3ra-741/18 — Contestarea refuzului si obligarea emiterii actului de stabilire, calculare si achitare a îndemnizatiei pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

3ra-741/18 — Contestarea refuzului si obligarea emiterii actului de stabilire, calculare si achitare a îndemnizatiei pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 3ra – 741/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Centru)

Judecătorul: A. Catană,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai,

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean,

judecători Nicolae Craiu,

Luiza Gafton,

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență (Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale),

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mihalcean Oxana

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la contestarea refuzului și obligarea emiterii actului de

stabilire, calculare și achitare a îndemnizației pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018,

C O N S T A T Ă:

La 11 iulie 2016 Mihalcean Oxana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne, cu privire la contestarea refuzului și obligarea emiterii actului

de stabilire, calculare și achitare a îndemnizației pentru îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii reclamanta a menționat, că deține funcția de șef al

Secției evidență contabilă a Direcției economie și finanțe a Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne din data de

19 noiembrie 2004.

Mihalcean Oxana indică, că la data de 19 noiembrie 2015 s-a născut fiica sa

XXXXXX XXXXXX, fapt confirmat prin certificatul de naștere cu seria și

1

numărul XXXXXX eliberat de OSC sec. Centru, mun. Chișinău, iar în

conformitate cu Ordinul Serviciului PC si SE al MAI nr. 34 f din 18 martie 2016,

i s-a acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de

3 ani pentru perioada de timp de la 13 martie 2016 până la 19 noiembrie 2018. În

baza prevederilor art. 16 și 18 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din

22 iulie 2004 stabilește dreptul la indemnizația de maternitate și pentru creșterea

copilului, iar alin.(6) art.18 al aceleași legi, prevede că cuantumul lunar al

indemnizației pentru creșterea copilului constituie 30% din baza de calcul

stabilită la art. 7, dar nu mai puțin de 400 de lei pentru fiecare copil.

Reclamanta precizează că, s-a adresat la SPCSE cu o cerere, prin care a

solicitat calcularea și plata în folosul ei a indemnizației pentru creșterea/îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, reieșind din salariul mediu realizat de către

dânsa.

Reclamanta menționează că, la 16 iunie 2016 Șeful Serviciului, Mihai

Harabagiu, prin răspunsul nr. 19/7-M-88/16 a respins cererea înaintată din

motivul că potrivit art.30 al Legii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr.93 din 05 aprilie 2007 colaboratorii Serviciului sunt supuși

asigurării obligatorii de stat, dar nu și asigurării sociale de stat, iar în conformitate

cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.1478 din 15 octombrie 2002 cu privire la

indemnizațiile adresate familiilor adresate cu conținutul: Indiferent de faptul dacă

solicitantul acestor indemnizații este angajat în câmpul muncii sau nu, cererea

pentru stabilirea indemnizației unice la nașterea copilului și indemnizația lunară

pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani sau 1,5 ani va fi

depusă la CNAS.

Mihalcean Oxana consideră, că refuzul pârâtului Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne de a calcula și achita

indemnizația solicitată este o încălcare flagrantă a drepturilor sale ca cetățean al

Republicii Moldova și ca persoană angajată prin efectul legii, deoarece conform

prevederilor art. 29 al Legii privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489 -

XIV din 08 iulie 1999, neachitarea plății drepturilor cuvenite asiguraților și

nedepunerea contribuției de asigurări sociale de către angajator nu afectează plata

drepturilor cuvenite asiguraților, iar potrivit prevederile alin.(l) al art. 124 al

Codului Muncii, care stabilește, că femeilor salariate și ucenicelor, precum și

soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce

include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice (în cazul

sarcinilor cu 3 și mai mulți feți - 112 zile calendaristice) și concediul postnatal cu

o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau nașterii a

doi sau mai mulți copii - 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se pentru această

perioadă indemnizații în modul prevăzut la art. 123 alin.(2), și conform

prevederilor alin.(2) al aceluiași articol în baza unei cereri scrise, persoanelor

2

indicate la alin.(l), după expirarea concediului de maternitate, li se acordă un

concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, cu

achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Reclamanta invocă și prevederile art. 123 al. (2) Codul Muncii, modul de

stabilire, calculate și achitare a indemnizațiilor din bugetul asigurărilor sociale de

stat în legătură cu concediul medical este prevăzut de legislația în vigoare, alin.(l)

al art. 7 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporara de munca și alte prestații de asigurări sociale: Baza de

calcul al indemnizațiilor de asigurări sociale prevăzute la art.5 alin.(l) lit.a), b), d)

și g) și art. 15 alin.(l) lit.a) o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în

ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat,

venit din care au fost calculate contribuții individuale de asigurări sociale, art.(4)

alin.(l) al Legii nr.489-XIV din 08 iulie 1999 privind sistemul public de asigurări

sociale, în sistemul public este asigurată obligatoriu prin efectul legii persoana

numită la nivelul autorității executive.

Reclamanta specifică, că Ministerul Afacerilor Interne al RM este o

autoritate executivă, iar angajații acestuia inclusiv angajații SPC și SE -

subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne, sunt asigurați în sistemul public

obligatoriu prin efectul legii, prin urmare situația reclamantei se încadrează în

normele menționate, cu atât mai mult că art.30 al Legii Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale nr.93 din 05 aprilie 2007 colaboratorii

Serviciului sînt supuși asigurării obligatorii de stat în condițiile și în modul

stabilite de legislație, iar plata indemnizației de maternitate este prevăzută și în

Hotărârea Guvernului RM privind aprobarea Regulamentului cu privire la

condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizaților pentru

incapacitate temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale nr. 108 din

03 februarie 2005, p. 12 (d), menționând, că în cazul acordării concediului pentru

sarcină și lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea copilului până la vârsta

de 3 ani, persoana îndreptățită va beneficia de ambele indemnizații

(de maternitate și de îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani). Cuantumul lunar

al indemnizației de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită la pct.23

al prezentului Regulament adică baza de calcul a indemnizațiilor o constituie

venitul mediu lunar realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii

producerii riscului asigurat, venit din care au fost calculate contribuțiile de

asigurări sociale.

Mihalcean Oxana punctează, că conform pct.2 al Hotărârii Guvernului

nr.1478 din 15 noiembrie 2002 cu privire la indemnizațiile adresate familiilor cu

copii persoană asigurată se consideră, în condițiile prezentului Regulament,

persoana care îndeplinește condițiile prevăzute în articolul 6 al Legii nr.289-XV

din 22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă

și alte prestații de asigurări sociale, iar prevederile art.30 al Legii Serviciului

3

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr.93 din 05 aprilie 2007, stabilește,

că colaboratorii Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat în condițiile și

în modul stabilite de legislație. Potrivit alin.(l) al art.7 al Legii bugetului

asigurărilor sociale de stat pe anul 2015 plătitorii la bugetul asigurărilor sociale de

stat, inclusiv cei finanțați de la bugetul public național, sînt obligați să transfere,

în mărimea cuvenită, în modul și în termenele stabilite în anexa nr.3, contribuțiile

de asigurări sociale de stat obligatorii la bugetul asigurărilor sociale de stat,

aferente salariilor calculate și altor recompense, iar conform legii bugetului de

stat nr. 72 din 12 aprilie 2015 Ministerului Afacerilor Interne li s-au alocat pentru

anul 2015 la capitolul asigurări și asistentă socială - 506709,5 lei.

Reclamanta consideră refuzul de a achita indemnizația solicitată este

neîntemeiat și urmează a fi considerat ca fiind ilegal cu obligarea pârâtului de a

efectua calculele respective și achitarea sumelor.

Mihalcean Oxana indicând că pe parcursul lunilor septembrie 2014 –

august 2015 a realizat un venit de 84720 lei, media lunară constituind 7060 lei

solicită admiterea cererii de chemare în judecată, a recunoaște ilegal răspunsul

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului Afacerilor

Interne nr. 19/7-M-88/16 din 16 iunie 2016, obligarea Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne la calcularea și

achitarea plății, a îndemnizației pentru creșterea copilului minor XXXXXX

XXXXXX până la vârsta de 3 ani, a câte 30 %, reieșind din venitul mediu lunar,

pentru perioada 13 martie 2016 – 19 noiembrie 2018.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 24 martie 2017 a

fost admisă integral cererea de chemare în judecată. A fost declarat ilegal și

neîntemeiat refuzul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne cu nr.l9/7-14-BB/16 din 16 iunie 2016 privind

stabilirea, calcularea și achitarea lui Mihalcean Oxana a indemnizației pentru

îngrijirea fiicei XXXXXX XXXXXX, născută la XXXXXX până la vârsta de

3 ani. A fost obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne să emită actul privind stabilirea, calcularea și

achitarea lui Mihalcean Oxana a indemnizației pentru îngrijirea fiicei XXXXXX

XXXXXX, născută la XXXXXX în mărime de 30% din venitul mediu lunar

realizat pe perioada 13 martie 2016-12 august 2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată se încadrează în prevederile legii, iar solicitările

reclamantei sunt întemeiate, motiv din care acțiunea urmează a fi admisă integral.

La 30 martie 2017 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

(Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale), a depus apel nemotivat,

iar la 13 noiembrie 2017 cerere de apel motivată împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 24 martie 2017, solicitând admiterea apelului,

4

casarea hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

respinsă cererea de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018 a fost respins

apelul declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

(Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale) și menținută hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 24 martie 2017.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 20 aprilie 2018

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale) a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 ianuarie 2018 și a

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 24 martie 2017 cu emiterea

unei noi hotărâri prin care să fie dispusă respingerea integrală a cererii de

chemare în judecată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța ierarhic inferioară nu

a constatat și elucidat pe deplin toate circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, iar decizia emisă contravine normelor de drept material și

procedural.

La 11 iunie 2018 Mihalcean Oxana a depus referință asupra cererii de recurs

înaintate de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale) prin care a solicitat respingerea recursului ca

fiind neîntemeiat și nefondat cu menținerea deciziei Curții de Apel Chișinău din

18 ianuarie 2018.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018) recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

18 ianuarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență (Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale)

în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care

5

trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat

în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

6

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență (Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale), este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru

declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență (Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale), ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

(Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale), se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean

judecători Nicolae Craiu

Luiza Gafton

7