (1) CPC, susține că

ÎMGFL – 21 nu a demonstrat sub nicio formă temeinicia acțiunii și nu a anexat

probe ce ar justifica pretinsa datorie.

Evidențiază că prin cererea de chemare în judecată înaintată de ÎMGFL – 21,

sunt divulgate și datele cu caracter personal fără a avea consimțământul ei, fapt ce

contravine prevederilor art. 3 din Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecția

datelor cu caracter personal.

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (1), 18, 33 din Legea menționată și

art. 1422 alin. (1), 1423 Cod civil, consideră că prin publicarea datelor cu caracter

personal de către ÎMGFL – 21, i-a fost cauzat un prejudiciu moral în mărime de

5000 lei.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 56, 60, 166-167, 186 CPC,

art. 1422, 1423 CPC.

Solicită admiterea cererii reconvenționale, încasarea din contul ÎMGFL – 21

a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei și a cheltuielilor de judecată, precum și

respingerea cererii de chemare în judecată înaintate de ÎMGFL – 21 ca fiind

neîntemeiată și depusă în afara termenului de prescripție.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani din 2 martie 2017 a fost

respinsă cererea de chemare în judecată a ÎMGFL – 21 ca fiind neîntemeiată.

2

A fost admisă parțial cererea de chemare în judecată a Tatianei Sîrbu.

A fost încasat de la ÎMGFL – 21 în beneficiul Tatianei Sîrbu cu titlu de

cheltuieli de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 100 lei.

În rest, au fost respinse pretențiile din cererea reconvențională ca fiind

neîntemeiate.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de ÎMGFL – 21 și menținută hotărârea primei instanțe.

La 28 mai 2018, ÎMGFL – 21 a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii instanței de fond

și a deciziei recurate cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cerințele ÎMGFL –

21 să fie admise integral.

În motivarea recursului a invocat că instanța de fond și instanța de apel au

interpretat și aplicat eronat normele de drept material, cât și circumstanțele de fapt

ale litigiului.

Consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat și au dat o

apreciere eronată prevederilor art. 759-763 Cod civil.

Evidențiază că serviciile comunale și locative, inclusiv cele de energie

termică au fost livrate nu către persoane, dar către imobilul din speță, la contul

personal al căruia s-a acumulat o restanță la energie termică în mărime de 4433,75

lei, drept urmare, având în vedere prevederile art. 759-763 Cod civil, în situația în

care Tatiana Sîrbu este actualul proprietar al imobilului menționat, pentru care nu

s-au achitat corespunzător serviciile comunale de energie termică de către foștii

proprietari (chiriași), ține de obligația intimatei să achite datoriile formate anterior.

Declară că la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare,

actualul proprietar Tatiana Sîrbu era obligată potrivit prevederilor art. 765 Cod

civil, să verifice dacă bunul imobil nu este viciat (inclusiv lipsa datoriilor

neachitate la serviciile comunale), or, în cazul depistării datoriilor (prin ordinul de

încasare a numeralului), cumpărătorul urma, în termenul prevăzut de art. 783

alin. (2) Cod civil, să înainteze pretenții față de vânzător și să solicite prin

intermediul instanței de judecată în termenul stipulat de art. 268 Cod civil stingerea

datoriilor acumulate.

Cu referire la prevederile art. 11 alin. (1) și (3) din Legea condominiului în

fondul locativ, susține că la momentul încheierii contractului de vânzare –

cumpărare, transmitere – primire a locuinței în proprietate privată, părțile urmează

să indice în contract condițiile de achitare a datoriilor pentru serviciile comunale și

alte servicii. În lipsa unei astfel de clauze contractuale exprese, riscurile sunt

transferate cumpărătorului.

Accentuează că potrivit informației descifrate despre sumele calculate și

achitate pentru serviciile comunale (energie termică) pentru apartamentul nr. X din

blocul de locuit din str. XXXXX mun. XXXXX, suma datoriei care figurează în

rubrica datorii inițiale este una diferită, or, în unele perioade de timp figurează

sume ce depășesc considerabil suma de 4433,75 lei sau una mai mică, spre

exemplu 3113,34 lei (luna septembrie 2014).

3

Menționează că intimata nu a contestat niciuna din facturile prezentate

pentru achitarea serviciilor de energie termică în cazul în care nu este de acord cu

sumele indicate în ordinele de plată înaintate lunar către ultima.

La 20 iulie 2018, Tatiana Sîrbu, reprezentată de avocatul Angela Pogolșa a

depus referință la recursul declarat de ÎMGFL – 21, solicitând ca cererea de recurs

să fie considerată inadmisibilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 28 martie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 129), însă careva date care ar indica la recepționarea acesteia de către

recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 28 mai 2018 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎMGFL – 21 nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

4

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de ÎMGFL – 21, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de ÎMGFL – 21 ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului

Locativ – 21 se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Luiza Gafton

Nina Vascan

5